V-ați prins! E vorba de politică. Politica răului simț. A celui ce vorbește în numele omului împotriva omului. A celui ce înnobilează rugina și parfumează mucegaiul. Este politica emoțională a celor lipsiți de afect. Tocmai această lipsă de sentimente îi face periculoși. Și-au pierdut capacitatea de a se emoționa sincer prin copilărie, atunci când lipsiți de afecțiunea unor apropiați (părinți, educatori, prieteni) s-au pierdut în negura mahalalelor sau, din contră, au fost racolați de centre de dezumanizare care, după ce și-au desăvârșit opera, i-au trimis în mediul operațional pentru care au fost creați: terorism, separatism, spionaj subversiv, etc. Nu numai că și-au pierdut capacitatea de a se înduioșa, dar au învățat să exploateze acest „cusur” al omului obișnuit.
Privind peste umăr mi-aduc aminte că și despre Ceaușescu se spunea că a înființat asemenea școli în care strângea copii ai străzii (unii cu dizabilități) cu un IQ ridicat și îi modela pentru a devenii unelte de apărare a unui regim care se dovedea din ce în ce mai dictatorial și mai greu de păstrat fără măsuri coercitive. La o scară mult mai mică am avut și noi experiența, acum în mileniul al treilea, de a urmări pseudojandarmi care loveau fără discernământ în protestatari. Se pare că am scăpat de acele vremuri, corupția din interiorul clasei politice diminuându-se întrucâtva, nu pe cât ar fi necesar totuși.
Nu știu cât este legendă sau adevăr istoric în poveștile despre Ceaușescu dar știu sigur, de la martori ai acelor vremuri, că în fosta URSS și în actuala Rusie se practică acest gen de dezumanizare și îndoctrinare, uneori căpătând chiar accente de generalizare la nivel de populații regionale din ținuturi aflate departe de civilizație (Siberia ar fi un exemplu).
Revenind aici la noi, în și în preajma arcului carpatin, există asfel de specimene, abrutizate în nord-estul înfrigurat, care găsesc locuri de cuibărit. Dacă actuala clasă politică n-ar fi fost atât de coruptă, mai ales în trecut, nu ar fi fost ușor de găsit aceste zone umede în care să încolțească germenii extremismului politic. Noi, românii, chiar ar fi fost normal să fim feriți de apariția extremismului, migrația (principalul factor condițional în Europa) la noi în țară având o pondere mult prea mică. Necazul care a dus omul de rând să se exprime, cel puțin la nivel declarativ, în favoarea unei mișcări extremiste, indiferent dacă este de dreapta sau de stânga, provine tocmai din faptul că a murit, moare și crede că va muri cu dreptatea în cuget.
Mă rog necondiționat la tot ce este curat și sfânt pe lume ca interesele politice să nu întunece mințile conducătorilor noștri în acest an electoral, crezând că pe termen scurt nu l(n)i se poate întâmpla nimic. Mai direct: dacă actuala clasă politică (de stânga, de dreapta, de centru, de la conducere sau din opoziție) se gândește că promovând necuratul slăbește adversarul politic, îi anunț că nu-i prinde anul 2026 îmbrobodiți cu aceeași basma. Atât ei, cât și adversarii lor politici tradiționali (considerați în mod greșit dușmani) vor privii neputincioși la exuberanța urii și a intoleranței.
În această situație indezirabilă nici occidentul, nici orientul nu va mai interveni, iar poporul român va aștepta din nou, zadarnic, să vină americanu'. Fiecare punct cardinal va trage foloasele sale. Nu e ca în '89 când Ceaușescu le stătea ca un ghimpe în cizmă atât estului cât și vestului. Cizma va apăsa nemilos pe grumaz. Cine să-l mai îmboldească pe tălpașul român să caute furca prin grajdul digital?
Opriți războaiele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu