A fi indicativ prezent

    Sunt consternat, speriat și intrigat în același timp. Ești expus la tot felul de informații contradictorii. Este cvasi imposibil de a pătrunde în adevărul fiecăruia dintre noi pentru a forma un adevăr general real. Suntem norocoși unii dintre noi care credem că înțelegem fenomenul și acționăm în consecință? Sunteți creativi în a reduce posibilitatea de multiplicare a capetelor balaurului? Sunt creduli și prost informați sau reticenți și neinformați? Iacă! Am reușit să conjug verbul a fi la indicativ prezent fără a elucida vreo necunoscută. Afirmațiile sunt goale de soluții iar întrebările sunt declamatoare.

   O nouă etapă. Etapa a noua. Din nou în derbiul etapei sunt cei care Fac Ce Spune Becali. Apropo! Le merge prea bine. Trebuie să-i vină o idee lui Becali să mai încetinească acest mecanism care funcționează la parametri aproape de ideal. Să facă ceva... să scoată un șurub de pe undeva... Ce-ar fi să schimbe antrenorul? Unde e Târgoviștea? La Ploiești desigur. Din superstiție probabil latifundiarul a programat meciul tot luni, ultimul al etapei. Până nu se face modificarea de care vorbeam clubul din Ghencea (Pipera desigur; iar am greșit) rămâne favorit și vom vedea multe goluri.

   După capul meu al doilea meci ca importanță este cel de la Botoșani unde se întâlnesc două vecine din partea superioară a clasamentului. Dacă Botoșaniul a confirmat părerea înălțimii noastre (un metru și ceva) despre ea, UTA s-a strecurat felin în TOP 6 cu doar trei meciuri din opt decise. Tare mă tem că n-or prea fi jucători care să trimită mingea dincolo de linia porții.

   Jocurile de la Clinceni și Sibiu (scuzați-mă că alătur pe aceeași pagină aste două citadele ale culturii românești; să nu-mi spuneți că localitatea Clinceni nu e citadelă că nu vă cred; are Academie) au o doză destul de ridicată de interes, echipele mai bine clasate, Oltul Sf. Gheorghe (locul 4), respectiv Știința Craiova (primul loc) jucând în deplasare. Probabil că una dintre ele va câștiga.

   Mă aștept ca în Gruia, duminică seară, locomotiva fotbalului românesc (indiferent de rezultatul jocului din etapa a doua a cupelor europene, rezultat pe care nu-l cunosc când scriu aceste elucubrații) să tragă după ea o garnitură cu vagoane doar de clasa întâi și să învingă lejer pe găzari. Mă refer la găzarii din Ardeal nu cei din Prahova. Ăia năclăiesc păcura cu apă rece prin smârcurile eșalonului secund alături de Rapidulețul meu.

  Un regal de goluri aș dori la Iași unde Andrei Cristea, Gabi Iancu, Kevin Luckassen și Juan Pablo Passaglia au rămas cam datori în ultima perioadă. Bată cine o putea, numa' goluri de-om vedea! 

   În ultimele două jocuri (primele programate, vineri) se fuge de retrogradare. Argeșul cu Voluntari și Dinamo cu Astra vor obține fiecare cel puțin un punct dar mai degrabă toate trei. Ăsta e trendul la Pitești și nevoia în Ștefan cel Mare. Cum se spune Ștefan cel Mare pe spaniolă?

Spectacole-coupé de percuție susținut de Alexandru Anastasiu la Filarmonica Dinu Lipatti

   Filarmonica Dinu Lipatti ne invită joi, 29 octombrie, la o nouă provocare. În seria Concertelor Simfonice din stagiunea 2020 - 2021, ne oferă o călătorie prin lumea celor care cuvântă cu ciocănele sau alte ustensile de lovire astfel încât vibrația membranelor, lamelor sau a plăcilor metalice să ne afecteze plăcut melomania,creând o emoție aparte.

   Sub bagheta dirijorului Alexandru Ilie, tizul său, Alexandru Anastasiu, ne va delecta cu pasaje din „Iarmarocul” lui Joe Porter (concert pentru vibrafon), dar mai ales prin „Despărțirea” lui Joseph Haydn (simfonia nr. 45 în fa diez minor).

   Alexandru Anastasiu este un virtuoz al vibrafonului și unul dintre cei mai apreciați instrumentiști din România. Nascut în 1979, a absolvit cursurile Universității Naționale de Muzică București – secția Percuție și pe cele ale Internationale Sommerakademie Universitat Mozarteum din Salzburg.

   În anul 1999 accede în semifinala Concursului Internațional de Vibrafon de la Clermont-Ferrand, iar doi ani mai târziu (2001), câștigă Bursa Yamaha pentru instrumente de percuție. Printre alte premii câștigate se numără premiul Fundației Soros pentru întreaga activitate din 1998 împreună cu ansamblul de percuție GAME și premiul “Revelația anului 2009” al Galei de Jazz, oferit de Fundația Muzza.

   Alexandru Anastasiu (preferă Alex Anastasiu) a participat la numeroase festivaluri, precum Festivalul International de Jazz Bucuresti (2004, 2005, 2006), Festivalul de muzică contemporană „Săptămâna Internațională a Muzicii Noi” (1998, 2000, 2008, alături de ansamblul de percuție GAME), Festivalul International „George Enescu” (1998, 2001, 2005, 2007, 2009, 2011, în calitate de membru al Orchestrei Naționale Radio). În plus, este inițiator și organizator al Festivalului Internațional de Vibrafon (prima editie a avut loc în martie 2012 la București).

   În prezent este angajat al Orchestrei Naționale Radio (din 2003) și colaborator în diferite formații de jazz (Marius Popp Band, Nicolas Simion and the Wild Dogs, Andreea Pauta Band). Din 2012 este profesor în cadrul Academiei ICon Arts, sectia de Percuție.

   Dirijorul Alexandru Ilie s-a născut în Bucureşti, unde a absolvit Colegiul Naţional de Muzică şi Universitatea Naţională de Muzică. În prezent acesta este dirijor permanent şi conduce departamentul de Studii Muzicale al Operei Comice pentru Copii din Capitală, din luna februarie a anului 2017, iar din anul 2019 a preluat şi funcţia de dirijor permanent al Teatrului de Operetă şi Musical "Ion Dacian". Colaborează şi cu orchestre din întreaga ţară.

    Pentru acest spectacol sunt valabile abonamentele cu nr. 11. Biletele se găsesc la sediul Filarmonicii Dinu Lipatti la prețurile de 42 de lei pentru adulți și 21 de lei pentru elevi studenți și pensionari. În continuare vor fi respectate regulile legate de protecția față de vicisitudinile pandemiei.

   

 

   G. Ruia

 

Cutremurul și alunecările de pământ de la Cămărzana nu au produs victime importante

   Cămărzana sau „Cămara Zânelor”, legenda de la care și-a împrumutat numele bucolic așezarea dintre cele șapte înălțimi vulcanice, a suportat la sfârșitul săptămânii trecute consecințele unui cutremur urmat la scurt timp de o alunecare masivă de pământ în apropierea Gemenelor. Gemenele sunt două înălțimi muntoase care se ridică în nordul comunei și au cam aceeași alură, formând alături de Cetățeaua, Piatra Cornii, Trei Holmi și Coparcea o căldare în care sunt presărate casele sătenilor. Dacă la cutremur și la alunecări de pământ nu prea se aștepta lumea, forma conică a masivului de origine vulcanică Cetățeaua pune pe gânduri câteodată pe locuitorii comunei: „Oare nu o răbufni împielițatu' care acum este bine dosit de natură?”.

   Să revenim la ale noastre. Așadar imediat după ce cutremurul a încetat organizația de voluntari a comunei s-a mobilizat exemplar atât prin ajutor direct cât și prin cererea de ajutor. Primul obiectiv salvat de sub dărâmături a fost școala. Din fericire în incinta școlii nu se aflau decât puțini copii care mai mult s-au speriat. Unul singur dintre ei a fost salvat de sub câțiva drugi de lemn picați din acoperișul școlii, dar nici acesta nu a suferit vătămări complexe, viața fiindu-i totuși salvată. Spun asta pentru că și în timpul căutărilor printre bârne și cărămizi te mai trezeai cu câte un zgomot înfundat de căzătură. Echipați corespunzător prin programul Uniunii Europene ”COOPERAREA TRANSFRONTALIERA A ECHIPELOR DE INTERVENTIE SI SALVARE NEGUVERNAMENTALE SI PUBLICE – CROSCOOP -”, proiect finanțat cu bani europeni, voluntarii de la SVSU Cămărzana au primit un nesperat și grabnic ajutor de la colegii lor din Târșolț, de la o brigadă de pompieri din Csenger (Ungaria) și din Apșa de Jos (Ucraina). Ultimii au monitorizat evenimentul doar prin internet contribuind doar prin sfaturi, pandemia obligându-i să rămână acasă.

   Alunecarea masivă de pământ, dealul de la poalele Gemenelor a pornit la vale, a afectat tot ce a găsit în cale: case, mașini, animale... Noroc că oameni nu erau prea mulți, fiind plecați la oraș sau în străinătățuri. Cei care totuși se mai găseau prin curți au reușit să se aciueze prin pădurea din apropiere rugându-se să nu le mai fugă pământul de sub picioare. Doar trei persoane au fost afectate fizic și o altă familie a suferit de panică.

   Un sătean a fost aruncat de combinația cutremur - alunecare de pământ într-un puț. Noroc cu drona celor de la Multisalva (o organizație de tip salvează tot și peste tot, adică salvamont, salvamar... chiar și salvapuț de data asta, condusă de Szabolcs Fulop) care l-a reperat și o echipă combinată formată din voluntarii din Cămărzana, pompierii din Csenger și câțiva „multisalviști” au reușit să scoată la timp apa din puț, au coborât în puțul relativ îngust (circa 70 de cm diametru) și cu mijloacele și aparaturile specifice au adus la suprafață pe bietul năpăstuit care a fost predat pe mâinile descurcărețe ale personalului medical prezent și el (mai bine zis prezente și ele) la fața locului, personal care în scurt timp l-au readus în simțiri. Cu asemenea mâini și chipuri era și normal.

   Un alt cămărzan a fost dus de năpaste într-un iaz din apropiere și a intrat în șoc hipotermic. Și aici intervenția s-a făcut la timp așa încât tipul, care nu știa să înoate, a ajuns tot la frumoasele cadre medicale. Normal. I-au trecut toate. Cred că și acum îi lipsește masajul cardiac și respirația indusă de la suflet la suflet.

   Mai dificilă a fost recuperarea șoferului dontr-o mașină pe care a fost aruncată, nu știu cum, o conductă de beton de vreo patru metri lungime și cu un diametru de vreo 180 de cm. Conducta știm ce căuta acolo. Nu știm în schimb ce căuta mașina acolo. Probabil a fost și ea adusă de alunecarea de pământ de pe drumul neasfaltat de pe coama dealului. Segmentul de conductă face parte dintr-un alt proiect european la care harnicul și statornicul (proaspăt reales cu peste 70% din voturi) primar al comunei, Florin Ionici, a aplicat pentru a introduce în comună atât apaă la robinet cât și canalizarea. Despre alte proiecte realizate, în curs de realizare sau de viitor vom vorbi în aceste pagini în scurt timp. Se vede că este un primar ales pentru ce face nu pentru ce promite!

   Să revenim la bietul șofer pe care l-am uitat prins între fiarele contorsionate ale mașinii. După ce s-au încercat diferite metode moderne de eliberare a mașinii de sub uriașa greutate de beton s-a recurs la o metodă mai tradițională. Oșanul, om descurcăreț, a trecut la volanul și levierele unui escavator de mari dimensiuni din apropiere și l-a folosit pe post de macara, înlăturând segmentul de conductă de pe capota turtită a mașinii. Rănitul nu era nici pe departe rănit, doar ușor amețit și speriat de faptul că nu putea să iasă din mașină. După operațiunile de descarcerare, tăiere uși și a diferitor părți ale scheletului metalic ale mașinii, omul a reușit să iasă și primul lucru pe care l-a făcut a cerut o iagă de pălincă.

   Cei refugiați în pădure s-au întors pe la casele lor să evalueze pagubele. Un oșan a observat că la casa din vecinătatea lui nu s-a întors nimeni cu toate că îi simțise că fuseseră acasă înainte de belea. A anunțat primarul care a anunțat rapid echipa de coordonare a acțiunii de intervenție. În scurt timp a fost reperat de dronă un grup de patru persoane destul de aproape de liziera pădurii. Inițial nu s-a înțeles din ce cauză acestea nu revin la casa lor. Abia după ce o echipă de recuperare a ajuns la fața locului și-au dat seama că un acces de panică a blocat starea de conștiență a grupului (mamă, tată, băiat, fetiță). De fapt doar cea mică nu era afectată, dar era prea mică pentru a lua decizii importante. Bineînțeles că echipele de intervenții și-au făcut datoria până la capăt.

   Într-un final, cam pe la ora 16, exercițiul fiind terminat fiecare s-a dus către casele lor. La crâșmă nu erau fiindcă pe acolo am trecut noi. Off! Pandemia bat-o vina!

    Exercițiul a avut ca scop exersarea deprinderilor dobândite la cursurile de formare organizate pentru echipele serviciilor voluntare pentru situații de urgență (SVSU) a comunelor Cămărzana și Târșolț (România), Csenger (Ungaria) și Apșa de Jos (Ucraina - doar on-line din cauza condițiilor specifice de pandemie): orientare cu ajutorul sistemului de poziționare globală (GPS), creșterea capacității de gestionare a situațiilor de urgență și tehnici de observare, urmărire și prindere a infractorilor pe sol, aer și apă.

 

 

 

 

 

 

Trei din cinci români apreciază pozitiv măsurile UE antiCOVID

 

     Standard Eurobarometer 93 este instrumentul cu care Uniunea Europeană derulează propriile sondaje pentru a afla cum gândesc cetățenii europei despre acțiunile pe care le desfășoară. În subsidiar de fapt capetele luminate doresc să afle ce înțeleg cetățenii europei din cele întâmplate. Atrag atenția cititorului că sondajele nu dau cifre despre acțiunile UE ci doar părerea cetățenilor din fiecare țară despre politicile UE. În cele ce urmează voi trece în revistă doar cifrele referitoare la părerile românilor în comparație cu părerile cetățenilor tuturor celor 27 de state membre UE.

 

   Așadar, sondajul a fost făcut de Standard Eurobarometer după metoda față în față, în perioada 9 iulie - 26 august a.c. (în România în perioada 10 iulie - 6 august) studiindu-se 26.681 de cetățeni din care 1. 112 au fost români. Despre situația din România nu au fost chestionați decât cetățeni români.

În ceea ce privește „economia”, 64% (cu 14% mai mult decât în toamna anului trecut) dintre cetățenii europei consideră că merge prost și 34% (cu 13% mai puțini decât în toamna anului trecut) că merge bine. Restul nu știu sau nu au dorit să răspundă (n.a. - acești neștiutori/nehotărâți vor fi la fiecare din întrebări; pentru a afla ce procent reprezintă scădeți din 100 suma celorlalte răspunsuri). Românii sunt și mai prăpăstioși, 70% dintre ei considerând că situația economiei naționale merge prost (+7%) și doar 28% (-7%) că merge bine.

   Cetățeanul european consideră că la el în gospodărie situația merge în general bine (70% față de 28% cărora le merge mai greu). Românul, mai șmecher decât statul, crede în proporție de 60% că le e bine și doar 39% sunt nemulțumiți. În ceea ce privește situația economică de la locul de muncă valoarea cifrelor este mai ponderată: 57% bine cu 24% rău în Uniunea Europeană și 46% bine versus 30% rău la noi în țară. Tu ce-ai fi răspuns la întrebarea asta cititorule?

   Următoarea chestiune pusă pe covorul multicolor al economiei europene se referă la așteptările cetățeanului, la ce crede el că se va întâmpla în următoarele 12 luni cu:

- situația economică în țara lui - 20% din europeni cred că va fi mai bine, 49% cred că situația se va înrăutății și 28% mizează pe statu quo; pentru români procentele sunt de 23, 44 respectiv 29.

- șomajul - europenii cred în proporție de 19% că va fi mai bine, de 47% că va fi mai rău și 29% cred că nu se vor face mutații în acest sens; temerile românilor sunt tot pe acolo: 23%, 44%, respectiv 28%.

- situația la locul de muncă - europenii nu văd mari mutații, 17% mai bine, 13% mai rău și 58% stagnare; pentru români însă pesimismul este destul de ridicat: 22% mai bine, 26% mai rău și doar 34% cred că n-a fi nici mai bine nici mai rău.

- situația economică a UE - 16% mai bună, 42% mai rea și 32% menținere își dau cu părerea europenii; 26%, 32% și 31% zic românii.

   La întrebarea „Care sunt cele mai importante două probleme pe care trebuie să le rezolve UE răspunsurile mi se par interesante, dar parcă mai interesantă este ordinea priorităților în România față de UE. Pentru cetățenii Europeni ordinea a fost: 1. situația economică - 33%; 2. sănătatea - 31%; 3. șomajul - 28%; 4. inflația - 18 %; 5. schimbările climatice - 14%; 6. datoriile de stat - 12%,... Pentru români problemele importante și ordinea lor sunt puțin modificate: 1. sănătatea - 40%; 2. economia - 31%; 3. inflația - 28%; 4. situația pensiilor - 16%; 5-6. șomajul și educația - 14%. Suma procentelor depășește 100% deoarece fiecare respondent a nominalizat două probleme. Au mai fost invocate și alte probleme cum ar fi imigrația, crimele, locuințele, taxele, terorismul sau energiile suplimentare.

   Despre încrederea cetățenilor în UE, în guvernele naționale sau în parlamentele fiecărei țări răspunsurile au fost pe o plajă foarte largă de la o țară la alta așa că media europeană se învârte pe la 50%. Mai precis procentele sunt de 43 „da” versus 48 „nu” la UE, 40/56 în guvernele naționale și 36/58 în parlamentele naționale. La noi cifrele sunt un pic mai nuanțate mai ales la guvern și parlament (54/38 la UE, 34/61 la guvern și doar 27/66 la parlament).

   În ceea ce privește părerea cetățenilor despre existența Uniunii Europene 40% apreciază ca pozitivă și doar 19% ca negativă (40% sunt neutri, iar 1% habar n-au). Românii sunt mai pozitiviști (51%) decât negativiști (11%), 37% dintre ei fiind indiferenți. În ceea ce privește viitorul Uniunii Europene optimismul este ridicat atât pe plan global (60%), dar mai ales la noi (71%), pesimiștii fiind de 38%, respectiv 28%.

   S-au luat în considerare și politicile aplicate de Uniunea Europeană. Părerile pro/contra ale cetățenilor sunt următoarele:

- libertatea de mișcare pentru (trai, muncă, studii sau afaceri) - 84/11 în UE; 74/20 în RO

- politica energetică unitară - 77/15, respectiv 63/27;

- politică de apărare și securitate unitară - 77/17, respectiv 70/22;

- politici ale comerțului unitar - 74/18, respectiv 66/25;

- politica externă comună - 71/20, respectiv 68/23;

 

- politica imigranților - 71/22, respectiv 64/27;

- aderarea de noi state la UE - 44/45, respectiv 61/28.

   Spre final întrebările sau îndreptat către o Europă Verde. Mai exact s-a referit la principalele probleme care stau în calea unei Europe mai curate. Dacă românii au identificat plasticul ca cea mai mare amenințare (37%), abia apoi urmând necesitatea dezvoltării energiei regenerabile (35%), susținerea fermelor prin subvenții și programe (35%), economia circulară (resurse naturale și diminuarea până la zero a deșeurilor, 31%), reducerea emisiilor de gaze (28%), diminuarea poluării (27%)..., ceilalți europeni au pus pe primul plan dezvoltarea energiei regenerabile în proporție de 52%. Abia apoi s-au gândit la plastic (49%), ferme (38%), economie circulară (36%), reducerea consumului de energie (31%), protecția biodiversităților (29%)... Fiecare chestionat a trebuit să specifice patru elemente de luat în calcul. Unul dintre elemente a fost și impunerea de taxe pentru produsele provenite din țări cu legi prea permisive.

   Sondaj UE: Trei din cinci români apreciază pozitiv măsurile UE antiCOVID

Au fost și întrebări la care s-a răspuns cu da sau nu, gen „Te simți cetățean european?”. Răspunsurile au fost de 70% cu „da” și 29% cu „nu” pentru europeni și 68 versus 30 la români. La întrebarea capcană dacă „Vrei mai multe drepturi pentru tine?”, răspunsul a fost mai ponderat pentru europeni (68/30) și mai motivant pentru români (73/24). Bineînțeles că a urmat și întrebarea „Îți cunoști drepturile de cetățean european?” la care 57% dintre europeni și 63% dintre cetățenii români au avut impertinența să zică „Da”. Doar 42% europeni și 35% români au recunoscut că nu. În realitate nu cred că sunt 2-3% oameni care își cunosc toate drepturile. Mărturisesc că nu mă aflu printre ei. Dacă le-aș fi știut aș fi trăit mai puțin intens și mai mult pe anumite culoare încărcate cu paragrafe și articole.

   O altă întrebare interesantă a fost: „Când crezi că se va descoperi vaccinul sau tratramentul pentru COVID? Dintre europeni 2% au spus că anul acesta, 17% au spus că anul viitor, pentru 2022 au optat 29%, iar 42% cred că sunt necesar trei sau mai mult de trei ani, ba chiar 7% cred că nu va fi descoperit niciodată. Pentru români cifrele sunt în ordine 10%, 20%, 25%, 31% și 11%.

   Ultima întrebare are o doză de sarcasm după părerea mea: „Cum îți merge cu pandemia asta?”. După părerea mea răspunsurile nu prea contează, probabilitatea ca acestea să fie improvizate, de moment, este destul de mare. Totuși: 7% din europeni au răspuns foarte bine, 31% au zis că relativ bine, 30% au zis că nu le-a fost nici mai ușor, nici mai greu, 25% au spus că le-a fost greu și 7% că a fost foarte greu. Românii au răspuns în ordine 7%, 25%, 35%, 4% respectiv 9%.

Stacojiu, ruginiu, chihlimbariu

    Toamna își etalează culorile prin meandrele artificiale din parcuri și prin cele naturale din păduri. Locuri mascate unde putem lăsa masca pe-o ureche. Pândim cu grijă pe la răspântii în sus și în jos, la stânga și la dreapta, ne orientăm în așa fel încât pașii să ni se încrucișeze cu cât mai puțini alți pași. Parcă toamna trecută era altfel. Aveam loc pe pătura pentru picnic nu numai pentru cunoștințe. Acum acceptăm doar vreun cățel pofticios, fără zgardă, sau o veveriță curioasă.

    Sportul competițional mondial a suferit o lovitură puternică. Lovitura este cei drept atenuată de televiziune și internet. Nu-i același lucru totuși. Una era să te bucuri de fericire sau să răbufnești de necaz între alte zeci de mii de persoane care sunt de aceeași părere cu tine sau, din contră, fac parte din cealaltă emisferă emoțională. Singura parte bună este probabil dispariția din tribună a extremiștilor care sub capa unor blazoane sportive organizau sesiuni de injurii și bătăi ad-hoc sau premeditate.

   Etapa a opta a ligii întâi are ca și cap de afiș ultimul joc al etapei, luni pe Național Arena, când sibienii vin furioși spre capitală că încă nu au autostradă spre ANAF. Atât de furioși încât are să-și neglijeze ariergarda așa că am putea vedea cel puțin vreo trei-patru goluri. În ambele porți. Probabil că cei care Fac Ce Spune Becali vor pleca cu trei puncte către Plevna, pardon(!), spre Pipera.

   Seara de duminică ne prezintă pe Iordănescu din Voluntari al doilea meci ca importanță în ceea ce privește partea superioară a clasamentului. Nici nu-mi vine să cred că Voluntariul la jumătatea turului se află pe un loc așa onorabil, șapte. Probabil că Dan Petrescu cu ai lui frânari le vor veni totuși de hac.

   La Craiova, cum ne-am obișnuit, beția înălțimilor s-ar putea să sucească un pic mintea oltenilor și să se poticnească tocmai când le e lumea mai dragă. Dacă tot nu e Rapidul care să mai dea culoare campionatului vom tânji după minuni alb-albastre. Ion Oblemenco, om cu piatră la cap, încă mai bântuie prin mintea noastră supărat că nu a fost convocat la națională, așa că nu tare i-ar pica bine o restanță cu academicienii din Clinceni.

   Jocuri de tip Pădureanu (Dumnezeu să-l ierte, că are ce ierta) vor fi aici, dincoace de Carpați, la Arad, Sf. Gheorghe și Mediaș unde Târgoviștea, Dinamo, respectiv Botoșaniul vor să demonstreze că Regatul e mai tare ca Ardealul. Nu prea cred să reușească. La Arad se întrevăd puține goluri iar la Mediaș, în deschiderea etapei, cele mai multe. Dar mai știi? Total imprevizibil este rezultatul de la Sf. Gheorghe unde se va război lucrul elaborat cu improvizația cu vedete.

   Meciurile care par fără sare și piper sunt la Giurgiu, Astra fiind în căutarea primei victorii, și Năvodari, Viitorul fiind favorită. Adversare sunt loturile celor din Iași, proaspăt căsăpiți în Potou) și Pitești unde stafia lui Dobrin a schițat un surâs după prima victorie a violeților.

  

Rabdă și taci!

    Cum se spune corect „taci măi sau touch me”? E chestie de vârstă. De la zero la șapte ani și peste 75 de ani se spune taci măi. Așa, în familie. De la 18 la 64 de ani se spune touch me. Așa, familiar. În rest cum vrea Domnul. Sau doamna? Amu, cu COVIDU', nu mai ține nimeni cont de Ovidiu. Toți spun una și gândesc alta. Nici nu știi cum să reacționezi. Oricum te trezești cu o palmă. Că-i o palmă cu degetele în dezintegrare sau că e una ce ține unealta cadiului rămâne de constatat.

   Na, că ne-am luat cu vorba și începe etapa. E prima după o Europă deprimantă (Islanda, Norvegia, Austria, Pușcaș, copilul Hagi) și deprimată pandemic. După cum arată clasamentul cică derbiul tot la Cluj e. Vin botșenenii Yameogo, Berisha și Bourama să facă schimb de impresii cu cloujainii Omrani, Cestor și Pareira. C-așa-i la țurcă. Pițurcă. Maxim un gol.

   Un meci interesant are vicelidera, SB-ul, oițele latifundiarului vor să verifice cum se fac studiile la academie. Cum care academie? Cea din Clinceni (oare am scris corect?). Multe goluri. Aproape câte vor fi și la Iași unde este un alt duel Ardealul - Restul lumii. Secuii merg să ne reprezinte. Să le ținem pumnii.

  Dinamo - Univ. Craiova a picat în desuet. Din cauza lui Negoiță zic unii. Eu zic că din cauza lui Becali. Nu Gheorghe, ăla dinamovistul, în zeghe, Victor. Derbiuri regionale la Sibiu, pardon, în orașul lui Her(mann) Iohannis unde vin arădenii (oare mai știe cineva ce înseamnă UTA?) și la Voluntari (firesc merg și Firea, tot nu mai au treabă...) unde Viitorul își caută trecutul recent.

   Probabil cel mai anost meci va fi la Ploiești, unde înainte de chindii, cam pe când evadații din Târșolț vor fi prinși de bravii noștri polițiști de frontieră (exercițiu în forță în nordul Țării Oașului) Chindia vrea să debranșeze găzarii de la fluidul inodor. Medieșenii se laudă în schimb că au mercaptan. Cine va râmâne pe ultimul loc se decide la această oră la Pitești unde argeșenii fac, deocamdată, schimb de ratări cu giurgiuvenii. Ca-ntre regățeni. Probabil statu-quo.