Panorama panaramelor

     Trebuie să recunosc că nu toți cei aflați cu treburi prin Casa Poporului sunt panarame. Nici toți locatarii celor două camere ale Parlamentului nu sunt din partea de jos a societății. Sunt câteva excepții cei drept, doar că aceste excepții nu-și scot în evidență opiniile. Nu se opun curentului corupției chiar dacă nu fac parte integrantă din masa coruptă a legiuitorilor noștri. Cine suferă? Noi, vinovații. Noi, cei care i-am trimis acolo. Noi, cei care am votat prost sau n-am votat de loc. Noi, cei care ne-am bătut joc de prezența noastră în fața urnelor.

     Ar putea fi învățătură de minte? Nu știu. Patru ani sunt mulți. Mai uităm, mai suntem atrași cu momeli. Doar suntem sensibili la promisiuni. Și creduli de mama focului. Ce-i drept și promisiunile au evoluat. De la „ia plasa cu FSN-eaua” la „pensii și salarii minime mărite” a fost un drum lung. Găleți, traseism politic, autobuze cu votanți, „să trăim bine!”, „România educată”... le-am îngurgitat pe toate. Cică speranța moare ultima. Dar oare moare? Tot votăm pe promisiuni în speranța că...

    De fapt noi ce vrem? Într-un cuvânt aș răspunde: prosperitate. Dar ce înseamnă prosperitate? Înseamnă oare să crească pensia cu nițel? Înseamnă oare să crească salariul minim? Ce legătură să aibă prosperitatea cu salariul minim? Salariul minim înseamnă la limita subzistenței. Asta să-și dorească românul? Să fie la limita inferioară a mijloacelor de existență? Noi vrem prosperitate. Adică sănătate, educație (învățământ plus civilizare), infrastructură, locuri de muncă cu salarii la nivelul statelor europene dezvoltate, posibilitatea de a-ți petrece bucuros și îndestulător timpul liber, respect și empatie.

    Cum am putea obține toate acestea? Simplu. Diminuarea consistentă a corupției. În primul rând diminuarea corupției din politică pentru că de acolo, printr-o rețea de canale nocive, se răspândește lent, dar letal, în toate sectoarele vieții. De la social la economic și de la știință până la artă/sport totul este atins de această plagă. Suntem conștienți că nu poate fi eliminată corupția. Orice pădure are și mortăciuni, dar o pădure în care sunt prea multe mortăciuni nu mai e pădure, e cimitir. Uite așa, din cavou în cavou, ne vom duce și noi următorii patru-cinci ani dacă nu votăm sau dacă votăm cu intestinele în loc de a vota cu materia cenușie.

    Trebuie să votăm o clasă politică pentru Europa care să cunoască bine ce înseamnă Uniunea Europeană și care sunt interesele României și ale românilor în Uniunea Europeană. Trebuie să votăm o clasă politică la nivel național care, imediat după investire, să elimine legile care favorizează producerea fărădelegilor (n.a. - joc de cuvinte absurd) și favorizarea infractorilor. Trebuie să votăm consilii județene, consilii locale și primari (în două tururi) care știu și vor să aducă prosperitate pe toată durata mandatului lor, nu numai să taie panglici în preajma următoarelor alegeri. Trebuie să votăm un Președinte al României care să ne reprezinte cu adevărat, un om cerebral, integru și patriot.

    Opriți războaiele!