Subliminal și/sau translucid

    Discutam în contradictoriu zilele acestea cu Darian, unul dintre feciorii mei, despre utilitatea sau inutilitatea mesajelor subliminale ale reclamelor din spoturile publicitare de pe ecrane, din on-line sau de pe panourile publicitare de pe drumurile patriei. Eu susțineam că nu-și mai au rostul, pe când Dari mă contrazicea, susținând că „lumea nu e așa proastă cum o cred eu”. Poate are dreptate. Bine, eu nu o cred proastă, ci prost educată, dar asta este o altă discuție.

    Într-adevăr, un mesaj subliminal este inutil dacă este îndreptat spre o minte nu prea luminată, învățată să repete la nesfârșit fraze coerente dar lipsite de esență, tra-la-la-uri în loc de strofe, cum ar spune poetul. Controversa pornea de fapt de la ideea că sunt prea multe persoane analfabete funcțional, noțiunea de creație fiind înlocuită din ce în ce mai mult cu cea de imitație.

    Trebuie să recunosc că lumile prin care se învârte el, cea a head-office-urilor companiilor de succes pe de o parte, și de a voluntarilor capacitați spre creație pe de altă parte, nu prea sunt exemplare dintre cele care lasă pe alții să gândească în locul lor. De fapt ce este un mesaj subliminal? Un mesaj pentru proști? Nicidecum! Este un mesaj ascuns sub diverse forme pentru minți educate, minți cărora nu le este lene, fiind învățate să caute răspunsuri acolo unde logica pare frântă. Minți a căror letargie poate fi stopată printr-o pată de culoare, printr-o vorbă cu rezonanță sau printr-o ideație.

    Uite așa, de la una la alta, am tras concluzia că marea majoritate a analfabeților funcționali lucrează la stat. Ăștia nu sunt așa periculoși, cu toate că întârzie excesiv procesul de dezvoltare a comunității  pentru care ar trebui să-și desfășoare activitatea. Mai periculoși nu sunt cei care (nu) lucrează la stat ci cei care lucrează pentru stat. Cei care, în Parlament sau în ultima comună a patriei, printr-o simplă ridicare de mână, de cele mai multe ori inconștientă, iau decizii în defavoarea celor cărora ar trebui să le netezească calea spre un trai prosper.

    Pentru acești oameni fără căpătâi, dar cu ocupație (scuzați calamburul), tot ce fac este translucid. Adică în mintea lor acțiunile ce urmează deciziilor lor nu au un contur definit, nu au un înțeles propriu. Uneori sunt și ei curioși despre finalitatea demersului. Înregimentați unui partid sau a unui grup de interese transpartinic aceștia sunt doar unelte, capacitățile lor intelectuale (care mai au) sunt complet inutile și înlăturate cu nonșalanță.

    Acesta este unul dintre motivele pentru care vă cer să vă prezentați la urne și să alegeți cu discernământ. Ștampila aceea nu trebuie lipita de listele în care eligibili sunt mulți oameni de mucava. Că mai scapă câte unul doi e inevitabil, dar grosul trebuie să fie oameni cu vertebrele pe verticală, mai ales cele cervicale. Atrag din nou atenția că absența de la vot sau anularea votului nu este o soluție. Din contră, aduce cu precădere alți analfabeți funcționali în posturi de decizie și, prin extensie, alte legi favorabile fărădelegilor și infractorilor.

    Opriți războaiele!

Reka Lazăr (România) + Vilmos Szabo (România) = Matyas Szabo (Germania)

    Frunzăream, ca să spun așa, deunăzi cu telecomanda printre posturile TV de sport ce cu generozitate ni le pun la dispoziție societățile de cablu și am dat peste o înregistrare a unei importante și tradiționale competiții de scrimă dedicate sabrerilor ce a avut loc în această toamnă în Franța. Am urmărit semifinalele și finalele atât la masculin cât și la feminin.

     Finala masculină, de o tehnicitate și o acuratețe a planurilor strategice, asalt după asalt, de înaltă clasă, mi-a adus aminte de perioada când urmăream acest sport cu mai mult interes. Asta se întâmpla acum vreo 24 de ani când unul din băieții mei, Darian, era campion național pe la una din grupele de copii antrenate de Eva Lengyel. Pe planșă erau un francez și un german. Mi-a atras atenția numele germanului: Matyas Szabo. Ceva îmi spunea că n-ar fi rău să scormonesc  un pic în CV-ul acestui sportiv, în cartea lui de vizită, să mă exprim mai neaoș.

    Bine am făcut, pentru că Matyas s-a născut la Brașov. Și mai surprins am fost când mi-am dat seama că îi cunosc părinții, doi foarte mari sportivi care au reprezentat România la o grămadă de competiții. Pe tatăl lui, Vilmos, l-am cunoscut mai mult din poziția de suporter când reprezenta România sau de ziarist, în sala sătmăreană de scrimă când reprezenta clubul Steaua. Pe mama lui în schimb, Reka, am cunoscut-o la Brașov, prin martie '83, când era o puștoaică de 16 ani și se antrena de zor pe pista de atletism a stadionului Tractorul. Acolo făceam antrenamentele și noi, lotul de arbitri brașoveni. Bineînțeles că i-am urmărit cariera pentru că i-am întrezărit personalitatea încă de pe atunci.

    Vilmos Szabo, ca sportiv, nu a vut decât o medalie de bronz, cu echipa, la olimpiada din SUA (Los Angeles), în 1984, când încă nu împlinise 20 de ani. Impresionantă în schimb este cariera lui de antrenor din Germania, unde s-a mutat cu familia în 1993, pe când Matyas avea doar doi ani. A „scos” pentru Germania numeroși sabreri de valoare care au câștigat și încă mai câștigă o sumedenie de medalii olimpice, mondiale și europene.

    Floretista Reka Lazăr (din 1989 Szabo), în schimb, a avut o carieră sportivă mult mai prodigioasă, performanțele sale de vârf fiind cele de campioană mondială la individual și cu echipa, de campioană europeană la individual de medaliată la două ediții a Jocurilor Olimpice (Atlanta, 1995 cu argint pe echipe, și Barcelona, 1992 cu bronz pe echipe). A mai obținut alte șase medalii la mondiale și trei medalii la europene. De remarcat că după ce s-a mutat cu familia în Germania, Reka a tras tot pentru România, încheindu-și cariera în 2004.

    Matyas Szabo, din părinți așa celebri, a ales arma tatălui său, sabia, și sub îndrumarea acestuia a strâns până acum, printre altele, două titluri de campion european și unul de campion mondial, toate cu echipa Germaniei. La individual nu a avut decât performanțe pasagere, precum cea din Franța cu care mi-am început „Caricatura” astăzi.

    Din păcate, comentatorul postului de televiziune pe care îl urmăream, un român sadea, nu a scos un cuvințel în toată transmisia despre originea sabrerului german și despre glorioșii săi părinți români. Cu și mai multe păcate mi se pare vestea că Matyas vorbește fluent trei limbi, germana, engleza și maghiara, neștiind o boabă din limbă română.

    Pe final să spunem că am intrat în pauza competițională de iarnă la fotbal, în etapa a douăzeci și una înscriindu-se 22 de goluri pentru cele trei victorii ale gazdelor, oaspeții obținând doar două (una din acestea, cea a Botoșaniului, fiind o surpriză de proporții). „48” - Petrolul 2-0 pe undeva normal; Poli Iași - FCSB 1-3 natural; UTA - Univ. Craiova 2-2 la Cluj, precum glumeam; Farul - Rapid 0-0; Hermannstadt - Sepsi 1-1 după o repriză secundă execrabilă a sibienilor; CFR - „U” 4-0 cu gânduri de retragere pentru antrenorul studenților; Oțelul - Botoșani 0-2 într-un meci al marilor ratări în care Dorinel și-a molfăit inestetic insuccesul; Dinamo - Voluntari 1-0, gazdele încheind cu două victorii (una în restanța de la Botoșani unde a învins cu 2-0) un sezon de uitat grabnic.

    Opriți războaiele!

Trufia trufei

     Când scriu aceste rânduri a mai rămas de disputat din etapa a douăzecea doar Cenușăreasa etapei, partida dintre codașele clasamentului, Botoșani și Dinamo. Modificări de clasament nu prea pot avea loc după terminarea acestei partide. Singura modificare ar fi inversarea locurilor celor două combatante dacă bat gazdele. În celelalte șapte partide sau înscris doar 12 goluri (sărăcie mare), iar punctele și le-au cam împărțit frățește: nouă puncte gazdele, nouă oaspeții, alte trei fiind irosite pe apa vinerii și a sâmbetei.

     S-ar putea spune că a fost etapa liderului, singura echipă din fruntea clasamentului care a ieșit învingătoare de pe gazon, dar la fel de bine se poate spune că a fost etapa Oțelului și a lui Sepsi. Să vedem rezultatele concrete: Voluntari - „48” 0-1, rugile mi-au fost îndeplinite; Petrolul - Rapid 0-0 rugile mi-au fost tratate cu indiferență; UTA - Farul 0-0 într-o partidă din care nu am înțeles nimic; Univ. Craiova - Poli Iași 2-2 din ce în ce mai des se întâmplă ca 2-0 să fie un scor periculos; FCSB - Hermannstadt 3-0 căci așa se întâmplă când la 2-0 nu pui frână; „U” - Oțelul 0-1 nu știu cum, nu știu de unde...; Sepsi - CFR 2-1 cu aplomb și șansă.

    Ultima etapă care se dispută în acest an, cea de-a douăzeci și una, pare să fie o etapă a oaspeților. Asta pentru că cinci echipe din primele șase clasate joacă în deplasare, dar ne-am obișnuit ca echipele noastre să nu se comporte conform locurilor din clasament, ci mai ades în ciuda acestora. Mă aștept, nu știu de ce, ca vineri, la închiderea anului fotbalistic să avem o sumedenie de goluri înscrise în această săptămână. Am inclus aici și partida de luni seară, al cărui rezultat, după cum v-am spus, nu îl știu.

    CFR - „U” (joi, ora 19,45) Derbiul etapei. Nu țin minte să se mai fi întâmplat vreodată ca derbiul Clujului să fie și derbiul etapei. Țin cu studenții dar trebuie spus că dacă frânarii nu obțin victoria la anul vor asculta indicații de la un alt timbru vocal. Moțul vine și el după o înfrângere puțin explicabilă și e dator tribunei;

    Farul - Rapid (miercuri, ora 20,30) Ambele echipe sunt ahtiate după puncte, dar Rapidul a dovedit în ultimul timp că nu știe cum să le obțină. Punctul obținut la Ploiești îi asigură locul patru în clasament, dar o victorie pe litoral l-ar putea propulsa pe poziția secundă la întreruperea campionatului, dar asta nu depinde numai de el;

    Hermannstadt - Sepsi (joi, ora 17) Un alt derbi al Ardealului. Ambele echipe se află cu șanse reale în lupta pentru clasarea pe unul din primele șase locuri, mai ales că doar FCSB-ul poate fi liniștită că prinde play-off-ul. La cât de lăudat a fost Măldărășanu ar trebui să pună stop șirului de victorii ale neamțului din secuime.

    Poli Iași - FCSB (marți, ora 20,30) O partidă în care se poate întâmpla orice dacă arcurile canapelei nu-i strică letargia dintre trufele de ciocolată ale latifundiarului. Altfel, bucureștenii vor obține prin valoare cele trei puncte puse în joc. Chiar cu lejeritate. Iașiul a scos un punct în ultima secundă la Craiova (gol al oltenilor anulat de VAR) și nu cred că mai pot face alte minuni;

    UTA - Univ. Craiova (miercuri, ora 17,30) După egalul cu dobrogenii textiliștii au un nou adversar de calibru acasă. Acasă vorba vine, căci partida cu Farul au jucat-o la Sibiu. Nu prea îmi dau seama unde se va juca meciul cu Craiova. Site-ul FRF-ului anunță că se va juca la Arad, dar arădenii anunță că gazonul va fi disponibil doar de Crăciun. Nu știu acum, ori mută Crăciunul miercuri, ori se joacă pe Cluj Arena. Glumesc, desigur.

    „48” - Petrolul (marți, ora 17,30) Juveții vor să demonstreze că rezultatul de la Voluntari nu a fost întâmplător, iar petroliștii vor să arate că dacă n-au marcat în 11 contra 10 împotriva Rapidului a fost doar o sincopă. Interesant meci.

    Oțelul - Botoșani (vineri, ora 17,30) Ziua de vineri a fost rezervată echipelor din partea de jos a clasamentului. La Galați se întâlnesc ocupantele locurilor 10 și 16 (sub rezerva partidei jucate luni seară). N-au prea reușit elevii lui Dorinel Munteanu să-i facă pe gălățeni să plece mulțumiți de pe stadionul de pe malul Dunării. Să reușească acum? Bomba ar fi ca nordmoldovenii să obțină prima victorie tocmai lângă plaja Cocuța;

    Dinamo - Voluntari (vineri, ora 20,30) Cenușăreasa etapei este și ultimul joc din acest an. Cred că este timpul ca bucureștenii să mai obțină o victorie. Nemec o fi de acord?

    Opriți războaiele!

Miercuri și joi „Concert vocal-simfonic de Crăciun” la filarmonică

     Apropierea sărbătorilor de iarnă aduce de fiecare dată o anumită emoție în fiecare dintre noi. Ne simțim mai curați, mai darnici, mai iertători. Suntem mai deschiși în fața evenimentelor artistice, indiferent că este vorba de un vernisaj, de o lansare de carte sau de un concert. Noi, ăștia, mai bunici așa, avem în colțul ochilor o lacrimă atunci când la grădiniță, de pe genunchii lui Moș Crăciun, se aude un glas cristalin recitând o poezie. Privim mai cucernici către crucea de pe vârful bisericii sau pur și simplu către cer. Mai smeriți acceptăm greșelile altora și pe ale noastre. Mai deschiși spre iubire și prietenie.

     Filarmonica de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare ne iese în întâmpinare și de data aceasta cu două evenimente dedicate sărbătorii Crăciunului. Așadar miercuri, 20 decembrie 2023, de la ora 19:00 (intrare doar cu bilet) și joi, 21 decembrie 2023, de la ora 19:00 (valabile și abonamentele cu nr. 18) în sala instituției de cultură sătmărene ne reîntâlnim cu dirijorul Horvath Jozsef care împreună cu soprana Mediana Vlad ne vor purta pe aripile unor concerte vocal instrumentale de excepție.

     Pe lângă Orchestra Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti vor participa la concert și „Corul MT Creative Art Studio”. Despre dirijorul clujean am mai scris pe această pagină (15 noiembrie 2021), iar despre corul sătmărean „MT Creative Art Studio” a scris în 12 august 2021, cu detalii interesante, colega mea, Raluca  Jofi, așa că ne vom ocupa în cele ce urmează doar de solista evenimentului.

  Mediana Vlad 

    Este licențiată a Universității Naționale de Muzică București, unde a absolvit și cursurile de master și a obținut, în 2010, înaltul titlu academic de doctor în muzică pentru prezentarea temei „Portretul emoțional al sopranei de coloratură dramatică în bel canto-ul italian”. A urmat de asemenea cursuri de măiestrie sub îndrumarea sopranei Mariana Nicolesco și a studiat muzică americană, cu specializare în musical, la Moravian College, Bethlehem, Pennsylvania, SUA.

     A colaborat cu „Studioul experimental de operă și balet al Operei Naționale Române”, cu Teatrul Bulandra, Teatrul Excelsior și filarmonici din țară. A susținut spectacole la „Opera comică pentru copii” și concerte pe scena Ateneului Român, a Radiodifuziunii Române și a participat la Festivalul Internațional „George Enescu”, la MozartFest, la „Festivalul internațional de muzică barocă” sau „Bucharest music film festival”. A obținut premii la concursul internațional de canto „Hariclea Darclee” și la concursul „Mihail Jora”.

    Rolul Reginei Nopții („Flautul Fermecat” de Mozart) a constituit debutul pe scenele teatrelor de operă din Statele Unite. Din iulie 2004 este solistă a „Teatrului de operetă și musical Ion Dacian”, unde debutează cu rolul Adelei din „Liliacul” lui Johann Strauss. Repertoriul include atât roluri de operetă, cât și de operă: Gwendolen din „Ce înseamnă să fii Bunbury”, Honey din „Logodnicul din lună”, Norina în „Don Pasquale”, O Lian San în „Victoria si-al ei husar”, Bastienne în „Bastien și Bastienne”...

    Opriți războaiele!

 

 

Panorama panaramelor

     Trebuie să recunosc că nu toți cei aflați cu treburi prin Casa Poporului sunt panarame. Nici toți locatarii celor două camere ale Parlamentului nu sunt din partea de jos a societății. Sunt câteva excepții cei drept, doar că aceste excepții nu-și scot în evidență opiniile. Nu se opun curentului corupției chiar dacă nu fac parte integrantă din masa coruptă a legiuitorilor noștri. Cine suferă? Noi, vinovații. Noi, cei care i-am trimis acolo. Noi, cei care am votat prost sau n-am votat de loc. Noi, cei care ne-am bătut joc de prezența noastră în fața urnelor.

     Ar putea fi învățătură de minte? Nu știu. Patru ani sunt mulți. Mai uităm, mai suntem atrași cu momeli. Doar suntem sensibili la promisiuni. Și creduli de mama focului. Ce-i drept și promisiunile au evoluat. De la „ia plasa cu FSN-eaua” la „pensii și salarii minime mărite” a fost un drum lung. Găleți, traseism politic, autobuze cu votanți, „să trăim bine!”, „România educată”... le-am îngurgitat pe toate. Cică speranța moare ultima. Dar oare moare? Tot votăm pe promisiuni în speranța că...

    De fapt noi ce vrem? Într-un cuvânt aș răspunde: prosperitate. Dar ce înseamnă prosperitate? Înseamnă oare să crească pensia cu nițel? Înseamnă oare să crească salariul minim? Ce legătură să aibă prosperitatea cu salariul minim? Salariul minim înseamnă la limita subzistenței. Asta să-și dorească românul? Să fie la limita inferioară a mijloacelor de existență? Noi vrem prosperitate. Adică sănătate, educație (învățământ plus civilizare), infrastructură, locuri de muncă cu salarii la nivelul statelor europene dezvoltate, posibilitatea de a-ți petrece bucuros și îndestulător timpul liber, respect și empatie.

    Cum am putea obține toate acestea? Simplu. Diminuarea consistentă a corupției. În primul rând diminuarea corupției din politică pentru că de acolo, printr-o rețea de canale nocive, se răspândește lent, dar letal, în toate sectoarele vieții. De la social la economic și de la știință până la artă/sport totul este atins de această plagă. Suntem conștienți că nu poate fi eliminată corupția. Orice pădure are și mortăciuni, dar o pădure în care sunt prea multe mortăciuni nu mai e pădure, e cimitir. Uite așa, din cavou în cavou, ne vom duce și noi următorii patru-cinci ani dacă nu votăm sau dacă votăm cu intestinele în loc de a vota cu materia cenușie.

    Trebuie să votăm o clasă politică pentru Europa care să cunoască bine ce înseamnă Uniunea Europeană și care sunt interesele României și ale românilor în Uniunea Europeană. Trebuie să votăm o clasă politică la nivel național care, imediat după investire, să elimine legile care favorizează producerea fărădelegilor (n.a. - joc de cuvinte absurd) și favorizarea infractorilor. Trebuie să votăm consilii județene, consilii locale și primari (în două tururi) care știu și vor să aducă prosperitate pe toată durata mandatului lor, nu numai să taie panglici în preajma următoarelor alegeri. Trebuie să votăm un Președinte al României care să ne reprezinte cu adevărat, un om cerebral, integru și patriot.

    Opriți războaiele!

De pe arătura de lângă Olosig pe gazonul de Sub Arini

     Ziceam în una din Caricaturile anterioare că s-a creat o crevasă între locurile patru și cinci ale ghețarului montan pe care-l numim Campionatul Național de Fotbal al României. Pompos spus. Nu-i așa? Se pare că mai mult îmi doream să se întâmple asta, realitatea fiind alta. Echipele care luptă pentru pătrunderea în play-off au abordat mult mai atent partidele lor și s-au apropiat vizibil de podiumul campionatului.

     La ora aceasta doar FCSB-ul poate fi relativ sigură de prezența în grupa de elită a acestei ediții de campionat, adică în grupa ce va lupta pentru titlu și cele două locuri sigure ce asigură prezența în preliminariile cupelor europene de la vară. În acest sfârșit de an se mai dispută două etape urmând ca din ianuarie, 19 probabil, să se reia turneul regulat cu ultimele opt etape. În acest sfârșit de săptămână încheiem primele două treimi din sezonul regulat.

    Dar până la etapa viitoare să vedem cu ce ne-am confruntat în etapa ce s-a încheiat, atipic, marți. Noroc cu cele cinci goluri de la Galați pentru că altfel iar aveam o medie slabă a raportului goluri/meci. Așa cu aceste reușite am ajuns la 21 de goluri în această etapă în care s-au înregistrat patru victorii ale gazdelor, trei ale oaspeților și un singur meci nedecis, tocmai în derbiul campionatului. Poli Iași - UTA 1-0 scăpând pe final de joc de meciurile de deschidere terminate fără goluri; Rapid - Voluntari 1-2 într-un meci de coșmar pentru mine, dar ca un rapidist adevărat m-am bucurat de frumusețea golului lui Papeau, uitând parțial de înfrângere; Hermannstadt - Univ. Craiova 2-1 ce vă spuneam de atenția mai concentrată a echipelor ce vin din urmă; Farul - Petrolul 3-1 să însemne ceva?; CFR - FCSB un spectaculos 1-1 care le nedreptățește câte un pic pe fiecare; „48” - Botoșani 2-0 cu juveți rebeli și moldoveni molcomi; Dinamo - „U” 0-1 din minutul 4; Oțelul - Sepsi 2-3 cu o bere în față.

    Dacă în etapa încheiată am avut parte de derbiul campionatului, partida dintre primele două clasate, în această etapă avem parte de întâlnirea dintre codașele clasamentului. O altă chestie interesantă este că locurile impare dintre primele șase clasate să joace acasă, iar cele pare să joace în deplasare și asta fără a putea fi considerate favorite certe în vreuna din partide. Poate doar oltenii să aibă o partidă mai ușoară, dar n-aș jongla cu jăraticul.

    FCSB - Hermannstadt (sâmbătă, ora 20) Derbiul etapei. Cea mai interesantă partidă a etapei. Scorul final ar putea duce la unele concluzii, dar nici într-un caz nu poate fi hotărâtor pentru vreuna din cele două combatante. Jocurile de culise nu cred că își vor pune amprenta pe meci. Mă refer aici la achiziția cu surle și trâmbițe a lui Becali, ciuntind trupa lui Măldărășanu, care a licitat un jucător ieșit din formă după părerea mea. Sunt curios cine, pe cine a păcălit. Tare mi-e că președintele Coman (Sibiu) și patronul Șucu (Giulești) râd înfundat;

    Sepsi - CFR (duminică, ora 21) Un derbi al Ardealului. Partida de la Sf. Gheorghe n-ar trebui ratată chiar dacă, se spune, patronii celor două echipe se simpatizează. Simpatia pentru fenomenul sportiv a lui Dioszegi și simpatia pentru bani a lui Varga nu vor lăsa loc unei înțelegeri tacite;

    Petrolul - Rapid (vineri, ora 20) Primvs Derbi. Ambele echipe vin după înfrângeri, cea a oaspeților fiind total neașteptată. Nici Petrolul nu e prea încântată de rezultatul de la Ovidiu. Interesant este că dacă Rapidul pierde aceste două deplasări de mijloc de decembrie (cu Petrolul și Farul), va ierna pe un posibil loc opt;

    Univ. Craiova - Poli Iași (sâmbătă, ora 17) Probabil că oltenii au cel mai ușor meci dintre primele șase clasate, dar asta nu înseamnă că au un meci facil. Ne-am obișnuit să clacheze când le e lumea mai dragă. Înfrângerea de la Sibiu i-a pus totuși în alertă, ceea ce mă face să cred că-și vor apropria cele trei puncte;

    „U” - Oțelul (duminică, ora 15) O nouă confruntare dintre doi antrenori componenți ai generației de aur a fotbalului românesc (o așteptăm în zadar pe cea de platină?). Am mai multă încredere în Moțu' decât în Neamțu';

    UTA - Farul (sâmbătă, ora 14) Aceleași coordonate ca la partida precedentă. Doar că aici e chiar Regele. Rednic nu se sperie chiar cu una cu două, depinde însă de ce fac elevii lui în teren. O bucurie vine din faptul că nu se mai joacă pe arătura din Oradea, sibienii punându-le textiliștilor stadionul Municipal la dispoziție;

    Voluntari - „48” (vineri, ora 17) Meciul de deschidere al etapei. Tare m-au rănit voluntărenii etapa trecută. Nici nu vreau să mai aud de ei. Nici să comentez despre ei. Dar trebuie. Hai juveții! Glumesc, desigur. Cam mucalit, dar glumesc. Dorința mea de a retrograda echipa ilfoveană vine din faptul că n-au suporteri pentru nivelul competiției.

    Botoșani - Dinamo (luni, ora 20) Cenușăreasa etapei. Meciul de închidere al etapei aduce pe gazonul din Botoșani ultimele două clasate. Împreună au 19 puncte, adică mai puține decât cea clasată imediat deasupra lor. Să fie deja condamnate? Un egal ar fi ca și un răspuns pozitiv la întrebare.

    Opriți războaiele!

    

Concert simfonic „Ad libitum voices”

     Așa cum preconizam în martie anul curent (mai precis în numărul nostru din 6 martie când v-am oferit și biografiile lui Tiberius Simu și Vlad Morar), n-a trecut mult și „Vocile opționale” au revenit la Satu Mare. În aceeași componență, tenorii Tiberius Simu și Sergiu Coltan, baritonul Vlad Morar și basul Cristian Ignuța și alături de aceeași „Orchestră a Filarmonicii Dinu Lipatti” dirijată de Ștefan Novak, vor delecta publicul sătmnărean cu o nouă provocare opera pop sau pop opera, după cum doriți. Adică atât hituri pop care prin remixare devin muzică de înaltă ținută, pe tonurile muzicii clasice, cât și arii din opere și operete celebre stilizate pe ritmuri pop.

 

   Așadar joi (pe baza abonamentului cu nr. 17 sau cu bilet) și vineri (numai cu bilet, 42 lei), dacă vă grăbiți, poate mai găsiți vreun loc la evenimentul „Vino acasă de Crăciun”, eveniment în care Kovács Emőke, managerul Filarmonicii Dinu Lipatti, își pune mari speranțe că va fi cu casa închisă.

    Toți cei patru componenți ai grupului care se doresc a fi vocile năzuințelor dumneavoastră au terminat Academia de Muzică Gheorge Dima din Cluj și sunt membrii colaboratori ai Operei Naționale Române din Cluj.  În afara Clujului s-au bucurat să le fie gazde toate marile centre universitare cu pregătire în sfera muzicii, adică București, Brașov, Timișoara, Sibiu, Iași, Oradea dar nu numai ele. Printre celelalte se numără și Satu Mare care, chiar dacă nu are o instituție universitară în domeniul muzicii clasice, are o filarmonică a cărei aură a impresionat lumea muzicală din Europa și a atins coarde sensibile de pe întreaga planetă.

     Ca momente importante din activitatea grupului putem aminti: participarea la X Factor România 2017, unde a ajuns până în marea finală a concursului; deschiderea semifinalei Eurovision România 2018 de la Salina Turda; concertele cu sala plină organizate la Casa de Cultură a Studenților din Cluj.

    Așa cum v-am promis astăzi îi lăsăm pe ceilalți doi componenți ai grupului, Sergiu și Cristi, să-și povestească pățaniile pubertății și ale tinereții.

  Sergiu Coltan

    Muzica este elementul central al vieții mele, ea a fost cea care m-a ghidat mereu. De primul meu contact cu muzica și de fapt cu „cântatul” se leagă două amintiri frumoase din copilărie.

     Prima este legata de mama, Doina, un nume parcă predestinat muzicii. Ea este cea care mi-a deschis calea spre muzică, cântându-mi de când eram mic. Țin minte cum ascultam cântece și povestioare pe care mi le-a imprimat pe casete audio. Le ascultam la nesfârșit. Tatăl meu, Dumitru, era preot și făcea slujbe zilnic la biserică. De multe ori se întâmpla să nu aibă cântăreț. Eu, văzându-l în ipostaza de a cânta singur toată slujba, am decis să-l ajut. Astfel, timid mai întâi, am început să cânt cu el. Tata m-a încurajat și, după o vreme, am ajuns să știu și să cânt tot ce era de cântat la slujbă.

    Așadar am crescut cu și prin muzică. Încurajat de părinți, am pășit și mai departe pe calea asta în gimnaziu, studiind chitara și pianul. Chitara este un instrument de care sunt strâns legat, ajungând să o „mânuiesc” și în cadrul unui band, în perioada liceului. Talentul și înclinațiile spre muzica vocală s-au confirmat și în liceu: am fost elev al Seminarului Teologic Ortodox Baia Mare și membru al corului „Angelli”. A fost, așadar, absolut firesc pentru mine să urmez cursurile de canto clasic ale Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Aici am aprofundat studiul vocal, reușind mai apoi să am numeroase apariții pe scena Operei din Cluj, a Filarmonicii din Cluj precum și pe alte scene din țară.

    Ad Libitum Voices reprezintă pentru mine îmbinarea tuturor experiențelor legate de muzică din viața mea. Reprezintă dragostea mea pentru muzică și totodată unirea a patru membri pasionați și îndrăgostiți de muzică, în scopul creării a ceva frumos și îmbucurător pentru inimile și sufletele oamenilor. Un proiect care a început mic, dar în care am crezut, am depus energie, timp și multă muncă. Am avut și avem multe reușite dar și piedici și probleme. Însă acum, când proiectul acesta de suflet a ajuns să fie cunoscut național, el reprezintă cu atât mai mult identitatea noastră, a fiecărui membru în parte și a tuturor împreună.

Cristian-Adorian Ignuța 

 

    Sunt vocea de bas a trupei Ad Libitum Voices! M-am născut în Arad, într-o zi caldă de iulie. Mai precis pe 25 iulie 1990.

 

    Cu zâmbetul pe buze îmi amintesc de chitara tatălui meu, care, ca dimensiuni, era mult mai mare decât mine. Dar, cum stătea ea în colțul camerei, mă atrăgea ca un magnet! Nu reuşeam să o țin cum se ține o chitară, dar împreună cu tata am gasit soluția: o puneam pe pat, lânga mine, iar eu deveneam din ce în ce mai fascinat de sunetul coardelor ei. Asta se întâmpla pe vremea când aveam 4 sau 5 ani. Ca orice copil din generația ’90, la vârsta de 7 ani am mers la şcoala din cartierul în care locuiam. Aici legatura mea cu muzica se evidenția la serbările de clasă unde bineînteles chitara îmi era alături.

      În primii ani de școală am început să studiez şi pianul. În 2001 intram în clasa a 5-a, iar tata m-a luat la o discuție ce o pot încadra la categoria “discuții tată-fiu”. M-a întrebat ce vreau sa fac cu viața mea, ce mi-aş dori sa studiez. La acea vreme majoritatea colegilor mei alegeau mate-info, deoarece totul se îndrepta cu paşi repezi spre era tehnologiei. Cumva îmi surâdea această idee. Dar problema mea din această ecuație era matematica, materie cu care nu am fost “bun prieten” niciodată. Iar gândul că va trebui sa lucrez o viață întreagă cu matematica mă îngrozea. Ca orice părinte care se gândeşte la viitorul copilului lui, tata mi-a expus această variantă, mi-a explicat ce ar putea să îmi ofere acest domeniu, dar nu mi-a impus nimic, fapt pentru care răspunsul meu a venit instant şi ferm: ”Muzica! Îmi place muzica şi asta vreau sa studiez!”

    Am dat admitere la Liceul de Arta “Sabin Drăgoi” din Arad, unde, în clasa a cincea şi în clasa a șasea, am studiat viola. Din cauza unor probleme cu o articulație a trebuit să renunț la acest instrument. Sincer, nu mi-a parut rău! În clasa a șaptea si a opta am studiat fagotul, un instrument de suflat din lemn.

 

    Odată clasa a opta terminată, am dat iar admitere, la acelaşi liceu unde am început studiile de canto. În această perioadă deja visam la ceea ce va urma: Cluj-Napoca! După ce am terminat cu examenul de Bacalaureat, unde am luat o notă cu care mi-am făcut familia mândră de mine, a mai urmat o admitere: cea de la Academia de Muzică “Gheorghe Dima” Cluj-Napoca.

    Din momentul în care m-am văzut admis, pot spune ca viața a început! În noiembrie 2012 s-a născut Ad Libitum Voices. Am avut prima apariție publică la Casa de cultură a studenților, unde imi amintesc (cu drag, acum) emoțiile pe care le aveam. Pur şi simplu nu puteam să mă opresc din tremurat! După reuşita acelei seri, au apărut cereri, oamenii ne invitau să cântăm la evenimentele lor, ne îndrăgeau, apreciau ceea ce făceam. Aşa ne-am hotărât că acest proiect merită toata atenția si energia noastră.

 
    Ne-am apucat de treabă, am cunoscut oameni noi, oameni care au ajuns până la urma să fie membri. Unul din evenimentele care ne-a marcat existența în industria muzicală în România, a fost participarea la emisiunea X Factor, în anul 2017, când am ajuns în marea finală. O performanță ce nu a mai fost atinsă niciodată în acest show, un grup în finala. Waw!

 
    După X Factor, Ad Libitum Voices a început să aibă concerte proprii. Un vis împlinit, vis ce datează înca din 2012, de la startul acestui proiect. Pentru mine personal “Ad Libitum Voices” înseamnă fericire, împlinire, bine, rău, suişuri, coborâşuri, prietenie, familie! Vă puteți da seama, pentru mine “Ad Libitum Voices” înseamnă tot! Vă invit cu mult drag pe fiecare în parte să faceți parte din “Familia Ad Libitum Voices”

 

    Vă țuc şi vă cuprind!

 

    Opriți războaiele!

 

 

Eșecul lui Iohannis: lupta împotriva corupției

     Multă lume spune că marele regret al lui Klaus Werner Iohannis a fost eșecul în ceea ce privește crearea unei Românii educate. După părerea mea este complet fals. Iohannis nu a avut nici o clipă dorința de a forma un popor mai educat. Poate mai apropiat de valorile civilizației occidentale, în special saxone (posibil anglo-saxone), dar nu mai educat. Toate acțiunile sale au fost în acest sens și nu în sensul ridicării gradului de cultură a „enoriașilor” săi. Restul afirmațiilor, chiar și a cărților „Pas cu pas” și „Primul pas” scrise de el după propriile afirmații (nu pot să le combat dar nici nu sunt obligat să le cred) sunt doar un populism deșănțat. Mai concret nu au nici o reprezentare în realitate. Dovada: starea învățământului general de stat din România; calitatea și reprezentativitatea lui de la preșcolari la liceeni.

     Așadar după ce am arătat, fără a diseca amănunțit problema, că prin educație el a înțeles numai aspectul civilizator nu și cel al creșterii nivelului de cultură, să trecem la ceea ce cred că este adevăratul eșec al sibianului ce provine dintr-o străveche familie Johannis din Cisnădie, de lângă Sibiu. Pe vremea în care nu era așa nepăsător, adică după primii pași în politica de înalt nivel, a depistat faptul că în județul Sibiu (pe când era primar) și, mai apoi, în întreaga Românie, corupția este cea mai mare plagă a societății. A luptat fățiș împotriva ei, obținând câteva rezultate remarcabile la început.

    Adept al sloganului „faceți ce spune popa...” a uitat că și el a gustat din această miere otrăvită, ca atare și la ora aceasta există prin arhivele DIICOT-ului (Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism) un dosărel care îl așteaptă și pe care scrie „fals în acte publice și uz de fals”. Sper să nu se fi prescris. Ar trebui să apară o lege în care termenul de presciere a unei infracțiuni să fie prelungit pentru persoanele care nu pot fi trase la răspundere (indiferent dacă această imposibilitate este încuviințată de lege sau nu). Acel „ghinion” despre care vorbea odată, când a fost întrebat cum și-a procurat ditamai averea dintr-un salariu de profesor, fie el și inspector școlar, s-ar putea chiar să-l vizeze în viitor.

    În ultima parte nepăsarea l-a cuprins pe eroul nostru și preaîmplinit de importanța personalității sale a dat deoparte preocupările din „tinerețea” sa politică și a luat-o pas cu pas pe cărările umblate și mai puțin umblate ale planiglobului. Totuși merită să menționăm aici luptele concrete, la vedere, pe care le-a dus cu o mare (dar prea mică) parte a corupților din România și care în mare măsură le-a câștigat. Ponta și Toader, pe de o parte, Macovei și Kovesi pe de alta, au simțit pe pielea lor consecințele acestei lupte. Chiar am putea găsi câteva pachete de legi bune pe care le-a coordonat spre apariție: legea de finanțare a partidelor, cea de finanțare a campaniilor electorale, legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale (cea veche, în două tururi), legea votului prin corespondență... Dar, între timp, mai ales în ultimii doi ani, elanul și forța de manifestare i-au dispărut, instalându-se o dulce trândăvie  de aproape 30 de ore pe zi (de la crăpatul zile din Arabiei Saudită până la viața de noapte din Insulele Capului Verde).

    Așadar lupta împotriva corupției este marele eșec al celor două mandate de șef al statului. Acum, ce mai contează. Dă mâna cu toartă lumea. Mai iese o para de la stânga, mai dă un sfat la dreapta... Nici nu contează dacă paraua-i albă sau neagră. Nu contează nici dacă sfatu-i bun sau penibil. Grija lui acuma e ca după (ăhăă... înțelegeți voi), corupții să nu-i ia urma. Mai bine cu ei în balansoar decât la popreală.

    Cam aceasta este moștenirea de la Iohannis, un Iohannis în care o mare parte a poporului român și-a pus atâtea speranțe. Mandatele de primar al Sibiului lăsau să se întrevadă o asemenea posibilitate. Poporul l-a crezut Carol I al României și el a fost doar un Moș Nicolae (să nu mă pârâți la copii). S-a crezut că va pune bazele unei puteri economice vizibile în Europa și, mai departe, peste Atlantic, iar el n-a rezolvat nici măcar Schengen-ul, ce să mai vorbim de viza pentru America. Indiferent că mergem în Turnul Eiffel sau pe Statuia Libertății trebuie să cerem voie. Nici măcar nu mai știm cui trebuie să cerem voie.

    Opriți războaiele!

Evenimente populare aflate departe de Casa Poporului și împărăția Tomisului

     Urmează o etapă puțin atipică. Atipică în sensul în care dacă până acum etapele se desfășurau fiecare pe perioada a patru zile, acum cea de-a nouăsprezecea etapă se întinde de vineri până marți. Pare normală această decalare dacă ținem cont că la mijlocul acestei săptămâni, 15 din cele 16 echipe din primul eșalon au evoluat în Cupa României. Singura care nu a fost invitată la festin (nu a obținut calificarea) a fost Poli Iași.

     Dar să nu trecem la etapa următoare până nu lichidăm conturile etapei precedente. Doar 16 goluri s-au înscris în cele opt jocuri în care în patru au ieșit învingătoare gazdele, oaspeții părăsind terenul învingători în alte două partide. În fiecare din ultimele trei etape disputate s-au înregistrat câte două scoruri albe. Scoruri de 0-0. Ba mai mult. În fiecare din ele în partida de deschidere a etapei nu s-a înscris. Trei au fost surprizele etapei. Victoria lui Dorinel Munteanu pe Arena Națională și a arădenilor în fața sibienilor pe un teren execrabil. A treia surpriză, zic eu, vine de la Botoșani De fapt nu de la Botoșani, ci de la incapacitatea Rapidului de a mai dezvolta un joc ofensiv.

    Dacă tot m-am legat de meciul de la Botoșani trebuie să spun că Bergodi și-a atins unele limite, fiindu-le foarte ușor adversarilor să-l citească. Ieșirea din acest impas depinde de el. Dacă renunță la conservatorism și devine maleabil, construindu-și echipa și în funcție de adversar, dacă renunță la punctul fix Bamgboye care în ultimele trei jocuri a fost cel mai slab rapidist (l-am prea lăudat și acum nu-i mai ajungi la nas), dacă l-ar determina pe Papeau să dea drumul la minge pentru că nu joacă singur, dacă... s-ar putea să fie antrenor și în cantonamentul din iarnă.

    Voluntari - Petrolul 0-0 în ciuda mea; Poli Iași - Farul 2-3 cu speranțe sau foc de paie? UTA - Hermannstadt 2-0 pe un teren, la Oradea, care ar trebui interzis pentru primele două ligi ale țării; Botoșani - Rapid un 0-0 al neputinței dublat de rapidiști câteva zile mai târziu în cupă; Univ. Craiova - CFR 1-0 urcând pe podium; „U” - „48” 2-1 cu Moțu la rampă; FCSB - Oțelul 0-2 în marea surpiză a etapei cu Michiduță pe canapea; Sepsi - Dinamo 2-1 pe undeva normal.

    Un nou val de fotbal ne așteaptă de azi începând. O etapă cu de toate. Cu un derbi al campionatului (este a treia oară în acest sezon când se întâlnesc echipe aflate pe primele două locuri ale clasamentului), cu partide istorice (mă refer la meciurile de la Ovidiu, Iași și cea de pe Arcul de Triumf), cu jocuri ale refacerii năzuinețelor (în Giulești, la Craiova și din nou la Ovidiu și pe Arcul de Triumf) și cu mai multe goluri nădăjduiesc.

    CFR - FCSB (duminică, ora 20) Derbiul campionatului. Ambele echipe nu au avut rezultate foarte bune în ultimul timp. Au rămas datoare. La ora la care scriu nu știu rezultatele din Cupa României de la meciurile disputate joi. Gazdele au avansat în sferturile cupei mai mult conjunctural, dar aici e vorba de campionat. Dacă nu-i pune nimeni un somnifer în scotch-ul celui de pe canapea s-ar putea să avem o victorie a gazdelor;

    Hermannstadt - Univ. Craiova (duminică, ora 14) Nu prea au fost inspirați organizatorii competiției programând partida la ora dejunului. Chiar este un meci de larg interes nu numai pentru suporterii celor două echipe (cam puțini la sibieni ce-i drept) ci și pentru lupta pentru tiitlu sau lupta pentru pătrunderea în play-off;

    Farul - Petrolul (duminică, ora 17) Campioana nu are un meci ușor și cum Hagi pare că încă nu și-a găsit/modelat un 11 de bază, s-ar putea să vedem un meci cu multe goluri. În rest cam aceleași coordonate ca la meciul precedent;

    Rapid - Voluntari (sâmbătă, ora 20,45) Dacă nici acum!? Dacă nici acum n-ar fi păcat de suporteri? Se întâlnesc cea mai frumoasă galerie cu cea mai rarefiată dintre toate. Oare merită fotbalul, sportul în general, o nouă palmă?

    Oțelul - Sepsi (marți, ora 17) Vecine de clasament, cele două echipe vor încheia etapa a XIX-a cu stări de spirit diferite. Învingătoarea cu speranțe la un loc în primele șase, învinsa cu grija unui neplăcut loc 13 sau 14. Exclus egalul din punctul meu de vedere;

    Dinamo - „U” (luni, ora 20,30) Partidă de tradiție cum s-ar spune. Cele două galerii au afinități, adică au mâncat afine împreună. Situația lui Dinamo, noul antrenor, suporterii mai mulți, terenul propriu, toate astea ar fi de partea gazdelor. Oaspeții în schimb vin cu lucruri mult mai concrete. Un antrenor de talie (Sabău), cel mai bun jucător al turului (Nistor), un fost dinamovist aflat într-o perioadă de grație (Popa), marșul triumfal din Cupa României... Să vedem ce-o ieși!

    Poli Iași - UTA (vineri, ora 19) Sper să nu fie al patrulea 0-0 consecutiv în meciurile de deschidere ale etapelor. Aș prefera o victorie a textiliștilor dar nici un meci egal (cu goluri) n-ar fi de lepădat. Ziceam că meciul ar putea fi încadrat la meciurile istorice. Nu e chiar așa. Poli Iași nu e Politehnica lui Simionaș;

    „48” - Botoșani (luni, ora 17,30) Cenușăreasa etapei. S-ar părea că juveții lui Mititelu ar avea un meci ușor. Mai ales că și-au tras antrenor nou, italian. Probabil împovărați de fatalul „dacă nici acum atunci când?” oaspeții rămân obedienți acelei metode atât de dezavuată de a avea un antrenor în acte și un altul pe bancă.

    Opriți războaiele!

    

    

     

Aspecte critice asupra unei piese de teatru pe care nu am văzut-o

    „Nuntă în Oaș”. Oare ce legătură are textul scris de Anca Munteanu, o puștoaică de 28 de ani fie ea și actriță, cu cultura? La vremea respectivă, în martie trecut, piesa a fost foarte controversată. Am preferat să n-o văd. Să las să se mai decanteze cuvintele aruncate în revistele de specialitate și pe celelalte mijloace mass-media. Deunănoapte (scuzați licența!) n-am putut dormi și mi-am amintit de ea. După ce am citit vreo 10-15 recenzii de aici și de aiurea din țară, pe unde s-a jucat piesa (Piatra Neamț, Reșița, Bulandra...), am devenit curios. Am găsit textul original scris de Anca și am rămas profund derzamăgit.

    Poate că pe scenă actorii, nume importante ale teatrului sătmărean, au reușit să îmbrace frumos un text plin de pornografii, disonanțe și aberații. Din capul locului trebuie spus că în afara portului popular și a limbajul chinuit, doar cu vagi accente oșenești, nimic nu aduce această piesă în spațiul sociocultural al Țării Oașului. Putea la fel de bine să se petrecă acțiunea în Bacăul autoarei, pe canalele lipovenilor sau în Ferentari. Chiar am simțit că ar fi pizmașă pe bogăția și naturalețea obiceiurilor tradiționale din Oaș.

    Am găsit și o explicație pentru însăilarea unui text atât de frivol. Piesa a fost scrisă într-un fel de tabără de creație, mai precis în cadrul anualei „Rezidențe Drama5 powered by Reactor de creație și experiment”. V-am redat intenționat denumirea pompoasă și fără valențe literare a taberei tocmai pentru că acolo și-a găsit Anca sursele de inspirație pentru pornografiile scrise în text. Vă dați seama ce orgii au fost pe acolo?

    Spuneam mai sus că am citit câteva păreri critice ale unor mai cunoscuți sau mai puțin cunoscuți oameni de teatru. Singura opinie care mi s-a părut obiectivă este cea a recentei absolvente a secției de Teatrologie (cu masterat) din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, Raluca Cârciumaru, chiar dacă tonul ei nu e așa acut ca al meu. Repet, este posibil ca actorii să fii îmblânzit serios un text oribil. Chiar cred că l-au îmbunătățit copios pentru a determina cascadele de râs de care se pare că au avut parte spectatorii.

    La sfârșitul textului, cu litere mici ca la contractele bancare, scrie că nu se recomandă copiilor sub 14 ani. Serios!? Varianta citită de mine nu o recomand nici adulților darmite unor copii, chiar și de 17ani.

    Din păcate, în primii 20 de ani de după revoluție, pe scenele de teatru și ecranele de cinematografe și TV, vulgaritatea, pornografia și incultura și-au făcut sălaș. Uneori și oameni la care țin, actori adevărați, cad în această patimă. Abia după ce am intrat în UE nivelul de civilizație a pus zăbrele unor astfel de manifestări. M-ați putea crede prea pudic. Posibil, dar opinia mea este că sexul se face nu se povestește. Cine nu înțelege asta s-ar putea să nu prea aibă parte de el.

    După cum v-ați dat seama nu m-am referit absolut deloc la actul artistic, la scenografie, la regie... pentru că nu am văzut piesa. Din păcate nu pot să vă divulg unde am citit textul tocmai pentru că nu pot recomanda citirea acestuia.

    Unii critici spuneau că autoarea a lăsat actorii să se desfășoare. Serios!? La cât de searbăd și agramat e textul numai o trupă bună l-ar fi putut înterpreta. Alții lăudau coloana sonoră. Să fim rezonabili! În textul Ancăi, în afară de o manea răsuflată, nu apare nici o referire la muzică. Ce să mai vorbim de țipurituri sau melodii tradiționale. Tare mă tem că Mihai Brezeanu, unul dintre criticii care au scris despre piesă, nu a citit manuscrisul.

    Opriți războaiele!

anualei Rezidențe Drama5 powered by Reactor de creație și experiment (Mihai Brezeanu, Încotro mergem noi? - Nuntă în Oaș la Festivalul de Teatru Piatra Neamț, 2023)

Citiți mai mult pe LiterNet.ro aici

anualei Rezidențe Drama5 powered by Reactor de creație și experiment (Mihai Brezeanu, Încotro mergem noi? - Nuntă în Oaș la Festivalul de Teatru Piatra Neamț, 2023)

Citiți mai mult pe LiterNet.ro aici

anualei Rezidențe Drama5 powered by Reactor de creație și experiment (Mihai Brezeanu, Încotro mergem noi? - Nuntă în Oaș la Festivalul de Teatru Piatra Neamț, 2023)

Citiți mai mult pe LiterNet.ro aici

anualei Rezidențe Drama5 powered by Reactor de creație și experiment (Mihai Brezeanu, Încotro mergem noi? - Nuntă în Oaș la Festivalul de Teatru Piatra Neamț, 2023)

Citiți mai mult pe LiterNet.ro aici

Teatrul de Nord Satu Mare

NUNTĂ ÎN OAȘ de Anca Munteanu

Regia: Cristian Ban

Decor și costume: Tudor Prodan

Costume oșenești: Cristina Milea

Muzica: Vlad Giurge

Light design: Lucian Moga

 

Distribuția:

Maricuța – Roxana Fânață

Ionuț – Andrei Stan

Mama – Alina Negrău

Lenu – Ioana Cheregi

Bobo – Andrei Gîjulete

Tanti Anica – Raluca Mara

Vlăduț – Vlad Giurge

Regia tehnică: Botos Eniko

Sufleur: Yvette Princz

Lumini: Ioan Iluță, Călin Mocan

Sunet: Gabriel Feleg

Data premierei: 12 martie 2023

Vârsta recomandată: 14+

Citiți în Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/nunta-in-oas-scandal-pe-nevazute-la-satu-mare/

Teatrul de Nord Satu Mare

NUNTĂ ÎN OAȘ de Anca Munteanu

Regia: Cristian Ban

Decor și costume: Tudor Prodan

Costume oșenești: Cristina Milea

Muzica: Vlad Giurge

Light design: Lucian Moga

 

Distribuția:

Maricuța – Roxana Fânață

Ionuț – Andrei Stan

Mama – Alina Negrău

Lenu – Ioana Cheregi

Bobo – Andrei Gîjulete

Tanti Anica – Raluca Mara

Vlăduț – Vlad Giurge

Regia tehnică: Botos Eniko

Sufleur: Yvette Princz

Lumini: Ioan Iluță, Călin Mocan

Sunet: Gabriel Feleg

Data premierei: 12 martie 2023

Vârsta recomandată: 14+

Citiți în Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/nunta-in-oas-scandal-pe-nevazute-la-satu-mare/

Teatrul de Nord Satu Mare

NUNTĂ ÎN OAȘ de Anca Munteanu

Regia: Cristian Ban

Decor și costume: Tudor Prodan

Costume oșenești: Cristina Milea

Muzica: Vlad Giurge

Light design: Lucian Moga

 

Distribuția:

Maricuța – Roxana Fânață

Ionuț – Andrei Stan

Mama – Alina Negrău

Lenu – Ioana Cheregi

Bobo – Andrei Gîjulete

Tanti Anica – Raluca Mara

Vlăduț – Vlad Giurge

Regia tehnică: Botos Eniko

Sufleur: Yvette Princz

Lumini: Ioan Iluță, Călin Mocan

Sunet: Gabriel Feleg

Data premierei: 12 martie 2023

Vârsta recomandată: 14+

Citiți în Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/nunta-in-oas-scandal-pe-nevazute-la-satu-mare/

Teatrul de Nord Satu Mare

NUNTĂ ÎN OAȘ de Anca Munteanu

Regia: Cristian Ban

Decor și costume: Tudor Prodan

Costume oșenești: Cristina Milea

Muzica: Vlad Giurge

Light design: Lucian Moga

 

Distribuția:

Maricuța – Roxana Fânață

Ionuț – Andrei Stan

Mama – Alina Negrău

Lenu – Ioana Cheregi

Bobo – Andrei Gîjulete

Tanti Anica – Raluca Mara

Vlăduț – Vlad Giurge

Regia tehnică: Botos Eniko

Sufleur: Yvette Princz

Lumini: Ioan Iluță, Călin Mocan

Sunet: Gabriel Feleg

Data premierei: 12 martie 2023

Vârsta recomandată: 14+

Citiți în Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/nunta-in-oas-scandal-pe-nevazute-la-satu-mare/

Teatrul de Nord Satu Mare

NUNTĂ ÎN OAȘ de Anca Munteanu

Regia: Cristian Ban

Decor și costume: Tudor Prodan

Costume oșenești: Cristina Milea

Muzica: Vlad Giurge

Light design: Lucian Moga

 

Distribuția:

Maricuța – Roxana Fânață

Ionuț – Andrei Stan

Mama – Alina Negrău

Lenu – Ioana Cheregi

Bobo – Andrei Gîjulete

Tanti Anica – Raluca Mara

Vlăduț – Vlad Giurge

Regia tehnică: Botos Eniko

Sufleur: Yvette Princz

Lumini: Ioan Iluță, Călin Mocan

Sunet: Gabriel Feleg

Data premierei: 12 martie 2023

Vârsta recomandată: 14+

Citiți în Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/nunta-in-oas-scandal-pe-nevazute-la-satu-mare/