Interfețe

    Cea mai cunoscută interfața a acestui început de mileniu este telefonul. Apoi monitorul. De fapt telefonul a devenit o prelungire a monitorului. Există totuși o diferență. Constă în elementele pentru care s-a constituit interfața. La calculator interfața (monitorul) face legătura între creier și inteligența artificială. La telefon interfața este în cele mai multe cazuri  între psihic și mediul înconjurător.

   Ați urcat vreodată într-o locomotivă cu aburi? Nu mă refer aici la cele de tip mocăniță, deoarece acestea sunt mult simplificate. Mă refer la cele care erau în stare să ducă o garnitură de tren de la Cluj la Satu Mare în trei ore. Sumedenia de manete, robinete, verificatoare, rozete, supape, pompe, pistoane, injectoare, clopoței de avertizare... și chiar butoane te amețeau. Volanul și cockpit-ul unui pilot de formula unu nu cred că au mai multe posibilități de comandă decât interfața dintre mecanicul de locomotivă și locomotiva sa. Cam ăsta ar fi strămoșul interfeței. Să nu uităm că interfața la mașinile de formula unu este extinsă și la echipa din spatele pilotului, aceasta putînd lua decizii peste voința șoferului.

   În tehnologia calculatoarelor termenul de interfață se referă la un punct de interacțiune dintre două unități ale unui sistem, care este compatibil din punct de vedere hardware (structura fizică) și software (setul de informații format din modul de operare, limbaj, programe, aplicații...) spre ambele părți ce comunică prin el uni sau bidirecțional. Prin analogie, sensul de interfață poate fi uzual interpretat ca o suprafață de graniță a unui element, care servește comunicației spre și/sau dinspre alte elemente. Interfața este o parte a unui sistem de operare care servește comunicării, facilitând aceasta.

     Interacțiunea om-calculator este un domeniu interdisciplinar, care leagă informatica de alte domenii de studiu și cercetare. Interacțiunea dintre utilizatori și calculatoare apare la nivelul interfeței cu utilizatorul, care include aspecte ergonomice, software și hardware. Următoarea definiție este dată în 4 august 2009, în Wayback Machine (serviciu de arhivare a paginilor de internet): "Interacțiunea om-calculator este disciplina care se preocupă cu crearea, evaluarea și implementarea de sisteme de calculatoare interactive pentru utilizare umană și cu studiul fenomenelor majore adiacente."

    Interfața grafică este o interfață cu utilizatorul bazată pe un sistem de afișaj ce utilizează elemente grafice. Interfața grafică este numit sistemul de afișaj grafic-vizual pe un ecran, situat funcțional între utilizator și dispozitive electronice cum ar fi computere, dispozitive personale, aparate electrocasnice sau unele echipamente de birou. Pentru a prezenta toate informațile și acțiunile disponibile, o interfață grafică oferă pictograme și indicatori vizuali, în contrast cu interfețele bazate pe text, care oferă doar nume de comenzi (care trebuie tastate) sau navigație (maus, prin atingere sau verbal).

   Interfețe înșelătoare. Luni, 30 ianuarie, Comisia Europeană și autoritățile naționale de protecția consumatorilor din 23 de state membre, din Norvegia și Islanda au făcut publice rezultatele unei acțiuni de verificare a site-urilor web de vânzare cu amănuntul. Verificarea a vizat 399 de magazine virtuale ale unor comercianți cu amănuntul care vând produse variind de la textile și până la produse electronice. 

   Această verificare s-a axat, de asemenea, pe trei tipuri specifice de practici manipulatoare.  Despre aceste practici se constată adesea că sunt utilizate pentru a-i determina pe consumatori să facă alegeri care ar putea să nu fie în interesul lor, așa-numitele „interfețe înșelătoare”. Printre aceste practici se numără: numărătoarele inverse false; interfețele web concepute pentru a-i determina pe consumatori să facă achiziții, să cumpere abonamente sau să aleagă alte opțiuni; informațiile ascunse. 

   Ancheta a arătat că 148 de site-uri conțineau cel puțin una dintre aceste trei interfețe înșelătoare: 42 de site-uri web au utilizat numărătoare inverse false cu termene-limită pentru achiziționarea de produse specifice; 54 de site-uri web au direcționat consumatorii către anumite opțiuni (de la abonamente la produse mai scumpe sau la opțiuni de livrare) fie prin designul lor grafic, fie prin alegerea limbii; 70 de site-uri web disimulau informații importante sau le făceau mai puțin vizibile pentru consumatori (gen literele minuscule din contractele cu sistemul bancar). 

   Acțiunea de verificare a inclus, de asemenea, aplicațiile a 102 dintre site-urile web care au făcut obiectul verificării, dintre care 27 au recurs, de asemenea, la cel puțin una dintre cele trei categorii de interfețe înșelătoare.

   Despre interfața dintre politician și popor vom vorbi cu altă ocazie.

   Opriți războiul!

 

 

Seară de arii din opere și operete

    Wolfgang Amadeus Mozart, Robert Schumann, Frédéric Chopin, Gioachino Rossini, Joseph Haydn și Giacomo Meyerbeer sunt cei ale căror creații ne vor bucura simțurile joi seara, de la ora 19, pe baza abonamentului cu nr. 24 sau a biletului procurat de la sediu, la Filarmonica de Stat Dinu Lipatti.

   Invitații acestei seri sunt clujenii Köpeczi Sándor (voce bas) și Balázs Demény (pian). Cu ei ne vom transporta în acea lume mirifică a timpurilor fără etalon, a întâmplărilor negestionate de cotidian, a poveștilor adevărate sau mai puțin reale desprinse din lumea bibliotecilor sau a sălilor de teatru. De acea lume cu greu ne vom debarasa. Părăsirea edificiului cultural nu va coincide cu revenirea la viața de zi cu zi. Pașii noștri către casă vor fi însoțiți de amintirea unor triluri care ne-au impresionat mai mult. Trecătorii ne vor surprinde fredonând încet pasaje din ariile preferate...

