I perifánia mou, to yvridikó tou

   Stâng, drept, stângul...

Mân-dră ța-ră, / Tânăr colț de rai / Noi veghem să ai / Numai flori pe plai

Pri-mă-va-ră, / Liniște și cânt / Vrem să fie-n veci pe-acest pământ.

   Cadența spărgea dimineața pe caldarâmul UM 1300 din cartierul Hatvan al bătrânului „civitas Rivuli Dominarum”. Aerul vibra sacadat în aureola creată în jurul celor trei plutoane, circa 150 de voci. TR-iștii își îngroșau voit timbrul pentru a transmite hotărâre și maturitate. Poarta se deschide ca teleghidată sub salutul soldățesc al ofițerului de serviciu. Sub palma sa dreaptă aproape sprijinită de tâmplă, odihnea pe epolet o harpă ce-i indica arma pentru care-și slujea patria.

   Oare ce gânduri îi fluturau pe sub cască? Pentru ce sentimente avea întregul trup cabrat și privirea oțelită? Să fi fost pentru iubirea de țară? Să fi fost în onoarea tinerilor, majoritatea imberbi, ce părăseau simetric cazarma către tancodrom? Sau doar așa, că trebuia? Naiba știe! Sau Dumnezeu știe? Pe atunci nu prea era indicat să-i pronunți silabele.

                                       

Plutonul unu

   Dreapta marș! Până la ultimele case ale urbei versurile kaki se rostogoleau unele după altele, strofă după strofă, cânt după cânt. Apoi doar zgomotul uniform produs de bocanci la contactul cu asafaltul. Cu timpul nici acesta nu mai era chiar așa uniform. Se stricase parcă și alinierea plutoanelor. Era ma lejeră, chiar dacă se păstra cât de cât. După primii 2-3 kilometri cei cu încălțăminte ștoc (denumire improprie pentru nou) sau prea strâmtă începeau să șchiopăteze. Mai târziu făceau bătături și cei ce purtau bocanci cu două-trei numere mai mari. Puțini erau cei care erau doar obosiți la capătul celor 17 km. Unora li s-au rupt șosetele în dreptul rănilor și carnea se lipea secvențial de pielea călțunului. Timpul le anesteziase durerea.

   Se formau caractere. Se schimbau caractere. Cele mai multe se întăreau, se masculinizau. La cei predispuși spre depresie în schimb era nevoie de un sprijin. De un umăr sau de o idee. Ceva care să le înlăture bâjbâiala. Foarte puțini clacau. De fapt în cazul de față nimeni n-a cedat vizibil. Poate unii aveau să aibă perna umedă în timpul nopții. Umedă și sărată.

   Făceam parte integrantă din peisaj. Undeva, pe la coada plutonului unu, îmi târâiam gândurile. Nu aveam probleme cu bocancii. Mă dădăcise Mera, plutonierul de companie în magazia căruia mă aciuasem încă de când nu depusesem jurământul. Dea lungul celor 17 pietre de kilometraj mi-am perindat fanteziile pe creasta Pietrii Craiului, cătând în zare ridurile Bartolomeului și intarsiile Dealului Țiganilor pe care tocmai se construise cetate nouă. Cetate de cultură ce mă aștepta pentru un nou capitol din viața mea: Universitatea din Brașov.

 

    P.S. - Poate că titlul merita o cauză mai bună. Pentru cei care nu știu greaca (la drept vorbind nici eu nu am habar, noroc cu internetul) tălmăcirea lui am dorit-o cam așa: „Mândria mea, hybrisul lui”.

Sub titulatura „100 de ani de muzică - de la Chopin la Gershwin -” Filarmonica Dinu Lipatti îl are invitat pe piaqnistul Csiky Boldizsar jr.

    Miercuri, 25 noiembrie, fiul și tizul compozitorului de renume internațional, Csiky Boldizsar împlinește 52 de ani. Desigur, este vârsta deplinei maturități. Chiar dacă s-a născut în împărăția strunelor (Reghin), Csiky Boldizsar junior s-a dedicat clapelor. În urmă cu un an, la Cluj, pianistul afirma: „Un om se poate duce până unde vrea cu interpretarea. X cântă Mozart cu accentul pe X. Sau Y cântă Mozart cu accentul pe Mozart. Despre asta e vorba. Despre cât e de la tine sau cât de fidel vrei să fii compozitorului. Acum, un star poate face ce vrea dintr-un compozitor. Dar părerea mea este că trebuie un echilibru. Să încerci să exprimi ce a vrut să zică, dar, dincolo de partitură, să te exprimi liber. Libertatea trebuie s-o găsești în muzică așa cum un bun creștin vrea să trăiască frumos.”

   Din copilărie, a demonstrat surprinzătoare calităţi muzicale. A urmat Liceul de Artă din Târgu Mureş, unde i-a avut ca profesori pe Szőnyi Márta şi Ávéd Silló Éva. Şi-a continuat studiile la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj cu profesorii Ileana Prada şi Dana Borşan, iar la compoziţie cu Hans Peter Türk.

   Ca student a câştigat cinci premii naţionale de interpretare pianistică, iar în 1994 a primit premiul „Cella Delavrancea” acordat de maestrul Dan Grigore. Din anul 1991 a urmat cursuri postuniversitare cu Maestrul Jenő Jandó, profesor universitar la Academia de Muzică „Franz Liszt” din Budapesta. În 1992 a primit o bursă de studii la cursurile de măiestrie din Lübeck (Germania) cu profesorul Lev Naumov. Între anii 1993-1997 participă la cursurile de măiestrie susţinute de profesorul Walter Krafft din München. În 1998 participă la recomandarea maestrului Dan Grigore la cursul de vară de la Fontainebleau (Franţa), unde frecventează cursurile profesorilor Gabi Cassadesus, Philippe Bianconi şi Philippe Entremont.

   În anul 2000, după numeroase colaborări, aproximativ 40 de concerte pe an, directorul muzical (Walter Krafft) al instituţiei Münchener Musikseminar (Germania) îi acorda titlul de solist permanent. A susţinut concerte cu toate orchestrele simfonice din România şi a realizat mai multe înregistrări: CD, la Radio şi TV. A fost invitat în repetate rânduri ca membru al juriului concursurilor internaţionale de pian, susţinând de asemenea cursuri de măiestrie în ţară şi în străinătate.

 

   Ca artist interpret, a susţinut peste 800 de concerte şi recitaluri în toate centrele muzicale din ţară şi peste hotare: Austria, Anglia, Bulgaria, Elveţia, Franţa, Germania, Italia, Scoţia, Rusia, Republica Moldova, Ucraina, Ungaria, Cehia, America şi Japonia. A colaborat cu dirijori de talie mondială printre care amintim: Erich Bergel, Ion Baciu, Emanuel Elenescu, Emil Simon, Petre Sbârcea, Ludovic Bács, Aczél Ervin, Remus Georgescu, Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Ilarion Ionescu-Galaţi, Sabin Păutza, Edvard Tschivzhel, Kocsis Zoltán, etc.

   A colaborat în diferite formaţii camerale, cu artişti consacraţi precum: Ruha István, Ligeti Diana, Carmen Gurban, Gaetano d´Espinosa, Fenyő László, Rolf Herbrechtsmeyer, Andreas Henkel, Valentin Arcu, Dan Grigore, Jandó Jenő, Cvartetul Transilvan, Cvartetul Gaudeamus, Trio Moscova, etc. În anul 2006 obţine titlul de Doctor în muzică cu lucrarea „Stileme ale creaţiei pianistice la A. Skriabin – de la postromantic la modern”.

   În prezent ocupă funcţia de profesor universitar la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj. Studenţii clasei sale de pian sunt distinşi cu premii la concursurile de pian din ţară şi din străinătate, unii dintre ei având deja o activitate concertistică şi pedagogică bogată. 

   Csiky Boldizsár jr. este un nume cu rezonanță în perimetrul artistic mondial, un muzician care entuziasmează deopotrivă când cântă Mozart, Scriabin sau Enescu, un artist care parcurge cu suplețe istoria pianistică a ultimelor secole, retrăind-o impecabil,  printr-un consens stilistic și emoțional care fascinează.

   Joi, de la ora obișnuită, 18,30, Csiki Boldizsar jr., de pe scena Filarmonicii Dinu Lipatii, poate fi audiat pe căile deja cunoscute (pagina www.filarmonicasm.ro, fb sau yt). El va trece în revistă compozitori a căror carieră muzicală s-a întins pe aproximativ 100 de ani (1830 - 1937). Frederic Chopin (3 valsuri), Franz Liszt (Sonetele lui Petrarca), Johannes Brahms (Intermezzo), Alexandr Scriabin (3 studii) și George Gershwin (3 cântece).

 

 

De la secțiunea de minimă năzuință la crampoane, cramponări și crampe

       Unii ar spune că s-au aliniat astrele pentru naționalele de fotbal ale României. Eu aș spune că nu prea meritam. Dacă tot s-a întâmplat hai să maximalizăm. Asta înseamnă că, profitând de aliniere, să ne înhămăm la jug și să aducem profit din această baftă chioară. Să îmbibăm în sudoare talentul nativ. Să renunțăm la „secțiunea de minimă năzuință”, un fel de „merge și așa”, și să ne mândrim cu „greu, dar meritat!”. Adică să ne calificăm la turneele finale ale următorului campionat mondial (Cupă Mondială) și olimpiadă (2024), dacă or mai avea loc...

   Oslo (nu știu care minister), Belfast (nemeritat) și Belgrad (sârbii, prietenii noștri) au ornat în albastru - galben - roșu una din bilele din urna a doua valorică de la tragerea la sorți pentru grupele de calificare ale următoarei CM. La tineret e și mai și: Gdynia (Polonia - Bulgaria 1-1), Samsun (Turcia - Austria 3-2), Tiraspol (Moldova - Belgia 1-0), Sarajevo (Bosnia - Belgia 3-2), Netanya și Skopje (dublă Macedonia cu Israel încheiată cu 1-1 peste tot) l-au trimis pe Mutu cu „juniorii” săi la turneul final. Oricare din aceste evenimente dacă ar fi avut un final normal, conform cu valoarea mercantilă a combatanților, Rădoi, respectiv Mutu, ar fi fost demiși.

   Să nu mai vorbim de meciul de la Ploiești. Toată lumea dă vina pe arbitru că meciul s-a terminat egal. Și eu zic la fel, dar pe alte considerente. Întru adevăr este că a acordat o lovitură de pedeapsă nemeritată danezilor (le-a lipsit cam 80 de centimetri), dar tot atât de adevărat este că a eliminat un jucător al oaspeților nemeritat și, mai ales, ne-a validat un gol marcat în condiții neregulamentare (după șutul lui Olaru în bară, mingea a revenit la Moruțan aflat într-o crasă poziție de ofsaid, tot 80 de centimetri). Deci, după „părerea” gruzinului, ar fi trebuit să câștigăm cu 2-1. N-am reușit.

   No, bine! Haideți acasă că începe etapa a unsprezecea cu două derbiuri în Transilvania. Parcă totuși aș zice că cel de la Mediaș este mai tare, deoarece favorita joacă în deplasare. După toată poliloghia mea de acum două săptămâni, excesiv de prolixă (asta ca să fiu acuzat de pleonasm), despre jocurile acasă-deplasare, parcă ăsta n-ar mai fi un criteriu de luat în seamă. În Gruia vine UTA. Rezultatele cred că vor fi surprize indiferent care vor fi acestea. Dacă vor învinge favoritele (FCSB și CFR) vor fi surprize pentru mine, deoarece cred că jucătorii lor vor fi obosiți și euforici. Dacă înving arădenii și Gaz Metanul atunci este surpriză pentru casele de pariuri. Egalul este dorit de olteni, de sfântgheorghieni, de clinceneni și de năvodăreni. Mi se limbă plimba-n gură!

   Apropo de Academica și Viitorul! Joacă între ele. Sâmbătă la amiază. Vreau Hagi, dar... Meciul de la Ploiești, Chindia - Sepsi, ar putea fi cel mai frumos al etapei. Jucători odihniți, năzuințe putincioase, griji secundare de ambele părți, așa că luni, după un serial coreean, în loc de Rex și înainte de latifundiar vă invit în fotolii.

   Unii ar spune că și meciul de la Botoșani e interesant. Poate doar în privința rezultatului dacă se joacă, dar și ăsta e străveziu. Năpăstuitele sunt Dinamo - Voluntari, Iași - Pitești și Sibiu - Giurgiu. Pe aici sunt crâmpeie de crampoane, cramponări și crampe!

Filarmonica Moldova din Iași, prin Cosmin Morariu și Mihai Ailenei, transmite mesajul lui Enescu peste timp și spațiu

   Faptul că la data de 9 octombrie 1942 Concertul inaugural al Filarmonicii Moldova din Iași  a fost dirijat de George Enescu dă o notă distinctă oricărui reprezentant al instituției de cultură ieșene. Ei au obligația și plăcerea ca mesajul renumitului compozitor român (unul din cei patru corifei ai culturii române alături de Eminescu, Grigorescu și Brăncuși cum ne-a explicat Nechita Stănescu), „Urez Filarmonicii Moldova să trăiască veacuri pentru a-și îndeplini preafrumoasa misiune ce îi este încredințată.” să fie tradus în realitate.

  Joi, 19 noiembrie, de la ora 18,30, pe scena Filarmonicii Dinu Lipatti din Satu Mare, doi dintre „misionarii” ieșeni, Mihai Ailenei, prim solo clarinet al orchestrei simfonice, în calitate de solist, și Cosmin Murariu, bas al Corului Academic Gavriil Musicescu, în calitate de dirijor, vor aduce în casele noastre propriile interpretări ale lui Donizetti, de la a cărei naștere se împlinesc pe 29, luna aceasta, 223 de ani (Concertino pentru clarinet și orchestră de cameră în Si bemol major), Rossini, de la al cărui deces au trecut vineri 152 de ani (Introducere, temă și variațiuni pentru clarinet și orchestră) și nemuritorul Beethoven (Simfonia a VII-a în La major, op 92).

Mihai Ailenei

                                                        

  După absolvirea Liceului de Artă „Octav Băncilă” din Iaşi, Mihai Ailenei a urmat cursurile Academiei de Arte „George Enescu” din acelaşi oraş, Facultatea de interpretare muzicală, specializarea clarinet-muzică de cameră. Doctor în muzică, Mihai Ailenei este profesor de clarinet la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi. A fost distins cu premii la concursurile naţionale, dar şi la cele din Germania şi Italia. Şi-a desăvârşit studiile muzicale prin cursuri de interpretare şi perfecţionare susţinute de profesori din ţară, din Germania, Franţa, Italia, Bulgaria. Prim-solo clarinet în orchestra simfonică a Filarmonicii „Moldova” din Iaşi, a susţinut recitaluri şi concerte cu orchestre de prestigiu din ţară şi din străinătate, sub bagheta unor dirijori de marcă: Ion Baciu, Gheorghe Costin, Alexandru Lăscae, Vlad Conta, Ovidiu Bălan, Tiberiu Soare, Michele Santorsola, Dietrich Scholler Manno, Afonso Calleya. Are înregistrări la radio şi televiziune, dar şi pe CD şi este promotorul proiectului în desfăşurare Clarinetul Tosca in Concert. A mai fost prezent la Filarmonica Piteşti în 22 decembrie 2011.

Cosmin Morariu

 

   Născut în 1976, la Reșița, într-o familie de muzicieni, Cosmin Petru Morariu este absolvent al Colegiului Național de Artă Octav Bancilă din Iași, secția pian și al Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, secția dirijat orchestră. Încă din primii ani de facultate caută să își îmbogățească experiența muzicală prin participarea la Cursurile de vară de specialitate de la Macea (Arad), conduse de maeștrii Gheorghe Costin, Victor Dumănescu și Berry Webb (1996) și Cursurile Academiei Bach (Leipzig) la secțiunea dirijat orchestră și vocal-simfonic, inițiate și prezidate de maestrul Helmuth Rilling (1997, 1998).

   Își desăvârșește formarea sub tutela artistică a maestrului Enrique Garcia Asensio, mai întâi  în cadrul Festivalurilor Sergiu Celibidache (Iași, 2006) și Sergiu Celibidache 100 (București, 2012), apoi la Curso de Verano Brihuega (Spania, 2012) și, ulterior, în cadrul unui Masterclass Internațional de Dirijat organizat de Fundația Sergiu Celibidache la Iași (2013).

   Între instituțiile de artă cu care a colaborat Cosmin Morariu se numără Filarmonicile din Iași, Cluj, Ploiești, Botoșani, Arad și Râmnicu Vâlcea, Teatrul Muzical Elena Teodorini din Craiova, Orchestra Camerata regală București, Banda Briocense Brihuega din Spania ș.a.

  „Pe tot parcursul omenirii, muzica l-a însoţit pe om de-a lungul evenimentelor din viaţă, atât în momente de bucurie cât şi în cele de tristeţe. Din nefericire, societatea contemporană, prin volatilitatea ei tehnologică pare (doar pare) a nu avea nevoie de muzică. Deşi, în tumultul cotidian, cu toţii purtăm ritmul în noi înşine.

   Cred că printr-un proiect inteligent  făcut pentru a aduce muzica în sânul comunităţii şi nu invers, putem tinde să sperăm că lucrăm împreună la a face omul mai bun.

   Societatea actulă, deşi probabil că nu conştientizează, are mare nevoie de artă, chiar şi pentru acel Catharsis, dar nu numai. Rolul nostru de muzicieni e unul nobil: de a aduce bucurie. Şi asta nu se poate face în momentul actual fără un proiect bine definit. Au trecut vremurile în care societatea avea timp şi disponibilitate de a se apleca singură spre frumos. Acum, tot bombardamentul ăsta media, pseudocultural nu face altceva, decât să creeze omul Gri!” spunea în urmă cu patru ani, la Arad, Cosmin Morariu.

   Concertul poate fi urmărit on-line pe site-ul filarmonicii http://www.filarmonicasm.ro, pe fb și pe yt.

Pro România social liberală - o alternativă pentru sătmăreanul neînregimentat

    Am participat săptămâna trecută la o conferință de presă organizată în comun de partidele politice PRO România și ALDE. Departe de mine gândul de a vă îndemna sau de a vă determina să votați pe cineva anume. Gândul meu este doar pentru a vă determina de a merge la vot. Faptul că între timp cele două partide aflate la limita obținerii pragului electoral au hotărât să își unească destinele este o mișcare politică chibzuită. Desprinse din partide politice puternice, dominante, cu o rețea națională bine închegată, cele două ramuri, una de foioase și cealaltă de rășinoase (una de stânga și cealaltă de dreapta), au reușit să se desprindă cu tot cu o parte din rețea (rădăcini) aproape în fiecare județ, ceea ce le-a permis să existe separat pe perioada unui ciclu electoral dar nu ar fi reușit să pășească dintr-un ciclu în altul.

   Spuneam în titlu că noua formațiune politică formată din cele două coaste poate fi o alternativă pentru electoratul nehotărât. Să mă explic de ce. Acest nou născut este și de stânga și de dreapta (social liberal) zic ei. Eu zic că nu este nici de dreapta nici de stânga. Nici măcar de mijloc (moderat). Este o mixtură de urgență care paradoxal ar putea fi o soluție cu mari șanse de reușită deoarece cetățenii fără carnet de stânga sunt parțial nemulțumiți de PSD, iar cetățenii fără culoare cu orientări liberale nu sunt mulțumiți de PNL.

   Mi s-ar putea spune că alternativa ar fi alianța USR Plus. Nu este așa. Cu toate că startul (USBucureștiul) a fost fulminant, trecerea la USR normală și alianța cu Plus obligată de nerespectarea promisiunilor de după alegerile prezidențiale, actuala Alianță USR - Plus este în evidentă pierdere de teren în teritoriu. Lipsa unei infrastructuri este determinantă în acest sens. Există o fractură de logică în interiorul acestei alianțe (nu între părți ci în metodologia ei)despre care vă voi vorbi cu altă ocazie. După alegeri.

   Așadar conferința de presă susținută de Pro România (Octavian Petric secondat de Cristina Haiduc) și ALDE (Adrian Ștef secondat de Claudiu Sulea) a anunțat pentru început faptul că urmau să se unească, fapt ce s-a și întâmplat. Cei doi președinți, Octavian Petric și Adrian Ștef au luat cuvântul în această ordine (și la nivel național Ponta parcă are cravata mai lată decât Tăriceanu) și și-au spus păsul. Fiind la ora adevărului și având materie primă de cea mai bună calitate (eșecurile pe bandă rulantă atât din Parlament cât și din Guvern) cei doi au fost destul de credibili. Au atacat fiecare măsurile luate de cele două instituții, Petric pe cele de dreapta, iar Ștef pe cele de stânga.

   Octavian Petric - „Am început cursa pentru al treilea mandat de deputat...” au fost cuvintele din debutul alocuțiunii. Apoi, după ce a atras atenția asupra vicisitudinilor datorate pandemiei și implicațiile acestora în sistemele sociale, medicale și economice a trecut în revistă realizările sale la Camera Deputaților privind dezvoltarea infrastructurii în județul nostru și parțial în Maramureș (sectoare de legătură cu drumuri și poduri). A mai specificat că încă nu e mulțumit de cât s-a realizat din ceea ce și-a propus și dorește în continuare să pună presiune pe dezvoltarea infrastructurii în județul nostru.

   A menționat și regretul pentru nereușitele din proiectele sale pentru orașul Tășnad, arătând cu degetul către fostul primar și acuzându-l pe acesta de comportament mafiot, mai exact de atașarea acestuia de o persoană politică nocivă. În schimb are mare încredere în noul primar Adrian Farcău. Lăsând la o parte că noul primar este din echipa Pro România, țin să menționez că am stat de vorbă cu el după ce a fost ales și, dacă își va duce la bun sfârșit vorbele și planurile de pe hârtie, s-ar putea ca pe tășnădeni să îi aștepte vremuri bune.

   Pe final a pus accent din nou pe lupta politică, atrăgând atenția că „Pro România social liberală” va face o opoziție dură față de mezalianța UDMR-PNL-PSD. Spun mezalianță pentru că fiecare dintre partide le consideră pe celelalte două inferioare.

   Adrian Ștef - „Sunt la primul mandat dar am experiența unui mandat de președinte al Consiliului Județean pe care îl consider reușit chiar dacă multe din proiectele mele cu bătaie lungă nu au fost continuate de urmaș. Ca răspuns la laudele aduse de Octavian Petric și el, la rândul lui, a menționat din performanțele noului său partener.

   Închiderea piețelor (lovește în fermieri și în micii producători afectând totodată sănătatea sătmărenilor) și a târgurilor de animale, închiderea școlilor (a acuzat la un moment dat că mai mult sau mai puțin intenționat se cultivă „autismul funcțional”, grele cuvinte zic eu) și sistemul de sănătate deficitar (în Satu Mare cine dorește să doneze plasmă trebuie să-și facă analizele pe cheltuială proprie) au fost problemele principale pe care le-a dezbătut.

   Spre final a atras atenția asupra traiectoriei pe care unii oportuniști din alte partide doresc să o urmeze, neținând cont de promisiunile făcute electoratului credul. Se referă la faptul că unii primari nou aleși sau consilieri județeni și locali se regăsesc pe liste pentru parlament.

   Ultima sa parte speech-ul lui Adrian Ștef a atins două probleme importante din programul partidului expus la alegerile locale și pe care dorește să le implementeze și în parlament: înființarea de centre județene de colectare, depozitare și prelucrare a fructelor și legumelor și înființarea unor miniabatoare, ambele proiecte venind în sprijinul fermierilor și micilor producători pentru a se oferi populației o hrană mai sănătoasă.

   

  

Rupicapra rupicapra

    S-a suit capra pe piatră și s-a spart în patru, de s-ar sparge capu' caprei ca și piatra-n patru! Exercițiu de dicție pe care vi-l recomand atunci când urmează să intrați în direct la Nord-Vest TV sau la ori care alt post de televiziune sau radio. Exercițiu de răbdare atunci când e bine să luați o decizie importantă și timpul este o componentă esențială. Exercițiu de pătrundere și înțelegere atunci când vrei să-mi deslușești elucubrațiile. Biata capră neagră!

   Hai să vedem efectele pandemiei asupra campionatului nostru de fotbal după nouă etape, adică după patru sau cinci etape jucate acasă sau în deplasare. Prima constatare ar fi că în loc de 72 de meciuri s-au jucat doar 71, dintre care unul s-a terminat la masa verde din cauza unui virus din sistemul de iluminare. O partidă amânată. Au mai fost și altele dar s-au rezolvat.

   Ce spuneți de bilanțul acesta? 27 de victorii ale gazdelor, 27 de victorii ale oaspeților, 17 întâlniri încheindu-se la egalitate. Dar ce spuneți că doar 7 echipe din 16 au reușit să înscrie mai multe goluri pe teren propriu decât în deplasare? Interesant, nu? În ordinea cocoțării în clasament acestea sunt: FCSB, Viitorul, Academica, Chindia, Poli, Argeș și Astra. Mai sunt și alți parametri care ne arată că în lipsa publicului, a susținătorilor din tribună, echipele gazdă pierd avantajul terenului propriu, ba chiar, în unele cazuri reprezintă un dezavantaj (glumind puțin, unul din dezavantaje ar fi că nu se mai poate înjura pe teren pentru că se aude pe post).

   Să vedem ce ne așteaptă în acest sfârșit de săptămână. În primul rând să vedem că 5 din primele șase echipe ale clasamentului joacă meciuri acasă cu echipe aflate de la locul opt în jos. Adică vor fii bătălii play-out versus play-off, mai pe românește, „grupa campionat” (care se bate să câștige) contra „grupa retrogradare” (care se bate să nu piardă). Nu cred că toate cele cinci favorite vor obține victorii.

   Cele mai mari favorite sunt ocupantele primelor două locuri, oltenii lui Bergodi și miticii lui Becali care nu par să aibă probleme cu omologii lor olteanul Săndoi (Chindia) și meseriașul Ciobanu (Botoșani). Urmează ca importanță două derbiuri ale Ardealului, în care sunt implicate Aradul și Mediașul pe de-o parte și Sf. Gheorghe și Sibiul pe de alta.

   CFR este singura echipă dintre cele care se luptă pentru titlu care joacă în deplasare. Vorba vine. Tocmai am demontat avantajele echipelor care joacă acasă. Deplasarea frânarilor în Trivale pare interesantă totuși după cele ultime trei rezultate pozitive ale urmașilor lui Dobrin. N-am curaj să dau un pronostic în primul rând din cauza lui Dan Petrescu. În fine ultima echipă din primele șase, Viitorul, cu mersul ei sinuos, nu va avea viață ușoară cu suporterii lui Dinamo, pentru că de toreadorii de plastilină nu le-ar putea fi frică.

   Astra cu Academia și Voluntarii cu Poli Iași vor duce adevărate bătălii pentru împărțirea Regatului în cernoziom Liga 1 și miriști nonLiga 1. Eu țin cu aglomerațiile urbane, în cazul acesta cu sudul respectiv nordul, dar tare mi-e teamă că va fi pe dos. Exact așa cum mă simt după fiecare meci al Rapidului din ultimul timp: pe dos.

    

Plastica

 

    Impresionantă munca pe care a dezvoltat-o Transilvania Business pentru a scoate în evidență trăsăturile pozitive ale economiei ardelene. Acesta este și motivul principal care m-a determinat să răspund prezent inițiativei revistei Transilvania Business, chiar dacă ocupăm doar locul 17 în TOP 20 al județului Satu Mare. Modul în care s-a realizat selecția topurilor a favorizat într-un anume fel firmele care se bazează pe desfacerea produselor manufactoriate prin magazine și/sau depozite proprii. Acesta este și motivul pentru care din cele 30 de firme selectate pentru alcătuirea topului pe județul Satu Mare, mai mult de treisferturi dintre ele obțin puncte pe comercializarea produselor și mai puțin pe producția lor.

   Țin să menționez că aceasta este o constatare nu un reproș. Inițiativa unor astfel de clasamente la nivel de Ardeal este nu numai imbucurătoare ci și necesară. Cred că un stimul pentru competitivitate este exact ceea ce lipsea economiei din Ardeal, economie ce reprezintă hardware-ul și software-ul economiei a cărei carcasă este România.

   Obiectul nostru de activitate este un subiect sensibil pentru ecologie și biodiversitate. Studiem atent ultimele performanțe tehnologice pe plan mondial și ne adaptăm din mers astfel încât efectul pe care îl au produsele noastre asupra mediului să nu impieteze asupra vieții pe Pământ. Prin viață ne gândim atât la faună cât și la floră, cu un aspect de interes maxim pentru om. Reciclarea este una din modalitățile principale pe care o folosim în acest sens, având grijă ca produsele reciclate să nu ajungă în industria alimentară.

   Afacerea pe care am pornit-o în 1992, la început cu acea frică pozitivă din care se naște curajul, s-a dezvoltat an de an în principal prin reinvestirea profitului. În 1997 am achiziționat un spațiu de circa 4.000 de mp, o veche fabrică de fapt, pe care l-am adaptat la necesitățile noastre (hale, depozite, birouri, laboratoare...) pe care l-am „mobilat” cu utilajee moderne la acea vreme importate din Germania, Italia, Taiwan, țări care erau lideri pe piața producției de utilaje de acest gen. An de an ne-am dezvoltat după un grafic relativ liniar, fără hopuri și impasuri, astfel încât la începutul deceniului al doilea al mileniului trei nu prea ne mai încăpeam în pene, să zic așa, astfel că ne-am mutat în casă nouă. Printr-o investiție de 5,5 milioane euro, în 2013, am construit o fabrică nouă cu utilaje de ultima generație, constând în coextrudere, mașini de imprimat si mașini de confecționat, devenind astfel cea mai modernă fabrică de ambalaje flexibile din România.

   Prin efortul nostru de a ține pasul permanent cu ultimele inovații în domeniu și de a investi permanent in tehnologia ultimativă, oferim clienților soluții inovative și actuale care satisfac cele mai ridicate standarde în domeniu. Astfel am ajuns să fim una din cele mai apreciate și solicitate companii de ambalaje flexibile.

    Un factor decisiv în importanța activității societății noastre este calitatea serviciilor si produselor. Din dorința noastră de a satisface cerințele clienților noștri la cel mai înalt nivel, am implementat și certificat în cadrul companiei, sistemul de management al calității ISO 9001. Totodată din dorința de a ne asigura clienții că pot avea încredere în faptul că firma noastră, cum spuneam și mai sus, minimizeaza activ impactul asupra mediului prin procesele, produsele si serviciile proprii, compania noastră este certificată cu ISO 14001, îmbunătățindu-ne continuu performanțele de mediu.

   Un aspect important pe care l-am luat în mâinile noastre este sectorul de cercetare - dezvoltare inovare, sector pentru care am creat laboratorul nostru propriu de testări fizico-chimice. În anii trecuți ne trimiteam angajații la diferite training-uri pentru specializare sau documentare, astăzi organizăm training-urile la noi, chemând pentru susținerea lor pe cei mai cunoscuți factori din domeniu: specialiști, profesori, oameni de știință... Cei aproximativ 70 de angajați (20 la birouri și 50 în hale) sunt echipa pe care ne bazăm și facem tot posibilul ca și noi să reprezentăm un punct de sprijin pentru ei.

   În ceea ce privește producția aplică cinci tehnologii principale: extrudare, tipar Flexo, laminare, confecționare și reciclare.

      Extrudarea

   Datorită celor cinci utilaje de ultimă generație, de prelucrare a granulelor, avem o capacitate ridicată de producție. Controlăm atent procesul de extrudare prin selectarea atentă a granulelor de polietilenă și a aditivilor folosiți. Inovăm procesul de combinare a granulelor cu aditivi, astfel încât să obținem folii a căror caracteristici fizico-chimice să fie conform solicitărilor clienților. Avem posibilitatea de a produce folii de polietilenă în structuri de până la trei straturi.

    Tipar Flexo

   Flexografia este un procedeu de imprimare rotativ, ce utilizează ca mijloc de transfer al cernelii pe suportul de imprimat, clișeele fotopolimerice. La început, procesul flexografic a fost creat pentru imprimarea ambalajelor de carton, azi ajungând să fie folosit la imprimarea de etichete, folii, ziare etc. În cadrul secției de imprimare asigurăm imprimarea multicolor a foliilor cu lățime maximă de până la 1400 mm, cu posibilități de imprimare până la opt culori, inclusiv combinații ale lor.

   Laminarea 

   Proces de aplicare a unui strat transparent, polimeric, de protecție pe suprafața materialului cu imagine. Prin procesul de laminare reușim sa îmbinăm structuri compuse din două sau mai multe folii, obținându-se astfel foliile multistrat. Stratul de laminat protejează imaginea de praf, de acțiunile nefavorabile ale mediului înconjurător, de razele ultraviolete ale soarelui, de umiditate și acțiunea oxigenului care acționează ca un oxidant puternic. Laminarea redă o rigiditate suplimentară suportului imaginii, totodată mărindu-i și termenul de păstrare.

   Confecționarea

   Produsele noastre se adresează clienților din trei mari sectoare de activitate: producători de produse alimentare, producători de produse nealimentare (igienă personală, detergenți, industria farmaceutică, publicitate) și producători de produse industriale.

   Reciclarea

   Concept modern in gestiunea deșeurilor, reprezentând reprocesarea materialelor în produse noi. Investind în utilaje pentru reciclarea propriilor deșeuri am prevenit pierderea unor materiale potențial folositoare, reducând consumul de materii prime și consumul de energie, totodată reducând și impactul proceselor de producție asupra mediului.

  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Secretariat                                Tel./Fax : +40 261.769.529

Tel.: +40 261.757.920

E-mail : office@plastica.ro

 

Cod Fiscal                                RO 642922

Registrul Comertului                  J30/951/1991

Cont BRD                                 RO23BRDE310SV02562923100

 

Director Vanzari (vezi harta)    Platon Lucian                   Tel: +40 746.122.363

E-mail: lucian@plastica.ro

Director Vanzari (vezi harta)    Nemes Daniel                  Tel: +40 749.277.696

E-mail: daniel@plastica.ro