Bogdaproste!

    E vremea pomenii porcului. Acolo, mai la sud, unde mi-am petrecut cam un sfert de veac, când primeai ceva de pomană era civilizat să răspunzi cu „bogdaproste!”. Nu știu de ce se asociază pomana cu sentimentul de milă. Este adevărat că uneori, din milă, oferi câte ceva unor nevoiași, dar asta este o scurtă și, zic eu, insignifiantă latură a pomenii. Mai ales că atunci când oferi din milă este bine să știi cui oferi și dacă merită cel căruia-i oferi obolul tău. S-ar putea să răsplătești lenea sau, mai rău, escrocheria.

   Dacă înlăturăm această mică și neavenită latură a sa (mila), pomana poate dezvolta alte necesare, frumoase și evlavioase aspecte precum spiritul de întrajutorare, generozitatea sau întru amintirea celor duși. Spunem „bogdaproste!” atunci când mulțumim cuiva căruia speranța de a-i întoarce serviciul este minimă sau atunci când am scăpat de o pacoste și ne îndreptăm mulțumirea către cel veșnic.

   Spunem „bogdaproste!” fără să știm că în limba bulgară  „bog da prosti!” înseamnă „iartă doamne!”. Am să închei aceasă privire peste umăr cu o mică fabulă fără să am stângăcia de a adăuga la finalul iei „bog da prosti!”. Am denumit-o „Veverița și bursucul” fără să am pretența că mă ridic la nivelul scheciului lui Dan Mihăescu interpretat magistral de Toma Caragiu și Mircea Diaconu sau ale gândurilor lui George Topârceanu în lăsata de izbeliște fabulă cu același nume.

   Cică odată, nu foarte mult de atunci, veverița și bursucul, speriați de vremea urâtă de afară, s-au tocmit să-și țină ghinda, alunele, merele și semințele în aceeași scorbură. Nu de alta dar era singura din perimetru. Este adevărat că uneia îi plăceau mai mult produsele cu coajă tare iar celuilalt cele cu coajă subțire dar, cu timpul, au început să se dedulcească fiecare cu produsele celuilalt.

   Mai neatent, bursucul, nu a observat că veverița îi oferă ghinda mai pipernicită și alunele cu găuri, ea înfruptându-se din cele mai aspectoase produse pomicole. Speranța ei era ca primăvara să-i descopere în condiții diferite de către celelalte vietăți ale pădurii. Nu peste mult timp, acolo în scorbura lor, a început pizma și sentimentele istorice să atenteze la scopul lor comun. Vulpea și hiena, trecând deloc fortuit pe lângă arborele scorburos au început să simtă frecușul din cârtog și, sperând ca acesta să răbufnească, au început să adune la baza arborelui crengi uscate și frunze veștede. Poate că s-ar îndura natura să trimită un fulger care să le aprindă.

   Nu le trebuie lor, vulpii și hienei, produsele din scorbură. Ele așteaptă ca fumul și palele să scoată afară eroii noștri din arealul lor greu accessibil. Ele au nevoie de prestigiul lor pe de o parte și de hoiturile lor pe de altă parte.

   Opriți războiul!

1 Decembrie la Filarmonica de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare

    Așa cum ne-a obișnuit filarmonica sătmăreană, ziua de 1 Decembrie, Ziua Națională a României, este pregnant încrustată pe răbojul activităților de peste an al celei mai cunoscute (la nivel național și internațional) instituții culturale din Satu Mare.

    De data aceasta Orchestra Filarmonicii Dinu Lipatti, avându-l la pupitru pe dirijorul Ștefan Novak va avea ca invitat Corul de Copii și Tineret „Symbol” - Jean Lupu al Patriarhiei Ortodoxe Române (POR). Despre Jean Lupu și corul său de copii și tineri înființat în urmă cu 32 de ani am putea scrie o carte, nu doar să aruncăm câteva aprecieri pe o pagină de ziar, motiv pentru care vă invit pe site-ul POR pentru a-i cunoaște mai îndeaproape. Noi doar o să spicuim câte ceva din ce ne-a frapat.

   Deocamdată vă terminăm de făcut invitația pentru joi, 1 decembrie, ora 19, pentru a urmări Concertul vocal-simfonic dedicat zilei naționale a României. Corul „Symbol” se află într-un turneu național pe această temă și avem onoarea ca la Satu Mare să se producă chiar în ziua cea mai iubită de români.

                                   Jean Lupu

    Turneul are și o temă dedicată tuturor melomanilor: muzica pentru copii în filmul românesc. Deoarece intrarea este liberă puteți să vă lăsați abonamentele acasă. Sunt așteptați toți copiii cu vârsta cuprinsă între 2 ani și 104 ani pentru a asculta fragmente din filmele „Veronica” și „Mama” orchestrate de Ioan Dobrinescu şi Eugen Dan Drăgoi.

   Ca orice cor, „Symbol” are nevoie de un dirijor. Deoarece maestrul arhidiacon Jean Lupu se apropie de venerabila vârstă de 80 de ani a cedat bagheta, în dorința sa de eternizare a creației sale, mai tinerei sale colege Conf. Univ. Dr. Luminița Guțanu Stoian. Solistele alese pentru această reprezentație sunt Maria Cazacu, Maria Nistor și Filoteea Chiriac.

 Corul „Symbol” al POR

   Înființat în 18 septembrie 1990, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Părinte Patriarh Teoctist, de către profesorul-diacon Jean Lupu, Corul de Copii şi Tineret „Symbol” al Patriarhiei Române constituie o prezență constantă în spațiul cultural-artistic românesc și internațional. De la bogata activitate concertistică în țară și în străinătate până la participările la festivalurile și concursurile internaționale de profil, Corul „Symbol” a confirmat  valoarea și calitatea actului artistic, transformându-se într-un veritabil vector de imagine a României.

            Luminița Guțanu Stoian 

   Încă de la începutul apariției sale s-a remarcat ca inițiator de noi proiecte datorită fondatorului său, spirit tânăr și inimă credincioasă, cu dragoste paternă față de copiii care au evoluat sub gestul său dirijoral, dar și la lumina caldă a sufletului său. Corul a marcat numeroase premiere pentru peisajul cultural românesc: a fost primul cor de copii înființat ca asociație după Revoluția din Decembrie 1989, care a dăinuit peste treizeci de ani. A fost primul cor de copii care a susținut un concert de colinde la Ateneul Român (16.12.1990), primul cor de copii și singurul care a dat integral răspunsurile la Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală, primul care a înregistrat un disc de colinde (1991) și apoi dublul album conținând cântările Sfintei Liturghii cu preot și diacon (1992).

    Mai mult, „Symbol” este singurul cor de copii din România care își însușește repertoriul prin descifrarea partiturilor, ceea ce constituie o particularitate care reprezintă o marcă distinctivă a corului. Acesta este un aspect remarcabil, promovat și de către Ciprian Porumbescu atunci când reușea să interpreteze creațiile sale prin inițierea celor care îi erau alături în actul muzical profesionist. În plus, „Symbol” a insistat mereu asupra promovării creaţiei corale autohtone, ce reflectă esența ființei noastre naționale. Repertoriul Corului Symbol este foarte variat, cuprinzând lucrări de folclor, muzică bizantină, creații corale ale compozitorilor români și străini, dar și muzică clasică românească și universală, colinde, asigurând astfel succesul concertelor susținute. Dovadă stau cele două concerte pe care corul le susține anual la Ateneul Român, în cadrul stagiunii Filarmonicii “George Enescu”, evenimente cu un public foarte numeros.

    În cei treizeci și doi de ani de activitate neîntreruptă, formaţia a  acumulat un palmares impresionant: concerte în întreaga lume, o bogată discografie, dar şi peste 20 de premii naţionale şi internaţionale de mare valoare. Corul „Symbol” a participat la festivaluri și concursuri internaționale, fiind laureat la Karditsa – Grecia, Cantonigros – Spania, Chișinău – Republica Moldova, Noyon – Franța, Bydgoszcz – Polonia, Viena – Austria, Varna – Bulgaria, Ohrid – Macedonia, Preveza – Grecia, Venetia-Italia și a susținut turnee de concerte în Grecia, Franța, Belgia, Republica Moldova, Elveția, Austria, Ungaria, Rusia, Spania, Germania, Norvegia, Lituania, Italia, Bulgaria și Canada.

   „Symbol” a imprimat în Kardex, la Radiodifuziunea Română, peste 100 de lucrări corale și a realizat 18 discuri, dintre care patru CD-uri însoțite de casete audio și alte 17 CD-uri, alături de caseta video intitulată ”Vocile Îngerilor”.

    Corul „Symbol” a fost nominalizat de două ori, în 2001 și 2002 la „Premiile Industriei Muzicale Românești”, alături de artiști profesioniști precum Ion Voicu și Mădălin Voicu, Dan Iordăchescu și Corul Madrigal. În anul 2008, Symbol-ul a fost nominalizat la „Premiile Revistei Actualitatea Muzicală” a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, iar în 2017 corul a câștigat prima ediție a Concursului Național Gala Premiilor Excelsior, fiind astfel nominalizat să reprezinte România la ”Eurovision Choir of theYear 2019”, varianta pentru coruri a renumitului concurs Eurovision.

   Opriți războiul!

Francofonia

   Privirea mea peste umăr din această săptămână se oprește prin clasa a cincea, când la prima oră de franceză mi s-a inoculat ideea că suntem francofoni. Bucuros că la clasa mea se predă franceza și nu rusa ca la majoritatea celorlalte clase, m-am atașat de această limbă și mi-a fost relativ ușor să graseiez ca Luis de Funes, să articulez nazal precum Jean Paul Belmondo sau să pronunț fatal precum Edith Piaf. Nu mi-a fost greu să trec de la rigiditatea limbii germane (primele două clase le-am făcut în limba lui Goethe) la nuanțarea din iluminismul lui Voltaire.

   Termenul francofonie a apărut spre sfârşitul secolului al XIX-lea pentru a descrie ţările şi persoanele vorbitoare de limbă franceză. Dobândeşte semnificaţia cunoscută până astăzi, când francofonii realizează existenţa unui spaţiu lingvistic propice schimburilor culturale. Oamenii de litere au fost la originea acestei mişcări. Un demers oarecum natural având în vedere semnificaţia limbii franceze pentru patrimoniul lingvistic universal. Nucleul interguvernamental al Francofoniei a fost creat la 20 martie 1970, dată care este celebrată în fiecare an drept  Ziua Internaţională a Francofoniei.

   Din punct de vedre cronologic, prima mare organizație non-guvernamentală a instituțiilor de limbă franceză a fost Asociația universităților parțial sau în întregime de limbă franceză (AUPELF), creată în 1961, și redenumită Agenția universitară a Francofoniei. Din această organizație, care are drept membre aproape 1000 de instituții de învâțământ superior de pe cele cinci continente, fac parte și 19 universități și instituții naționale românești. Noi, la Satu Mare, avem două extensii ale acestora: Universitatea Tehnică din Cluj și Universitatea de Vest Vasile Goldiș din Arad.

   De ce am abordat acest subiect? Recent la Djerba, în Tunisia, a avut loc cea de-a XVIII ediție a summit-ului Francofoniei și a avut ca temă „Conectivitatea în diversitate: digitalul – vector de dezvoltare și solidaritate în spațiul francofon”. Summit-ul n-a durat decât două zile, 19 și 20 noiembrie, dar acesta a fost însoțit de o serie de manifestări deosebit de interesante din 13 și până în 21 noiembrie într-un spațiu generos denumit „Satul francofoniei”. Spre deosebire de alte prezențe pe meleaguri americane unde ne făcuserăm de râs, reprezentanții României s-au comportat la înălțime. Ce-i drept am și avut onoarea ca pavilionul țării noastre să fie amplasat la intrarea principală, alături de cel al Franței. 

   Ceremonia de deschidere a Satului Francofoniei a avut loc în data de 13 noiembrie 2022 și a beneficiat de prezența doamnei Haoua Acyl, reprezentantul OIF pentru Africa de Nord și a doamnei Hayet Guettat, Ministrul Culturii din Tunisia, care au vizitat și Pavilionul României. Secretarul general al Francofoniei, Louise Mushikiwabo, a vizitat „Satul francofoniei” și pavilioanele țărilor membre. Delegația României a fost condusă de András István Demeter, secretar de stat la Ministerul Culturii.

  Standul României ilustrează conceptul de „Unitate prin diversitate”. Spațiul standului este împărțit în trei zone: harta, costumele și meșteșugul și este alcătuit din trei panouri în culorile tricolorului românesc, conectate printr-un element vizual original: un lanț ADN digital, inspirat de elemente populare românești.

   Costumele populare românești sunt unice prin simbolistica și frumusețea lor. Fiecare costum reprezintă o anumită zonă geografică și, deși foarte diferite stilistic, alăturarea costumelor într-o horă a unirii formează un ansamblu vizual unitar din punct de vedere al bunului gust și al simplității. 

   În ceea ce privește meșteșugurile au fost reprezentate detalii de execuție ale fotelor, ale iilor, ale ștergarelor sau ale picturilor autentic românești. Printr-un efect de decupaj, imaginile ies din planul panoului și se îndreaptă spre privitori pentru o senzație de apropiere și de volumetrie. Totodată, standul României prezintă și opera artistică „Hora fericirii”, realizată de sculptorul Aurel Vlad.

   România a fost prezentă și pe scena „Satului francofoniei” unde a avut loc un concert susținut de „Irina Sârbu Band”. În programul artiştilor români se regăsesc atât compoziţii româneşti - melodii din Bucureştiul de altădată, swing românesc, câteva prelucrări folclorice (Hora staccato, Hora mărţişorului, Căluşarii, Ciocârlia), dar şi compoziţii în limba franceză (Champs Elysee, C'est si bon, La vie en rose, Que reste-t-il de nos amous, Johnny tu n'est pas un ange). 

   Dacă Emmanuel Macron a avertizat despre un potențial declin al Francofoniei în întreaga lume, franceza rămâne a cincea cea mai vorbită limbă, cu 321 de milioane de vorbitori de franceză pe cele cinci continente. În timp ce Djerba (Tunisia) găzduiește summit-ul Francofoniei, Emmanuel Macron a vorbit despre declinul acesteia în întreaga lume.

   La întrebarea „cum se descurcă cu adevărat Francofonia?” președintele Franței a dat un răspuns chiar în timpul summit-ului: „Se descurcă destul de bine, chiar dacă în țările din Magreb, vorbim mai puțin franceză decât acum 20 sau 30 de ani.  Astăzi, peste 321 de milioane de oameni vorbesc franceza în lume. Este a cincea cea mai vorbită limbă după engleză, chineză, hindi și spaniolă. Franceza este limba oficială pentru 32 de țări și, împreună cu engleza, este singura limbă care este prezentă pe cele cinci continente.” Sporul agresiv de creștere a populației din Africa ar putea crește numărul vorbitorilor de limbă franceză până la 750 de milioane.

   Opriți războiul!

Filarmonica Dinu Lipatti ne propune o experiență fabuloasă - Cornul Alpilor

   Corno delle Alpi în italiană, Alphorn în engleză, corne des Alpes în franceză sau Horn der Alpen în germană este un instrument atipic. Am participat recent la Carei la un festival al tulnicelor în care am făcut cunoștință mai îndeaproape cu acest tip de instrument. După formă și lungime Cornul Alpilor seamănă mult cu un bucium (tulnic în Apuseni) de pe la noi. Instigat de această asemănare am consultat „Dicționarul de termeni muzicali” să văd care sunt deosebirile dintre instrumentul din văile Alpilor și cel din Munții Carpați.

   Cei care ne vor introduce în tainele și posibilitățile sonore ale cornului Alpilor sunt Carlo Torlontano (Italia), cel care și-a dedicat viața promovării acestui instrument, și Franz Lamprecht, dirijorul nostru îndrăgit. Joi, de la ora 19, putem avea o experiență unică, ascultând „Bijuterii muzicale” interpretate de orchestra filarmonicii noastre împreună cu invitații mai sus iterați. Sunt valabile abonamentele cu nr. 16.

   Programul va cuprinde lucrări de Paulo Sousa, A. Zimmermann, Émile Waldteufel, Jean Sibelius, Max Bruch, Leroy Anderson, Juventino Rosas, Leopold Mozart și Jules Massenet.

       Cornul Alpilor

   Este un  instrument de suflat, confecționat din lemn sau din coajă de lemn. Este specific locuitorilor din Alpii elvețieni de unde își trage și numele. Conrad Cessner îl menționează în cartea sa din 1555 cu numele „lituum alpinum” precizându-i și dimensiunea de 11 picioare (aprox. 3,5 m). Forma instrumentului poate fi diferită: drept, de format conic în partea inferioară; drept, conic cu parte inferioară încovoiată; încolăcit, tinzând spre forma trompetei. Se înrudește cu buciumul sau tulnicul românesc. Posibilitățile sale sonore se mărginesc la armonicele naturale ale fundamentalei pe baza căreia a fost acordat la confecționare.

   Buciumul 

   Este un instrument aerofon natural, specific folclorului românesc. Plaiurile munților noștri răsună încă de sunetul pătrunzător al acestui străvechi instrument păstoresc. Pe povârnișurile de miazăzi și de răsărit ale Carpaților, în munții din nordul țării și în Munții Apuseni se pot întâlni cinci tipuri de bucium, deosebite prin forma țevii (lungă între un metru și jumătate și peste trei metri, dreaptă ori încovoiată, conică pe toată lungimea sau cilindrică, cu capătul inferior ușor conic). Păcurarii îl mai numesc bucin, bucen, trâmbiță, trâmbită, tulnic etc. și îl fac din doage lungi de lemn de brad, frasin, tei sau alun.

   Doagele le dobândesc despicând în lung lemnul bine uscat și scobind miezul. Cele două jumătăți sunt pe urmă lipite și strâns înfășurate cu curmei de tei, coajă de mesteacăn sau coajă de cireș. În partea de miazănoapte a țării, buciumul este adesea din tablă, făcut de meșteșugari din sate sau târguri, uneori cu țeava de două ori încolăcită (cam ca un trombon). Tulnicul Țării Moților, din care cântă mai ales fetele și nevestele, este întotdeauna din doage de brad, legate din loc în loc cu inele de răchită. Buciumul este un instrument de suflat natural. Sunetele pe care le scoate (seria de armonice ale sunetului fundamental, între armonicele 3 și 16), diferă după lungimea și forma tubului sonor, după îndemânarea instrumentistului, dar și pe potriva melodiilor specifice, obișnuite în partea locului. Întrebuințat altădată și pentru semnalizări militare (bătrânele cronici pomenesc adesea de glasul buciumului, care dădea semn de război) actualmente este folosit aproape numai de păstori. Din el se intonează felurite semnale, strâns legate de munca lor de toate zilele: A oilor, Cînd vin oile la muls, La făcutul cașului, Când coboară oile de la munte ș.a., dar și diferite „zicăli” în scop de divertisment. În ținuturile din partea de miazănoapte a țării, din bucium se cântă și la înmormântare.

 Carlo Torlontano 

   Cunoscut la nivel mondial ca un excepțional cornist, muzicianul italian Carlo Torlontano și-a dedicat cea mai mare parte a timpului promovării Cornului Alpilor și a tradițiilor sale, precum și a repertoriului, introducând în sălile de concert acest instrument cunoscut în principal pentru utilizarea sa în transmiterea de semnale în toate văile Alpilor.

   În mai multe rânduri Carlo a cântat ca solist în Asia, Australia, Europa și America de Nord. A fost invitat să cânte în unele dintre cele mai prestigioase săli de concerte și festivaluri internaționale din lume, precum Mozarteum Salzburg, Philharmonie Berlin, Filarmonica din Sankt Petersburg, Warszawa Philharmonia, Beethovenhalle Bonn și apoi Praga, Kuhmo, Tokyo, Brisbane, Hong Kong, Montréal, Beirut, Monterrey, Göteborg, Besancon, Porto, Lahti, Cordoba, Zagreb, Ljubljana, Bratislava, Madeira, Kristiansand, Cipru, Den Haag, Vilnius, Sélestat, Shenzhen, Santander, Belgrad, Basel, Eisenach, Newport, San Diego... și acum la Filarmonica Dinu Lipatti din Satu Mare.

   A transmis pentru Radio-TV italian, RTHK Radio Television Hong Kong, RTV Australian Broadcasting Corporation, Dayton Public Radio, The Lounge San Diego Radio Program, ClassicLive, Sveriges Radio și Deutschland Radio Kultur Berlin.

   Carlo Torlontano a fost, de asemenea, timp de mulți ani, cornist principal la RAI-Italian Radio Television Symphony Orchestra și Teatro di San Carlo din Napoli.

  A colaborat cu mulți dintre cei mai prestigioși dirijori, printre care Accardo, Ahronovitch, Bareza, Battistoni, Bellugi, Berio, Bonynge, Drewanz, Gatti, Gavazzeni, Gazarian, Griffiths, Harding, Janowski, Kalmar, Koopman, Kuhn, Letonja, Maag, Maazel, Oren, Pesek, Schaefer, Semkow, Tjeknavorian... și în fine joi cu Lamprecht.

   A participat în 1994 la întâlnirea „G 7” în prezența șefilor de stat din SUA, Germania, Marea Britanie, Franța și Japonia și în 1996 la aniversarea a 50 de ani a Republicii Italiene. În 2003 a fost invitat la „Martha Argerich & Friends” unde a avut plăcerea de a cânta alături de Martha Argerich, „Andante und Variations” de Robert Schumann pentru două piane, două violoncele și corn.

   În prezent este profesor de corn la Conservatorul de muzică ”A. Casella” din L'Aquila, Italia.

...cu trenul din Franța...

    Din Franța n-a venit decât Rareș Ilie și n-a venit cu trenul. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ne aducem aminte de refrenul din copilărie fredonat atunci când intram în vacanță. Din păcate Rareș a plecat pe cai mari, a promis în meciurile de pregătire, dar pe măsură ce etapele se scurgeau juca din ce în ce mai puțin ajungând ca la ultimele două meciuri ale lui Nice să nu fie nici măcar pe foaie. Am urmărit câteva meciuri ale lui, vreo șapte-opt, și cred că lipsa de personalitate îi joacă feste. Fotbal știe, valoare are, inteligent este și cu toate astea colegii de echipă l-au marginalizat, ca urmare antrenorul l-a cam uitat. Pentru început din primul 11, apoi pe bancă și în final și de la rubrica „și alții”...

   Aș fi vrut să vă povestesc câte ceva și despre ceilalți jucători care joacă la echipe de peste hotare și sunt convocați la naționala României, dar nu i-am urmărit și doar să repet ce au gândit și au scris alții nu mă prea atrage.

   Ce ne-a spus ultima etapă dinaintea întreruperii campionatului? Cele cinci meciuri terminate cu scor egal nu prea au bulversat clasamentul. Pe podium s-a produs totuși o modificare, prevăzută de altfel. Cealaltă modificare, la rândul ei previzibilă, a fost pătrunderea în top șase a ocupantei celei de-a doua trepte a podiumului la sfârșitul precedentului campionat.

   Nu știu de ce se face atâta vâlvă cu faptul că una dintre echipe se află „la mâna ei” pentru a deveni campioană. Țin să precizez că cinci echipe se află în această situație. Din primele șase doar Hermannstadt ar trebui să treacă și pe la biserică. Restul la muncă!

   În etapa precedentă s-au înscris doar 15 goluri, nici măcar două pe meci, fapt ce a făcut să scadă media de goluri per partidă la nici 2,23. Cum era de prevăzut o singură echipă a câștigat acasă dar nu cea care mi-aș fi dorit eu, ci Sepsi. Despre echipele de dincoace de Carpați se poate spune că au avut rezultate bune la prima vedere: două victorii și trei egaluri.

   Sepsi - Petrolul 2-0 rezultat de bun simț; Chindia - Farul 1-1 cu mângâierile de rigoare pe creștetul lui Hagi; Rapid - Univ. Craiova 2-2 și încă nu-mi dau seama dacă giuleștenii meritau vicoria, rezultatul de egalitate sau să piardă; UTA - Voluntari 1-1 la goluri și 8-5 la ratări; Mioveni - CFR 0-1 adică s-a întâmplat ceea ce se aștepta să se întâmple și nu ceea ce trebuia să se întâmple conform aspectului jocului; 48 - FCSB 0-2 într-un meci în care juveții au avut nouă ocazii și bucureștenii șapte; „U” - Argeș 1-1 deoarece clujenii de atac nu știu unde e poarta adversă iar portarul lor, Gorcea, nu știe unde este propria poartă; Botoșani - Hermannstadt 0-0 pentru că mingea a refuzat de cincisprezece ori să intre în poartă, iar în final când a intrat, fusese atinsă de o mână.

   Opriți războiul!

Rachete nevinovate

    Trei sunt rachetele de care ne vom ocupa în rândurile următoare. Toate pretind că sunt nevinovate. Candoarea lor este pusă în evidență sau, din contră, pusă la zid de multă lume. Depinde din ce punct de vedere privești lucrurile. Cele trei rachete de care ne vom ocupa, în funcție de importanța  pe care o au asupra vieții noastre de zi cu zi, sunt Przewodow, Artemis și Halep.

   Racheta Przewodow 

   Am denumit-o Przewodow după localitatea poloneză în care a a explodat și a ucis doi oameni. După ce știrea a dinamitat micile ecrane și monitoarele din întreaga lume, spaima și acuzele celor mai mulți, implicați sau nu în gestionarea evenimentului, au curs de o parte și de alta a baricadelor.

   Prima care a îndemnat la calm a fost NATO. M-a impresionat răbdarea și judecata curată cu care NATO a înțeles să interpreteze faptele desfășurate și să analizeze și canalizeze faptele în curs de desfășurare. Primii care au intrat în panică au fost țările limitrofe războiului (exclusiv Polonia care în prima fază a tăcut) printre care și România care mai, mai că nu au acuzat pe față Rusia. Ucraina a fost cea mai virulentă, cea mai tranșantă.

   Timpul relativ scurt care a trecut până când președintele polonez, Andrzej Duda, a anunțat că rachetele, de producție rusească, au fost lansate de sistemul de apărare ucrainean, s-a dovedit esențial în dezamorsarea ideii crunte că s-a pornit al treilea război mondial. Racheta cică a fost lansată să intercepteze niște rachete rusești ce se îndreptau către un obiectiv energetic de la granițele dintre Ucraina, Belarus și Polonia.

   Racheta Artemis

   Nu de mult pe această pagină am vorbit despre racheta Artemis. Despre faptul că omul dorește să ajungă din nou pe lună. Cele opt miliarde de oameni care locuiesc pe Pământ (declarați marți conform teoriei probabilităților) se pare că nu mai au loc cu toții la masa de prânz. Așa că se dă vârtos din coate.

   Despre nevinovăția acestei rachete aproape toată lumea este sigură. Să fie chiar așa? Glasul bisericii ce spune? „Să nu-l mâniem pe Dumnezeu!” spun toți predicatorii din biserici, de la popa din bisericuța din vârful dealului și până la Papă.

   Modulul Orion s-a detașat și se îndreaptă spre Lună conform planului. Întoarcerea omului pe Lună a făcut un pas decisiv. Racheta gigantică a misiunii Artemis a fost lansată miercuri, 16 noiembrie, după mai multe amânări legate de probleme tehnice și condiții meteorologice nefavorabile. Decolarea a avut loc la 8:47 a.m., ora României.

   La două minute după decolarea rachetei, cele două propulsoare au căzut înapoi în Atlantic. După opt minute, etajul principal s-a s-a desprins la rândul său amerizând în Oceanul Pacific. După aproximativ o oră și jumătate de la decolare, o ultimă propulsie din etajul superior l-a pus pe Orion pe traiectul spre Lună.

   Modulul va înconjura Luna fără să aterizeze acolo. Ar trebui să orbiteze în jurul ei timp de aproximativ o săptămână. Un prim zbor fără pilot. Dacă primul zbor este fără pilot, capsula nu pleacă goală. Ea poartă un manechin numit Moonikin Campos, instalat pe scaunul comandantului. Se vor înregistra accelerația și vibrațiile suferite de manechin. La bord se află și două busturi de femei, pe nume Helga și Zohar, realizate din materiale care imită oase și organe umane. Una poartă o jachetă de radiații, cealaltă nu. Senzorii vor face posibilă evaluarea nivelurilor de radiații primite, care sunt mai mari în spațiul cosmic decât pe orbita Pământului. După această călătorie, Orion trebuie să se întoarcă pe Pământ. Aici scutul său termic va trece testul focului.

   Vă readuc aminte că această primă misiune ar trebui să dureze 25 de zile și jumătate, cu o aterizare în Oceanul Pacific pe 11 decembrie. Dacă acest prim zbor nu are echipaj uman, următoarele două vor avea.

   Artemis II va duce astronauți pe Lună în 2024, însă fără să aterizeze acolo. Echipajul lui Artemis III, cel mai devreme în 2025, va călca pământul lunar pentru prima dată din 1972, de la misiunea Apollo 17.

   Racheta Halep

   Din păcate nu știu în cine să am încredere. N-am răspunsuri care să garanteze vinovăția sau nevinovăția Simonei. Pe data de 21 octombrie agențiile de știri anunțau lapidar: „Fostul număr 1 mondial Simona Halep a fost suspendată temporar pentru dopaj. International Tennis Integrity Agency a anunțat vineri că românca a fost testată pozitiv cu o substanță interzisă la ultimul US Open. Câștigătoarea Roland-Garros 2018 și Wimbledon 2019, a fost sesizată despre încălcarea codului mondial antidoping, pe 7 octombrie, în urma unui test pozitiv pentru roxadustat, un medicament care stimulează producția de globule roșii și este utilizat în tratamentul pacientilor cu probleme renale.”

   Degeaba s-a plâns militanta pentru curățenie în sport de nevinovăția ei. Regulamentele au fost aplicate cu cerbicie și fără drept de veto după dovada existenței substanței. Nu contează dacă a știut sau n-a știut. Nu contează dacă „cineva” i-a inoculat substanța fără voia ei. Nimic nu contează. Asta mă poate face să lansez ideea că tocmai cei care au făcut controlul i-au introdus substanța. Nu uitați că era o cantitate infimă care nu lăsa să se descopere cine a „fabricat”-o.

   Este normal ca în aseemnea cazuri să privesc și din prisma sportivului dar și a celorlalți sportivi. Nu prea am simțit în presa internațională gânduri rele de genul „bine i-au făcut” din partea celorlalte sportive, de fapt a adversarelor ei. Nici băieții, tenismenii de vârf, nu au avut reacții negative la adresa ei. Doar prin România s-au găsit niște petarde care au maculat biografia unuia dintre cei mai mari sportivi ai României.

   Ne putem aduce aminte cu relativă ușurință de reacția lumii sportive în 2016, atunci când Maria Șarapova a fost suspendată pentru dopaj cu meldonium. Se spunea „...în sfârșit au prins-o!”...

   Opriți războiul!

 

 

 

 

Și totuși Shinya Ozaki și Hideyo Ozawa vor concerta împreună la Satu Mare

    Pe data de 19 martie 2020 pe scena Filarmonicii Dinu Lipatti ar fi trebuit să urce maeștrii Shinya Ozaki la pupitru și Hideyo Ozawa la pian. Din păcate pandemia a împiedicat la acea dată umplerea nesațului de cultură al melomanilor sătmăreni. După doi ani și jumătate, mai exact joi 17 noiembrie de la ora 19, pe baza abonamentului cu nr. 15 vom putea absorbi „Concertul pentru pian nr. 5 Imperial” în mi bemol major al lui Ludwig van Beethoven, lucrare pregătită și pentru concertul din primăvara pandemică și Simfonia nr. 4 în re minor a lui Robert Schumann sub bagheta și în interpretarea celor doi japonezi.

   Shinya a mai dirijat la Satu Mare, domnia sa fiind din 2015 prim dirijor invitat al instituției de cultură sătmărene. Pentru Hideyo Ozawa nu vă pot oferi prea multe detalii dar, promit, la următoarea sa apariție pe scena sătmăreană vă voi oferi mai multe amănunte.

 Shinya Ozaki  

   S-a născut în Japonia la Kagoshima în anul 1959 într-o familie de profesori de artă. A început studiul pianului la vârsta de patru ani și și-a efectuat studiile muzicale la Toho Gakuen School of Music din Tokyo. Printre maeştrii săi în arta dirijatului s-au aflat Seiji Ozawa (japonez născut în China, posibil bunicul lui Hideyo), Jean Furnet şi Kazuyoshi Akiyama.

   În anul 1982 s-a clasat pe primul loc la concursul de dirijat din Toho Gakuen School of Music devenind conducătorul orchestrei acesteia. Cariera sa de dirjior a început la Philadelphia (S.U.A.), fiind invitat apoi în diverse oraşe din Statele Unite ale Americii, Japonia şi Europa.

   În decursul anilor sub bagheta lui au evoluat orchestre precum cea a Filarmonicii “George Enescu” din Bucureşti, Orchestra Simfonică din Miskolc (Ungaria), Osaka Philharmonic Orchestra (Japonia), Elmira Symphony Orchestra (S.U.A.). De asemenea a apărut în fruntea unor ansambluri corale dintre care amintim Corul Filarmonicii Ungare şi Osaka Choral Society.

   Din 1994 şi până în prezent îşi desfăşoară activitatea ca dirijor permanent al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii de Stat Tîrgu Mureş, totodată din 2015 este şi prim dirijor invitat al Filarmonicii de Stat “Dinu Lipatti” din Satu Mare.
   În 1998 a fost distins cu titlul "Pro Urbe" de către primăria municipiului Tîrgu Mureş, iar în 2001 a fost răsplătit cu „Meritul schimburilor culturale” de către ambasadorul României în Japonia. În 2005 a primit „Meritul cultural în grad de comandor” de către preşedintele României, iar în 2014 i s-a decernat titlul „ALAE” din partea judeţului Mureş. De asemenea a fost premiat de către Ministerul de Externe din Japonia şi a primit distincţia “South Japan Culture Award” oferit de South Japan News.
   În cariera sa artistică s-a implicat frecvent în activităţi educative, conducând MBC Youth Orchestra din Japonia în fiecare lună august, realizând cu acest ansamblu înregistrări de radio şi televiziune. 

   Este unul din membri fondatori ai Asociaţiei “Kumamoto-Romania” şi iniţiatorul bursei de studiu oferit de Asociaţie elevilor talentaţi din România. Ca scriitor (eseist) în decurs de 11 ani a publicat în jur de 150 de articole în revista South Japan News, dar eseurile sale apar şi în alte reviste japoneze. Primul său volum de eseuri a apărut în 2014 la Tokyo cu titlul “Smiling Maestro”. A fost invitat să-şi prezinte ideile în cadrul seriilor TEDx Tîrgu Mureş, TEDx Kagoshima, Southern Japan Political Economy Social Gathering Group and Amro Bank. 

   În martie 2016 a primit titlul de “Satsuma Ambassador” din partea guverantorului prefecturii Kagoshima, localitatea în care s-a născut. Tot în 2016 a debutat ca dirijor invitat în fruntea ansamblului Orquesta Sinfónica Nacional del Ecuador, unde a fost invitat şi în 2018 şi a dirijat concertul aniversar a 100 de ani de relaţii diplomatice între Ecuador şi Japonia.

    Concertul pentru pian nr. 5 în Mi bemol major 

   Concerul lui Ludwig van Beethoven, cunoscut în special sub numele de „Concertul Imperial”, a fost ultimul său concert pentru pian. A fost compus la Viena între 1809 și 1811 și a fost dedicat Arhiducelui Rudolf von Habsburg-Lothringen, patronul și elevul lui Beethoven. Premiera concertului a avut loc pe 28 noiembrie 1811 la Gewendhaus în Leipzig sub bagheta lui Johann Philipp Christian Schulz, solist fiind Friedrich Schneider. Premiera vieneză a concertului a avut loc pe 12 februarie 1812 în interpretarea lui Carl Czerny, un alt elev al lui Beethoven.

   Numele de Imperial nu îi aparține lui Beethoven, ci lui Johann Baptist Cramer, editorul publicării engleze a concertului. Concertul are o durată de aproximativ 40 de minute. 

   Concertul este orchestrat pentru pian solo, două flauturi, două oboaie, două clarinete în Si bemol, două fagoturi, doi corni, două trompete, timpane în Mi bemol și Si bemol și coarde.

   Concertul este structurat în trei părți: Allegro în Mi bemol major, Adagio un poco mosso în Si major și Rondo: Allegro ma non troppo în Mi bemol major. La fel ca și în cazul celorlalte concerte ale lui Beethoven din această perioadă, prima parte a lucrării este destul de lungă, având o durată de aproximativ 20 de minute (Concertul pentru vioară are cea mai lungă primă parte, de 25 de minute).

I. Allegro 

   În ciuda utilizărilor de acorduri simple, inclusiv o temă secundară construită aproape integral folosind note și acorduri tonice și dominante, prima parte este plină de transformări tematice complexe. Când pianul introduce prima temă materialul expozițional este repetat prin variațiuni, figurații virtuoze și armonii modificate. A doua temă demarează în tonalitatea neobișnuită de si minor înainte să fie interpretată în si major și mai târziu în tonalitatea așteptată de si bemol major câteva măsuri mai târziu.

   După introducere partea urmărește structura de sonată cu trei teme pentru un concert, tipic pentru Beethoven. Introducerea orchestrală este o introducere tipică cu două teme în formă de sonată, dar a doua introducere cu pianul are o a treia temă triumfătoare și virtuoză la final care aparține exclusiv instrumentului solo. Beethoven a procedat astfel în multe dintre concertele sale. Coda de finalul părții este destul de lungă și din nou, tipic pentru Beethoven, utilizează prima temă deschisă și îi conferă o concluzie satisfăcătoare.

II. Adagio un poco mosso 

   A doua parte în si major, în contrast standard cu prima parte, este calmă și reflexivă. Tranziția spre partea a treia se realizează fără întrerupere când fagotul solo coboară cu un semiton de la si la si bemol, nota subdominantă a tonalității tonice de mi bemol.

III. Rondo: Allegro ma non troppo 

  Ultima parte a concertului este un rondo în șapte părți, finalul tipic pentru un concert. Pianul deschide partea cu tema principală, urmat apoi de orchestra întreagă. Secțiunea rondoului începe cu game la pian înainte ca orchestra să răspundă din nou. Urmează o parte mult mai lungă, prezentând tema din secțiunea de început în trei tonalități diferite înainte ca pianul să execute o cadență. În loc să se încheie cu intrare puternică din partea orchestrei, trilul ce încheie cadența se pierde până când tema introductivă reapare, interpretată inițial de pian și apoi de orchestră. În ultima secțiune tema trece printr-o variațiune înainte ca lucrarea să se încheie cu o cadență scurtă și un răspuns robust din partea orchestrei.

 Robert Schumann

   Născut pe 8 iunie 1810 la Zwickau în Regatul Saxoniei și decedat 46 de ani mai târziu pe 29 iulie 1856 la Endenich^⁠ în Regatul Prusiei) a fost un compozitor și pianist german, unul dintre cei mai celebri compozitori romantici ai primei jumătăți a secolului XIX.

  Un intelectual, precum și un estet, muzica sa, mai mult decât a oricărui alt compozitor, reflectă adânca natură personală a romantismului. Introspectiv și adesea capricios, începuturile sale muzicale erau o încercare de a se desprinde de tradiția formelor și structurilor clasice pe care le considera prea restrictive. Puțini l-au înțeles în timpul vieții sale, însă o mare parte din muzica sa este considerată acum îndrăzneață în originalitatea armoniei, ritmului și formei. Locul său este printre fruntașii romantismului german.

Glasul morților din teren

    Orice rapidist știe la ce mă refer. Sunt antrenori care spun că nu pot antrena norocul. Sunt specialiști care spun că valoarea unui antrenor se vede până în preajma careului advers. Rapidul a ratat imens și în meciurile cu Farul și cu CFR din campionat. Pentru cele trei afirmații de mai sus există o soluție: psihologul. O mândrie prost înțeleasă ține omul departe de psiholog. În anii acestui mileniu nu există firmă de renume care să nu apeleze la psiholog. Nu prea există succesul de lungă durată fără sfaturile unui psiholog. Se face adeseori confuzie între psiholog și psihiatru, dar despre asta poate vorbim la altă rubrică.

   Cele 25 de goluri înscrise în etapa care a trecut a ridicat media reușitelor pe meci la 2,25. Nu-i rău dar este loc de mai bine. Se preconiza o etapă a gazdelor. Nu prea a fost așa. Trei echipe oaspete au plecat cu câte trei puncte din deplasare. Ce a fost? Botoșani - Voluntari 0-1 după propuneri indecente ale lui Becali către Ciobotariu; Farul - Mioveni 2-1 cu noi mângâieri pe sub coroana regelui; Argeș - Sepsi 0-5 impardonabil dar explicabil; Petrolul - UTA 2-1 greu la deal cu boi îndărătnici; Univ. Craiova - „U” 1-0, doar 1-0; Hermannstadt - Chindia 0-1 în marea surpriză a etapei; FCSB - Rapid 3-1 într-o victorie a ambiției asupra îngâmfării; CFR - 48 3-1 spectacol și echilibru doar 70 de minute.

   Etapa care urmează seamănă izbitor cu prima etapă a returului. Cinci din primele șase echipe joacă în deplasare și doar două din echipele gazdă ocupă în clasament locuri între primele zece clasate. Atunci oaspeții au adunat 16 puncte și gazdele doar 7.

   Rapid - Univ. Craiova (sâmbătă, ora 20,30) După două înfrângeri rușinoase în meciuri considerate derbiuri în campionat și cupă, Rapidul va disputa din nou derbiul etapei. Craiovenii au dat și ei cu stângul în dreptul în fața revelației Cupei României, echipa din liga a treia din Ocna Mureș. Cum voi dormi oare sâmbătă noapte?

   Chindia - Farul (sâmbătă, ora 17,30) După surpriza de la Mediaș din compania echipei lui Măldărășanu, Toni Petrea are din nou în față o echipă cu pretenții. Chiar pe lidera detașată a campionatului. La cupă a cam renunțat. De cealaltă parte constănțenii sunt odihniți chiar dacă au patru puncte în cupă.

   Sepsi - Petrolul (vineri, ora 21) Interesant meci. Ambele echipe au trecut recent, fără să obțină vreun punct, de seria meciurilor ce au cuprins lidera actualului campionat (Farul) și podiumul campionatului trecut (CFR, FCSB, Univ. Craiova) după care și-au reluat șirul victoriilor. Fiind și în dispută pentru unul din ultimele locuri ce duc în disputa pentru campionat partida va fi urmărită cu interes și cu speranța unui egal la Sibiu și în odăile latifundiarului.

   Botoșani - Hermannstadt (luni, ora 21) Reușesc sibienii să profite de nimicnicia din nord-est? Mai ales după dușul rece servit de Chindia.

   Mioveni - CFR (duminică, ora 18) Gazdele s-au învățat să piardă frumos. Câștigă doar în Cupa României. Acolo bate tot. De fapt Mioveniul și Sepsi sunt singurele echipe cu punctaj maxim în cupă după două etape.

   48 - FCSB (duminică, ora 21) Cei doi antrenori, Mititelu și Becali vor demonstra cât fotbal știu. Eu le doresc doar ca jucătorii lor să le respecte toate indicațiile.

   „U” - Argeș (luni, ora 18) Clujenii au ocazia să arate că vor și abia apoi că pot. Piteștenii trebuie să arate în primul rând că pot, că de vrut nu-i deajuns.

   UTA - Voluntari (duminică, ora 15,45) Din nou Aradul are parte de „Cenușăreasa etapei”. I-or fi trecut nervii lui Ciobotariu? Tare s-o supărat când Becali l-o confundat cu o cârpă.

   Opriți războiul!

Primăria modernă și eficientă

    Am fost prezent zilele acestea la o interesantă conferință organizată de SkyLine Events. Tema conferinței, „Primăria modernă și eficientă” ar fi trebuit să fie de mare atracție pentru primarii și consilierii de pe teritoriul județului. Din păcate, printre cei circa treizeci de participanți puțini au fost cei care au putere de decizie în administrațiile locale.

   Asta nu l-a dezarmat pe sufletul acestui eveniment,  Ing. Bura-Maksay Ștefan-Petru, cel care împreună cu invitații săi au dat consistență temei propuse punând accent pe digitalizare și comunicare. Invitații, firme sătmărene cu mare rezonanță pe harta economică a județului, au transmis din experiența proprie, necesitatea creșterii eficienței și modernizării sistemului administrativ la diferite nivele de dezvoltare. 

    D-na Márton Zsuzsanna, reprezentând Hitter Technologies, a expus în deschidere de ce digitalizarea unei primării la nivelul anului 2022, a unei administrații publice în general, aduce nu numai  avantaje pentru cetățenii de rând ci și voturi pentru noi mandate.

   În continuare, profesor Ștefan Șuta de la Universitatea Babeș-Bolyai, extensia Satu Mare, a avut un interesant expozeu despre leadership și despre comunicare. Cine a fost prezent și atent a putut să se integreze în masa celor dornici de a afla importanța unui leadership într-un colectiv de muncă. A atras atenția că nu totdeauna leadershipul este managerul. Unii înțeleg asta, alții nu. Calitatea de bază a unui leadership este comunicarea. Mulți managerii de certă calitate nu au ușurință în a comunica ceea ce impietează asupra dezvoltării unei afaceri.

   Frații Maiorciac, Zsolt și Jozsef, manageri și foarte buni comunicatori, ne-au adus la cunoștință ce a fost, ce este și ce va deveni „energia verde”. Ne-au dat exemple din experiența proprie și cum au reușit să facă din M - SYS, una din cele mai căutate firme de profil din România și nu numai.

   Achizițiile publice au fost un alt capitol al evenimentului organizat de SkyLine Events. Pentru a ne informa în această direcție a fost invitată în calitate de consilier achiziții publice, d-na Andrea Szilagyi, cea care ne-a dezvăluit de ce SEAP-ul a fost greoi și de ce SICAP-ul este modern. Sunt multe chichițe care odată ajunse la urechile persoanelor de decizie ar ușura enorm acest domeniu prea mult birocratizat.

   Directorul general al Technosam-ului a abordat o problemă ce dă multă bătaie de cap primăriilor din județul nostru, atât celor din municipii cât și celor din orașe sau comune. Este vorba despre importanța serviciilor de mentenanță pentru instalațiile electrice din UAT-uri.

   Conferința s-a încheiat cu discuții libere la o cafea între primarii și consilierii ce s-au dovedit interesați de mai binele comunităților în fruntea cărora se află și experții din domeniile mai sus precizate.

   Nu închei acest articol fără a anunța toate UAT-urile din județ că în perioada 16-17 noiembrie, la Sibiu, au loc două conferințe la care participarea conducătorilor lor nu este doar binevenită ci și necesară prosperității comunităților care i-au ales. Pe 16 noiembrie tema este „Energia”, iar pe 17 noiembrie subiectul este „Harta investițiilor publice”, aceasta din urmă fiind adresată cu precădere primăriilor și consiliilor județene și locale. Pentru detalii vă rog să mă contactați.