luni, 26 februarie 2024

Cusute cu sute

     Întrebată fiind de un reporter despre cum ar vrea să fie primarul ei, o bătrânică a răspuns nonșalant: „Cu buzunarele cusute!” Eu cred că asta ar fi vrut să spună, spre deosebire de candidații de la alegerile din acest an care au înțeles în cvasitotalitate „Cu buzunarele cu sute!” gândindu-se la sutele de mii de euro de care ar putea beneficia în folos propriu. De ce nu chiar milioane, acolo unde comunitățile sunt apreciabile și mai darnice.

    Lăsând gluma la o parte pedalez iară pe necesitatea de a ne prezenta la vot. La toate voturile. Trebuie să ținem cont că sunt grupuri care speră într-o prezență scăzută la vot ceea ce anul acesta nu se va întâmpla. Indiferent de care parte a eșichierului politic sunteți trebuie să vă susțineți ideile prin acel buletin de vot. Că-i dați coroanei un sceptru, suveranei o plecăciune, turnului o catapultă, calului un căpăstru, nebunului înțelepciune sau pionului o șansă trebuie să căutăm secțiile de votare.

    Calamburul din titlu mă duce cu gândul din nou la copilărie. Mi-aduc aminte de nea Titi (controversatul Teașcă) sau nea Tinel (Valentin Stănescu) cum umpleau ei buzunarele largi ale treningurilor cu miliarde de fire de nisip, le cosea, și-i alerga pe bieții fotbaliști prin toți Bucegii, de la Piatra Arsă până la Babele și de la Peștera până sus pe Omu. Aia viață. Eu eram junior pe la una din grupele de copii ale lui nea Hidișan, nu aveam parte de un asemenea tratament. Noi ne mulțumeam cu alergări prin Valea Glăjeriei (de-a lungul Ghimbășelului) până la Pârâul Rece sau prin Prăpăstiile Zărneștiului până la Cabana Curmătura. Nici pe acolo nu era ușor dar noi nu aveam buzunarele cusute. Nici cu sute din păcate.

    Nu aveam nici grija votului pe vremea aia. Cea mai mare seamă trebuia să băgam la lovirea mingii cu capul, să nu nimerim șiretul, sau să nu pierdem crampoanele prin noroaie c-apăi ne dumnezeia nea Petrică, șuștărul nostru. Oare știu fotbaliștii de azi că mingea avea șiret și crampoanele se înșurubau în ghete?

    Multe nu știu ei. La descoperirea internetului gândul mi-a zburat instinctiv la ce avantaj va fi pentru culturalizarea omenirii și la accesul ruralului la civilizație. Ți-ai găsit! Totul merge pe dos. Tembelizarea, îndobitocirea și analfabetismul de toate felurile sunt acțiunile ce se dezvoltă cu prioritate, în special la cei tineri și foarte tineri. Mai vine și Muma Pădurii, asta cu inteligența artificială.

    Vai de planeta noastră. Opriți măcar războaiele! 

2 comentarii:

Anonim spunea...

Eu am jucat fotbal cu copii din cartier(Rahova),dar aveam o mingie din piele de la tata care jucase în tinerețe la Jiul, grea ca un bolovan.Stiu ce spui !

Gruita spunea...

Numai bine!