   Despre viața și activitatea lui Balázs Demény am relatat în această pagină în 7 decembrie 2020. De atunci consacratul pianist ne-a mai vizitat în două rânduri, ultima dată acum un an când ne-a oferit o neuitată seară Chopin. Nici despre basistul Köpeczi Sándor nu putem spune că este pentru prima oară la Satu Mare. În octombrie lui 2021, alături de corul Filarmonicii din Tg. Mureș, a umplut cu vocea sa Catedrala Romano- Catolică din municipiul nostru.

     Köpeczi Sándor

    Basistul în vârstă de 34 de ani s-a născut la Cluj-Napoca. Aici a absolvit Liceul de Muzică și Academia de Muzică Gheorghe Dima, unde s-a specializat în pian ca elev al lui Tibor Pap și Csiki Boldizsár. Și-a început cariera de cântăreț în urmă cu unsprezece ani la corul Filarmonicii de Stat Transilvania, iar în prezent este absolvent al Academiei de Muzică din Cluj.

   Din stagiunea 2018/19 și până în toamna anului trecut a fost membru al Operei Maghiare din Cluj, iar în urmă cu trei ani a debutat și la Budapesta, la Opera Maghiară, la seara jubiliară a lui Mihály Kálmándy. În prezent, după spusele sale, este solist la Bayerische Staatsoper din Munchen. Deocamdată pe site-ul operei bavareze compatriotul nostru nu apare nici ca solist, nici ca membru al corului, deci nu vă putem oferi date suplimentare. Știm cu toții încetineala cu care se mișcă IT-iștii de la instituțiile culturale de la noi. Se pare că nu numai la noi.

   A debutat pe scena internațională ca solist vocal în 2014, la premiera mondială a operei contemporane Bizánc (Kalil) de Selmeczi György, spectacol care a făcut parte din Festivalul de Operă Miskolc, Ungaria. De atunci, repertoriul său liric s-a îmbogățit cu roluri precum Sparafucile (Rigoletto), bătrânul evreu (Samson și Dalila), comandant (Don Giovanni), Sacristan (Tosca), Bartolo (Nunta lui Figaro), Ferrando (Trubadurul), Colline (Boema), José Castro și Billy Jackrabbit (Fata din Far-West) sau Lodovico (Otello). Apropo de repertoriul vocal-simfonic, Sándor a interpretat Requiem de Mozart, Requiem de Dvořak, Requiem Parastas de Marțian Negrea și Damnarea lui Faust de Berlioz.

 

   Franz Joseph Haydn

 

  A fost un compozitor austriac. Alături de Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven face parte din rândul marilor personalități muzicale ale epocii clasice vieneze. A fost unul din cei mai influenți maeștri ai tradiției muzicale din Europa apuseană. Este autorul melodiei imnului național al Germaniei, compusă inițial în onoarea împăratului Francisc al II-lea al Austriei în timpul războaielor napoleoniene și introdusă apoi ca „mișcare a doua” în cvartetul de coarde cunoscut sub numele de ”Cvartetul imperial”.

   Joseph Haydn s-a născut pe 31 martie 1732 în Rohrau an der Leitha, un sat la răsărit de Viena, provenind dintr-o familie modestă. Tatăl lui, Mathias Haydn, era rotar, iar mama, Anna Maria Koller, fusese înainte de a se căsători bucătăreasă la familia contelui Karl Anton Harrach. La vârsta de opt ani, Joseph Haydn este admis în corul catedralei din Viena "Stephansdom" unde cântă până la vârsta de 17 ani când, fiind în schimbare de voce, este concediat. În perioada 1749-1759, timp de zece ani, Joseph Haydn își câștigă existența ca muzician liber. Studiază ca autodidact teoria muzicală și contrapunctul și primește ocazional lecții de la compozitorul italian Nicola Porpora. În acest timp începe să compună diverse bucăți muzicale. În 1755 este angajat de baronul Karl Josef von Fürnberg, pentru care compune primele sale cvartete de coarde. Din anul 1759 funcționează ca director muzical în serviciul contelui Ferdinand Maximilian von Morzin în Lukawitz în apropiere de orașul Pilsen. Aici se căsătorește în 1760 cu Maria Anna Keller. Anul 1761 reprezintă un punct de cotitură în viața lui Joseph Haydn, fiind angajat în serviciul familiei Eszterházy în calitate de conducător muzical secund iar, din 1765, va prelua poziția de  șef de orchestră.

   Haydn diversifică și mărește componența orchestrei la circa 30 de instrumentiști și, cu toate obligațiile ce decurgeau din funcția avută, se bucura de suficientă libertate să experimenteze cu orchestra, să-și dezvolte și să-și perfecționeze propriul său stil, așa cum mărturisește el însuși într-o convorbire cu primul său biograf, Georg August Griesinger. În această izolare creatoare, Haydn pune bazele a două genuri importante ale muzicii clasice, simfonia și cvartetul de coarde și compune un mare număr de piese muzicale simfonice, opere și muzică de cameră. 

   După moartea prințului Nikolaus Joseph Esterházy în anul 1790, urmașul acestuia desființează orchestra. Haydn primește o pensie permanentă de 1.400 guldeni și se mută la Viena. Acceptă oferta impresarului englez, Johann Peter Salomon, pentru a dirija un ciclu de concerte la Londra în stagiunea 1791/92. Succesul extraordinar obținut în metropola engleză îi aduce o a doua invitație pentru stagiunea 1794/95. În Londra compune 12 simfonii - Simfoniile Londoneze - și șase cvartete de coarde care constituie unele din cele mai importante creații ale sale. La Londra, Haydn redescoperă genul vocal simfonic-oratoriu, gen pe care îl mai abordase o singura data compunând oratoriul „Întoarcerea lui Tobias”. Haydn compune la Londra alte două oratorii, lucrări ce devin reprezentative pentru creația sa: "Creațiunea" și "Anotimpurile". Cele mai cunoscute dintre simfoniile londoneze sunt: „Simfonia surpriză”, „Simfonia cu lovitură de timpan”, Simfonia "Militară" și „Simfonia Ceasornicul”.

   Despre Anglia, Haydn știa doar câteva lucruri: cum ar fi faptul că Mozart la doar nouă ani a cucerit Londra; Händel a trăit o bună parte din viață și a murit la Londra; tot acolo, Haydn avea un editor, Forster, care îi tipărise câteva cvartete și simfonii pentru care primise un onorariu apreciabil. Contractul pe care l-a semnat Haydn prevedea douăzeci de concerte pe care urma să le dirijeze. Fiecare concert trebuia să conțină o audiție a unei lucrări noi proprii. Haydn trebuia să compună o operă lirică pentru directorul de teatru Gallini, co-asociatul lui Salomon; și încă șase simfonii noi pentru concertele organizate de Salomon. În data de 15 decembrie 1790 Haydn a părăsit Viena însoțit de Salomon, îndreptându-se spre Londra; au călătorit prin Munchen, Wallerstein, Bonn și Calais, de unde s-au îmbarcat pe un vas mai mic, care făcea cursa între coasta Franței și cea a Angliei. Au ajuns în Londra în data de 2 ianuarie 1791. Haydn s-a stabilit în aceeași casă în care a trăit Salomon, iar mai târziu datorită zgomotului existent s-a mutat într-o suburbie. Viața muzicală din Londra era activă și variată, și îmbogățită de un flux constant de artiști din străinătate. Despre activitățile lui Haydn există scrisorile sale către Genzinger și Polzelli precum și observațiile și anecdotele notate în carnețelele sale proprii. La data de 7 februarie 1791 a avut loc prima seară muzicală în care s-a cântat o operă a compozitorului mult așteptat de amatorii de muzică; nu a fost prima simfonie londoneză, ci o lucrare mai veche, o cantată scrisă cu zece ani în urmă, cantata „Ariana la Naxos”.

   Primul concert simfonic - din seria de douăzeci de concerte prevăzute în contract - a avut loc pe data de 11 martie 1791. În vederea evenimentului reprezentat de ciclul de concerte al lui Haydn, numărul instrumentiștilor a fost ridicat la patruzeci și unu: șaisprezece viori, șase viole, patru violoncele, patru contrabasuri, apoi instrumentele de suflat și instrumentele de percuție. Pentru concertul simfonic de deschidere, Haydn a compus primele două simfonii din seria celor douăsprezece compuse la Londra în cadrul celor două călătorii efectuate. Prim violonistul era Salomon. La Londra, nu se introdusese încă obiceiul ca dirijorul să dirijeze de la pupitru, astfel încât Haydn a dirijat de la pian, „punctând din când în când armonia prin acorduri” . Programul primului concert simfonic a fost alcătuit din două părți: în prima parte s-a regăsit o simfonie compusă de Mozart, iar în partea a doua s-au regăsit primele două simfonii londoneze, simfonia nr. 93 și simfonia nr. 94. Între cele două simfonii din partea a doua a concertului s-a intercalat un „catch în gen italian scris de Haydn, lucrare compusă pentru șapte voci” .Primul concert susținut de Haydn în Londra a avut un succes desăvârșit; publicul englez cunoscut drept un public rece, a fost mai mult decât mulțumit.

   Cele douăzeci de concerte prevăzute au continuat cu regularitate pe toată durata primăverii și a verii anului 1791, unul pe săptămână. În acest interval s-au cântat cele șase simfonii compuse atunci la Londra, dar și numeroase simfonii vechi, necunoscute publicului londonez. În cadrul fiecărui concert, la cererea publicului care era din ce în ce mai dornic de piese noi, au fost interpretate cvartete, cantate, serenade și o multitudine de alte lucrări improvizate de către compozitor.

   Prezența lui Haydn la Londra a stârnit multă simpatie, astfel încât numeroase persoane din diferite cercuri sociale au cerut autorităților să „facă un gest, ceva care sa demonstreze public admirația și recunoștința Angliei față de marele artist”. Astfel, Haydn a fost numit doctor honoris causa al Universității Oxford. Evenimentul s-a desfășurat în zilele de 5,6 și 7 iulie 1791. Numirea propriu-zisă a avut loc în ultima zi a evenimentului, 7 iulie. Teza de doctorat pe care a prezentat-o Haydn a fost un Canon cancrizans. Cele trei zile muzicale s-au încheiat fiecare cu câte un concert simfonic în care s-au interpretat lucrări ale compozitorului. În ultima seară a fost executată „Simfonia nr. 92 Oxford”, în sol major. Această lucrare a fost compusă în anul 1783, la Esterhaz, însă poartă acest nume deoarece aici a fost locul primei audiții.

   Ultimul concert susținut de Haydn la Londra în prima sa călătorie a fost cel din ziua de 15 iunie 1792. După acesta, Haydn s-a întors la Viena, însă pentru puțin timp, deoarece, în vara anul 1793 o nouă ofertă trimisă din Londra de Salomon a ajuns la Viena. Oferta cuprindea un nou contract în care erau prevăzute numeroase evenimente muzicale dar și compunerea unui alt ciclu de șase simfonii. Haydn a acceptat oferta lui Salomon; a două călătorie la Londra era stabilită pentru începutul anului 1794.

   În data de 15 ianuarie 1794, compozitorul a plecat spre Anglia; a ajuns în capitala în data de 4 februarie 1794. Cel de-al doilea turneu din Londra a durat optsprezece luni. Timp de un an și jumătate, Haydn a susținut alte douăsprezece concerte simfonice, douăzeci de concerte cu program variat și a luat parte la nenumărate manifestări muzicale. În cele douăsprezece concerte simfonice, programul prevedea șase lucrări „inedite” ca și în cazul primei călătorii, compuse special pentru al doilea turneu din Anglia. Simfoniile acestea poartă numerele 99-104, completează ciclul celor douăsprezece simfonii „londoneze” și încheie întreaga creație simfonică a compozitorului. Din seria simfoniilor nr. 99-104, simfonia nr. 99 a fost compusă la Viena, în vara anului 1793. Celelalte au fost compuse la Londra în anii 1794-1795.

   La a doua sa venire în Londra, Haydn a fost primit cu aceeași căldură ca și în prima călătorie. Diferența a constat în faptul că de această dată, scopul compozitorului nu a mai fost acela de a cuceri publicul, ci de a-și stabili o reputație incontestabilă.

   Aceste două experiențe au schimbat viziunea compozitorului despre lumea din jur, dar și modul său componistic. Haydn însuși a realizat schimbarea structurală realizată atât în interiorul său cât și în creația sa, astfel a numit ultimele sale șase simfonii „simfonii de tranziție” .

   Seria simfoniilor nr. 99-104 se diferențiază de precedentele șase simfonii londoneze prin elemente inovatoare ce apar în esența lor; putem vorbi de o „neobișnuită nuanță de tristețe” , unde simțul ludic cu care ne-a obișnuit compozitorul cedează în favoarea seriozității. Nu se poate spune că temele ultimelor simfonii sunt depresive, însă putem spune că sunt mai profunde.

   A doua călătorie în Anglia a compozitorului a luat sfârșit în data de 15 august 1795.

   Joseph Haydn moare la Viena pe 31 mai 1809.

Opriți războiul!

 

Un nou duel Ardeal - Regat

    Faptul că șase echipe din primele opt au jucat în deplasare nu le-a împiedicat pe gazde să-și taie cele mai gustoase felii din prima coptură a anului. Doar CFR-ul și FCSB-ul s-au întors acasă îndestulați. UTA și Argeșul au mai prins ceva firimituri. Vineri și sâmbătă doar gazdele s-au ghiftuit. Din păcate s-au înscris numai 16 goluri ceea ce face ca media campionatului să scadă la 2,3 goluri/meci.

   „U” - Voluntari 2-1 cu emoții pentru Ioan Ovidiu Sabău; Rapid - Sepsi 3-0 pe posesie inversă; Mioveni - Petrolul 1-0 în surpriza etapei (Dică); Botoșani - Univ. Craiova 1-0 spre satisfacția cvartetului fruntaș; 48 - UTA 1-1 în cea mai seacă partidă (doar cinci ocazii); Hermannstadt - FCSB 0-1 într-un joc echilibrat; Chindia - Argeș 1-1 plăcut dar nemeritat pentru Croitoru; Farul - CFR 0-3 și n-o să fie ultima înfrângere pentru dobrogeni.

   Etapa ce vine condensată cu șase meciuri în două zile va da larghețe Rapidului și CFR-ului în partidele lor de vineri, respectiv luni, din deplasare. Nu-i sigur dar ar fi normal să se întoarcă cu tolba plină. Celelalte partide par echilibrate prin prisma jocului arătat după prima etapă din acest ianuarie, mai ales că trei dintre aceste meciuri se dispută între vecine de clasament.

   Să nu uităm că și aceasta este o etapă în care se confruntă cei de dincolo de Carpați cu cei de dincoace. Ardelenii au de luat niște revanșe pentru că în tur, în etapa a șaptea au obținut doar o victorie și două meciuri nule (regățenii oținând două victorii), iar în etapa a opta a fost echilibrată, câte două victorii de fiecare parte. Săptămâna trecută a fost și mai nesatisfăcătoare, regățenii obținând trei victorii fața de una singură, cea a campioanei.

   FCSB - Farul (duminică, ora 20) Derbiul etapei. Nu știu ce mă face să cred că gazdele vor avea un meci ușor. Cred că la oaspeți s-a instaurat o teamă de victorie. Nu despre victoria într-un meci vorbesc ci despre victoria finală. Nu-i va fi ușor lui Hagi să instaureze o liniște interioară într-un lot cu psihicul labil. Într-un lot eterogen, într-o continuă schimbare și cu titulari ce își vorbesc doar pe teren.

   Voluntari - CFR (luni, ora 20) Oare ce se va întâmpla cu acest meci dacă Novak, ministrul sportului, își va pune în aplicare amenințările? În etapa precedentă gazdele au avut nouă străini titulari, iar oaspeții opt. Petrescu n-are voie să plece fără trei puncte din Ilfov, dar poate chiar asta să-i zgândăre ambițiile lui Ciobotariu.

   Univ. Craiova - Hermannstadt (sâmbătă ora 20) Cred că aceasta va fi cea mai frumoasă partidă a etapei. Ambele echipe au un joc deschis, cu accente pe tehnică în regim de viteză ceea ce, dacă se-ntâmplă, n-ar putea decât să bucure ochiul iubitorului de fotbal.

   Sepsi  - 48 (duminică, ora 16) Partidă care în spiritul duelului Ardeal - Regat ar putea balansa acul busolei către nord-vest privind la general, chiar dacă Sf. Gheorghe este mai la est decât Craiova. Pe de altă parte se spune că Bănia este capitala Olteniei, dar Oltul trece pe lângă Sf. Gheorghe nu prin Craiova. Ba mai mult. Sepsi este denumirea în limba maghiară a râului Olt.

   „U” - Rapid (vineri, ora 20) Aș fi vrut să văd meciul acesta la fața locului, dar starea de sănătate nu prea îmi permite. Poate vara să mai umblu hai-hui. Apropo! Știați că în Cluj cel mai vechi club montan de turism se chema „Hai-Hui”? Nu știu dacă mai trăiește. Despre meci vă las pe voi să gândiți. Eu sunt prea legat afectiv de Rapid, dar nici universitarii clujeni nu-mi displac.

   Petrolul - Chindia (sâmbătă. ora 17) Aș merge pe mâna gazdelor dar se pare că puțurile seci ale petroliștilor îi afectează și în teren nu numai în viața personală. Vezi etapa trecută în care au dat ocazia celor din Mioveni să obțină prima victorie pe teren propriu din acest an competițional. Deci: prilej pentru nomazi să-și mai tivească zestrea.

   Argeș - Botoșani (duminică, ora 13,30) Cred că moldovenii se vor impune lejer în ciuda unui Croitoru care începe să-și arate nepriceperea datorată chiulului de la școli de profil.

   UTA -  Mioveni (sâmbătă, ora 14,30) De data aceasta cenușăreasa etapei coincide și cu partida dintre ultimele două clasate. Tot aștept ca jocul frumos, pe alocuri bun, al textiliștilor să se vadă și pe tabela de marcaj. Pe de altă parte nu cred că Dică a obținut punctul de la Ploiești din compania târgoviștenilor. Cred că a fost un rezultat fortuit (întâmplător).

   Opriți războiul!

   

Francmasoneria

    Data de 24 ianuarie reprezintă pe lângă marea sărbătoare națională a „Micii Uniri” și o sărbătoare mai restrânsă a unei organizații mai mult discretă decât secretă. Din capul locului trebuie să spun că nu sunt mason chiar dacă prin anii 1997-98 am fost contactat, mai pe față mai pe dos, de reprezentanți ai acestora. Nu toate convigerile mele sunt acceptate de ei și nu toate acțiunile lor coincid cu intervalul de acceptabilitate pe care mi l-am impus. Asta nu înseamnă că nu le port un anumit respect.

    Privirea mea peste umăr din această săptămână s-a oprit asupra lor nu pentru că s-au împlinit marți 30 de ani de la „reaprinderea Luminilor Marii Loji Naționale din România” ci mai mult pentru surprinderea pe care am avut-o atunci când am primit un comunicat de presă semnat de George Ivașcu, Marele Maestru al Marii Loji Naționale din România, referitor la acest eveniment.

   N-ar fi rău să spunem câteva cuvinte despre ce este francmasoneria. Francmasoneria (masoneria), ca instituție, este un ordin inițiatic ai cărui membri sunt înfrățiți prin idealuri comune morale, spirituale și sociale, prin inițierea conformă unui ritual comun, prin jurământul depus pe una din cărțile sfinte ale marilor religii (Biblia, Coranul, Dao de Jing, Vedele hinduse, Tripitaka budiste, sau alte scrieri considerate sacre) și, în majoritatea ramificațiilor, prin credința într-o „Putere Supremă“ spusă „Mare Arhitect al Universului“. Organizațiile masonice, prezente în majoritatea țărilor, se regăsesc sub forma obediențelor autonome, „Mare Lojă” sau „Mare Orient” (grupări de loji), ele însele compuse din „loji albastre” (zise și „ateliere”) de câte 7-50 de persoane (uneori chiar mai multe). Numărul francmasonilor în lume este de circa patru milioane, majoritatea în Statele-Unite și în Europa occidentală.

   Mason în engleză,  maçon în franceză sau maurer în germană înseamnă zidar. Free în engleză, sau frei în germană înseamnă liber, iar franc în franceză înseamnă sincer. De aceea „free mason”, „francmaçon” sau „freimaurer” se poate traduce liniștit ca „zidari liberi”. De fapt breasla în sânul căreia a apărut această mișcare este cea a constructorilor de biserici, catedrale, bazilici sau a altor construcții cu destinații religioase. Dacă îi întrebi, ei spun că sunt „o asociație de oameni liberi și de bune moravuri care conlucrează pentru binele și progresul societății prin perfecționarea morală și intelectuală a membrilor săi.”

   Discuțiile pro și contra masoneriei sunt multiple și diversificate și nu cred că este aici locul să dezbatem această problemă. Bineînțeles că cei cărora le-am zgândărit curiozotatea sunt liberi să devină autodidacți și să-și formeze propria părere.

   Mircea Eliade afirma despre mentalitatea masonică într-o cuvântare ocazională că este „un mod de a gândi și de a acționa în același timp ezoteric - adică intim, tainic, nearătat mulțimii, împărtășit de grupuri restrânse de oameni care se recunosc între ei tocmai prin acest fel de a fi și prin anumite expresii și semne comune, învățate printr-o inițiere comună - cât și exoteric - adică prin declarațiile și acțiunile lor publice”.

    În România francmasoneria este organizată în mai multe obediențe: Marea Lojă Națională Română fondată în 1880, Marea Lojă Națională Unită din România, apoi Marea Lojă Națională din România, Marele Orient de Rit Scoțian Antic și Acceptat din România, Marea Lojă Regulară a României, Marea Lojă Națională a României, Marele Orient din România UMSOI și Marele Orient al României, precum și alte câteva obediențe mai mici, între care unele deschise și femeilor (Dreptul Uman din România, Marea Lojă Feminină a României, Marele Ordin Feminin Român). Aceste obediențe nu se recunosc reciproc.

   Cea mai mare lojă din România este Marea Lojă Națională din România, unica recunoscută de United Grand Lodge of England și internațional de alte Mari Loji regulare.

   În 2009 au fost aproximativ 7500 francmasoni în România, dintre care 7000 „regulari” (obediențele inițial anglo-saxone ale Marilor Loji naționale) și 500 „liberali” (obediențele franceze ale Marelui Orient și a Dreptului Uman). Pe lângă și printre acestea, există cercuri mai restrânse (gradele superioare) care își inițiază membrii în cunoașterea mai profundă a simbolisticii și a istoriei ezoterice și spirituale a omenirii.

   N-ar fi frumos să închei aceste rânduri fără să redau un pasaj din comunicatul de presă despre care vă spuneam la începutul acestei opinii:

    „Anul 2023 aduce cu sine o serie de aniversări în Francmasoneria română, pe care Marea Lojă Națională din România le onorează prin activități specifice și manifestări științifice și culturale.
   Treptele succesive parcurse în devenirea ei suverană, au impus Francmasoneria nu doar ca martoră a înfăptuirii Statului nostru național de la 1859 la Iași, sau din 1918 la Alba Iulia, ci și în lucrarea ridicării unei națiuni moderne, activă prin oameni politici de talia lui Mihail Kogălniceanu, Gheorghe Brătianu, Ion Ghika, Octavian Goga și a multor alți francmasoni care au dat națiunii personalități puternice.”

   Opriți războiul!

