Quod erat demonstrandum

    Deunăzi grăiam pătimaș de „rezolvarea” jocului FCSB - Astra prin metode, cred unii, inteligente. Până în minutul 70 al jocului fiecare formație a avut câte o ocazie, în rest s-a jucat aproape numai în jumătatea de teren a giurgiuvenilor. Văzând și văzând Neagoe că formația cu un trecut acoperit de umbre (mă refer la FCSB nu la echipa din Ghencea) și, probabil, fără un viitor mândru, pe fondul unei (posibile) accidentări a lui Găman, antrenorul formației de la Dunăre îl schimbă pe vajnicul apărător cu un fundaș lateral fără experiență (59 de minute jucate în cele 16 etape de până acum) deși îl avea pe stoperul Dima pe bancă. Apoi îi aruncă o privire lui Petrea din care se putea citi: „dacă nici acum...!?”

   Mi-am expus paranoia. Stai, că n-am terminat! De ce s-a jucat meciul? Aici trebuie să-l laud pe latifundiar. A driblat FRF-ul și DSP-ul precum Man și Tănase pe Riza. Deci mita funcționează. Vor mai trece câteva mandate de parlamentari până corupția se va diminua. Lemnele vor mai intra pe poarta Kronospan-ului, se vor mai face studii de fezabilitate pentru șosele ultra rapide și autostrăzi multietajate, vom mai conduce A4 (coli, nu mașini) la ANAF și nu vom scăpa de sindromul „ghișeu”.

   Hai la fotbal! A doua etapă la rând în care Sepsi dispută derbiul etapei. După egalul din Bănie cu locul doi, acu vor să deraieze CFR-ul care tocmai a urcat pe doi. Le-aș spune că e deraiat deja dacă gândesc feroviar. Nu le va fi ușor, dar dacă se întâmplă va fi sărbătoare la Puskas Academy.

   Jocul de la Ovidiu ar trebui să fie cel mai frumos al campionatului. Ambele echipe au în componență jucători de certă calitate și în general tineri. Dacă-și dau drumul la joc numai arbitrul iar mai putea încurca. Asta bineînțeles dacă nu adie vântul. Știți că atacanții ambelor echipe sunt foarte sensibili și se culcă-n iarbă. Parcă totuși FCSB are un țel mai mândru.

   Dinamo - Chindia, în deschiderea etapei, și Astra - Univ. Craiova sunt două meciuri care au fracturi de logică. Dinamo va câștiga și la ei e haos, oltenii nu vor câștiga chiar dacă la Giurgiu e debandadă. S-ar putea ca și la aceste jocuri să vedem fotbal. Veți vedea un alt Neagoe.

   Cel mai liniștit joc pare a fi cel de la Călărași, Unde Clinceniul pare să aibă misiune ușoară în fața Sibiului. Ca și covăsnenii, cei din Clinceni, au profitat de sincopele, nereușitele și renunțările unoe echipe care ar avea ce căuta în top 6 al Ligii întâi. Bravo lor!

   Voluntari - UTA ar fi putut fi considerat la începutul lui decembrie ca o luptă pentru calificarea în grupa campionat (play-off). Iată că acum se fuge de retrogradare. Dacă mă întrebați pe mine, voluntărenilor chiar le-o doresc. Știți părerea mea despre ruralizarea fotbalului românesc la cel mai înalt nivel...

   Argeș - Gaz Metan și Poli - Botoșani sunt două jocuri în care oaspeții par favoriți, dar nevoia de aer a gazdelor s-ar putea să-i încurce. Codașele trebuie să se agațe totuși de orice fază penbtru a obține ceva.

    

Vara nu-i ca iarna, nici vaccinul ca tratamentul

    Tot atrag atenția, pe unde pot și eu, că nu e cazul să ne relaxăm pentru că s-a descoperit vaccinul. Dacă s-a descoperit nu înseamnă că ți la și inoculat. Dacă ești infectat sau te infectezi înainte de a-l primi, vaccinul nu e mai de folos decât un bibelou. Ar fi o soluție după ce întreaga populație este vaccinată, dar până atunci... Avem nevoie de tratament. De medicamente care să vindece nu să preîntâmpine.

   Avem foarte mulți bolnavi și și mai multe persoane care urmează să se infecteze cu virusul ăsta nenorocit (era să spun cu ochi oblici). Lor nu le folosește la nimic vaccinul. Oameni savanți, treceți la treabă și „inventați” tratamentul! Tare am impresia că acesta se află pe undeva dar până nu se vinde o cantitate considerabilă din vaccin nu va fi scos la iveală.

   Na! Am devenit și eu alarmist. Sau fatalist. Fiecare cu paranoia lui. O altă grijă a românului, zic eu, e campionatul intern de fotbal. Liga 1 pe nume. Chiar și ligile inferioare par interesante. Hai să tratăm cu maximă seriozitate fotbalul (sâc!)!

   Baza de plecare a serioasei noastre discuții e marți de la ora 17 la Mediaș, dar noi ne vom ocupa în primul rând de partida de la Craiova unde derbiul etapei Univ. Craiova - Sepsi Sf. Gheorghe (marți, ora 19,45) nu l-ar fi visat Valentin nici în cel mai adânc coșmar. Cum care Valentin? Ceaușescu. Un Becali de acum 30-40 de ani. Nu Gheorghe Becali, ci Ion, Victor și Gheorghe Becali la un loc.

   Așadar oltenii contra Oltului (Sepsi este denumirea râului Olt în limba maghiară). Oare înoată contra curentului. Cu o excepție (un spaniol din liga a doua care probabil nu va avea loc în primul unșpe al echipei din Sf. Gheorghe) cele două combatante nu au făcut nici un transfer. Cel puțin nu l-au făcut public. Din partea secuilor (la conducere mă refer) mă aștept la orice. Cum oltenii pierd acasă puncte pe bandă rulantă și cei de pe malul Oltului agonisesc în deplasare come (cum spune neamțul) cu nemiluita, e foarte greu de bănuit vreun rezultat. Poate știe arbitrul?

   O altă partidă interesantă și tot un duel Ardeal - Regat este întâlnirea din Gruia, unde Edi Iordănescu care nu mai poate umbla cu iordane, căci tocmai a trecut Boboteaza și nu-i pios, are de dat mâna cu Ilie Poenaru, cel fără de portofoliu (citește palmares, că bani o primi ceva). Așadar CFR - Academica (joi, ora 20) se joacă cu sau fără Djokovic (cică își lasă barbă să i se potrivească turbanul) și cu sau fără Deretti, un brazilian aciuat prin Clinceni. Normal ar fi să bată. Cine?

   Liderul joacă tot acasă, dar aparent (și nu numai aparent zic eu) are o sarcină mai ușoară. Giurgiuvenii tocmai au fost contactați de Becali (meteahnă veche și eficace de îmbrobodire a următorului adversar și de a albi valută neagră; valoarea transferului include și rezultatul jocului; nu știu de ce nu sunt interzise aceste practici) pentru Radunovic. Până la vara când se va efectua sau nu transferul s-a plătit avansul. Așa că SC Fotbal Club FCSB SA (cum este înregistrată echipa la FRF, fără nici o explicație pentru înșiruirea FCSB, motiv pentru care îi tot spun Faceți Ce Spune Becali) - AFC Astra (vineri, ora 20 pe Arena Națională) are un rezultat previzibil. Aș fi foarte bucuros să fiu contrazis de vreun Bunica. Îl mai țineți minte? Juca pe la satelitul de la Buzău.

   UTA - Viitorul se joacă vineri de la ora 17 pe Arena Francisc Neuman din Arad. Arădenii nu au un palmares foarte bun acasă și vor suferi la capitolul omogenitate (șase plecați și trei noi încorporați), iar Viitorul tocmai a deschis balul 2021 cu o victorie într-un meci oficial (restanța cu Hermannstadt, 2-1). Sper să urmărim un meci frumos cu multe goluri. Țin cu ardelenii.

   Dacă în primele patru jocuri pe care le-am abordat am discutat despre echipe care probabil vor lupta pentru titlu sau măcar pentru un loc cât mai bun în grupa campionat (play-off pentru cei care mă acuză de anglofobie), în următoarele patru meciuri vor avea pe terenuri echipe ce se vor lupta pentru evitarea retrogradării. Cel puțin așa spun rezultatele de până acum. Așadar, Chindia Târgoviște - Politehnica Iași (miercuri, ora 17, la Buftea), Botoșani - Campionii Fotbal Club Argeș (joi, ora 17), Gaz Metan Mediaș - Voluntari și Hermannstadt - Dinamo (marți, ora 19) vor fi meciuri de luptă, de încrâncenare și de mai puțin fotbal.

   

Cortina Filarmonicii Dinu Lipatti se ridică pentru melomanii sătmăreni

    Vestea „liber la cultură” a pus în mișcare conducerile instituțiilor de profil de pe teritoriul județului Satu Mare și au făcut programe ad-hoc. Sălile de spectacole, bibliotecile și muzeele se pregătesc să-și primeasă spectatorii, cititorii și turiștii. Chiar dacă există încă restricții de participare, ne bucură această relaxare. Noi, cetățenii, trebuie doar să respectăm aceste condiții astfel încât să nu dăm prilejul autorităților să ne încorseteze iar. Ce naiba?! Doar e vorba de sănătatea noastră și a celor din jur!

   Emoke Kovacs ne anunță că „Filarmonica de Stat “Dinu Lipatti” deschide anul cu două concerte extraordinare de anul nou. Publicul filarmonicii este așteptat cu drag în data de 7 și 8 ianuarie la concertele de anul nou care vor avea loc în sala filarmonicii începând cu orele 18:30!

   Solista serii va fi tânăra soprană Borsos Edith, iar la pupitrul dirijoral îl vom avea pe maestrul Victor Dumănescu. Pe lângă binecunoscutele piese ale lui Strauss vă așteaptă uvertura ”Italianca în Alger” a lui Rossini, uvertura ”Candide” a lui Bernstein, aria ”Cântec către lună” din opera ”Rusalka” a lui Dvorak, aria ”Boleroul Elenei ” din opera ”Vecerniile Siciliene” a lui Verdi și multe alte piese speciale.

   Datorită regulilor și a măsurilor impuse de autorități, sala poate primi doar 30% din capacitatea sa, astfel numărul locurilor este limitat. În data de 7 ianuarie sunt așteptați abonații filarmonicii, iar la concertul din 8 ianuarie puteți achiziționa bilete de la casieria filarmonicii.

    Mai multe informații pe pagina de Facebook a filarmonicii sau la numărul de telefon al casieriei: 0786085416.”

 

 

 

 

 

Tour de ski (III)

   Poate că am fost catalogat cam neelegant deoarece am postat mai întâi ce înseamnă „Tour de ski” pentru bărbați și abia apoi pentru frumoasele noastre locuitoare ale planetei. Motivul acestei  așa-zise atitudini misogine vine însă din rezultate. Nici o româncă nu a participat la vreo ediție de „Tour de ski” așa că le-am penalizat. Lăsând gluma la o parte chiar este o pată neagră pe sportul românesc. Dacă nu prea am excelat în sporturile de iarnă, singura medalie olimpică fiind câștigată acum câteva secole, zic și eu așa (Grenoble '68), de bobul lui Panțuru (la Domnul din 2016) și Neagoe, bob pe care l-am mângâiat și eu pe culoarele defunctului „Tractorul” din Brașov, în schiul fond feminin nu avem nici măcar un loc 100.

   Virpi Kuitunen a câștigat ediția inaugurală. Sportivii norvegieni au câștigat Turul de schi feminin în șapte sezoane anterioare: Therese Johaug (2013/14, 2015/16 și 2019/20), Marit Bjørgen (2014/15), Heidi Weng (2016/17, 2017/18) și Ingvild Flugstad Østberg (2018/19).

   Norvegia nu va participa la această ediție. În acest sezon, va fi garantat o nouă câștigătoare a „Tourului de ski”, deoarece Charlotte Kalla (victorioasă în 2008) nu face parte din echipa suedeză pentru această ediție iar celelalte câștigătoare care nu fac parte din Țara Fiordurilor s-au retras din activitate.

   Poloneza Kowalczyk a câștigat de patru ori clasamentul general Tour de Ski. Johaug urmează cu trei victorii. Kowalczyk și Johaug (ambele 14) împărtășesc recordul pentru cele mai multe victorii de etapă.

