Abonații Filarmonicii sunt rugați să-și anunțe telefonic, din timp, prezența la spectacolul de joi

     Săptămâna aceasta vom avea două evenimente la Filarmonica Dinu Lipatti. Anunțul din titlu este foarte important pentru abonați deoarece la spectacolul de joi, dedicat copiilor mici și mari, se așteaptă o prezență masivă a melomanilor însoțiți de întreaga familie. Cei ce nu vor anunța din timp participarea la casieria instituției (direct sau la tel. 0786-085.416) riscă să rămână fără rezervare, locurile lor fiind vândute.

     Până la spectacolul de joi, marți vom mai avea o întâlnire cu muzica de aleasă calitate. Tradiționalul turneu anual „Stradivarius baroque tour” pe care îl fac frații Stoica (pianista Andreea și violonistul Răzvan) ajunge din nou și la Satu Mare. Bogatul program al celor doi cuprinde „Sonata Accademica” în mi minor a lui Francesco Maria Veracini, „Ciaccona” în mi minor a lui Tomaso Vitali, „Sonata Trilul Diavolului” în sol minor a lui Giuseppe Tartini și pentru final „Allegro concertante” a lui Gaetano Pugnani. Așadar de la ora 19 ne așteaptă o seară italiană pentru care sunt valabile abonamentele cu nr. 15.

    Abonamentele cu nr. 16 pot fi folosite joi, de la ora 19, în condițiile descrise în șapou și anunțate în titlu. Spectacolul, intitulat „Poveste de iarnă”, este dedicat copiilor indiferent de data nașterii cuprinsă în CNP. În program sunt bucăți muzicale dedicate acestora  de compozitorii Aleksandr Glazunov (Rusia), Joseph Haydn (Austria), Wolfgang Amadeus Mozart (Austria), Max Reger (Germania), Henry Purcell (Anglia), Carl Nielsen (Danemarca), Piotr Ilici Ceaikovski (Rusia) și Maurice Ravel (Franța).

Sonata pentru vioară

    Sonata pentru vioară este o compoziție instrumentală pentru vioară solo acompaniată de un instrument cu claviaturi iar în perioada barocă de un instrument bas ce dubla linia bas a claviaturii. Sonata pentru vioară a evoluat de la o formă barocă simplă fără niciun format fix la o formă clasică standardizată și complexă. Începând cu perioada romantică unii compozitori au depășit barierele atât ale formei clasice cât și în ceea ce privește utilizarea instrumentelor.

    În primele sonate pentru vioară un instrument bas și clavecinul interpretau o linie bas simplă (continuo), clavecinul dublând linia bas și acorduri simple în vreme ce vioara interpreta independent. Muzica avea un caracter contrapunctual fără nicio formă fixă. Telemann a compus numeroase sonate pentru vioară, la fel și Bach. Mai târziu Bach a compus sonate pentru vioară cu un clavecin obbligato care elibera instrumentul de a interpreta doar un simplu acompaniament bas.

Haydn a compus peste o sută de sonate trio (care sunt practic sonate pentru vioară obbligato) iar clavecinul a fost înlocuit cu pianul. Aceste lucrări erau sonate simple în două părți, abia cele târzii începând să utilizeze forma de sonată.

    Mozart a avut un rol crucial în dezvoltarea sonatei clasice, compunând cel puțin 36 de sonate. Majoritatea acestora erau sonate în două părți, în general o parte rapidă în formă de sonată și o parte lentă în forme diferite. În sonatele sale târzii a adăugat o a treia parte, de asemenea de forme diferite. Câteva dintre sonatele sale pentru vioară urmează forma "temă și variațiuni". În sonatele sale din copilărie, compuse între 1763 și 1766 (16 la număr), clavecinul avea rol principal, vioara fiind folosită mai mult ca acompaniament. Abia în sonatele sale de la maturitate vioara a început să capete un rol tot mai important iar clavecinul a fost înlocuit cu pianul, vioara și pianul ajungând la un dialog.

De-a lungul carierei sale compoziționale Beethoven a compus zece sonate pentru vioară. Sonatele sale s-au maturizat atât în stil câ și în complexitate, culminând cu Sonata Kreutzer (Sonata pentru vioară nr. 9), o lucrare cu contraste extreme. O interpretare tipică durează 40 de minute și este foarte solicitantă pentru ambii interpreți.

    Brahms, Debussy, Ravel și Șostakovici, printre alții, au contribuit la dezvoltarea repertoriului de sonată pentru vioară, fie depășind limitele stabilite, fie folosind reguli proprii.

 Ciaccona  

  O „ciaccona” este o formă muzicală folosită ca vehicul pentru variația unei progresii armonice scurte repetate pe un bas sol. Cea mai veche sursă cunoscută pentru Ciaccona lui Vitali este un manuscris găzduit în Sächsische Landesbibliothek Dresda. A fost identificat ca fiind în mâna lui Johann Gottfried Grundig sau Johann Jacob Lindner, copiști care au lucrat la Dresda Hofkapelle, și este datat prin anii 1730-1740 ceea ce-i conferă autenticitate. 

    Ciaccona a fost marcată de copist, la momentul transcripției, în marginea superioară a primei pagini a manuscrisului de Dresda ca „Parte del Tomaso Vitalino” (partea lui Tomaso Vitalino), care poate fi sau nu Vitali. 

    O caracteristică izbitoare a stilului lui „Vitali” la Ciaccona este felul în care schimbă sălbatic tonul, ajungând în teritoriile îndepărtate ale unor si bemol minor și mi bemol minor, modulații necaracteristice epocii baroc, deoarece schimbarea semnăturii tonului a devenit tipică doar în romantism.

    Cu toate acestea, există precedente în lucrările de vioară din secolul al XVII-lea. Deosebit de relevante pentru Ciaccona lui Tomaso Vitali sunt lucrările tatălui său, Giovanni Battista, cel mai semnificativ „Passagallo che principia per B. molle, e finisce per Diesis” și „Balletto à due ... che il Violino sona per B. molle, e il Violone sona per diesis”. Exemple izbitoare de modulație enarmonică există și în sonata pentru vioară a lui Georg Muffat din 1677. În ciuda îndoielilor muzicologice, piesa a fost mereu populară printre violoniști. De exemplu, Jascha Heifetz l-a ales, într-o „versiune foarte aranjată și alterată”, cu acompaniament de orgă, pentru a-și deschide debutul american la Carnegie Hall în 1917. 

    Există aranjamente pentru vioară și pian de Ferdinand David și de Léopold Charlier, pentru vioară și orgă, pentru vioară și orchestră de Ottorino Respighi, și există transcrieri ale lui pentru violă și pian de Friedrich Hermann (1828-1907) și pentru violoncel. și pian de Luigi Silva.

    Opriți războaiele!