Controversatul actor secretar de stat András István Demeter pe scena Filarmonicii Dinu Lupatti

      Fiind vorba de un act cultural nu ne interesează duelul peren (2011) dintre secretarul de stat András István Demeter și DNA sau ANI. Pe această pagină ne interesează actorul și directorul Demeter, cel care a absolvit Institutul de Teatru din Târgu Mureș în 1992. Cel care a studiat managementul cultural la Dijon și mai puțin cel care a studiat dreptul la Timișoara. Cel care a condus Teatrul Csiky Gergely din Timișoara (1993-2005) și nu cel care ocupând diferite funcții în cadrul unui minister (2005-2010) și-a semnat o autonumire. Cel care și-a arătat măestria în filmul „Apostolul Bologa” (după romanul lui Liviu Rebreanu „Pădurea Spânzuraților”) și nu cel care are o fiică cu Maia Morgenstern. Cel care ne-a reprezentat țara la summit-ul francofoniei de la Djerba (Tunisia, 13 - 21 noiembrie 2022) și nu cel care în calitate de politician UDMR mai zâmbește galeș căteodată membrilor Comisiei de Cultură din Camera Deputaților.

   Joi, 26 ianuarie, de la ora 19 pe scena Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare actorul Demeter va da viață lui Peer Gynt, o compoziție muzicală scenică pentru orchestră și cor. Programul complet al „Concertului simfonic” în care sunt valabile abonamentele cu nr. 23 cuprinde uvertura operei „Don Pasquale” de Gaetano Donizetti, „Concerul pentru fagot” în fa major al lui Carl Maria von Weber în care David Mathe (alt invitat al serii) ne va impresiona cu instrumentul său și Preludiul, Suita nr. 1 și Suita nr. 2 din „Peer Gynt” de Edvard Grieg. Trebuie menționat că Peer Gynt este la bază o piesă de teatru inspirată dintr-un basm norvegian, piesă scrisă în daneză de norvegianul Henriq Ibsen și publicată în 1867. La pupitru în acest crepuscul de ianuarie va evolua dirijorul nostru, maestrul Ștefan Novak.

   David Mathe

    S-a născut în anul 1982, în România. A studiat la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, sub îndrumarea prof. Bela Barabas și la Universität der Künste din Berlin sub îndrumarea prof. Ecart Hübner.

   Din 2010, David Mathe este fagotist principal al Staatskapelle Weimar. A fost fagotist principal la Dortmunder Philharmoniker între 2007-2008 și membru al Orchestrei Filarmonicii Transilvania din Cluj-Napoca între 2001-2007.
   Ca fagotist principal a interpretat alături de alte orchestre precum: Staatskapelle Dresden, Staatsoper Hamburg, Münchener Kammerorchester, Deutsche Oper Berlin, MDR Leipzig Radio Symphony Orchestra, Dresdner Kapellsolisten și Orchestra de Cameră a Festivalului din Lucerna și acum are onoarea să ne dezvolte arta sa împreună cu Orchestra Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare.
   S-a bucurat de colaborarea cu dirijori celebri precum Christian Thielemann, Marek Janowski, Kent Nagano, Michael Sanderling, Sir Neville Marriner, Rudolf Buchbinder, Heinz Holliger și acum Ștefan Novak..
   David Mathe este un muzician de cameră pasionat. Concertează în mod regulat alături de alți muzicieni de cameră precum prof. Martin Spangenberg, prof. Christian Wetzel, prof. Johannes Peitz, prof. François Benda, prof. Wally Hase, prof. Thorsten Johanns, prof. Christian-Friedrich Dallmann.
   E câștigătorul recunoscut al mai multor competiții naționale din România și câștigător al „Wiener Classic Prize” la Semmering, Austria.
   Din 2017, David Mathe este lector la Universitatea de Muzică „Franz Liszt”, Musikgymnasium Belvedere din Weimar.

   Opriți războiul!

 

 

 

Derbiul campionatului

    Puțini sunt aceia care în prima jumătate a lui iulie trecut ar fi bănuit că derbiul campionatului se va desfășura în etapa a douăzeci și doua. Dacă despre CFR nu se poate spune că ar reprezenta o surpriză, Farul lui Hagi a ajuns în această poziție cu totul neașteptat. Loturile din acel iulie ar fi dat de bănuit că pe lângă CFR doar FCSB, Univ. Craiova și, în parte, Rapidul ar putea emite pretenții la titlu.

   Întreruperea pentru sărbătorile de iarnă prelungite au dat ocazia celor cu obiective (adică marii majorități a echipelor) să plece în cantonamente și să se orienteze pentru acoperirea posturilor deficitare. Până marți nu s-au putut face transferuri decât cu jucători liber de contract. Astfel de transferuri se dovedesc a fi lipsite de o consistență valorică a jucătorilor așa că echipele cu ștaif nu s-au prea aruncat spre negocieri. Abia acum zbârnâie telefoanele și scârție ușile caselor conspirative. Necazul e că a trecut perioada de adaptare a potențialilor nou-veniți ceea ce face ca integrarea lor într-un mecanism deja format să fie ori întârziată, ori nereușită.

   Etapa despre care vă vorbeam, cea cu numărul 22, pare să fie rezervată oaspeților. Cu excepția liderului și a echipei clasate pe locul patru, restul echipelor din prima jumătate a clasamentului joacă în deplasare. Cum și excepțiile au meciuri cel puțin dificile ne-am putea aștepta ca o sumedenie de puncte să plece odată cu defluirea oaspeților.

   Farul - CFR (luni, ora 21) Chiar dacă nu este un meci decisiv această partidă și-ar putea pune serios amprenta pe cum va arăta podiumul campionatului. Un eșec al gazdelor ar putea avea un efect dezastruos asupra marinarilor. Constanța (n.a. - substantiv propriu sau comun, ambele înțelesuri au acoperire) lui Hagi va avea de suferit. Un eșec al oaspeților nu ar zdruncina în aceeași măsură moralul lor pentru că acolo îi Dan Petrescu care le va spune ce grea partidă vor avea peste o săptămână la Voluntari.

   Rapid - Sepsi (vineri, ora 20) Al doilea derbi al etapei pare la prima vedere nu chiar atât de încrâncenat. Așa să fie? Eu cred că vom vedea mai puțin fotbal spectacol și mai mult fotbal tacticizat. Asta dacă nu uită jucătorii indicațiile lui Mutu și Bergodi la presiunea tribunelor. Au avut grijă dușmanii să-i abată atenția lui Mutu de la treburile zilnice. I-au dat pe la nas cu ceva izuri din cizmă (Salernitana).