    Americanca Rosie Brennan (377 de puncte) va începe competiția din postura de lider în Cupa Mondială. Brennan ar putea deveni primul câștigător non-european al „Tour de ski”. Cel mai bun rezultat al lui Brennan în cele patru participări anterioare la este locul 15 în ultima ediție. În noiembrie ea și-a înregistrat primul și singurul loc pe podium într-o etapă de tur, al treilea în urmărirea de 10 km liber în 29 noiembrie. Jessica Diggins (a treia în Turul de schi și a doua în finala Cupei Mondiale, ambele în 2017/18) și Sadie Maubet Bjornsen (a treia în finala Cupei Mondiale 2017/18) sunt singurele femei din SUA care au ajuns pe podium.

   Rusoaica Tatiana Sorina (se pronunță cu accent pe prima silabă) a terminat pe locul doi în clasamentul general, în ciuda faptului că nu a câștigat vreun loc pe podium în una dintre cele trei probe. În fiecare dintre cele 14 sezoane anterioare ale Turului de schi, câștigătorul general a reușit să câștige cel puțin o etapă în acea ediție. Sorina ar putea deveni prima rusoaică învingătoare într-unul dintre tururi (tur de 3 zile, tur de schi, tur de schi Canada, tur de schi și finala Cupei Mondiale).

   Natalia Nepriaeva a terminat a doua în Turul de schi atât în ​​ 2018/19 cât și în 2019/20. Altă sportivă care a ajuns pe podium în două ediții consecutive a fost norvegianca Ingvild Flugstad Østberg (câștigătoare în 2018/19 și a treia în 2019/20). În Turul de schi feminin, nici o sportivă nu a terminat pe podium în clasamentul final de mai multe ori fără să obțină vreo victorie de etapă. 

   Ebba Andersson (a treia) și Frida Karlsson (a patra) au terminat în primele patru turnee de 3 zile în noiembrie trecut. Andersson a terminat pe podium pentru a doua oară, după locul al doilea în Turul de 3 zile 2018/19. Suedia a câștigat Turul de schi feminin o singură dată: Charlotte Kalla în 2007/08. Karlsson (21 de ani) este lider în clasamentul Cupei Mondiale U23. Singura tipă care a câștigat unul dintre tururi înainte de împlinirea a 25 de ani a fost Charlotte Kalla în Turul de schi 2007/08. Kalla avea 20 de ani și 168 de zile când a triumfat.

   Jessica Diggins a devenit prima femeie din SUA care a ajuns pe podiumul „Tour de ski” în 2017/18 când a ocupat locul trei. Tot ea a ocupat locul doi în finala Cupei Mondiale 2017/18 de la Falun. Acesta este cel mai bun rezultat pentru SUA în clasamentul final al unui tur.

   Femeile care reprezintă Elveția nu au terminat niciodată mai mult decât locul opt în Tours. Natalie von Siebenthal în Turul de schi 2016/17 și 2017/18. Nadine Fähndrich intenționează să devină a doua elvețiană care să obțină o victorie de etapă în Turul de schi, după ce Laurien van der Graaff a câștigat proba de sprint stilul liber de la Lenzerheide pe 30 decembrie 2017.

Regatul Unit al Marii Britanii se sparge

    Prima țară vest europeană pe cale să se destrame se pare a fi Marea Britanie. Imediat după anul de cotitură, 1989, s-au fărimițat forțat Uniunea Sovietică și Jugoslavia. Cehoslovacia, prin consens, a trasat și ea o graniță între cele două culturi ale ei. Mulți spuneau, chiar trăgeau nădejde, că și România o va lua pe aceeași cale. N-a fost să fie! Singura întregire a fost cea a Germaniei de vest cu cea de est. Nu lipsit de interes este faptul că limba, după părerea mea, a fost factorul esențial care a dus la apariția a noi granițe, păstrarea vechilor hotare sau dispariția zidurilor artificiale.

   Într-un referendum care a avut loc în Scoția în 2014, cu 10% mai multă populație a votat să rămână în Regatul Unit. Recenta despărțire a Marii Britanii de Uniunea Europeană a cam întors procentele în favoarea celor care vor să se despartă în principal de Anglia, ba chiar le-a adâncit, acum fiind cu 24% mai mulți scoțieni pro „soraidh slàn” (traducere în limba galică scoțiană a fatidicului „good bye” sau „farewell” englezesc, „adio” de pe la noi) față de cei ce declară că un statu quo teritorial e mai solid.

   Regatul Unit, adică Anglia, Țara Galilor, Scoția și Irlanda de Nord, suferă și la granița maritimă unde riscul nu este așa pașnic. Oricând organizațiile teroriste de pe teritoriul insulei Irlanda pot spune „slán” păcii și pot relua tenebrele activități.

   Intervențiile publice ale politicienilor lasă și ele de înțeles că „așa nu mai merge!”. Nicola Sturgeon, premierul scoțian, lasă clar să se înțeleagă că Scoția ar trebui să-și ia soarta în mâini: „Suferim acum un Brexit dur împotriva voinţei noastre, în cel mai prost moment posibil, în mijlocul unei pandemii şi al unei recesiuni economice”. De partea cealaltă, Matthew O'Toole, membru în Adunarea Legislativă a Irlandei de Nord, este chiar mai tranșant: „Naţionaliştii moderaţi pro-europeni şi chiar unioniştii moderaţi se întreabă, în aceste condiţii, ce este Irlanda de Nord şi ce ar trebui să devină. Brexitul scoate acum la iveală chestiuni despre care se credea până acum că sunt rezolvate şi le repune pe agendă.”

   Un punct de vedere neutru, cel al Katy-ei Hayward, profesor de sociologie politică la Queen's University din Belfast, nu pare nici el mai optimist cu toată moderația în exprimare: „Practic, acest lucru (n.a. - Brexit-ul) pune Irlanda de Nord într-o postură diferită de restul UK. Astfel, cu cât Marea Britanie se îndepărtează mai mult de UE, Irlanda de Nord va avea mai multe lucruri în comun cu UE şi, implicit, cu Irlanda”.

   Actorul politic Boris Johnson, prim-ministrul Marii Britanii, ar trebui să fie cel care declanșează un referendum în acest sens, dar știe că un asemenea gest iar încheia cariera publică (nu numai politică) și așa destul de controversată.

   

Tour de ski (I)

     Schiul, un sport îndrăgit de sătmăreni, dar nu prea popularizat de la o vreme de presa locală, a fost în copilăria și adolescența mea una din atracții. Nu neaparat schiatul. Practicam neorganizat la fel de mult și celelalte sporturi de iarnă. Schiuri, patine, sănii și crose mi-erau la fel de dragi ca și mingea în celelalte anotimpuri. Bine, schiurile erau niște lemne pe care le legam de bocanci, patinele erau cu ghivent prinse uneori de pantofi pe post de ghete, săniile mi le confecționa un nene iar crosele le improvizam din lețuri. Ce? Vara nu foloseam tocătorul pe post de rachetă de tenis și cutiile goale de conservă pe post de minge?

   Schiul fond a fost întotdeauna o cenușăreasă a schiului. Faptul că la schii fond aparent consumul de energie este mai mare și pare mai spectaculos decât la schiul alpin face ca practicanții și nepracticanții să fie mai atașați de cel din urmă. Ce te face să crezi că dacă după vreo doi-trei kilometri de schiat pe terenuri neregulate te oprești și-ți umpli inima de priveliști cum numai pe plaiurile noastre poți vedea și apoi îți continui mișcarea, consumi mai puțină adrenalină decât plecând concentrat la fiecare slalomare după ce te desprinzi de cablul teleschiului (scuze!, am uitat că nu se mai folosește) și te orești în buza cabanei să stai din nou la rând îți aduce mai multă satisfacție? Poate doar faptul că n-ai încercat. Sau poate faptul că atunci când ai învățat să schiezi trebuia neaparat să o iei la vale...

   Să revenim la sport. În ultimii ani deplasarea pe schiuri nu neaparat de sus în jos, a adus modificări importante în ceea ce privește competițiile sportive. Micșorarea distanțelor de alergare pe schiuri și mutarea lor de pe coclauri în centre rurale sau chiar urbane au crescut spectaculozitatea lor și interesul pentru practicantul și spectatorul de sport. Genunchii mei  se opun să fac parte dintre practicanți așa că am rămas doar spectator dar pe voi vă îndemn la mișcare.

   „Tour de ski” este o compeție separată și totodată inclusă în circuitul Cupei Mondiale de schii fond. Cam așa cum ar fi „Turneul celor patru trambuline” la  sărituri cu schiurile. Anul acesta este în plină desfășurare cea de-a cincisprezecea ediție. Competiția constă într-o serie de concursuti separate de schiat pe diferite distanțe (anul acesta doar probe de sprint, 10km, 15km și cățărare) și stiluri (clasic - cu păstrarea tot timpul paralelă a schiurilor sau liber - pas de patinaj).

     În ziua de Anul Nou a început la Val Müstair (Elveția) cea de-a 15-a ediție a spectacolului „COOP FIS Tour de Ski de la Gruyère AOP”. În condiții de pandemie sunt doar trei „gazde” de tur cu un total de opt zile de curs programate în perioada 1-10 ianuarie 2021. În ciuda provocărilor, toți organizatorii au stabilit protocoale de sănătate aprobate și sigure, care sunt implementate în toate aspectele din jurul evenimentului. Un punct major este de a organiza toate evenimentele fără spectatori și de a limita numărul de sportivi. Cu toate acestea, restricțiile nu vor avea niciun impact asupra calității curselor. 

   Startul se va da la Val Müstair, orașul natal al lui Dario Cologna, care face parte din Turul de schi pentru a cincea oară! În circumstanțe speciale (nu poate fi organizată nici o aniversare oficială) organizatorii au venit cu un cadou special „Trofeul Val Müstair”- un premiu suplimentar în valoare de 5.000 franci elvețieni, ce va fi câștigat de sportivul(a) care conduce în Tour de Ski după primele trei curse din Val Müstair.

    La Toblach, în Tirolul de Sud, în condiții de zăpadă perfecte așa cum ne asigură organizatorii, există o bază solidă pentru viitoarele evenimente de clasă mondială care vor fi testate. Aici va fi cel de-al doilea popas al „Tour de ski” în acest an.

    Val di Fiemme este  localitatea în care, în ultimii ani, s-a terminat Tour de Ski printr-o cățărare pe pârtia pe care în mod tradițional se defășoară curse de slalom și slalom special în schiul alpin. Și în acest an spectacolul „COOP FIS Tour de Ski de la Gruyère AOP” are loc în Fiemme pe Alpe Cermis, unde vor fi încoronați câștigătorii Turului de ski.

 

Tour de ski (II)

 

 

    Hai să ne familiarizăm cu ce înseamnă cele 15 ediții de până acum ale variantei masculine a „Tour de ski”. Cine?, ce?, când?, unde?, de câte ori?, cum?... sunt întrebări la care în cele ce urmează încerc să vă dau răspunsuri. Numai la întrebarea de ce? nu vă dau nici un răspuns. Nu de alta da' să nu vă jignesc. Recunosc că eu nu prea am avut satisfacții de suporter în principal pentru faptul că nu prea au fost români (doar Pepene a fluctuat în peisaj) și pentru că țările latine nu prea excelează în domeniu chiar dacă Alpii se întind și peste Franța și Italia iar Pirineii domnesc în Spania și cochetează cu Franța.

    Prima ediție a avut loc la cumpăna dintre 2006 și 2007. Au fost nouă câștigători diferiți ai competiției. Atât Norvegia, cât și Elveția au câștigat clasamentul final de patru ori. Rusia a sărbătorit trei victorii generale, Republica Cehă două și Germania o dată obținând restul victoriilor. 

   Dario Cologna (4), Martin Johnsrud Sundby (2) și Lukáš Bauer (2) sunt singurii bărbați care au câștigat Turul de schi de mai multe ori. Petter Northug (13) deține recordul masculin pentru cele mai multe victorii de etapă din Tour de ski. Serghei Ustiugov se află pe locul al doilea cu nouă victorii de scenă. 

   Val Müstair va găzdui etapele de deschidere ale Turului de schi pentru a doua oară, după ediția 2016/17. Ustiugov a câștigat prima etapă, sprint-ul liber, la 31 decembrie 2016.

   Toblach a găzduit etapele Tour de Ski în 11 din ultimele 12 sezoane (inclusiv 2020/21), singura excepție în această perioadă a fost ediția 2017/18.

   Val di Fiemme este singurul loc care a făcut parte din Turul de schi în toate cele 14 ediții anterioare. Rusul Alexander Bolșunov ar putea deveni al doilea om care a câștigat Turul de schi în sezoane succesive, după ce Dario Cologna a obținut acest lucru în 2011 și 2012.

   Anul trecut, Bolșunov a obținut o singură victorie de etapă: urmărirea de 15 km în ziua de Anul Nou la Toblach. Aceasta marchează prima și singura sa victorie (de până ieri când s-a încununat a doua oară) de etapă în Tour de ski.

   Andrew Young și Andrew Musgrave speră să scrie istorie pentru Marea Britanie, deoarece ar putea deveni primii câștigători britanici ai unui eveniment de Cupa Mondială în acest sport. Ambii sportivi au terminat pe locul doi într-un eveniment de Cupa Mondială: Young în sprintul liber de la Dresda, pe 19 decembrie, iar Musgrave în urmărirea de 15 km liber în finala Cupei Mondiale 2016/17 din Quebec.

    Un total de 11 țări diferite au câștigat un loc pe podium într-unul dintre turneele menționate anterior. Ultima țară „nouă” care a înregistrat un top trei în turneu a fost Finlanda în 2016/17: locul trei obținut de Matti Heikkinen în turul de 3 zile. Rusia are patru feciori în primii cinci ai Cupei Mondiale la probele de distanță (exclusiv sprint) 2020/21: Alexander Bolshunov, Andrey Melnichenko, Ivan Yakimushkin și Alexey Chervotkin îl încadrează simetric pe Andrew Musgrave.

   Federico Pellegrino ar putea deveni al doilea schior masculin italian care a terminat pe podium într-unul din cele cinci Tours, după locul trei al lui Georgio Di Centa atât în ​​Turul de schi, cât și în Finala Cupei Mondiale din sezonul 2007/08. Cel mai bun rezultat personal al lui Pellegrino într-unul dintre Tours este locul al șaselea în finala Cupei Mondiale 2018/19 din Quebec. Nu a terminat Turul de schi în niciuna dintre cele nouă participări anterioare și probabil că nu-l va încheia nici anul acesta deoarece proba de câțărare nu face parte din planul său de muncă. Pellegrino a câștigat trei etape în Turul de schi, ambele în proba de sprint stilul liber (2014/15, 2015/16 și anul acesta).

   Singurul schior de fond din Franța care a câștigat o cursă în Cupa Mondială este Vincent Vittoz, care a ieșit învingător în finala Cupei Mondiale 2007/08 de la Bormio. Cel mai bun rezultat francez pentru „Tour de ski” este un loc patru obținut de Manificat în 2016/17. Același Manificat a obținut ieri tot locul patru în cursa de 15km stil clasic de la Val Müstair.

 

   G. Ruia

Pe 8 februarie se redeschid școlile?

 

    Astă vară, spre toamnă așa, am fost amenințați că școlile se vor redeschide abia pe 11 ianuarie. Au îngălbenit frunzele, s-au copt poamele, am votat, au picat frunzele, au prins conținut nou țoiurile și pocalele, unii iar am votat, am tăiat porcul, l-am și trecut peste an și uite că 11 ianuarie nu mai e pe voia divanului.

    Sorin Câmpeanu, ministrul educației lasă să se înțeleagă că 8 februarie va fi data când grădinițele și clasele primare vor primii ceea ce avem mai sfânt pe lumea asta: copiii. Dacă pentru clasele gimnaziale și cele liceeale importanța revenirii la normal este evidentă și necesară, pentru clasele primare și educația preșcolară este crucială. Îngrijorarea bucureșteanului (de viitorul ex-ministru este vorba) în acest sens este atrofiată de conviețuirea cu pandemia.

   Faptul că s-a descoperit vaccinul, am mai pedalat pe ideea asta, e un lucru bun, dar nu suficient. Vaccinul doar previne nu vindecă. Trebuie descoperit tratamentul ca să scăpăm de monstru. Sper că nu se procedează ca în restul descoperirilor (inovații și invenții) tehnologice din ultimii 50 de ani. Adică, ascundem că am descoperit viitorul viitorului pentru ca viitorul să fie amortizat.

   Până când vom avea tratamentul trebuie găsite soluții. Soluții pentru muncă, soluții pentru conviețuire, soluții pentru relaxare, soluții pentru soluții... dar mai ales soluții pentru educație. Alfabetizarea asta anacronică care ne învață să citim fără să știm a scrie sau să scriem fără a înțelege ce citim nu ține de 11 ianuarie sau de 8 februarie. Un sfat în această direcție ar fi cel dat de Adrian Păunescu în urmă cu ceva timp și în alt context (sau nu) „Luați-vă-n brațe copiii(!)...”.