Intermediară

     Am promis în Caricatura de săptămâna trecută că voi spune câteva cuvinte despre statistica etapei a douăzeci și șaptea, etapă care încă nu se încheiase când mi-am scris articolul. A fost o etapă strict a gazdelor care au obținut șase victorii și două egaluri. Chiar și egalul de pe malul mării poate fi considerat o realizare pentru constănțeni, pentru că au obținut-o cu ajutorul arbitrului. Doar secuii ar putea fi supărați că n-au câștigat. Dar oare ar fi meritat? Din cele douăzeci de goluri înscrise doar cinci le-au aparținut oaspeților. Dar era de așteptat o asemenea desfășurare a lucrurilor. Meciul neiterat este Univ. Craiova - Voluntari 2-1 cu sughițuri.

    A început și antepenultima etapă a sezonului regulat. Nici aceasta n-o pot cuprinde în totalitate în prezenta Caricatură, dar cu toate că părea o etapă a oaspeților iată că nu este chiar așa, pe Arcul de Triumf și la Galați gazdele luând puncte prețioase favoritelor. Jocurile de până la închiderea ediției sunt: „48” - Poli Iași 1-1 cu rezerve de ambele părți; Dinamo - Hermannstadt 1-0 protejat din fluier; Oțelul - CFR 2-2 cu ultimele două goluri date de pe var după VAR; „U” - Farul 1-0 meritat; Rapid - UTA 4-1 obținut de tribună; Botoșani - Sepsi

    Despre ultimele două jocuri vă voi povesti în Caricatura din vinerea viitoare. Până atunci să vedem ce ne rezervă sfârșitul de săptămână și ziua de luni. S-ar părea că ar fi o nouă etapă a gazdelor dacă luăm în considerare că în șase din cele opt jocuri gazdele sunt mai bine clasate. Doar în Bănie și la Ovidiu ocupantele treptelor inferioare ale podiumului sunt mai bine clasate, dar ținând cont că gazdele se află doar cu două locuri mai jos decât oaspetele lor, nu se poate spune că sunt favorite.

    Univ. Craiova - Rapid (luni, ora 20) Derbiul etapei. Este pentru a patra oară în ultimele cinci etape când Rapidul dispută derbiul etapei. Doar când n-a jucat derbiul etapei nu a câștigat. Ba chiar a pierdut. Ce-o fi luni în a treia babă a lui martie? Dar în etapa următoare (ultima a sezonului regulat) când iar dispută derbiul etapei?

    Farul - CFR (sâmbătă, ora 20) Hagi, chiar dacă se află pe locul cinci, trece printr-o perioadă nefastă. Echipa sa nu joacă nimic. Îl mai ajută masiv arbitri, dar nu pot face nici ei din cenușă giuvaer, chiar dacă este vorba despre carbon în ambele cazuri. Nici clujenii nu se pot lăuda cu o formă prea bună;

    FCSB - Petrolul (duminică, ora 20, 30) O partidă pe care gazdele trebuie să o trateze cu maximă seriozitate. Orice punct pierdut poate fi vital în lupta pentru titlu.Spun asta pentru că în acest moment FCSB-ul are probabil cel mai bun prim unsprezece din Superligă, dar nu au un lot pe măsură. Doar vreo două rezerve sunt la nivelul titularilor, iar accidentările, cartonașele galbene și eliminările caracteristice unui final tensionat iar putea aduce la nivelul unei echipe de mijlocul clasamentului. Ar putea recurge pentru play-off la împrospătarea lotului, dar perioada de transferări a trecut și nu se poate baza decât pe propria pepinieră sau pe gloabe scoase din uz (jucători fără contract);

    Hermannstadt - Oțelul (sâmbătă, ora 17) O nouă confruntare între două echipe cu antrenori care au făcut ceva în cariera lor de jucători. Ambii au câte două titluri de campion, Dorinel cu Dinamo și Steaua, iar Măldărășanu cu Rapid și Beșiktaș. Dorinel are în plus și un titlu în calitate de antrenor, chiar cu Oțelul Galați, dar are și o tinichea legată de biografia sa. O perioadă de trei ani (2015-2018) în care a dat în patima alcoolului fiind salvat de actuala lui soție.

    UTA - „48” (sâmbătă, ora 14) Rednic ar trebui să aibă grijă. De obicei când o echipă își schimbă antrenorul are un zvâc de vreo 2-3 etape. Oare ce-o reuși Croitoru să croiască în doar câteva zile?

    „U” - Botoșani (duminică, ora 14,30) Pare un meci ușor pentru Nistor și compania, dar nu e chiar așa. Nici șepcile roșii nu au calapod de metronom, așa că...

    Sepsi - Voluntari (luni, ora 17)  Pentru Storck, dacă va mai fi antrenor, e un meci ce obligatoriu trebuie câștigat, chiar dacă oaspeții au un antrenor relativ nou. De fapt știți ce părere am eu despre antrenorii de la FCSB din ultimii cinci ani. Pe unde au fost, după ce s-a debarasat latifundiarul din Pipera de ei, au tot retrogradat.

    Poli Iași - Dinamo (vineri, ora 20) Cenușăreasa etapei. O nouă etapă în încercarea dinamoviștilor de a scăpa de la retrogradare. Și eu vreau să scape, dar să o facă cinstit, pe terenul de joc, nu prin culise sau autobuzele VAR.

    Opriți războaiele!

Cusute cu sute

     Întrebată fiind de un reporter despre cum ar vrea să fie primarul ei, o bătrânică a răspuns nonșalant: „Cu buzunarele cusute!” Eu cred că asta ar fi vrut să spună, spre deosebire de candidații de la alegerile din acest an care au înțeles în cvasitotalitate „Cu buzunarele cu sute!” gândindu-se la sutele de mii de euro de care ar putea beneficia în folos propriu. De ce nu chiar milioane, acolo unde comunitățile sunt apreciabile și mai darnice.

    Lăsând gluma la o parte pedalez iară pe necesitatea de a ne prezenta la vot. La toate voturile. Trebuie să ținem cont că sunt grupuri care speră într-o prezență scăzută la vot ceea ce anul acesta nu se va întâmpla. Indiferent de care parte a eșichierului politic sunteți trebuie să vă susțineți ideile prin acel buletin de vot. Că-i dați coroanei un sceptru, suveranei o plecăciune, turnului o catapultă, calului un căpăstru, nebunului înțelepciune sau pionului o șansă trebuie să căutăm secțiile de votare.

    Calamburul din titlu mă duce cu gândul din nou la copilărie. Mi-aduc aminte de nea Titi (controversatul Teașcă) sau nea Tinel (Valentin Stănescu) cum umpleau ei buzunarele largi ale treningurilor cu miliarde de fire de nisip, le cosea, și-i alerga pe bieții fotbaliști prin toți Bucegii, de la Piatra Arsă până la Babele și de la Peștera până sus pe Omu. Aia viață. Eu eram junior pe la una din grupele de copii ale lui nea Hidișan, nu aveam parte de un asemenea tratament. Noi ne mulțumeam cu alergări prin Valea Glăjeriei (de-a lungul Ghimbășelului) până la Pârâul Rece sau prin Prăpăstiile Zărneștiului până la Cabana Curmătura. Nici pe acolo nu era ușor dar noi nu aveam buzunarele cusute. Nici cu sute din păcate.

    Nu aveam nici grija votului pe vremea aia. Cea mai mare seamă trebuia să băgam la lovirea mingii cu capul, să nu nimerim șiretul, sau să nu pierdem crampoanele prin noroaie c-apăi ne dumnezeia nea Petrică, șuștărul nostru. Oare știu fotbaliștii de azi că mingea avea șiret și crampoanele se înșurubau în ghete?

    Multe nu știu ei. La descoperirea internetului gândul mi-a zburat instinctiv la ce avantaj va fi pentru culturalizarea omenirii și la accesul ruralului la civilizație. Ți-ai găsit! Totul merge pe dos. Tembelizarea, îndobitocirea și analfabetismul de toate felurile sunt acțiunile ce se dezvoltă cu prioritate, în special la cei tineri și foarte tineri. Mai vine și Muma Pădurii, asta cu inteligența artificială.

    Vai de planeta noastră. Opriți măcar războaiele! 

„Simfonia nr. 4” în sol major a lui Mahler în viziunea „Academiei de muzică Robert Schumann” din Düsseldorf

    Pentru săptămâna aceasta Filarmonica Dinu Lipatti ne-a pregătit un „Concert simfonic” într-un singur act: a patra și ultima simfonie compusă de Gustav Mahler. Așadar joi, de la ora 19, pe baza abonamentelor cu nr. 27 sau a biletelor cumpărate de la sediu, puteți audia „Simfonia nr. 4” interpretată de Orchestra simfonică a Filarmonicii Dinu Lipatti, care, în colaborare cu „Academia de muzică Robert Schumann” din Düsseldorf, au pus în scenă un spectacol la care și-au adus contribuția dirijorul Rüdiger Bohn (vezi biografia în numărul nostru din 20 iunie 2022) și soprana Julia Wirth (12 iunie 2023), ambii de la academia mai sus amintită. Un alt invitat al serii este baritonul englez George Clark (de la aceeași academie germană), a cărui biografie o regăsiți în josul acestui articol. Contribuția lui la spectacol este o surpriză pregătită de conducerea instituției de cultură sătmărene, probabil lieduri mă gândesc în duo cu Julia, ținând cont de specializarea artistului.

     Simfonia nr. 4 în Sol major, un câmp cu flori sălbatice i-aș spune eu, a fost compusă de Gustav Mahler între 1899 și 1900 și include un cântec compus de Mahler în 1892. Cântecul, "Das himmlische Leben" (Viața divină), prezintă viziunea unui copil asupra Raiului. Este interpretat în general de o soprană în ultima parte a simfoniei. Deși este de obicei descrisă ca fiind în sol major, simfonia adoptă o tonalitate progresivă.

George Clark 

    Un bariton britanic cu sediul în Düsseldorf, a fost recunoscut drept o „stea emergentă a interpretării liedurilor”, oferindu-ne o gamă variată de experiență atât în ​​spectacole de operă, cât și în concerte. Cel mai recent angajament al său a fost la Bayerische Staatsoper din München, ca membru al semicorului pentru producția lui Brett Dean „Hamlet” în iunie și iulie 2023. Din 2019, el se află sub tutela stimatului bariton, profesorul Konrad Jarnot, la Robert Schumann Hochschule din Düsseldorf. George este în prezent un beneficiar al bursei Deutschland Stipendium.

    Crescând în Cornwall, a început să cânte ca și corist la Catedrala Truro, după care a deținut o bursă pentru cor (bas). În 2015-2018 a cântat în calitate de maestru în cor de bas la York Minster și a absolvit Universitatea din York cu o diplomă de onoare cu licență în muzică de primă clasă.

    Exemple ale experienței sale recente în concert includ un recital solo de lieduri cu Eric Schneider ca parte a  seriei „Im Zentrum  Lieder la Köln”,  „Lieder eines fahrenden Gesellen de Mahler”  cu orchestra simfonică la Orchestre Zentrum din Dortmund și o interpretare comună a lui Brahms,  „Die Schöne Magelone”  la Schauspielhaus Düsseldorf. El a primit recent cursuri de master de lied de la Robert Holl, Elly Ameling, Roderick Williams, Ian Burnside și Hans Eijsackers la „Festivalul internațional de lieduri” din 2022 de la Zeist, Olanda

    Rolurile pe scena de operă includ Marcello (La Bohème, Puccini) Il Conte (Le Nozze di Figaro, Mozart) și L'horloge comtoise/Le chat (L'enfant et les sortilèges, Ravel) pentru producțiile RSH Opera. Collatinus (Rape of Lucretia, Britten) pentru Aspect Opera (York), L'Arbre (L'enfants et les Sortilèges, Ravel) și Drebednev (Paradise Moscow, Shostakovich) pentru Universitatea din York Opera Society.

    Lucrările corale recomandate includ cântatul și înregistrarea cu I Fagiolini, în special în direct la BBC Newsnight pentru a-și promova balul de absolvire în 2017. El a fost membru al grupului Genesis Sixteen 2017–18 și de atunci a cântat cu The Sixteen în turneul Queen of Heaven din 2019. El își continuă activitatea corală independentă în NRW, Germania, cu grupuri precum Chorwerk Ruhr, Rheinstimmen Ensemble și Chorbüro.

    Opriți războaiele!

 

Fata de la VAR

     „Dacă aș fi paranoic...”. Cu asta își începea Dan Șucu, finanțatorul Rapidului, o perorație despre unul dintre cei mai serioși jucători români din Superligă. Are Nistor („U”) o grămadă de bube în trecut și de glume în desagă, dar de fotbal nu și-a bătut joc din câte știu. Pentru nimeni nu a mai contat acele cuvinte de început, care după părerea mea sunt totuși un eufemism, și l-au luat la țintă. Nici mie nu mi-au prea plăcut, erau de fapt niște acuze diluate, un eufemism după cum vă spuneam.

    Amu zic și eu. „Dacă aș fi paranoic...” aș zice că toți știau („aproape toți” îmi șoptește la ureche conștiința) ce trebuia să se întâmple la meciul FCSB - FCB, numai fata de la VAR nu știa. Hai să-i dăm în vileag și numele pentru că sigur nu vom mai auzi de ea o perioadă bună: Cristina Mariana Trandafir. Cum să te pui contra curentului? Emoții nu prea am avut la acest meci pentru că știam învingătoarea încă de acu doi ani. Eram curios doar cum va învinge.

    Primul care era să gafeze a fost fundașul moldovean Dimitrov care s-a trezit că-l depășește în viteză pe Coman la faza primului gol și a trebuit să încetinească serios, uitându-se speriat spre jucătorul naționalei parcă transmițându-i: „Du-te băi!”. A doua intervenție asupra curentului a fost a Cristinei care l-a cam obligat pe central să-i arate roșul debutantului FCSB-ist. Noroc că s-a apucat să mai repare din gafe centralul Cătălin Buși (Râmnicu Vâlcea - municipiu de tradiție al rușinii arbitrajului românesc) împrăștiind cartonașe la oaspeți pe tot arealul terenului de joc, doar, doar, s-o întâmpla ceva.

    Arbitrul VAR responsabil cu ofsaidul (numit AVAR), Coza Ionuț din Cernica, nu avea cum să nu intervină la faza din care a înscris Botoșaniul, pentru că erau vreo doi metri între jucătorul care a înscris și cel care l-a scos din ofsaid, cu toate că asistentul secund (A2) Bob Ionuț Marius, din București, și cu centralul s-au cam cam chinuit să anuleze golul. Apoi a urmat cartonașul roșu la Botoșani, corect acordat dacă nu ținem cont că primul galben Kaprof l-a luat de-a moaca.

    Au urmat apoi două goluri din ofsaid ale bucureștenilor. Dacă la primul gol televiziunea a „gafat” și a pus un stop cadru pe ofsaidul la Băluță uitând mai apoi să traseze liniile care demonstrau justețea deciziei VAR (meciul fiind întrerupt pentru aceasta), la al doilea televiziunile, comentatorii, și toți cei ce puteau lămuri situația s-au uitat în altă parte (la construcția fazei, la nemurirea sufletului sau prin buzunare). Nici nu pot băga mâna în foc că a fost ofsaid pentru că nu s-a dat nici o reluare elocventă. Nici măcar după meci, când reluarea de la meciul în direct a început, grijuliu, după momentul pasei. Cristinei, sărmana, i s-a pus botniță ea neavând dreptul să intervină peste arbitrul AVAR, cel responsabil pentru pozițiile de ofsaid. Din frustrare poate, Cristina l-a cam obligat pe central să-i dea un roșu, ce-i drept nemeritat, internaționalului Olaru. Din brigada delegată au mai făcut parte: A1 - Badea Marius (același Râmnicu Vâlcea), rezerva Ana Maria Terteleac (Berceni, unde are sediul FCSB) și observatorul Bratu Vasile din Slobozia (altă localitate cu bube în fotbalul românesc). Vă spun ceva numele astea? O brigadă complet anonimă delegată de FRF cu temă de casă.

    Sper că ați înțeles. Cele mai de sus ar fi fost valabile doar dacă aș fi paranoic și cum mă chinui să nu fiu voi spune două cuvinte și despre Rapidulețul meu. Prea nu le mai ajungea nimeni la nas, parafrazându-l pe Cristi Pustai, aveau nările paralele cu pământul. Rapidul a meritat cu prisosință înfrângerea, dar Iașiul nu a meritat să câștige. Concluziile etapei le vom trage după ce se încheie și partida de la Craiova. Până când scriu aceste rânduri s-au disputat: Hermannstadt - „48” 1-0 într-un final; CFR - Dinamo - 4-0 devastator; UTA - Petrulul 1-0 bun dar nemeritat; Farul - Oțelul 1-1 Hagi din nou mângâiat pe coroană; Poli - Rapid 3-1; Sepsi - „U” 0-0 norocos dar antrenant; FCSB - Botoșani 3-2.

