Astă vară, spre toamnă așa, am fost amenințați că școlile se vor redeschide abia pe 11 ianuarie. Au îngălbenit frunzele, s-au copt poamele, am votat, au picat frunzele, au prins conținut nou țoiurile și pocalele, unii iar am votat, am tăiat porcul, l-am și trecut peste an și uite că 11 ianuarie nu mai e pe voia divanului.
Sorin Câmpeanu, ministrul educației lasă să se înțeleagă că 8 februarie va fi data când grădinițele și clasele primare vor primii ceea ce avem mai sfânt pe lumea asta: copiii. Dacă pentru clasele gimnaziale și cele liceeale importanța revenirii la normal este evidentă și necesară, pentru clasele primare și educația preșcolară este crucială. Îngrijorarea bucureșteanului (de viitorul ex-ministru este vorba) în acest sens este atrofiată de conviețuirea cu pandemia.
Faptul că s-a descoperit vaccinul, am mai pedalat pe ideea asta, e un lucru bun, dar nu suficient. Vaccinul doar previne nu vindecă. Trebuie descoperit tratamentul ca să scăpăm de monstru. Sper că nu se procedează ca în restul descoperirilor (inovații și invenții) tehnologice din ultimii 50 de ani. Adică, ascundem că am descoperit viitorul viitorului pentru ca viitorul să fie amortizat.
Până când vom avea tratamentul trebuie găsite soluții. Soluții pentru muncă, soluții pentru conviețuire, soluții pentru relaxare, soluții pentru soluții... dar mai ales soluții pentru educație. Alfabetizarea asta anacronică care ne învață să citim fără să știm a scrie sau să scriem fără a înțelege ce citim nu ține de 11 ianuarie sau de 8 februarie. Un sfat în această direcție ar fi cel dat de Adrian Păunescu în urmă cu ceva timp și în alt context (sau nu) „Luați-vă-n brațe copiii(!)...”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu