Miercuri mezzosoprana Dora Blatniczki cântă pentru copii la Turnul Pompierilor

    Muzica din filme ne readuce deseori aminte de actori celebri. Astăzi se aude mai mult muzica mitralierelor sau a situațiilor de suspans. Au dispărut regizorii și scenariștii care inventau sau ne ofereau situații din viața reală pe un fond muzical de calitate. „Sunetul muzicii” sau „Mary Poppins” nu mai e la modă. Astăzi notele muzicale au fost înlocuite cu dialoguri în jargon represibil.

 

   Tocmai de aceea salutăm ideea pe care a avut-o Filarmonica Dinu Lipatti din Satu Mare ca, de Ziua Copilului, să ne ofere un potpuriu de muzică de calitate, muzică ce unora ne-a îmbujorat copilăria în filme ce ne-au rămas dragi. De la „Superman” la „Barbie și al ei Pegasus magic”, de la „Shrek” la „Robin Hood” copiii noștri vor vibra pe cum am făcut-o noi cu mai mulți sau mai puțini ani în urmă. Unii dintre ei vor afla pentru prima oară „Cum să îți dresezi dragonul” sau vor fredona genericul din „Epoca de gheață”. Sau se entuziasmează când „Mașini”-le și „Avioane”-le prind viață, când „Frozen” sau „Spiderman” li se adresează direct. „Cartea junglei” cu toate tainele ei se deschide, „Pirații din Caraibe” cu simpatica lor ferocitatea surprinsă în plin abordaj și „Căpitanul America” vor încheia o după-amiază, sperăm noi, de excepție. 

   Păcat că edilii noștri n-au scornit mai multe evenimente care să puncteze harta municipiului și pe cea a județului cu mai multe clinchete pentru veselia tuturor copiilor.

 

   Sătmăreanca Dora Blatniczki, astăzi mezzosoprană și pianistă la Opera Maghiară din Cluj, revine miercuri, de la ora 18, în locurile copilăriei sale, Turnul Pompierilor fiind destul de aproape de Liceul de arte Aurel Popp unde a studiat la clasa profesoarei Manfrédi Annamária. În 2014 Dora a fost desmnată Miss Boboc în cadrul liceului.

 

                       Miss Boboc Liceul de Artă Aurel Popp - 2014

   Ea va fi solista care alături de Orchestra Filarmonicii Dinu Lipatti dirijată de maghiarul Werner Gábor vor susține programul „Muzica filmelor pentru copii”.

 Dora Blatniczki

   Studii de licență - canto - la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” -Cluj – 2018 - până în prezent, sub îndrumarea prof. univ. dr. Elena Moldovan-Andrieș și lect. univ. dr. Tiberius Simu și în paralel pian - la aceeași instituție la clasa lect. univ. dr. Ligia Ghilea.

   A debutat în luna mai a acestui an în rolul Rosinei în premiera spectacolului „Bărbierul din Sevilla” de Gioachino Rossini, la Opera Maghiară din Cluj-Napoca, sub bagheta dirijorului Nagy Gergő. La Filarmonica de Stat din Târgul-Mureș a cântat partea solistică de mezzosopran din Oratoriul „Christus” de Franz Liszt avându-l ca dirijor pe Erdélyi Dániel din Budapesta.

   A colaborat cu Coopera Művészeti . debutând în rolul Gertrudisz din opera „Bánk bán”, de Erkel Ferenc, cu  premiera la Budapesta și spectacole în diferite teatre ale Ungariei.  A cântat în cadrul galei „Young Opera Stars” de la Opera Națională Română din Cluj, sub bagheta maestrului David Crescenzi și la gala de operă din cadrul masterclass-ului „Musicum Laude 2021”  la Teatrul „Regina Maria” din Oradea cu orchestra Filarmonicii de Stat, condusă de maestrul Budànyi György.

   A participat la cursuri de măiestrie: International Singing Masterclass cu soprana Catrin Wyn-Davies, la Cluj-Napoca, Ifjú Zeneművészek Nyári Akadémiája cu soprana Bátori Éva, la Debrecen, Ungaria, Atelidra Lyric-Dramatic Workshop, cu baritonul Marian Pop și mezzosoprana Mihaela Binder -Ungureanu, Musicum Laude  – cu baritonul Molnàr Levente, soprana Kolonits Klàra, soprana Andrea Rost, tenorul Berkes Jànos și basul Ionel Pantea.

   Începând din anul 2022, a devenit membră TOA- Transylvanian Opera Academy, un program artistic pentru tineri artiști, înființat de dirijoarea de origine americană Elizabeth Askren.

   Premii: Premiul III la  „Citta di massa” Concorso Internazionale per Giovani Musicisti (martie, 2021), Premiul III la „Emil Rotundu” Canto and Piano International Online Contest (iulie, 2020), Premiul III la „Varadinum Art” National Singing Competition (decembrie, 2018), „Tânăr Artist Sătmărean” în categoria Solist Instrumentist pentru contribuția de excepție adusă la înflorirea spiritualității sătmărene.

    Hobbyul ei este căutarea frumosului. Frumosul în muzică, în pictură, în lectură, în oameni atât în aparență cât și în esență.

  

   

 

 

 

 

 

1 Iunie - ziua tuturor copiilor

    Dimineață am făcut o trimitere pentru emisiunea „Incursiuni în cotidian” despre un eveniment care va avea loc pe parcursul a două luni pe Lacul lui Pintea, emisiune pe care vă îndemn și aici să o urmăriți în premieră, mâine (n.a. - vineri) seară de la ora 21. Este o emisiune în care se promovează sportul și speranța. Merită să o vedeți. Făceam acolo o atenționare către aleșii noștri, și nu numai, că lipsesc evenimentele specifice acestei zile pentru toți copiii noștri. Între timp ne-a sosit un comunicat de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare despre ediția a noua a unui frumos și important festival folcloric pentru preșcolari.

   Dar este suficient? Este drept că în urmă cu câteva zile ni s-a povestit despre un 1 Iunie ce se va desfășura în perioada 3 - 5 iunie în Grădina Romei, dar acolo se va vorbi foarte puțin limba noastră, a tuturor românilor indiferent de etnie. Pot afirma acest lucru deoarece toate instituțiile, organizațiile și firmele implicate în desfășurarea evenimentului au conducători UDMR sau cetățeni maghiari. Iată mai jos lista lor: UDMR, Fundatia Identitas  (fundație cu sediul la aceeași adresă cu cea a UDMR Satu Mare), Asociația Ady Endre, Reuniunea Tineretului Maghiar, Asociația Borókagyökér, Asociația Femeilor UDMR, Centrul de Conservare și Promovare a Culturii Naționale (nu există această instituție), Centrul Cultural G. M. Zamfurescu, Primăria Municipiului Satu Mare, Consiliul Județean Satu Mare, Fundația Communitas (fundație din Cluj sub egida UDMR), Fondul Național pentru Cooperare (nu există), Fondul Bethlen Gábor (Fondul Bethlen Gábor este un fond de stat separat, al cărui scop este promovarea realizării obiectivelor legate de strategia de politică națională a Guvernului Ungariei).

   Nu vreau să fiu greșit înțeles. Este ok organizarea acestui eveniment în Satu Mare, chiar dacă, prin înșiruirea de mai sus, ne-am dat seama că parcă edilii s-ar rușina un pic. Fraților! Nu-i nici o problemă! Dar cum credeți că cele câteva zeci de mii de copii din Satu Mare, români, maghiari, germani, țigani, slovaci, ucrainieni în ziua de 1 iunie vor încăpea în Căminul Cultural din Odoreu pentru a urmări Festivalul Folcloric pentru preșcolari „Deschideți porțile mari”?

   Ceea ce spun în continuare ar trebui să vă atragă atenția. Este normal, ca etnici maghiari, să promovați tradiția și cultura etniei pe care o reprezentați dar nu este normal să înăbușiți tradiția și cultura băștinașilor și a celorlalte etnii. Nu este vorba numai de 1 iunie. Sunt câteva decizii luate atât pe plan economic cât și în cultură, sport sau divertisment care uită că în Ardeal trăiesc ardeleni. Ardeleni care se înțeleg bine între ei. Ardeleni care, conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, se mai numesc și ungureni. Nu creați baricade între etniile ce compun acești locuitori ai Sătmarului.

   Păcat de lucrurile bune pe care le faceți, dacă, pe lângă ele, creați zâzanie. Nu este bine pentru nimeni. Doar politicul maghiar, mai ales cel din Ungaria, își freacă mâinile. Vorbeam mai înainte de economie. Multe activități se desfășoară la limita legalității tratate individual, dar dacă le puneți cap la cap, depășesc această limită. Nu cred că există momentan în județul Satu Mare jurnalism de investigație (chiar dacă unii cred că fac asta), dar s-ar putea ca acesta să apară. Sunt atâția tineri cu forța mentală necesară... Cu toții am învățat la fizică, prin generală, că forței centrifuge i se opune forța centripetă. Egală și de sens opus.

   Opriți războiul și faptele prostești!

  

 

 

 

 

    Recent, 6 - 7 mai, au avut loc „Zilele Urologiei Sătmărene”, un eveniment aflat la ediția a X-a și care a adunat în sala Filarmonicii Dinu Lipatti din Satu Mare somități în materie din România. Cei care au inițiat, s-au îngrijit de-a lungul timpului și au asigurat un viitor acestui eveniment sunt medicii primari urologi Dr. Cristian Bogdan Rusu și Dr. Bogdan Ovidiu Feciche. Împreună, dar nu singuri, au pornit la prima ediție în urmă cu 11 ani și, de-a lungul timpului, au ajuns ca acest eveniment să devină unul din cele mai cunoscute și căutate evenimente din arealul medicinii românești. În cele ce urmează vom discuta despre pasiune, sănătate, patologii (n.a. - cauze și simptome), tratamente și prevenire în domeniul medical cu Dr. Bogdan Feciche, medic în cadrul Spitalului Județean Satu Mare.

    Chipul liniștit, sigur pe sine, puțin curios și dornic să informeze din fața mea mi-a permis să intru ușor într-un dialog cu unul din străjerii sănătății în general și al aparatului urinar în special. Cu toate că discuția s-a purtat pe fondul unui interviu, în cele ce urmează, voi trata subiectul ca pe un monolog. O poveste reală. O poveste pozitivă.

   „M-am născut în Baia Mare. M-a impresionat de mic copil arhitectura și anvergura clădirii Spitalului Județean de pe malul Săsarului. În scurt timp ne-am mutat la Satu Mare unde în perioada școlii (gimnaziu și liceu) nu am renunțat la gândul de a intra în slujba îngrijirii sănătății  aproapelui chiar dacă mă atrăgeau științele exacte. Probabil și faptul că științele exacte (matematica, informatica, chimia, fizica) își găseau din ce în ce mai pregnant aplicabilitate în medicină să fi întreținut această dorință de a vindeca.

   Am trecut poarta Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj încrezător că am ales un drum solid în viață. Acum, după 25 de ani, sunt absolut convins de aceasta. Am învățat pentru început că adaptarea, actualizarea informației zi de zi, este foarte importantă în contextul dezvoltării tehnologiei în ritm alert. De aceea în acea perioadă mi-am dublat eforturile. Informațiile primite la cursuri, seminare și laboratoare le primeneam cu informațiile de calitate pe care le găseam pe internet sau ca urmare a participării mele directe sau indirecte la seminarii, sesiuni științifice și consfătuiri pe teme medicale.

   Urologia m-a vrăjit în special în vacanța dintre anul cinci și ultimul an de facultate. Până atunci cochetam cu mai multe discipline chirurgicale printre care și urologia. Cardiologia, chirurgia generală, chirurgia pediatrică și chirurgia oncologică (n.a. - tumori canceroase) alături de mentorul meu, chirurgul oncolog Dan Eniu, au fost tentații la fel de puternice dar, cum vă spuneam, în vara lui 2002, după ce am câștigat o bursă în Franța, la Rouen, în Normandia de Nord, urologia m-a fascinat ireversibil.

   A urmat perioada de rezidențiat, cursuri postuniversitare, publicare de lucrări de specialitate, toate culminând cu titlul de doctor în medicină elaborat de UMF Iuliu Hațieganu Cluj-Napoca în 2012.

   Satu Mare a venit ca o consecință a contextului pragmatic din acea perioadă. Sănătatea trecea printr-o perioadă de reformă retrogradă, negativă, care a lăsat un gol imens în medicina românească. Tăieri de salariu, blocări de posturi, etc, au dus la o migrație excesivă a personalului medical de toate categoriile către vestul îmbietor. Eu am ales să mă întorc acasă. Mediul familial și nevoia de specialiști au fost factorii care m-au determinat să renunț la o carieră universitară, post blocat cum vă spuneam, de la UMF Cluj și să aleg Satu Mare.

   Un alt factor important în decizia de a rămâne în țară, mai precis la Satu Mare, a fost echipa de urologi cu care urma să lucrez, în care urma să mă integrez: Dr. Cristian Rusu, Dr. Lilian Gorbatâi și Dr. Tiberiu Botezan. Am format atunci o echipă care dăinuie și azi. O echipă în care mă simt realizat.

   România este o țară extrem de eterogenă în ceea ce privește sănătatea populației sale. Comparativ cu Germania, de exemplu, unde starea de sănătate este uniformă pe toată suprafața, în România, chiar dacă este o țară mai mică, starea de sănătate diferă de la o regiune la alta, de la rural la urban sau de apropierea/depărtarea de un centru universitar puternic în domeniul medicinii (București, Iași, Cluj, Tg. Mureș). Consider că o răsfirare judicioasă a medicilor specialiști pe întreg teritoriul țării ar uniformiza această stare de sănătate. Ar uniformiza-o la nivelul ei superior.

   Locul de muncă al medicilor specialiști nu mai este, în ultima perioadă, un loc singular, fix. Ei se deplasează de la un spital la altul, dintr-o localitate în alta și, uneori, dintr-o țară în alta. În plus mai au și cabinete particulare. Mobilitatea lor nu ține cont de granițe județene sau hotare.

   M-ați întrebat ce este de fapt urologia. Urologia, frate cu nefrologia (n.a. - ramură a medicinii care se ocupă cu studiul rinichilor), se ocupă, mai pe scurt, cu înlăturarea obstrucțiilor ce apar la aparatul urinar: prostatite, litiaze (așa numitele pietre, calculi) și tumori. Asta în cazul adulților. Mai există chirurgia urologică pediatrică al cărei obiect de activitate sunt malformațiile la naștere.

   Cam tot ce se întâmplă în viață se poate înscrie într-o sinusoidă. Astăzi, sinusoida urologiei se află în punctul ei de maxim. Patologia unor organe profunde, cum sunt cele din aparatul urinar, poate fi stabilită fără incizie. Înainte nu se putea pune un diagnostic decât după ce tăiai omul. Astăzi prin laparoscopie (n.a. - pătrunderea, pe cale bucală în general, cu un instrument optic de foarte mici dimensiuni în abdomen) poți genera un diagnostic exact, poți chiar elimina tumori superficiale. Doar în ultimii 12 ani intervențiile chirurgicale (inciziile) au fost reduse cu 60%. Chirurgia modernă bazată pe tehnologia în continuă dezvoltare face ca medicina să avanseze cu pași uriași. În ultimii 10 ani cunoștințele medicale au progresat cam cu aceeași cantitate cu cât au progresat în întreg secolul XX. Gândiți-vă doar: un tomograf acum 15 ani părea ceva ușor exotic, azi chiar și spitalele din orașele mici au tomografe. În municipiului Satu Mare, catalogat ca oraș mediu (circa 100.000 de locuitori), avem mai multe tomografe. Un alt exemplu edificator ar fi montarea unui stent coronarian.

   Pe grupe de vârstă dacă am studia urologia am putea spune că la copii se poate vorbi doar de malformații, la tineri doar de infertilitatea de cuplu iar pentru maturi apar calculii și tumorile la cei sub 50 de ani și prostatitele la cei peste 50 de ani. Patologia prostatică a determinat că aceasta apare cu precădere la fumători. Ea nu este ereditară dar are cauze genetice care face ca pentru fumători să fie o consecință. Astăzi operațiile de prostată s-au redus aproape la zero. Prostatita se vindecă pe cale medicamentoasă. Recomand bărbaților trecuți de 50 de ani ca la aproximativ un an, un an și jumătate să-și facă analizele. Un PSA urmat de investigație dacă rezultatele ies din valorile normale. Pentru doamne se recomandă la același interval un PAP (testul Papanicolau) și o mamografie.

   Astăzi în România este greu de a menține un echilibru al balanței între calitatea actului medical și cantitatea acestuia. Pentru aceasta este nevoie să cunoști secretul lui Polichinelle (n.a. - un secret cunoscut de toată lumea): să alegi corect nivelul profesional căruia te adresezi pentru boala de care suferi. Este adevărat că acest nivel derivă din pregătire și experiență. De multe ori pierd timp, în sensul că las cazuri cu adevărat grele, pentru chestii pe care le poate trata un cadru medical cu pregătire medie. Când bolnavul vine la mine nu știu de ce suferă. De aceea este necesar ca în preliminar să consulte medicul de familie. Trebuie să recunosc că și aceștia sunt superocupați. Internetul ar putea elimina acest impediment, dar și aici sunt multe capcane. Digitalizarea ar fi soluția ideală. Dezvoltarea sistemului ambulatoriu și internările de o zi este soluția care se aplică în prezent în occident (circa 60-70% din cazuri se rezolvă astfel).

   Am studiat în special în perioada rezidențiatului, perioadă în care am avut peste 20 de lucrări publice și teza de doctorat Corelații clinico-patologice în tratamentul tumorilor retroperitoneale, realizatã sub îndrumarea Conf. Dr. Dan-Tudor Eniu. Apoi am scris mult mai puțin. M-am axat mai mult pe actul medical propriu-zis. Având ca mentor pe cea mai mare personalitate a urologiei moderne românești, Prof. Dr. Ioan Coman, am mai produs câteva lucrări după experiența de la capul bolnavului și după munca de cercetare.

   În general fug de cuvinte gen cel mai, cea mai, perfect, toți, nimeni, extraordinar, senzațional sau premieră mondială. Chiar dacă se spune că în premieră s-a făcut intervenția chirurgicală cutare, adevărul că doar o parte, mai mică sau mai mare, din acea intervenție s-a făcut pentru prima oară sau pentru prima oară într-o țară, localitate sau spital. În general fiecare operație are caracteristicile ei personale. În fiecare din ele poate exista ceva nou în funcție de boală, pacient, instrumente, aparatură sau medic. Eu le-aș spune doar experiențe. De asemenea evit publicitatea medicală. Sper că această discuție să nu fie tratată ca o publicitate.

   Am participat și eu la câteva intervenții mai spectaculoase văzute din afară. Nu singur. În echipă. Fiecare din această intervenție a avut replici. Uneori sute de replici. Replici în care s-a schimbat binele cu mai binele.  Prostatotomia a foat una din acestea. Împreună cu Prof. Dr. Ioan Coman și Prof. Dr. Nicolae Crișan am avut o asemenea experiență, dar eu eram în plan secund. În plus a mai fost îndepărtarea unei tumori renale pe cale robotică. Împreună cu Dr. Cristian Rusu, la Satu Mare, am reușit apoi îndepărtarea laporoscopică a unor tumori, prostatotemii, pieloplastii suprarenale... în așa-zise premiere. Dar acestea nu au fost intervenții singulare. Azi sunt uzuale.

   Opinia publică este informată parțial de partea pozitivă a muncii în sectorul medical. Dacă nu ar fi existat pandemia foarte puțini ar fi știut despre epidemiologi sau specialiști în terapie intensivă sau despre infecționiști. Am purtat și eu costumele alea imposibile și după jumătate de oră nu am mai avut aer. Ei trebuiau să stea opt ore în fiecare zi. Infernal.

   În tot acest timp familia a fost pe primul plan. Ea a reprezentat un suport pentru tot ce am realizat pe plan profesional. Cele două fete pe care le am sunt încă mici dar, indiferent pe ce cale apucă, în mine vor avea un sprijin atâta timp cât vor să se realizeze prin muncă. În profesii, în artă, în sport, nu contează, sunt alături de ele.”

  

   A consemnat Gruiță Ienășoiu

Laparoscopie (orto)epică

    N-au trecut nici două săptămâni de la discuția interviu pe care am purtat-o cu omul Bogdan Feciche. Spun omul și nu doctorul cu D deoarece, privind peste umăr, îmi dau seama că acea discuție a fost doar aparent legată de sănătate. Învățămintele rămase pe circumvoluțiuni, în subliminal, sunt mult mai profunde și ating serios probleme stringente din ziua de azi. Școala, educația, relațiile sociale, munca, deprinderi, familia, prietenia, mediul... într-un cuvânt viața impusă sieși și expusă lumii este un izvor de la care s-ar putea adăpa generații de tineri și de mai puțin tineri.

   Plecat de la banalul „nu mai fuma!” și pătrunzând în abdomenul sofisticat al omului modern am radiografiat în nici o oră de discuții năravuri, aptitudini, durere și plăcere fără a face vreo incizie. Legat de fumat am propria mea experiență. Am fumat 20 de ani. După ce am părăsit sportul de performanță din cauza neatingerii performanței pe care mi-o doream (Divizia A la fotbal), în armată fiind, m-am apucat de fumat. Am fost împins de fapt spre fumat. După fiecare oră de instrucție se dădea o pauză de țigară. Cui nu fuma i se dădeau diferite sarcini (strângerea țintelor piept, căutare cartușe uzate, aducerea marmitelor...). Eu sunt un leneș așa că... Abia după 20 de ani mi-a venit mintea la cap. A fost prea târziu totuși. În cei 26 de ani care au trecut de când m-am lăsat de fumat plămânii mei nu s-au vindecat și la fiecare radiografie văd acele scorburi franjurate de nicotină. Ce spaimă am tras în pandemie...?

   Studiul, experiența și inovația. Aceștia ar fi parametri care desăvârșesc crearea unei personalități. Acestea sunt bazele unei temeinici pregătiri profesionale. Fiecare are un început și niciuna nu are un sfârșit. Toate acestea modelează un om în funcție de capacitatea acestuia de a pătrunde fenomenul și de dorința subiectului de a performa.

   Să le luăm pe rând. Studiul pornește din fragedă pruncie. De când ai învățat să-l caligrafiezi pe A și să-l înțelegi pe 1 viața îți pune la dispoziție tot felul de oportunități de a studia. Familia, școala, societatea, ambiția personală, gradul de sacrificiu, aptitudinile, capacitatea de pătrundere și capacitatea de adaptare sunt câteva din elementele care te modelează, care te-au făcut ceea ce ești azi și, foarte important, te vor face ce vei deveni mâine. Pentru studiu trebuie doar să-ți aloci timp. Chiar și acum.

   Experiența, așa cum spunea și interlocutorul meu, nu este doar acea parte în care repeți la nesfârșit același lucru. Poți încerca să ai același rezultat sau un rezultat superior folosind o metodă diferită. Adapatarea la noile tehnologii tot de experiență ține. Un rezultat superior poate fi considerat dacă ai obținut o calitate mai bună, un timp mai scurt și/sau ai reușit o inovație și astfel am ajuns la cel de-al treilea parametru pus în discuție. Rămân un pic la primii doi parametri, studiul și experiența, pentru a da un exemplu care mi se pare edificator. În facultate, cu mulți ani în urmă, am învățat să joc bridge. Un joc de cărți foarte complex. Jocul are două părți distincte: licitația (bazată pe comunicare) și jocul de levată (bazat pe interpretare și decizie). La început m-a vrăjit jocul de levată. Apoi m-a vrăjit licitația. Apoi iar levata și tot așa până am ajuns la studiu. Abia când am ajuns să studiez, adică să mă bazez și pe experiențele altora, pe statistică și logică, abia atunci am înțeles că după 30 de ani de bridge sunt un bun începător.

   Inovația îți dă starea aceea de om realizat. Om care a făcut ceva ce până atunci nu a existat. E ca și cum ai sădi un copac fără a avea treabă cu agricultura. Între inovație și invenție este o mare diferență. Puțini sunt cei care au reușit cel puțin o invenție. A avea un brevet de inventator nu înseamnă că ai inventat. E ca și cu doctoratul. Îl poți obține la colț de stradă. În perioada în care am fost inginer am avut și eu o inovație. N-am brevetat-o pentru că mi s-a cerut să trec și pe altcineva pe brevet. Prin 1986 am creat o mașină de debitat țeavă cu cuțit rotativ. Din cunoștințele mele și ale profesorilor de la Universitatea din Brașov, cărora le-am prezentat inovația din orgoliu dar și pentru a mă confirma, a fost pentru prima oară când un cuțit de strung se rotea. Până atunci cuțitul de strung avea doar mișcări rectilinii (în adâncime și, mai rar, de-a lungul piesei în timp ce aceasta se rotește). Astăzi sunt o grămadă de strunguri bazate pe rotirea cuțitului.

   Opriți războiul! Studiați, experimentați și inovați!

  

  

Carmina Burana a lui Carl Orff va răsuna în Piața 25 Octombrie de Ziua Orașului

 

    Joi, 26 mai, cel mai spectaculos moment al Zilelor Orașului Satu Mare se va desfășura de la ora 18. Este vorba despre un „Concert vocal-simfonic” în care compoziția muzicală „Carmina Burana” a lui Carl Orff va impresiona publicul prezent. După cum veți vedea în materialul de mai jos, pe lângă orchestra simfonică a Filarmonicii Dinu Lipatti dirijată de Ștefan Novak, vom avea ca protagoniști două coruri, cele ale Filarmonicilor de Stat din Oradea și Tărgu Mureș și interpreții vocali Oana Trîmbițaș (soprană), Stefan von Korch (tenor) și Mihai Damian (bariton).

    Carmina Burana

   Este o colecție de 228 poezii scrise de trei cărturari medievali germani Peter de Blois, Walter de Chatillon și un poet anonim cunoscut sub numele de Archpoet. De natură seculară este o raritate pentru vremurile medievale. În 1935, compozitorul german Carl Orff a folosit 24 de poeme pentru a crea o compoziție muzicală cu același nume.

    Colecția Carmina Burana a fost descoperită în 1803 în mănăstirea bavareză Benediktbeuern. Sa stabilit că în timp ce poeziile au fost găsite acolo, este probabil că opera provine din mănăstirea Seckau. Potrivit unor surse, poemele au fost compuse de o serie de poeți rătăcitori (trubaduri) numiți "goliards". Manuscrisul este împărțit în șase secțiuni: "Carmina eclesiastica", "Carmina moralia et satirica", "Carmina amatorie", "Carmina potoria", "Ludi" și "Suplimentum". Secțiunile acoperă teme religioase, cantece de petrecere și spectacole religioase. "Supplementum" oferă revizuiri ale pieselor anterioare cu text modificat.

   Carl Orff a fondat versurile compoziției sale pe 24 de poeme alese din "Carmina Burana", dar nu a folosit melodiile originale. Prezentarea sa din 1937 a fost interpretată de mulți alți compozitori și a fost foarte populară în Germania nazistă. Versiunea "Carmina Burana" a lui Orff este încă utilizată în reclame și programe de televiziune.

   Carmina Burana lui Orff este o cantata compusa in 1935 si 1936, bazata cum spuneam pe 24 de poezii din colectia medievala Carmina Burana. Titlul său complet în latină este Carmina Burana: Cantiones profanae cantoribus et choris cantandae comitantibus instrumentis atque imaginibus magicis („Cântecele lui Beuern: cântece seculare pentru cântăreți și coruri, care se cântă împreună cu instrumente și imagini magice”).