    Ne așteaptă o etapă intermediară în care oaspeții sunt mari favoriți. Șase din primele șapte clasate joacă în deplasare și cinci din ultimele șase sunt gazde.

    Rapid - UTA (miercuri, ora 21) Derbiul etapei. Gazdele, fără Albu și Borza excluși din lot, oaspeții cu norocosul Rednic;

    Petrolul - Univ. Craiova (joi, ora 18,30) Interesant meci, fiecare echipă având ceva de demonstrat;

    Oțelul - CFR (marți, ora 21) Un nou meci greu al ceferiștilor;

    „U” - Farul (miercuri, ora 18,30) Sabău sau Hagi? Asta-i întrebarea!

    Voluntari - FCSB (joi, ora 21) Chiar și fără Olaru FCSB ar trebui să câștige lejer;

    Dinamo - Hermannstadt (marți, ora 18,30) Dinamo ar fi necesar să câștige, dar nu cred. Măldărășanu nu-i nici Hagi și nici Dorinel Munteanu;

    „48” - Poli (marți, ora 16,15) Înflăcărați după punctele câștigate în fața Rapidului, moldovenii ar putea da lovitura în Bănie, juveții lui Mititelu fiind în degringoladă;

    Botoșani - Sepsi (joi, ora 16,15) Cenușăreasa etapei. După propria-i declarație Valeriu Iftime, finanțatorul moldovenilor, încă mai așteaptă mulțumiri din partea latifundiarului din Pipera. Din păcate informația a dispărut de pe site-urile de sport la scurt timp după ce a fost postată.

    Opriți războaiele!

     

Arbitraje frustratoare

     Nu de mult s-a încheiat meciul de tenis din optimi dintre Sorana și Donna de la Dubai. Victoria româncei parcă mi-a dat ghes să scriu azi (miercuri) Caricatura așa că dacă nu vă aduc și ultimele noutăți am o scuză. Nu prea sună profesionist. Despre tenis precis că vă va informa pe larg colegii mei (Mumu sau Smiley), așa că ne vom rezuma pe un ton optimist doar la fotbal, mai precis doar despre Liga I.

    Etapa ce a trecut a fost deosebit de echilibrată, nici o echipă nereușind mai mult de două goluri în plus față de adversara ei în orice moment al jocurilor. Victoriile au fost împărțite, trei gazdele, trei oaspeții. Doar la goluri înscrise au un avantaj minim gazdele cu cele 10 reușite. Trei sunt surprizele consemnate, cele patru puncte obținute de codașe și egalul de pe Arena Cluj. Petrolul - Poli 2-1 prin arbitraj, Rapid - Hermannstadt 2-0 din „omenie”, tună un speriat; Voluntari - UTA 0-1 bun dar nemeritat; „48” - CFR 1-3 pe valoare; Botoșani - Univ. Craiova 2-2 după 2-0; Dinamo - Oțelul 3-1 chiar așa; Sepsi - Farul 0-1 absolut revoltător; „U” - FCSB 0-0 după un meci frumos în care ambele echipe ar fi meritat cele trei puncte.

    În etapa următoare, a douăzeci și șaptea, am descoperit pentru dumneavoastră o chichiță interesantă, zic eu. Primele opt clasate vor întâlni fiecare câte o echipă din ultimele opt clasate. Gazdele ar părea un pic avantajate dacă luăm în considerare că cinci dintre ele se află în jumătatea superioară a clasamentului, patru fiind chiar între primele cinci. Nu mai punem la socoteală că cinci din ultimele șase clasate joacă în deplasare.

    Farul - Oțelul (sâmbătă, ora 17) Derbiul etapei. Mi-a fost greu să aleg derbiul etapei. Și mai greu mi-a fost să dispun celelalte meciuri după importanța lor. Combatantele trebuie să spele rușinea meciurilor disputate în etapa anterioară (victorie cu arbitraj părtinitor a gazdelor, respectiv înfrângere cu un fel de „lasă-mă să te las”). Sper ca arbitrajul să nu-și mai bage coada. „Să câștige cel mai bun!” spune un imn drag mie;

    UTA - Petrolul (sâmbătă, ora 14) Un alt meci în care cele două combatante au în plan situarea pe unul din primele șase locuri în dimineața zilei de 12 martie. Aș prefera ca printre ele să fie patru echipe de dincoace de Carpați ceea ce e cvasiimposibil. Trei pare o cifră mai rezonabilă, dar și așa e greu. Rednic și ai lui ar fi cazul să-și mențină trendul pentru că finalul e complex, dar nu imposibil (Rapid, „48” și Dinamo);

    Poli Iași - Rapid (sâmbătă, ora 20) Să treacă giuleștenii cu brio și peste al șasele joc al anului? Nu-i imposibil, dar nici ușor. Gazdele au avut câteva arbitraje în serie care i-au dezavantajat și au acuzat asta precum că se fac jocuri la FRF pentru a o salva pe Dinamo. Un sâmbure de adevăr pare să existe în acuze. Pe de altă parte Rapid pare să ia în serios jocurile indiferent de adversar. Dacă nu va fi așa voi suferi;

    FCSB - Botoșani (duminică, ora 20). Ziceam mai sus că cineva a acuzat că nu toate echipele își apără corect șansele. Acum sunt eu frustratul care acuză. Nu vă bateți capul, va fi un meci liniștit, fără faulturi, cu câte un cartonaș galben către cele două bănci. Așa, de ochii lumii. Asta nu înseamnă că nu am putea vedea ceva fotbal de calitate, mai ales că întreruperile vor fi rare;

    Sepsi - „U” 9 (duminică, ora 14) La fiecare meci între două echipe din Ardeal mi-am dorit ca jocul să nu se încheie la egalitate. Și acum gândesc la fel, chiar dacă prefer ca cele trei puncte să se îndrepte către campusul universitar. Cred că va fi un meci frumos. Un eventual insucces al secuilor, ar fi al cincilea consecutiv, ar crea o adevărată furtună cu trăznete pe circumvoluțiunile lui Dioszegi. Nu știu cine ar mai avea curaj să-l privească în ochi;

    CFR - Dinamo (vineri, ora 20) Știu pe cineva care nu numai că nu-i suferă pe frânari, dar este și atașat de culorile alb și roșu. Vă dați seama, când era mic ținea cu Bayern, Manchester United, Atletico Madrid și Monaco. Doar din Italia nu avea o preferată în alb și roșu. Oaspeții își vor da în acest meci măsura adevăratei lor valori. Doar cu ambiția, în Gruia, nu au șanse;

    Univ. Craiova - Voluntari (luni, ora 20) Este meciul în care nu numai că vreau, dar și cred, că oltenii vor obține o victorie facilă. Mi-aduc aminte de ultimul joc de acasă al celor din Voluntari, când unul din comentatorii TV elogia penibil „celebra galerie a voluntărenilor”. Îi spun și pe această cale că sportul este în primul rând pentru spectatori și „celebrii” lui sunt doar 14 suflete care precis că mai au și alte echipe pentru care le bate inima mai intens;

    Hermannstadt - „48” Cenușăreasa etapei. Chiar nu mă așteptam ca pe sfârșitul sezonului regulat juveții lui Mititelu să se afle atât de jos în clasament (12). O eventuală și normală înfrângere la Sibiu îi va face să uite complet de lupta pentru unul din primele 8 locuri, locuri care i-ar mai ține în luptă pentru o campanie europeană.

    Opriți războaiele!

Un american din Brusturoasa și o germancă din Sighetul Marmației

    Cei doi protagoniști, alături de Orchestra Filarmonicii Dinu Lipatti, ce ne vor atrage toate simțurile către scena instituției de cultură sătmărene sunt dirijorul Vlad Vizireanu și pianista Aurelia Vișovan. Biografiile celor doi le-am sustras de pe propriile pagini web așa încât putem avea încredere deplină în autenticitatea informațiilor pe care vi le prezint. De fapt doar despre Vlad vă voi povesti în mai josul acestor rânduri deoarece despre Aurelia am mai scris în paginile acestui ziar la precedenta sa vizită în municipiul nostru, în data de 3 octombrie 2022. Dacă Aurelia și-a definitivat studiile în cea mai mare parte în România (la Cluj mai exact), Vlad a părăsit comuna natală (Brusturoasa, un sat de munte de pe Valea Trotușului) pe când avea doar patru ani, plecând spre America. După spusele sale în cadrul unui interviu acordat unei reprezentante a unei prestigioase instituții de cultură din România (Monica Isăcescu - Radio România Muzical), a reînvățat limba română 20 de ani mai târziu când fiind la pupitrul unei orcheste românești membrii acesteia i-au sugerat că vor cânta mai bine dacă vor primi instrucțiunile în limba română.

    Programul de joi seara, ora 19, al celor doi conține Schumann și Dvořák. Mai exact pe baza abonamentului cu nr. 26 sau a biletului procurat de la casa de bilete din incinta filarmonicii, puteți să vă acomodați pentru început cu uvertura din opera „Manfred” a lui Robert Schumann. Mai apoi va urca pe scenă și Aurelia unde împreună cu dirijorul american și orchestra sătmăreană rămân pe acordurile aceluiaș Robert Schumann interpretând „Concertul pentru pian și orchestră în la minor”.

    După ce, în antract, ați făcut un schimb de păreri cu mai vechi sau mai noi cunoștințe, semnalul sonor discret vă invită din nou în sala de concerte pentru a trăi „Simfonia nr. 9 în mi minor - Din lumea nouă” a lui Antonin Dvořák. Bineînțeles că în drumul spre casă, care ar putea fi parfumat și cu un pahar de șampanie, în timp ce fredonați secvențe din spectacolul tocmai încheiat aveți acel sentiment de mulțumire sufletească pe care doar un act cultural vi-l poate da.

 Vlad Vizireanu 

    Descris ca un dirijor cu „gesturi ample, claritate, precizie și pasiune autentică”, Vlad Vizireanu continuă să pună o amprentă impresionantă și dinamică în lumea muzicii ca dirijor și educator internațional. Prezență obișnuită în circuitul competițional, Vizireanu a intrat în atenția internațională când a câștigat Premiul II la Concursul de Dirijor Cadaqués 2013 într-un concert televizat la Sala Auditori, Barcelona. Apoi și-a făcut debutul cu London Symphony Orchestra la Barbican Hall ca finalist în 2016 Donatella Flick Competition. A fost invitat la Concursul Malko 2018 cu Orchestra Simfonică Națională Daneză și, de asemenea, a fost invitat printre 14 dirijori (din 400 de candidați din întreaga lume) să participe la renumitul Concurs de Dirijor Mahler cu Simfonia din Bamberg.

    În calitate de câștigător recent al competițiilor de dirijat „Only Stage” și Hans von Bülow în 2021, următoarele debuturi includ Orchestra di Milano La Verdi, Orchestra Academiei Orpheus (Festivalul de muzică din Oregon), Orchestra della Magna Grecia, Opera de Stat din Varna, Orchestra Simfonică din Budapesta MÁV, Filarmonica Brașov și Orchestra da Camera Fiorentina. Alte orchestre pe care le-a dirijat includ Tonhalle-Orchester, Lucerne Festival Strings, New World Symphony și Manhattan School of Music Symphony. De asemenea, a fost dirijor de cover pentru Filarmonica din Los Angeles, Simfonia San Diego, Filarmonica din Napoli și Orchestra Sarasota. Angajamentele recente și viitoare includ Wiener Kammerorchester, Orchestre National de Lille, Radio România Muzical și Orchestre de Cameră, Filarmonica Moldova Iași, Filarmonica de Stat Sibiu, Filarmonica Ploiești și Filarmonica Târgu Mureș. A fost invitat să conducă la Festivalul Gstaad, Festivalul Castleton și Festivalul de muzică Chautauqua. Acum va face cunoștință și cu Orchestra Filarmonicii Dinu Lipatti din Satu Mare și poate ne lasă impresiile sale despre ea.

    În toamna anului 2013 a fost invitat să debuteze la renumitul Festival Enescu de la București, unde a susținut un concert alături de membrii Pittsburgh Symphony și Royal Camerata. A dirijat din nou Camerata Regală în ediția din 2015 a Festivalului Enescu alături de solista Rebekka Hartmann. De atunci, a fost reinvitat la edițiile din 2019 și 2021 cu Orchestre National de Lille și Wiener Kammerorchester.

    Principalii săi profesori de dirijat au fost David Effron, Arthur Fagen, Timothy Russell și William Reber. Deține diplome în dirijat de la Indiana University Jacobs School of Music (maestru în muzică) și Arizona State University (doctor în arte muzicale) și a studiat muzicologia și interpretarea la pian la Universitatea din California Los Angeles (licență în științe muzicale). În plus, a studiat cu David Zinman la Tonhalle Orchestra Masterclass din 2016, cu Kurt Masur la Manhattan School of Music Conducting Seminar din 2015 și a fost selectat timp de doi ani consecutivi ca unul dintre cei șapte dirijori din întreaga lume pentru a studia cu Bernard Haitink în 2013 și festivalurile de Paște din Lucerna din 2014. Vizireanu a fost unul dintre ultimii studenți ai lui Lorin Maazel la Festivalul de la Castleton din 2014. De asemenea, a primit prestigioasa bursă de dirijor Chautauqua în 2013 la New York, unde l-a asistat pe Timothy Muffitt. Printre ceilalți mentori ai săi s-au numărat Michael Tilson Thomas (2014, New World Symphony Masterclass), Neeme Järvi (2016, Gstaad Music Festival), Franz Welster-Möst (2010, IU Cleveland Orchestra Residency Masterclass) și regretatul James DePriest (2011, ASU).

    Un adept înflăcărat al muzicii noi, Vizireanu este fondatorul și directorul executiv al Impulse New Music Festival (INMF), care reunește tineri compozitori și instrumentiști pentru a studia și a interpreta noi compoziții. Pe lângă numeroasele premiere mondiale ale INMF, Vizireanu a prezentat noi compoziții cu Castleton Festival Orchestra, Cadaqués Symphony și Hebrides New Music Ensemble. Câteva lucrări noi pe care le-a înregistrat recent includ Light Show de Max Grafe, Scherzo pentru orchestră de Joshua Groffman și Concerto pentru doi percuționști de Evelyne Davis. El a comandat recent câteva compoziții noi ale renumitului compozitor din Los Angeles, Michael Glenn Williams, și a dirijat premierele mondiale cu Arizona Pro Arte Ensemble și Filarmonica din Sibiu.

    Vizireanu și-a făcut debutul operistic în 2013 cu Arizona State University Opera și „Die Fledermaus” (Liliacul). A fost dirijor asistent pentru Lorin Maazel și Timothy Muffitt cu producții din „Les Dialogues des Carmelites” (Dialogul călugărițelor carmelite), „Madam Butterfly” și „Don Giovanni”.

    Vizireanu a fost numit recent dirijor invitat principal al Filarmonicii Ploiești. A fost director muzical al Simfoniei Knox Galesburg din Illinois și al Simfoniei North Shore din New York. Anterior a fost dirijor asistent pentru Thousand Oaks Philharmonic și dirijor pentru Harmony Project al New West Symphony , care are ca scop inspirarea copiilor mici să dezvolte o dragoste de muzică pe tot parcursul vieții prin educație și experiențe muzicale interesante. De asemenea, a fost director artistic al Enescu & The Americas, o organizație care promovează schimburile culturale între România și Statele Unite prin muzica celui mai mare compozitor al României, George Enescu.

    Opriți războaiele!

Lapte gros

     Privind peste umăr mi-aduc aminte de o joacă din curtea școlii care pe mine nu prea mă fermeca. Nu găseam nici o logică în tot firul jocului. Se baza doar pe forță și nu prea avea noimă. De jucat îl jucam și eu, să nu par fricos sau simandicos. Bineînțeles că trăgeam și eu cu coada ochiului la grupul de fete care urmăreau chicotind cum alergam strigând „lapte gros”, băteam pe ambele picioare, mă aruncam imaginându-mi că sar pe un cal de gimnastică și călăream apoi încercând să destabilizez spinarea pe care mă bâțâiam zgomotos. Nu la fel de zgomotos eram când spinarea mea era pusă la bătaie și încercam să-l fac pe călăreț să atingă pământul.

     De ce mi-am adus aminte de acest joc numit lapte gros? Păi pentru că seamănă cu o campanie de alegeri. Dacă seamănă cu o campanie ce să mai spunem despre un buchet de campanii. Un buchet cu patru fire din care unul este despicat. Nu vă ascund că aș fi vrut ca două din aceste fire să fie despicate. Mai concret: alegerea președintelui se face în două tururi dacă în primul tur nu se câtigă cu 50%+, iar eu încă mai consider că și alegerile locale ar fi trebuit să aibă același regim.

    O să spuneți că nu sunt în trend. Toată lumea dorește comasări numai mie mi se năzare că ar mai trebui un tur de alegeri. Lăsând situația UDMR-ului din cele trei-patru județe (printre care și Satu Mare) unde ar putea câștiga numai din acest motiv, vă las libertatea de a vă gândi ce s-ar putea întâmpla în alte câteva zeci de localități, printre care și orașe și municipii (în special acolo unde prezența la vot este scăzută), în care ar ajunge în posturi cheie membri unor organizații extremiste. Ar mai fi doar un pas până la crearea unor majorități în consilii locale. Oricum, doar existența unor lideri extremiști ar dezvolta mult haos. În primul rând extremiștii nu au o pregătire minim necesară (școală, educație) iar în al doilea rând nu au un program sau măcar un plan de minimum necesar. Singurul lor plan pe care îl scot în evidență, cel care pentru care și primesc voturi, este cel de a distruge actuala clasă politică măcinată de corupție.

    Bun! Ș-apoi? Apoi cine va conduce? Infiltrații din mediile ostile bunei dezvoltări a României vor avea mână liberă, mai ales că în unele cazuri au ajuns deja lideri în masele de rebeli fără discernământ. Este adevărat, avem multe necazuri de la Europa dar oare nu noi le-am creat? Nu corupții noștri au format valuri de inadvertențe în justiție, legislație și viața socială? Nu ai noștri au interpretat de așa natură indicațiile venite dinspre occident încât să creeze disfuncții în mintea românului de rând, fie el țăran, muncitor (operator mai nou), tehnician, comerciant, educator, personal medical sau antreprenor de mai mică anvergură? Ziceam că avem multe necazuri de la Europa dar avem mult mai multe beneficii și dacă guvernele noastre anterioare nu s-ar fi orientat doar pe consum și ar fi deschis oportunități și investițiilor, astăzi nivelul nostru de trai ar fi fost cel mai ridicat din estul Europei parlamentare.

    Am divagat de la ceea ce mi-am propus. Ziceam că jocul din copilărie, lapte gros, seamănă cu o campanie electorală. Păi să vedem: alegerea echipelor reprezintă de fapt înființarea partidelor, stânga de o parte, dreapta deoparte (sau invers stânga deoparte și dreapta de o parte) și colectarea de adepți ai statutului fiecăreia; tragerea la sorți a posturilor (stil oină, bâta pe care pe rând căpitanii celor două echipe își încleștau palmele până când unuia nu-i mai rămânea spațiu să o cuprindă și trecea la munca de jos) reprezintă (ne)norocul de a avea mai mulți sau mai puțini reprezentanți cu acte în regulă; alergatul către spinările expuse la bătaie reprezintă precampania, atunci când, sub ordinul sloganului, speri, tinzi și ochești punctele slabe ale adversarului; bătaia este gongul care anunță începutul oficial al campaniei (din păcate uneori începe denigrarea în loc de expunerea ofertelor); săritura este partea cea mai importantă la lapte gros, aș spune și în campanie dacă prin săritură înțelegem fixarea unui obiectiv tangibil cu un evantai fezabil de oportunități din care să poți trage foloase.

    Votul în sine nu ar mai fi trebuit să depindă de combatante. E ca ghicitoarea de la capătul unui joc de lapte gros. Știți ce nu găsesc eu în această comparație? Arbitrul. Cel care ține fruntea primului aplecat, ascultă cu atenție strigătul fiecărui alergător, urmărește ca cei de jos să nu atingă pământul decât cu tălpile, iar călăreții cu nici o parte a corpului și, cel mai important, certifică dacă s-a ghicit numărul arătat de căpitanul călăreț. Ei, acest arbitru (stâlp, perniță, casă sau cum i s-o mai spune) poate denatura întregul proces. Cine este acest arbitru în România? Cine determină care este puterea (călăreții) și cine este opoziția (călăriții) în următorul mandat? CCR? Vai de noi!

    Din păcate, la noi călăreți sunt atât puterea cât și opoziția. Călăriți suntem noi, plebea. Nu uita să mergi la vot.

    Opriți războaiele!

Visuri și vise în Superligă

     Doar Dinamo... și Rapid au câștigat în deplasare în etapa a douăzeci și cincea. Nici gazdele nu se pot lăuda cu mai mult de două victorii, patru din partide terminându-se nedecis, într-o etapă săracă în goluri (13 cu păcat). Dacă în etapa precedentă au înscris toate echipele, în ultima disputată jumătate din echipe au rămas repetente la acest capitol. Să sperăm că este doar un accident. Oțelul - „48” 1-0 cu chiu cu vai; Univ. Craiova - „U” 2-2 după 2-0 la pauză); Poli Iași - Voluntari 0-0 șters; CFR - Rapid 0-1 vișiniu; Hermannstadt - Petrolul 0-0 arțăgos; FCSB - Sepsi 1-0 de-a bușilea; UTA - Botoșani 2-2 controversat; Farul - Dinamo 0-2 contrariat.

    Dacă ne uităm la ce ne așteaptă în această săptămână observăm că se anunță o etapă foarte interesantă. Lupta pentru pătrunderea în grupa care luptă pentru titlu (primele șase clasate) și cea pentru evitarea locurilor care duc la retrogradare, direct sau prin ricoșeu, pare pasionantă. Asta pentru că dacă cele 9, respectiv 12, puncte ce despart liderul de celelalte echipe de pe podiumul provizoriu se spune că ar putea fi recuperate, atunci și cele 8, respectiv 11, puncte care despart echipele de pe locurile direct retrogradabile de cele aflate pe locurile de baraj, respectiv de salvare, pot fi de asemenea recuperabile. Normal că lumea se bazează și pe faptul că după sezonul regulat punctele se înjumătățesc.

    Nu mai punem la socoteală, atunci când judecăm importanța acestei etape, faptul că cinci din primele șase clasate joacă în deplasare și patru din ultimele cinci clasate dispută jocurile pe teren propriu. O altă remarcă ar fi că doar în jocurile de vineri gazdele sunt mai bine clasate decât oaspeții, ceea ce ar reprezenta premisa unor meciuri deosebit de interesante.

    Rapid - Hermannstadt (vineri, ora 20) Derbiul etapei. Mulți consideră că este meciul casei pentru Rapid. Chiar așa să fie? Antecedentele nu confirmă, iar faptul că acesta este singurul joc dintre echipe clasate pe locuri de play-off ne face să visăm că lupta pentru puncte va vi acerbă. Om vedea și om concluziona!

    „U” - FCSB (luni, ora 20,30) O partidă care pare mai atractivă decât derbiul etapei. Nu puțini sunt cei care spun că studenții clujeni nu au arătat tot ce pot. Nu este și părerea mea. Valoarea lotului nu prea le permite să viseze, însă pentru acest meci se pot găsi resurse de energie izvorâte din patimă și orgoliu. Mai ales dacă se rupe vreun arc la o anumită canapea din Pipera;

    Sepsi - Farul (luni, ora 17,30) Ambele echipe vin după câte o înfrângere mai mult sau mai puțin amară. Combatantele se află în luptă pentru cele două locuri considerate aprioric (numai două?) rămase libere pentru calificarea în grupa de elită. Aș merge pe mâna secuilor pentru că neamțul își joacă una din ultimele cărți pentru a-și încheia mandatul la termen pe banca tehnică a gazdelor. Altfel, Dioszegi s-ar putea să-l mai viseze pe Ciobotariu;

    „48” - CFR (sâmbătă, ora 21,30) După înfrângerea din fața Rapidului, pe Mutu îl așteaptă o nouă provocare în fața unei foste echipe. S-ar putea ca orgoliul lui să fie mai puternic în acest meci pentru că, după cum se știe, n-a plecat chiar benevol din Bănie. Pe deasupra nu-și mai permite să mărească distanța în puncte dintre locul ocupat de clujeni și lidera clasamentului, mai ales că la ora disputării jocului nu știe ce va face FCSB la „U”. Visuri sau doar vise?

    Botoșani - Univ. Craiova (duminică, ora 17,15) Mai sus atrăgeam întru câtva atenția asupra faptului că oltenii nu se pot culca pe o ureche în ceea ce privește locurile 2-6. Aici, la Botoșani, trebuie să-și transforme visurile în realitate și nu le va fi ușor, gazdele încercând cu disperare să scape de locurile ce duc în Liga a II-a;

    Petrolul - Poli Iași (vineri, ora 17) În meciul de deschidere al etapei se întâlnesc două echipe ce visează să fie harnice. Parcă moldovenii sunt mai disperați, dar petroliștii vor să strângă puncte roz pentru vremuri calde;

    Voluntari - UTA (sâmbătă, ora 14) Musai să bată textiliștii. Să le transforme visele în coșmaruri celor fără suporteri. Hai Rednic! Du-ți țesătorii la război (de țesut solfegii);

    Dinamo - Oțelul (duminică, ora 20) Cenușăreasa etapei. Doar Dinamo își poate schimba propria soartă, adică să-și transforme visurile în dimineți plăcute sub așternut. Dorinel Munteanu, cât ar fi el de dinamovist (alb-roșii sunt cei pentru care a înscris cele mai multe goluri în carieră), tot visează la un punct pentru liniștea lui sufletească.

    Opriți războaiele!

După nici un an dirijorul Anton Șaburov revine la Satu Mare

     Cotidianul Gazeta de Nord Vest din 27 feb. 2023 anunța prezența în premieră a dirijorului rus Anton Șaburov pe scena Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti. Cu acea ocazie s-a descris biografia cunoscutului dirijor din Ekaterinburg, un oraș de dincolo de Munții Ural, din zona asiatică a Rusiei. Dacă atunci l-a avut ca solist pe violistul Răzvan Popovici. mâine, 15 februarie, de la ora 19, alături de bagheta sa se va afla Stradivariusul mânuit de violonistul Alexandru Tomescu, cel despre a cărui biografie vă puteți documenta în numărul nostru din 25 iunie trecut.

 

    Programul serii, pentru care sunt valabile abonamentele cu nr. 25, este atractiv, bazându-se pe cultura rusă. Cei ce se vor afla în fața scenei așezământului cultural din coasta Hotelului Dacia (coaja ce a mai rămas din el) vor avea plăcerea de a audia în prima parte a concertului creația lui Piotr Ilici Ceaikovski, „Concertul pentru vioară în re major”, iar în partea a doua a evenimentului compoziția lui Vasily Kalinnikov „Simfonia nr. 1 în sol minor”.

 

    Înainte de a vă așterne biografiile celor doi compozitori ruși vreau să-mi exprim părerea personală despre cultura rusă, cea care aproape sistematic este dezvoltată pe scena filarmonicii sătmărene. Este adevărat că are o valoare culturală inestimabilă, indiferent că vorbim aici de muzică clasică, pictură, literatură, sculptură sau alte ramuri ale bogăției imaginației, dar tot atât de adevărat este că la un studiu mai aprofundat asupra mesajelor transmise, la vedere sau subliminal, se desprinde acel „ca la noi la nimenea!” care nu-i departe de „noi și numai noi!”. Consider că poporul rus s-a alimentat din acest patos naționalist (ce a dus adeseori la hegemonism) și din voință proprie sau împinși de curent trăiesc (muncesc și gândesc) sub aceste sloganuri. Așa au putut apărea emanații ca Stalin sau Putin. Pe Lenin l-aș cataloga totuși în altă categorie, într-un altfel de idealism. Trebuie totuși să menționez că Ceaikovski (mamă franțuzoaică) n-a făcut parte din acea categorie de oameni de cultură ruși, dar Kalinnikov da.

  Piotr Ilici Ceaikovski 

    S-a născut în anul 1840, în ziua de 25 aprilie a calendarului modern, în Votkinski, un oraș cam cât municipiul nostru, din imperiul rus și a decedat 53 de ani mai târziu la Sankt Petersburg în același imperiu rus, în data de 25 octombrie. A fost un compozitor din perioada romantismului. A compus simfonii, concerte, opere, balet și muzică de cameră. Unele dintre acestea fac parte din repertoriul clasic al multor concerte și teatre muzicale. Născut într-o familie burgheză, Piotr era cel de-al doilea fiu. Tatăl său, inginer de mine, și mama sa, de origine franceză, se hotărâseră să-l îndrume pe tânărul Piotr să urmeze studii de drept. Cu toate acestea, de la vârsta de 5 ani, el a început să studieze pianul. În anul 1854 a murit mama sa, fapt ce i-a pricinuit o adâncă tristețe.

    A urmat colegiul de jurisprudență, a luat diploma în drept și s-a angajat ca secretar la Ministerul Justiției. În același timp, se ocupa de muzică, în calitate de amator. Munca sa la minister nu-i stârnea nici un interes, motiv pentru care i-a scris surorii sale „au făcut din mine un funcționar, și încă unul prost“. În fine, în 1863, împotriva hotărârii familiei, părăsește slujba de la minister și începe să studieze muzica cu Anton Rubinstein.

    În 1866, după ce a terminat studiile de muzică, Nikolai Rubinstein, fratele lui Anton, i-a oferit postul de profesor de teorie muzicală la proaspăt înființatul Conservator din Moscova, post pe care l-a ocupat până în 1878. În această perioadă a compus „Simfonia nr.1 în sol minor” („Vise de iarnă”). S-a împrietenit cu mai mulți membri din Grupul celor cinci compozitori ruși, astfel că-i dedică uvertura fanteziei "Romeo și Julieta" fondatorului grupului, Mili Balakirev.

    În vara anului 1872 compune „Simfonia a 2-a, în do minor” (cunoscută și sub numele de „Mica Simfonie Rusă”, „Mica Rusie” sau „Ucraina”), pe teme ucrainiene și rusești, iar în iarna anului 1874 dă prima reprezentație cu un concert de pian. În vara anului 1875 compune „Simfonia a 3-a”.

    În anul 1876 începe comunicarea epistolară cu Nadejda von Meck, o mare admiratoare a sa, care timp de 13 ani îi va furniza o pensie alimentară de 6.000 de ruble pe an, fapt care i-a îmbunătățit simțitor situația materială, chiar dacă nu a întâlnit-o niciodată și relațiile lor rămâneau „strict epistolare”. „Simfonia a 4-a în fa minor” compusă în 1877, îi este dedicată doamnei von Meck.

    În luna iulie a anului 1877, Ceaikovski va trăi unul din episoadele cele mai nefericite ale vieții sale. Pentru a pune capăt speculațiilor privind homosexualitatea sa, se căsătorește cu Antonia Milioukova, o fostă elevă a sa, care nutrea o reală pasiune pentru el. Căsătoria a fost un eșec deplin. Nemaiputând să suporte prezența soției sale, Ceaikovski încearcă să se sinucidă, dorind să se îmbolnăvească de pneumonie. La scurt timp după aceea, se desparte de Antonia.

Ceaikovski în 1874

    Compune primul său balet, în 4 acte, Lacul lebedelor (libretul de V. Beghicev și V. Geltzer). Premiera a avut loc la Sankt Petersburg, la Teatrul Mariinski, pe 15 ianuarie 1895, dar a fost un eșec, din cauza unei nepotrivite puneri în scenă. Abia peste 30 de ani a fost definitivată trama baletului. Compune și o operă, „Evgheni Oneghin”, libretul fiind extras dintr-un roman de Alexandr Pușkin.

    Spre 1880, reputația lui Ceaikovski crește considerabil în Rusia, numele său începând să fie cunoscut și în străinătate, în urma unor călătorii întreprinse în acel an. Cu această ocazie se întâlnește cu marii compozitori ai vremii Johannes Brahms și Antonín Dvořák.

    Perioada petrecută în Italia i-a inspirat mai multe piese muzicale, între care și „Capriccio italian”. Tot în 1880 a compus și Serenada pentru orchestră de coarde, op.48 și Uvertura solemnă „Anul 1812” op.49.

    Un an mai târziu, moare marele său prieten Nikolai Rubinstein. Puternic afectat, Ceaikovski compune minunatul trio pentru pian „În amintirea unui mare artist”, dedicată defunctului său prieten.

    În 1885 compune „Simfonia Manfred”, după Byron. Urmează în anul 1888, „Simfonia a 5-a în mi minor”, apoi, în 1889, al doilea balet al său, „Frumoasa din pădurea adormită”, un balet-feerie în trei acte, cu prolog pe libret de I. Vsevolojski și Marius Petipa, după povestea lui Charles Perrault, în coregrafia lui Marius Petipa. Premiera a avut loc pe 3 ianuarie 1890 la Teatrul Mariinski din Sankt-Petersburg și a fost un adevărat triumf.

    În 1890, a compus o operă în trei acte, cu șapte tablouri, pe un libret inspirat de o nuvelă de Alexandr Pușkin - „Dama de pică”. Tot în anul 1890, Nadejda von Meck întrerupe finanțarea lui Ceaikovski. Motivul oficial constă în „probleme financiare”. Se pare însă că adevăratul motiv consta în faptul că a aflat de homosexualitatea compozitorului, moment în care, profund șocată, a întrerupt brusc corespondența cu el. Se mai spune că ea avea în plan să o mărite pe una din fiicele sale cu Ceaikovski, proiect incompatibil cu tendințele sexuale ale acestuia.

    Acest episod a fost o grea lovitură pentru Ceaikovski. În 1891, a întreprins o călătorie în Statele Unite ale Americii. Acolo își dirijează lucrările cu ocazia inaugurării sălii de concerte Carnegie Hall, și are un succes remarcabil. În anul 1892 termină al treilea balet al său, în două acte, „Spărgătorul de nuci”, după basmul „Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor” de E. T. A. Hoffmann care, în mod surprinzător, nu are succesul scontat. Abia peste câteva decenii obține succesul pe care îl merită, fiind în prezent unul din baletele cele mai frecvent reprezentate și apreciate de public.

    Pe data de 6 noiembrie 1893, la nouă zile după ce a terminat „Simfonia a 6-a în si minor” („Patetica”), Ceaikovski moare de holeră pentru că a băut apă nesterilizată din râul Neva. Acesta este motivul oficial. Unii cred că actul a fost deliberat, deci o sinucidere. Indiferent de motivul real, a beneficiat de funeralii naționale, la care au luat parte aproape 8.000 de persoane, fiind înmormântat la mănăstirea Alexandr Nevski din Sankt Petersburg.

    Opera lui Ceaikovski reprezintă o fericită sinteză între operele clasice occidentale și tradiția rusă, reprezentată în epocă și de Modest Petrovici Musorgski și de Grupul celor cinci. Viața zbuciumată a lui Ceaikovski i-a inspirat lui Ken Russell filmul „The music lovers (Amanții muzicii) în 1970. În 1884, Țarul Alexandru al III-lea l-a decorat pe Ceaikovski cu Ordinul Sfântul Vladimir.

 

Vasili Sergheievici Kalinnikov 

    S-a  născut pe 13 ianuarie 1866 și a murit de tuberculoză cu două zile înainte de a împlini 35 de ani, motiv pentru care numărul compozițiilor sale este mult mai mic raportat la valoarea lor. A fost un compozitor, dirijor și pianist. S-a născut în familia lui Serghei Kalinnikov. O lucrare profundă a lui Kalinnikov este „Grustnaia Pesnia” (Cântec Trist). Lucrarea pentru pian are două pagini.

 

    Lucrările lui sunt 2 simfonii, 2 intermetto (un fel de compoziții discontinue) pentru orchestră, piese pentru pian, romanțe, muzica la tragedia lui Alexei Tolstoi „Țarul Boris”, tabloul simfonic „Cedrul și palmierul” etc. Cele mai celebre lucrări ale lui sunt „Țarul Boris”, simfonia nr. 1” compusă în 1895 și tabloul simfonic „Cedrul și palmierul” compus în 1898.

    Acesta a avut un frate mai tânar, Viktor Kalinnikov(1870-1927) care, asemenea lui Vasili Kalinnikov, a fost compozitor. 

     Opriți războaiele! 

 

S-o fi stricat sofisticat

    V-ați prins! E vorba de politică. Politica răului simț. A celui ce vorbește în numele omului împotriva omului. A celui ce înnobilează rugina și parfumează mucegaiul. Este politica emoțională a celor lipsiți de afect. Tocmai această lipsă de sentimente îi face periculoși. Și-au pierdut capacitatea de a se emoționa sincer prin copilărie, atunci când lipsiți de afecțiunea unor apropiați (părinți, educatori, prieteni) s-au pierdut în negura mahalalelor sau, din contră, au fost racolați de centre de dezumanizare care, după ce și-au desăvârșit opera, i-au trimis în mediul operațional pentru care au fost creați: terorism, separatism, spionaj subversiv, etc. Nu numai că și-au pierdut capacitatea de a se înduioșa, dar au învățat să exploateze acest „cusur” al omului obișnuit.

    Privind peste umăr mi-aduc aminte că și despre Ceaușescu se spunea că a înființat asemenea școli în care strângea copii ai străzii (unii cu dizabilități) cu un IQ ridicat și îi modela pentru a devenii unelte de apărare a unui regim care se dovedea din ce în ce mai dictatorial și mai greu de păstrat fără măsuri coercitive. La o scară mult mai mică am avut și noi experiența, acum în mileniul al treilea, de a urmări pseudojandarmi care loveau fără discernământ în protestatari. Se pare că am scăpat de acele vremuri, corupția din interiorul clasei politice diminuându-se întrucâtva, nu pe cât ar fi necesar totuși.

    Nu știu cât este legendă sau adevăr istoric în poveștile despre Ceaușescu dar știu sigur, de la martori ai acelor vremuri, că în fosta URSS și în actuala Rusie se practică acest gen de dezumanizare și îndoctrinare, uneori căpătând chiar accente de generalizare la nivel de populații regionale din ținuturi aflate departe de civilizație (Siberia ar fi un exemplu).

    Revenind aici la noi, în și în preajma arcului carpatin, există asfel de specimene, abrutizate în nord-estul înfrigurat, care găsesc locuri de cuibărit. Dacă actuala clasă politică n-ar fi fost atât de coruptă, mai ales în trecut, nu ar fi fost ușor de găsit aceste zone umede în care să încolțească germenii extremismului politic. Noi, românii, chiar ar fi fost normal să fim feriți de apariția extremismului, migrația (principalul factor condițional în Europa) la noi în țară având o pondere mult prea mică. Necazul care a dus omul de rând să se exprime, cel puțin la nivel declarativ, în favoarea unei mișcări extremiste, indiferent dacă este de dreapta sau de stânga, provine tocmai din faptul că a murit, moare și crede că va muri cu dreptatea în cuget.

    Mă rog necondiționat la tot ce este curat și sfânt pe lume ca interesele politice să nu întunece mințile conducătorilor noștri în acest an electoral, crezând că pe termen scurt nu l(n)i se poate întâmpla nimic. Mai direct: dacă actuala clasă politică (de stânga, de dreapta, de centru, de la conducere sau din opoziție) se gândește că promovând necuratul slăbește adversarul politic, îi anunț că nu-i prinde anul 2026 îmbrobodiți cu aceeași basma. Atât ei, cât și adversarii lor politici tradiționali (considerați în mod greșit dușmani) vor privii neputincioși la exuberanța urii și a intoleranței.

    În această situație indezirabilă nici occidentul, nici orientul nu va mai interveni, iar poporul român va aștepta din nou, zadarnic, să vină americanu'. Fiecare punct cardinal va trage foloasele sale. Nu e ca în '89 când Ceaușescu le stătea ca un ghimpe în cizmă atât estului cât și vestului. Cizma va apăsa nemilos pe grumaz. Cine să-l mai îmboldească pe tălpașul român să caute furca prin grajdul digital?

    Opriți războaiele!

Problemă de logică

     Hai să ne punem un pic mintea la contribuție. Vă promit că problema nu este foarte sofisticată și un elev de clasa a patra, cu ceva cunoștințe despre fotbal, o poate dezambiguiza în mai puțin de 20 de minute. Pentru a putea rezolva problema vă rog să vă ștergeți din memorie rezultatele pe care vi le amintiți din etapa a douăzeci și patra și să rezolvați problema strict aritmetic, cu ajutorul țintarului etapei și a celor șase „adevăruri” care sunt simultan de netăgăduit.

 

    Ordinea de disputare a meciurilor: Botoșani - Poli Iași; „48” - Dinamo; Petrolul - CFR; Rapid - Oțelul; „U” - UTA; Sepsi - Univ. Craiova; Voluntari - Hermannstadt; FCSB - Farul. Adevăruri:

    1. 10 echipe au înscris câte un gol, patru câte două goluri și două câte trei goluri;

    2. În Ardeal gazdele au înscris doar două goluri, iar oaspeții șase;

    3. În primele patru partide s-au înscris același număr de goluri;

    4. Ultimele două partide s-au încheiat cu același scor;

    5. Doar trei echipe au câștigat pe teren propriu;

    6. CFR nu a pierdut.

    Referitor la etapa ce s-a încheiat aș vrea să mai remarc numărul foarte mare de greșeli de arbitraj pe fondul unor finaluri de reprize extrem de tensionate, în cel puțin patru dintre jocuri putem spune că s-a viciat rezultatul final. Mult. Foarte mult!

    Prima etapă din ultima cincime a sezonului regulat începe peste câteva ore. Ce am observat la prima vedere(?): patru echipe din primele cinci clasate joacă acasă; nici un meci nu se dispută între echipe de dincoace de Carpați; ziua de sâmbătă e rezervată meciurilor în care se întâlnesc vecine de clasament; în cinci jocuri gazdele sunt mai bine clasate.

    CFR - Rapid (sâmbătă, ora 21,15) Derbiul etapei. Un meci pe placul celor de la FCSB. Indiferent de rezultat echipa de pe Centura Bucureștiului are motiv de bucurie. Mutu, plecat de la Rapid înainte de cină și, după o noapte prin peninsula Apșeron, a venit să ia micul dejun în Gruia. Ce să spun? Îi vreau tot binele, să nu mai aibă din ce să se înfrupte. Iar mă joc cu cuvintele. Sper să fie un joc frumos și să câștige cine vreau eu!

    FCSB - Sepsi (duminică, ora 20,45) Meci cheie. Secuii dacă mai visează la un loc în primele șase trebuie să confirme. Cei de pe Centură (Drumul Leordeni nr.106, undeva mai la sud de cartierul Berceni) nu prea au voie să se relaxeze, chiar dacă până la meciul cu Rapid (ultimul al sezonului regulat) au doar jocuri considerate ușoare (Botoșani, Voluntari, Petrolul și „U”), deoarece nu știi când vreo ascaridă de pe canapea îi produce mâncărimi latifundiarului și acesta apelează un număr scurt;

    Univ. Craiova - „U” (vineri, ora 20) Nu știu ce se întâmplă în campusul clujean. Cel mai probabil că valoarea lotului și-a cam atins limitele. Cu doar doi stâlpi pe o fundație nesigură nu poți ridica prea multe niveluri. Cealaltă universitate, a oltenilor, nu se poate plânge de lipsă de individualități de valoare. Baiul e că n-au echipă;

    Hermannstadt - Petrolul (duminică, ora 18,15) Înciudați pe arbitri, pe federație și pe soartă, ucenicii lui Măldărășanu speră să se răzbune pe salamandrele din Prahova. Nu le va fi ușor;

    Farul - Dinamo (luni, ora 20) Mai speră oare Dinamo? Dacă n-au sărbătorit prea mult punctul extras cu forcepsul pe Arena Națională, mușii lui Hagi ar trebui să-și mai adauge trei puncte. Zic și eu precum Meme: ce campionat e ăla fără Dinamo?

    Oțelul - „48” (vineri, ora 17) Nu prea le dau șanse juveților. Cu toate că argentinianul (Bauza) din lotul lor este cu o clasă peste nivelul campionatului (nu numai datorită ultimului gol din poarta bietului Golubovic) oaspeții nu prea au apărare. Mă gândesc că s-or înscrie multe goluri;

    UTA - Botoșani (luni, ora 17) Se pare că meciul acesta și cel de la Ovidiu sunt cele mai ușoare pentru pronosportiști. Să fie chiar așa? Să le fi dispărut ambițiile cu totul oaspeților?

    Poli Iași - Voluntari (sâmbătă, ora 14) Cenușăreasa etapei. Musai trebuie să câștige moldovenii. Deunăzi, la Voluntari cu Sibiu, gazdele au avut din nou doar 16 susținători.

    Opriți războiul! 

Elia Cohen Weissert vine la Satu Mare

     Alături de mai vechea noastră cunoștință, pianistul clujean Balázs Demény, în această săptămână ne va încânta nu mai puțin celebra soprană și violoncelistă Elia Cohen Weissert (Israel). Dacă despre viața și activitatea ardeleanului nostru am scris în nenumărate rânduri, despre Elia, care după cunoștințele mele se află pentru prima oară la Satu Mare, nu am avut această onoare. Astfel în spațiul pe care îl acordăm sistematic pentru îmbunătățirea cunoștințelor noastre din sfera muzicii clasice vom împrumuta date despre biografia invitatei direct de pe site-ul acesteia.

 

    Așadar joi, 8 februarie, în sala Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti, de la ora 19, în cadrul unui „Concert cameral”, vom putea audia pe cei doi protagoniști într-un program inedit în care Elia va interpreta în simbioză, atât la violoncel cât și, în calitate de soprană, bucăți muzicale instrumentale și arii din opere celebre. La spectacol se poate intra și cu abonamentul cu nr. 24.

    Pentru început „Sonatina pentru violoncel și pian” a compozitorului maghiar Zoltán Kodály va fi urmată de aria „Ocheadă spre cavaler” din opera „Don Pasquale” de Gaetano Donizetti. În continuare, secvențe din muzicalul „Cincisprezece cântece țărănești maghiare”  al membrului post mortem al Academiei Române, Béla Bartók, urmate de aria „Când plec” din opera „Boema” de Giacomo Puccini. În final „Sonata pentru violoncel și pian” a compozitorului rus Serghei Prokofiev va fi completată de alte două arii celebre. „Vreau să trăiesc” din opera „Romeo și Julieta” în versiunea francezului Charles Gounod și „O, dragul meu tătic” din opera comică într-un act „Gianni Schicchi” a lui Puccini.

 Elia Cohen Weissert

     Soprana și violoncelista israeliană Elia Cohen Weissert s-a impus ca o artistă captivantă și versatilă, combinând cele două modalități de a simți muzica într-un lirism unic. Este lăudată pentru tehnica ei perfectă, sunetul cald și foarte personal.

 

    După ce și-a descoperit vocea la 23 de ani, Elia a lucrat îndeaproape cu Stephanie D'outrac la Paris și mai târziu cu Fionnuala McCarthy în Rostock. Din 2022, Elia studiază canto de operă la Chapelle Musicale Reine Elizabeth cu Josée van Damm și Sophie Koch. 
    A debutat la Theater Vorpommern din Germania în rolul Amore (Oreo ed Euridice - Gluck), apoi în rolul Adinei (L'elixir d'amour - Donizetti) din Rostock. De asemenea, a cântat rolul Michaelei (Carmen) în festivalul «Éole en Musique» din Paimboeuf. Din septembrie 2023 este membră a studioului Opera din Rostock.
    „Vocea ei este atât de extraordinară încât nu numai că lămurește juriul, ci și publicul poate simți că tocmai a asistat la o reprezentație extraordinară: cu aria „Quel guardo il cavaliere” din Don Pasquale de Donizetti, Elia arată o prezență scenică emoționantă” o descrie Hanno Taufenbach, redactor de specialitate din Germania.
    Câștigătoare a numeroase premii la concursuri internaționale  precum: premiul I al prestigiosului Concurs internațional de violoncel „Guilhermina Suggia” de la Porto, premiul al II-lea la Concursul Internațional „Antonio Janigro” de la Zagreb, Premiul Landgraf von Hessen la Kronberg Academy 2018 și altele). Elia concertează în mod regulat în Europa, precum și în Israel și în Statele Unite, în festivaluri renumite precum Festivalul de la Verbier, Festivalul de violoncel Kronberg, Festivalul Chopin etc. De asemenea, a susținut concerte majore în săli precum Filarmonica din Berlin, Sala Smetana din Praga, Flagey și Bozar din Bruxelles, Teatrul Jerusalem, Auditoriul Bronfman din Tel Aviv, Sala Lisinski din Zagreb și Casa da Musica din Porto.
    În calitate de solistă, a cântat cu Orchestra Simfonică din Ierusalim, Orchestra Filarmonică din Israel, Orchestra Radio Croată, Orchestra Națională a Belgiei, Orchestra Valonă, Orchestra de Cameră, Orchestra Filarmonicii Cehe și Orchestra Simfonică din Porto cu dirijori precum Christian Zacharias sau Franck Braley. 
    Îndrăgostită de muzica de cameră, Elia a avut plăcerea de a colabora printre alții cu Josquin Otal, Philippe Graffin, Paul Meyer, Miguel da Silva Maxim Vengerov, Quatuor Modigliani și Eric Lesage.

    Opriți războaiele!