   

   În 1934, Orff a dat peste ediția din 1847 a Carminei Burana de Johann Andreas Schmeller, textul original datând în mare parte din secolul al XI-lea sau al XII-lea, inclusiv unele din secolul al XIII-lea. Michel Hofmann, un tânăr student la drept și pasionat de latină și greacă, l-a ajutat pe Orff în selecția și organizarea a 24 dintre aceste poezii într-un libret, mai ales în versuri latine laice, cu o mică parte în germană mijlocie și franceză veche. Selecția acoperă o gamă largă de subiecte, la fel de familiare în secolul al XIII-lea ca și în secolul al XXI-lea, precum: inutilitatea averii și a bogăției, natura efemeră a vieții, bucuria revenirii primăverii și plăcerile și pericolele băuturii, ale lăcomiei, ale jocurilor de noroc și ale poftelor.

    Carmina Burana este structurată în cinci secțiuni majore, cuprinzând în total 25  de mișcări: 1. Fortune, împărăteasa lumii; 2. În Tavernă; 3. Curtea iubirii; 4. Blancheflour și Helen; 5. Fortune, împărăteasa lumii. Ultima secțiune, chiar dacă poartă același nume, nu este identică cu prima.

    O mare parte din structura compozițională se bazează pe ideea roții Fortuna care se rotește . Desenul roții găsit pe prima pagină a Codexului Burana include patru fraze în jurul exteriorului roții: Regnabo, Regno, Regnavi, Sum sine regno (Voi domni, domnesc, am domnit, sunt fără tărâm).

    În fiecare scenă, și uneori într-o singură mișcare, roata norocului se întoarce, bucuria se transformă în amărăciune, iar speranța se transformă în durere. „O Fortuna”, prima poezie din ediția Schmeller, completează acest cerc, formând un cadru compozițional pentru lucrare, fiind atât mișcarea de deschidere, cât și de închidere.

    Orff a subscris la un concept dramatic numit „Theatrum Mundi” în care muzica, mișcarea și vorbirea erau inseparabile. Babcock scrie că „Formula artistică a lui Orff a limitat muzica prin faptul că fiecare moment muzical trebuia să fie conectat cu o acțiune pe scenă. Aici spectacolele moderne ale Carminei Burana nu corespund intențiilor lui Orff”. Orff a subtitrat pe Carmina Burana o „cantată scenică” în intenția sa de a pune în scenă lucrarea cu dans, coregrafie, design vizual și alte acțiuni scenice; piesa este acum de obicei interpretată în săli de concert ca o cantată.

    Stilul lui Orff demonstrează o dorință de vorbire directă și de acces. Carmina Burana conține puțină sau deloc dezvoltare în sensul clasic, iar polifonia este, de asemenea, evident absentă. Carmina Burana evită complexitățile armonice deschise, fapt pe care l-au subliniat mulți muzicieni și critici, precum Ann Powers de la The New York Times.

   Orff a fost influențat melodic de modele ale Renașterii târzii și ale barocului timpuriu , inclusiv William Byrd și Claudio Monteverdi. Este o concepție greșită comună că Orff a bazat melodiile lui Carminei Burana pe melodii neumeatice (notații muzicale fără portativ); în timp ce multe dintre versurile din Codexul Burana sunt îmbunătățite cu neume, aproape niciuna dintre aceste melodii nu fusese descifrată în momentul compoziției lui Orff și niciuna nu i-a servit lui Orff ca model melodic. Orchestrația sa strălucitoare arată o deferență față de Stravinsky. În special, muzica lui Orff amintește foarte mult de lucrarea anterioară a lui Stravinsky, „Les noces”.

   Ritmul, pentru Orff, așa cum a fost pentru Stravinsky, este adesea elementul muzical principal. În general, sună ritmic simplu și simplist, dar metrul se va schimba liber de la o măsură la alta. În timp ce arcul ritmic dintr-o secțiune este luat ca un întreg, o măsură de cinci poate fi urmată de una din șapte, apoi una din patru și așa mai departe, adesea cu pauză marcată între ele. Aceste schimbări ritmice constante, combinate cu pauza, creează o senzație de conversație așa de pregnant încât complexitățile ritmice ale piesei sunt adesea trecute cu vederea.

   Unele dintre ariile solo reprezintă provocări îndrăznețe pentru cântăreți: singura arie de tenor solo, Olim lacus colueram, este adesea cântată aproape complet în falsetto pentru a demonstra suferința personajului. Ariile de bariton solicită adesea note înalte care nu se găsesc în mod obișnuit în repertoriul de bariton, iar părți din aria de bariton „Dies nox et omnia” sunt adesea cântate în falsetto, un exemplu unic în repertoriul de bariton. Se remarcă, de asemenea, aria de soprană solo „Dulcissime”, care cere note extrem de înalte. Orff a dorit această arie pentru o soprană lirică astfel încât tensiunile muzicale să fie mai evidente.

   Carmina Burana este compusă pentru o mare orchestră formată din 12 instrumente de suflat din lemn, 11 instrumente de suflat din alamă, 5 linii de instrumente cu arcuș, 3 instrumente cu claviatură și 27 de instrumente de percuție. Vocile sunt asigurate de două coruri mixte, un cor bărbătesc, o soprană (Oana Trîmbițaș), un tenor (Stefan von Korch) și un bariton (Mihai Damian).

    Carmina Burana a fost pusă în scenă de Opera Frankfurt pe 8 iunie 1937 sub dirijorul Bertil Wetzelsberger (1892–1967) cu Cäcilienchor Frankfurt, montări de Oskar Wälterlin și decoruri și costume de Ludwig Sievert. La scurt timp după premiera de mare succes, Orff a spus următoarele editorului său, Schott Music: „Tot ce am scris până în prezent și pe care, din păcate, le-ați tipărit, poate fi distrus. Cu Carmina Burana încep lucrările mele adunate.^”

   Mai multe spectacole au fost repetate în alte părți ale Germaniei. Regimul nazist a fost la început nervos cu privire la tonul erotic al unora dintre poezii, dar, în cele din urmă, a îmbrățișat piesa. A devenit cea mai faimoasă piesă muzicală compusă în Germania la acea vreme. Popularitatea operei a continuat să crească după război, iar în anii 1960 Carmina Burana era clar așezată ca parte a repertoriului clasic internațional.

   Criticul muzical Alex Ross a scris că "...muzica în sine nu comite păcate doar fiind și rămânând populară. Faptul că lucrarea Carmina Burana a apărut în sute de filme și reclame de televiziune este dovada că nu conține niciun mesaj diabolic, ba chiar că nu conține niciun mesaj". Popularitatea lucrării a asigurat crearea multor aranjamente suplimentare pentru o varietate de forțe performante.

   În 1956, discipolul lui Orff, Wilhelm Killmayer, a creat o versiune redusă pentru soliști, cor mixt SATB, cor de copii, două piane și șase percuții (timpani + 5), și a fost autorizat de Orff. Partitura are solo-uri scurte pentru trei tenori, bariton și doi bași. Această versiune este de a permite ansamblurilor mai mici să interpreteze piesa.

   Un aranjament pentru ansamblu de suflat a fost pregătit de Juan Vicente Mas Quiles (născut în 1921), care a dorit atât să ofere formațiunilor de suflat șansa de a interpreta lucrarea, cât și să faciliteze spectacolele în orașe care au o uniune corală și o formație de suflat de înaltă calitate, dar lipsește o orchestră simfonică. O interpretare a acestui aranjament a fost înregistrată de North Texas Wind Symphony sub conducerea lui Eugene Corporon. În scrierea acestei transcriere, Mas Quiles a menținut părțile originale de refren, percuție și pian.

   Carl Orff

   S-a născut la 10 iulie 1895, în München, ca fiul unui ofițer de carieră în armata germană imperială. A studiat la München muzica și a condus acolo diverse teatre. În 1924 a înființat împreună cu dansatoarea Dorothea Gunther școala "Gunther" pentru educație muzicală, dans și gimnastică. Lucrarea sa, Schulwerk (Muzică pentru copii 1930-1933, revizuită în 1950-1954) începe cu modele simple ritmice, cu bucăți sonore asamblate pentru xilofon, glockenspiel și alte instrumente de percuție. Celelalte opere ale sale includ opera de basm Die Kluge („Isteața”, în 1943) și fragmente austere ca Antigona (1949).

A murit în 29 martie 1982 la München și a fost înmormântat în biserica mănăstirii Andechs.

   Atitudinea lui Orff în al III-lea Reich a fost examinată foarte critic cu ceva timp în urmă. După cele mai recente cercetări (2004) se poate afirma: Orff nu a fost nazist. El nu a fost niciodată membru al partidului, nu a întreținut o funcție publică în Reichsmusikkammer sau alte instituții similare, nu a fost niciodată compozitorul oficial al regimului și nu avea nici o simpatie pentru această ideologie. În timpul războiului a rămas în Germania, pentru că a avut nevoie de conexiuni cu teatre de limba germană. Din motive financiare a trebuit să lucreze, dar cu oameni de teatru care au fost tot atât de departe de ideologia nazistă ca și el, precum Caspar Neher, Oscar Fritz Schuh sau Heinz Hilpert.

   Pentru Jocurile Olimpice de vară din 1936 nu el, ci Richard Strauss și Werner Egk au compus muzica festivă, iar cea a intrării solemne și dans de copii și fete (Einzug und Reigen der Kinder und Mädchen) a fost scrisă de Gunild Keetman. Orff a folosit jocurile doar pentru a prezenta opera sa Carmina Burana unui for internațional.

   Orff a fost prieten cu profesorul Kurt Huber, unul din conducătorii grupului de rezistență Trandafirul Alb, de asemenea cu muzicologul și compozitorul germano-evreiesc Erich Katz (1900-1973). Discutabilul autor Michael Kater a pretins că după sfârșitul nazismului Orff ar fi încercat să scoată ulterior profit din prietenia cu Huber și ar fi declarat față de comisia americană de denazificare că ar fi fost membru al „Trandafirului Alb”, ceea ce nu a fost cazul. Pentru această afirmație nu există nicio dovadă, pentru că nu s-a găsit nimic în dosarele procesului de denazificare, proces pe care istoricul vienez Oliver Rathkolb l-a evaluat, respingând, de aceea, teza nedocumentată a lui Kater. Orff a fost achitat de americani.

Campionatul se oprește. Războiul nu?

   Ultima etapă din grupa campionat poate fi ușor comparată cu ultima etapă din Turul Franței. Bătălia pentru locul patru din campionatul românesc poate fi socotită drept bătălia pentru trofeul Fair Play din cursa ciclistă. Cu șampania nu știu cum om sta și asta pentru că ardelenii au anunțat că se vor prezenta cu o trupă ce nu este obișnuită cu alcoolul.

   O să mă certați acum că nici nu s-a terminat Il Giro și vă povestesc deja despre Le Tour. Din Turul Italiei tocmai s-a sprintat pentru etapa a douăsprezecea din cele douăzeci și unu programate. Greul de abia acuma începe. Până acum au fost doar două etape mai dificile, cea de-a patra, încheiată la Refugiul Sapienza de pe vulcanul Etna, și cea de-a noua terminată printr-o cățărare dificilă pe Blockhaus.

   Interesante au fost și primele trei etape disputate, în premieră mondială pentru un mare tur, în Ungaria. Asupra clasamentului general ar fi putut să aibă influență doar cea de-a doua etapă de pe teritoriul țării vecine, etapă care a constat într-un contratimp individual. N-a fost așa pentru că din primii zece clasați la sosirea din capitală doar olandezul Kelderman (Bora, locul șapte parcă la Budapesta) se mai află acum la o distanță mai mică de trei minute (locul 13) de lider. În prezent pe primele patru locuri se află patru reprezentanți ai latinității: Lopez Perez (Trek, Spania), Carapaz (Ineos, Columbia), Almeida (UAE Team, Portugalia) și favoritul meu, Bardet (DSM, Franța).

   Interesant este și faptul că în primii opt clasați (adică toți cei care sunt la mai puțin de un minut de lider) sunt reprezentanți a opt echipe diferite (la start au fost 22) cu cicliști din șase țări. Doar Franța și Spania având câte doi reprezentanți. Italia, în calitate de gazdă îl are doar pe poziția a opta pe bătrânul Pozzovivo (Intermarche) care la cei 40 de ani ai săi a recunoscut că nu le va putea ține piept prea mult timp tinerilor. Pe locul 14, la peste trei minute găsim al doilea italian, o altă șa bătrână, Vincenzo Nibali (Astana).

   În ceea ce privește purtătorii de drept ai tricourilor distinctive aceștia sunt tânărul de nici 25 de ani Lopez Perez care pe lângă tricoul roz deține și tricoul alb (rezervat tinerilor),  francezul de la Groupama, Demare, cu tricoul ciclamen (roz-mov) rezervat sprinterilor și francezul Rosa (Eolo) pe cel al cățărătorilor. Dacă despre Demare cred că-și va păstra tricoul până la Verona inclusiv, pe purtătorii celorlalte tricouri recognoscibile nu cred că-i va prinde Pasul Fedaia (finișul de la Marmolada, 2057m, penultima etapă) în aceleași veșminte. Spuneam Verona pentru că ultima etapă este un contratimp individual de 17 km în Verona.

   Să revenim la fotbal. Abia peste vreo două ore voi cunoaște cine a câștigat Cupa României, dar asta nu are prea mare importanță. De fapt, cum spuneam, cam nimic nu are importanță în această etapă.

   Derbiul de pe Arena Națională este aruncat în derizoriu de rezultatele etapei trecute. Mi-e și frică să spun că FCSB este favorită sigură în meciul cu foștii, actualii și viitorii campioni din Ardeal. Chiar dacă aceștia nu vor juca cu prima garnitură, ceea ce eu nu prea cred, mi-amintesc ce au pățit juveții lui Mititelu la Craiova cu un Sepsi în care nici un titular din echipa de bază nu a fost titular și în Bănie. Meciul FCSB - CFR se joacă duminică de la ora 21,30.

   Partida de vacanță Univ. Craiova - Farul (vineri, ora 20,30) ar putea avea ceva influență doar asupra deținătoarei locului patru. Mai precis dacă Farul câștigă la olteni nu mai poate pierde locul patru pentru că Voluntariul nu are chiar atâtea puncte câte se laudă că are.

   Ultimul meci al anului competițional 2021 - 2022, exceptând totuși barajele pentru supraviețuire sau cel pentru Conference League, este cel de luni de pe stadionul Nicolae Dobrin din Pitești, unde de la ora 17,30 gazdele vor da piept cu Voluntariul.

   Opriți războiul!

   

Educație - învățământ - muncă

    Cea mai mare parte a lumii merge la serviciu. Sau așa ar trebui. Că sunt simpli roboți care fac timp de opt ore același lucru până la îndobitocire sau sunt directori generali la multinaționale toți sunt angajați și muncesc. Chiar dacă ești propriul tău angajat muncești. De la măturătorul de pe stradă la Einstein suntem angrenați într-un proces de execuție. De la vatman la Eminescu toți mânuim o unealtă. Un ceva care să ne ajute în ceea ce facem. Acel ceva a fost creat tot de om. Cercetarea este un alt factor de progres. Acest factor este întârziat cu bună știință de biserică. Atenție! De biserică nu de Dumnezeu.

   Primul pas pentru a deveni „muncitorul” de mai târziu este educația. Cei șapte ani din sânul familiei sunt esențiali dar nu definitorii. Educația continuă pe parcursul pregătirii școlare atât prin sistemul de învățământ ales cât și prin petrecerea vacanțelor. Am să dezvolt un pic acest subiect al vacanțelor.

   Sunt patroni, directori sau simpli angajați care drămuiesc vacanțele copiilor lor astfel încât o parte din acest timp să fie repartizat muncii. La țară e mai lesne pentru că angrenarea la muncile câmpului, la agricultură sau păstorit, este mai mult o nevoie decât un sistem de educație elaborat. În mediul urban însă tentațiile sunt nu numai mai multe sau mai diverse ci și răspândite pe o plajă eterogenă de-o parte și de alta a legalității. Patronul care și-a trimis copilul la sortat corespondența (ce vremuri?) sau la biroul de vânzări (în funcție de vârstă) a realizat nu numai o introducere a lui în lumea afacerii sale în scopul predării de ștafetă ci și o educație serioasă prin care urmașul său a învățat cât costă un leu.

   O altă parte a educației care ține de această dată de talentul părintelui de a fi administratorul capacităților mintale, artistice, sportive ale copilului ține de larghețea cu care sunt ținute hățurile și paleta de oportunități aflată la discreția copilului. Unii părinți țin morțiș ca urmașii lor să ducă mai departe munca lor, reușitele lor. Alții doresc la fel de morțiș ca lăstarul lor să facă ce ei nu au reușit în viață, chiar dacă și-au dorit foarte mult. Toate acestea fără a ține cont de talentul, dorința și/sau capacitatea vlăstarului.

   Învățământul este acea parte a dezvoltării în care descoperi. Descoperi cifre, descoperi litere, descoperi începuturi, descoperi hărți, descoperi apa, descoperi omul, descoperi universul. Depinde de fiecare dintre noi, mai precis de educația pe care o avem și de capacitățile noastre cât ne perimitem sau cât putem descoperi din toate acestea și până la ce nivel. Omul „modern” a descoperit că te poți mulțumi cu puțin. Așa a apărut analfabetismul funcțional. Cel mai elocvent exemplu românesc în acest sens este acea doamnă docilă care a ajuns în fruntea Guvernului din cauza unor cascade de accidente și greșeli. Oare își dau seama toate acele organizații de femei care au susținut-o cât rău au făcut mișcării feministe? Ia căutați prin Guvern să vedeți câte fuste mai găsiți. Câte reprezentante ale consoartelor noastre, a căror pregătire și putere de muncă le-ar permite, mai pot răzbate printre cravate?

   Am început acest editorial privind peste umăr la diferite moduri de a munci. După cum vedeți am pus pe treapta cea mai de jos „a roboti” și nu a mătura. De ce? Pentru că a roboti, a face la nesfârșit aceeași acțiune, duce la dezumanizare, la îndobitocire cum m-am exprimat mai sus. Până și în a mătura se pot găsi diversificări, chiar și elemente de creație. Răul cel mai mare în această direcție este dat de firmele străine, concerne multinaționale, care nu au venit în România de dragul românilor. Au venit pentru a exploata gloata de oameni care cred că merg la muncă. Puțini dintre acești angajați muncesc cu adevărat. Puțini au șansa să avanseze, să evolueze. Pentru angajatori e mai ieftină mâna de lucru umană analfabetă funcțional decât o robotizare în adevăratul sens al cuvântului.

   Opriți războiul!

Flautul și clarinetul câștigători la Cluj se descătușează la Satu Mare

    Scăpați de emoțiile și starea de tensiune ce apar atunci când fiecare notă este cântărită și apreciată de ochii acerbi ai unui juriu, câștigătorii concursului de flaut și clarinet „Cluj International Music Competition” din septembrie trecut, Yu Yuan și Samanta  Škorja se vor afla joi, 19 mai, de la ora 18,30, în fața unui nou complet de judecată: melomanii sătmăreni.

   „Concertul pentru flaut” al lui Carl Nielsen va fi interpretat de tânărul reprezentant al Chinei, iar slovena Samanta Skorja ne va vrăji cu „Concertul pentru clarinet nr.2 în mi bemol major” al lui Carl Maria von Weber. La pupitru va evolua maestrul Tiberiu Soare. Același trio, Soare - Yuan -  Škorja au concertat recent și la Filarmonica din Brașov.

   În finalul „Concertului Simfonic” pregătit în această săptămână de conducerea Filarmonicii Dinu Lipatti din Satu Mare și pentru care sunt valabile abonamentele cu nr. 42, vom putea asculta „Simfonia nr. 5 în re minor” a lui Dmitri Shostakovich

 Yu Yuan

   În 2017, la vârsta de cincisprezece ani, a fost câștigătorul celui de-al 7-lea Concurs Internațional de Flaut din Cracovia. Mai târziu, în același an, a câștigat și premiul I la al 9-lea Concurs Internațional de Flaut Kobe, unul dintre cele mai importante competiții de flaut din lume. În 2018 a primit Premiul Discovery al International Classical Music Awards (ICMA).

   Anterior, el a câștigat premiul I la secțiunea pentru copii a Concursului inaugural al Asociației „Flaut din China” în 2012 și a primit o mențiune de onoare la cea de-al 67-lea ”Concurs Internațional de Muzică de Primăvară de la Praga” în 2015. S-a întors la Praga în 2019, unde a primit premiul al doilea în a 71-a ediție „Concursului de muzică de primăvară de la Praga”.

   Yuan este în prezent student la Conservatoire National de Musique et de Danse din Paris. I-a plăcut să cânte încă de la o vârstă fragedă, susținând primul său recital solo la vârsta de treisprezece ani la Conservatorul Central de Muzică din Beijing. A susținut concerte în China, Japonia, Singapore, Franța, Germania, Polonia, Elveția și Slovenia, în recitaluri și cu orchestre precum National Polish Radio Symphony Orchestra și Kobe City Chamber Orchestra.

   Yuan primește o bursă de la Academia Internațională de Muzică din Liechtenstein și participă la săptămânile și activitățile muzicale intensive oferite de Academie. De asemenea, primește o bursă de la Banque Populaire din Franța.

 Samanta Škorja

   A absolvit cu onoare Liceul de Artă din Koper la clasa lui Borut Vatovec, iar în prezent studiază la Academia de Muzică din Ljubljana la clasa lui Jože Kotar. În plus, ea primește o pregătire suplimentară la seminarii susținute de clarinetiști renumiți precum Joszef Balogh, Michele Marelli, Paolo Beltramini, Mate Bekavac, Yehuda Gilad și alții.

    A participat deja la numeroase concursuri pentru tineri muzicieni, unde a obținut rezultate înalte: trei plăcuțe de aur, două premii I și un premiu special pentru cel mai bine interpretat cântec la concursul național TEMSIG, plăcuță de aur și premiul I la concursul internațional Marco Fiorindo în Torino, placa de aur la concursul international Svirel, placa de aur si premiul I la concursul international EMONA din Ljubljana, primul, premiul II și III la Concursul Internațional Carlino și titlul de laureat și premiul I absolut la Concursul Internațional Davorin Jenko de la Belgrad.  

   În calitate de finalistă la Eurovision Song Contest 2018, ea a cântat ca solist cu Orchestra Simfonică RTV Slovenia și colaborează adesea cu Orchestra Filarmonicii Slovene, Orchestra Simfonică RTV Slovenia și Orchestra Poliției Slovene. În s017 a mai participat la Orchestra de Tineret Mediteranean și în 2018 la Aurora Music Festival din Stockholm. Orchestra Simfonică RTV Slovenia și Orchestra Poliției Slovene.

 

 

Un scandal așa, ca să fie...

   Am văzut meciul de hochei Ungaria - România din ultima etapă a Campionatului Mondial (seria a doua valorică, WCH 1A). După cum am scris pe site-ul www.gazetanord-vest.ro încă dinaintea disputării jocului, România era deja retrogradată și Ungaria promovată. Orice acuzație de blat își pierde sensul. Imediat după terminarea jocului, stream-ul pe care urmăream meciul și-a încheiat transmisia așa că n-am avut cum să văd faza cu imnul secuiesc. Dar...

   Dar când au învățat ungurii din tribună imnul secuiesc? Dar de ce este vorba de blat dacă pe nimeni nu interesa rezultatul final? Dar de ce pe lângă etnicii români și maghiari născuți în România mai erau o grămadă de etnici slovaci, cehi, ucrainieni, ruși și un canadian, născuți care pe unde și naturalizați români? Dar de ce să nu-mi cred confratele de la TVR, Hossu Longin, aflat în tribune care spunea că numai galeria venită din secuime a cântat imnul secuiesc, nu și jucătorii? Dar de ce n-am avut în galerie și bucureșteni, brașoveni... ... sătmăreni?

   Știați că în ultimii doi ani campioana Ungariei la hochei a fost S.C. Miercurea Ciuc (4-2 în finala cu Corona Brașov în 2020-2021 și 4-1 în finală cu Ferencvaros anul acesta)? Asta fără a uita să participe și în Campionatul și Cupa României. Până în urmă cu doi ani exista pe lângă Campionatul Ungariei și o Cupă MOL la care participau formații de top din Ungaria și România și formații în afirmare din Slovacia. Cupa s-a desființat și trei echipe românești din patru (Steaua a renunțat) au rămas să joace în campionatul vecinilor. Este vorba de Corona Brașov (supranumiți Lupii), ACSH Ghiorghieni și SC Miercurea Ciuc.

   Componenții lotului s-au deplasat către tribune pentru a mulțumii micii galerii care i-a susținut pe parcursul întregului turneu. Era un semn de respect. Nu zic că nu au fost voci care s-au alăturat celor din tribune inclusiv când au cântat imnul secuiesc. Nu cunosc textul acestui cântec să-mi dau seama dacă este antiromânesc, dar oricum nu toată echipa a fost implicată. De la asta și până la a câștiga capital politic câțiva sătmăreni care votează pe plan județean și local legi care afectează mândria de a fi român, care afectează cultura, tradiția și sentimentele celor mai mulți dintre noi (indiferent de etnie) e cale lungă. E un gest cozmetic, cum ar fi spus lingvistul August Scriban prin 1939. Mai nou i-aș spune ipocrizie.

   Nu același lucru am simțit (m-am revoltat atunci) acum câțiva ani când o întreagă echipă de juniori a României a cântat imnul Ungariei tot după o înfrângere în fața vecinilor noștri. Am salutat atunci sancțiunile generale drastice luate împotriva lotului și a federației. Acum cred că ar fi natural să fie pedepsiți doar cei câțiva jucători implicați direct (dacă au fost implicați și dacă imnul are un mesaj antiromânesc), dar să nu li se taie capul.

   „Of! Fotbal unde ești? / În Giulești, Giulești, Giulești.” spunea un vechi refren din galeria rapidistă. Acolo se iubește, se suferă, se acuză și se iartă mai abitir ca oriunde. Era în Cișmigiu un colț al chibiților unde se strângeau rapidiști, dinamoviști, steliști și progresiști și discutau în contradictoriu până se stingea lumina. Și cea naturală și cea a vechilor felinare electrice. Fără înjurături, fără bătăi. Apoi lumea pleca acasă după ce și-a spus oful. Ce timpuri?

   Derbiul etapei e din nou în Ardeal. După ce au rămas fără visuri de încoronare oltenii vin în Gruia cu gândul la locul doi. Așa ar fi frumos, dar cred că meciul de duminică seara de la ora 20,30, depinde foarte mult de rezultatul din semifinalele Cupei României. La ora la care scriu aceste rânduri nu știu cine este cea de-a doua finalistă. Dacă este Craiova, CFR-ul are o sarcină mai ușoară.

   Celelalte două partide din Grupa Campionat nu prea par interesante decâ dacă apar surprize de genul Argeșul bate pe litoral (sămbătă ora 16,30). Nu cred că FCSB-ul își permite să trimită visători pe teren sâmbătă de la ora 21 în meciul cu Voluntari.

   Cele trei meciuri din Grupa Retrogradare programate în aceeași zi și l-a aceeași oră s-ar putea să nu afecteze asupra clasamentului în ceea ce privește disputa pentru barajul pentru barajul (iterație intenționată) pentru Cupa Confederației. Ceea ce am afirmat este valabil doar dacă Sepsi câștigă Cupa României a cărei finală se joacă după încheierea campionatului. Ar fi încurcătură mare. De-ale FRF-ului și LPF-ului. Deci 48 - Sepsi, Mioveni - Rapid și Academia - Botoșani se dispută luni de la ora 20,30. Pe parcurs om vedea ce(?) și cum(?). 

   Jocurile fără implicații sunt vineri. Chindia - Gaz Metan (ora 17,30) unde dacă apar surprize apar și suspiciuni. Probabil arbitrajul ar fi cel mai încriminat și prin arbitraj federația. La Dinamo - UTA (ora 21,30) orice rezultat este ok dacă nu sunt surprize la Ploiești (cred că acolo joacă nomazii).

   Opriți războiul!