   Hermannstadt - FCSB (duminică, ora 20,45) Chiar dacă cele două echipe reprezintă jumătăți diferite ale clasamentului partida de la Sibiu pare foarte interesantă. Să nu uităm că în ultimele două jocuri ciracii lui Măldărășanu au surclasat lidera și au învins campioana în Gruia. Apoi FRF-ul le-a muștruluit îndrăzneala confiscându-le o grămadă de puncte.

   Botoșani - Univ. Craiova (sâmbătă, ora 20) Este al patrulea joc care începe după crepuscul, pe vremea telejurnalelor. Moldova - Oltenia!! Fain meci. Mai ales că gazdele ar dori să-i facă pe plac și latifundiarului din Pipera. Dacă am privi partida prin prisma numărului de jucători chemați la națională oaspeții ar trebui să bată cu mult la zero. De remarcat că ambele formații au prospături pe banca suferinței: oltenii Stoican și Neagoe!

   „U” - Voluntari (vineri, ora 16,30) Onoarea de a deschide anul fotbalistic 2023 o au universitarii clujeni și multinaționala din Voluntari. Sunt curios dacă amenințările ministrului sporturilor vor deveni realitate în ceea ce privește prezența pe teren a jucătorilor străini. În ultima etapă primul 11 al ilfovenilor conținea doar doi români. Pentru gazde e un meci capital. Și ei au un vechi nou antrenor în persoana lui Ioan Ovidiu Sabău.

   Chindia - Argeș (luni, ora 18) Vecine de clasament ambele trăiesc sub spectrul partidelor de baraj pentru evitarea retrogradării. Dacă mă întrebați pe mine aș dori ca echipa nomazilor să se odihnească un pic prin eșaloanele inferioare până vor avea și ele un stadion la cerințele unei echipe de superligă.

   Mioveni - Petrolul (sâmbătă, ora 18) Normal ar fi ca petroliștii să aibă un meci ușor. Problemele financiare s-au dovedit în numeroase rânduri, pe la alte echipe, că nu se repercutează pe teren. Și la precedenta partidă a celor din Mioveni le-am prezis un insucces și n-a fost chiar așa. Totuși...

   48 - UTA (duminică, ora 15,30) Cenușăreasa etapei se joacă de data asta la Craiova. Juveții lui Mititelu au în față o echipă aflată cu picioarele în noroi și cu capul în nori. Fotbalul practicat de textiliști este unul frumos dar ineficient. Ba Fortuna, ba furtuna le încurcă ițele. Ba arbitrul, ba liberul arbitru le joacă feste. Nu m-aș încumeta la un pronostic...

   Opriți războiul!

   

Foarte rapid: 100 de ani!

    Rapid. Foarte rapid au trecut 100 de ani. Sau or să treacă. Mai e puțin, foarte puțin. Câteva zeci de zile. Poate că dacă ar fi fost doar acest secol ce este pe cale să-l celbreze nu m-aș fi așezat să scriu aceste rânduri despre Rapid. Aș fi vrut, probabil, să mă bucur doar eu cu rapidiștii mei de momentul ce va să vină.

   Ar fi fost doar bucuria lăuntrică a celui care a iubit, iubește și probabil va iubi Rapidul. A celui care la 14 ani își cerea dezlegare de la Steagu Roșu pentru a merge la Rapid. A celui care și-a lăsat mama plângând în gara din Brașov plecând la liceu în București pentru a juca la Rapid. A celui care a intrat cu media 10 la liceu de teamă că dacă nu intră trebuie să se întoarcă la Brașov (cum îi promisese mamei) fără să fi purtat vreodată tricoul Rapidului. A celui care după antrenamente rămânea până se însera de-a binelea pe terenurile de ciment și zgură de sub bătrânul Pod Grant (cel metalic, ras de pe cele două maluri ale fluviului feroviar) la miuțe interminabile. A celui care ridica cu plăcere bilele sau se ocupa de tabela de marcaj pentru popicarii și popicarele Rapidului în sala de sub tribuna a II-a. A celui care înapoia bucuros mingile de polo care părăseau bazinul în aer liber în care Rapidul bătea la polo cu 9-0 naționala Cubei. A celui care plângea de bucurie când voleibaliștii câștigau Cupa Campionilor Europeni în sala de sub aceeași tribună a II-a în finala cu Dinamo București. A celui care la 18 ani a avut tăria să renunțe la fotbal atunci când și-a dat seama că nu are valoarea necesară de a juca la seniorii Rapidului... A celui care până deunăzi urmărea toate jocurile amicale și oficiale (uneori și antrenamentele) ale echipei Nice în speranța, ce s-a dovedit zadarnică, precum că Rareș Ilie va deveni noul star de primă mărime al fotbalului românesc.

   Dar nu pentru asta arunc această privire peste umăr. Motivul este altul și onorează atât clubul Rapid cât și echipa de fotbal Rapid. Rapidul dorește să sărbătorească acest al doilea jubileu al său nu numai festiv, ci și sportiv. Rapid este entitatea care are cea mai mare creștere de randament din toate cluburile sportive din țară. Pentru a-mi susține această aserțiune voi compara mai jos rezultatele obținute astăzi de sportivii Rapidului cu cele obținute în anul 2019 (am evitat perioada pandemiei).

   Fotbal

   Feminin - azi prezentă în optimile Cupei României; la începerea prezentei ediții de campionat echipa nu era înființată;

   Masculin - azi locul patru (trei dacă luăm în considerare meciurile directe cu echipele cu care se află la egalitate de puncte) în Liga 1; în 2019 a câștigat una din seriile Ligii 3 și a promovat în Liga 2.

   Handbal

   Feminin - azi campioană en titre și locul 2 în actualul prim eșalon (Liga florilor) și prezență în Liga Campionilor cu șanse reale de a juca în turneul final de patru; în 2019 se afla pe undeva pe la mijlocul clasamentului din al doilea eșalon.

   Masculin - nu are reprezentantă.

   Baschet

   Feminin  - azi locul 5 în primul eșalon și prezență activă în una din cupele europene; în 2019 a ocupat locul 10 evitând la limită retrogradarea în al doilea eșalon.

   Masculin - azi locul 2 în una din cele două conferințe ale primului eșalon; în 2019 a ocupat locul 18 în play-off-ul primului eșalon.

   Volei

   Feminin - azi locul șase în primul eșalon; în 2019 nu se afla în primul eșalon

   Masculin - azi locul cinci în primul eșalon; în 2019 nu se afla în primul eșalon.

    Polo

   Feminin - din 2019, de la înființare, Rapid a câștigat de trei ori campionatul. Acum e tot în frunte.

   Masculin - azi locul 4 în primul eșalon (cea mai bună performanță din ultimii 35 de ani); în 2019 locul 5.

   Mă rezum deocamdată la sporturile de echipă cu mingea.

   Opriți războiul!

   

Ambasadorii muzicali ai Austriei alină dorul de ducă al sătmărenilor

    Poate spuneți că sunt cam răutăcios atunci când ați citit acest titlu, dar trebuie să știți că toți cei trei invitați din această săptămână ai Filarmonicii Dinu Lipatii fac parte sau au făcut parte din Orchestra Tonkunstler din Viena. Mai mult, spectacolul este organizat cu ajutorul Forumului Cultural Austriac așa că publicul sătmărean va beneficia de un act artistic de cea mai bună calitate chiar dacă acești ambasadori vor trebui să se umilească pe la vamă la întoarcerea în Shengen.

   Așadar, joi 19 ianuarie, de la ora 19, pe baza abonamentului cu nr. 22 sau a biletului procurat de la sediu până chiar înaintea începerii concertului, avem onoarea să aplaudăm intrarea în scenă a dirijorului austriac Azis Sadikovic împreună cu violonistul Kirill Maximov și violoncelistul Ion Storojenco, ambii instrumentiști născuți în Moldova de peste Prut.

   Sub titulatura de „Concert simfonic” protagoniștii acestei seri de excepție vor interpreta „Dublu concert” în la minor al lui Johannes Brahms și „Simfonia a IV-a” în si bemol major a lui Ludwig van Beethoven. Creația lui Brahms este dedicată viorii și violoncelului, iar cea a lui Beethoven a fost scrisă în vara anului 1806, iar premierea a avut loc în martie 1807 la reședința prințului Joseph Franz von Lobkowitz și este orchestrată pentru flauturi, 2 oboaie, 2 clarinete în si bemol, 2 basuri, 2 corni francezi în si bemol și mi bemol, 2 trompete în si bemol și mi bemol, timpane și, bineînțeles, instrumente cu coarde.⁠ 

   Cu trei reședinț, la Musikverein Wien, la Festspielhaus St. Pölten și în Grafenegg, Orchestra Tonkunstler este unul dintre cei mai mari și mai importanți ambasadori muzicali ai Austriei. Accentul muncii artistice a orchestrei este repertoriul orchestral tradițional, variind de la perioadele clasice la cele romantice până în secolul al XX-lea.

   Azis Sadikovic

   Născut la Viena în 1983, Azis Sadikovic a studiat arta dirijoratului cu Georg Mark și vioara cu Werner Hink (maestru de concert al Wiener Philharmoniker) la Konservatorium Wien Privatuniversität unde a absolvit cu distincție în 2008. În plus, a urmat cursuri de master cu Daniel Barenboim, Gustavo Dudamel. Peter Eötvös, Yakov Kreizberg, Colin Metters, Kurt Masur, Günter Neuhold și Nicolàs Pasquet și a lucrat cu personalități precum Christopher Ventris, Elisabeth Leonskaja, Julia Fischer, Bobby McFerrin și Pavel Vernikov.

  Dirijorul austriac este câștigătorul premiului I și al premiului special Caixa-General la Concurso Jovens Maestros 2013. În plus, este câștigătorul premiului II la Concursul Internațional de Dirijat Solti 2017 din Ungaria și câștigătorul premiului III și bagheta de bronz la renumitul Concurs Internațional de Dirijat Fitelberg 2012. 

  Din 2007 până în 2012 a fost dirijor-șef al Akademisches Symphonie Orchester Wien și și-a fondat propria orchestră în 2007, Ensemble Wien Klang. A deschis sezonul 2020/21 cu Orchestra Tonkünstler din Austria Inferioară în calitate de membru.

   Azis Sadikovic a lucrat împreună cu numeroși membri ai Wiener Philharmoniker și Berliner Philharmoniker. A concertat cu soliști precum Jonas Kaufmann, Julian Rachlin, Andreas Schager, Elena Maximova, Bo Skovhus, René Pape, Hila Fahima, Kristin Lewis, Natalia Ushakova, Florian Boesch, Mojca Erdmann și Tomasz Konieczny. 

  Azis manifestă un mare interes pentru muzica zilelor noastre. A concertat la Festivalul Voix Nouvelles din Royaumont (Franţa) şi a avut concerte cu Ansamblul specializat Linea din Strasbourg şi Namascae Lemanic Modern Ensemble (Elveţia). Azis Sadikovic este activ și în proiecte de educație muzicală. De exemplu, a lucrat cu Orchestra Filarmonicii Radio Germane din Saarbrücken - Kaiserslautern în ianuarie 2020 și cu Orchestra Tonkünstler din Austria Inferioară (Grafenegg) din sezonul 2021/22.

   Kirill Maximov  

   S-a născut la Chișinău (Moldova). La vârsta de cinci ani a primit primele lecții de vioară de la Alla Guseva la școala specială de muzică Sergej Rachmaninov. Din 2002 până în 2003 a studiat la Bordeaux cu Robert Papavrami, în 2017 și-a încheiat cu distincție studiile cu Dora Schwarzberg la Universitatea de Muzică și Arta Spectacolului din Viena.

   A urmat cursuri de master cu Koichiro Harada, Marianne Piketty, Taras Gabora, Lothar Strauss, Igor Ozim, Hubert Kroisamer și Krzysztof Węgrzyn.   Kirill Maximov a câștigat premii la multe concursuri internaționale de vioară, cum ar fi Concursul de muzică Mykola Lysenko de la Kiev, Concursul de vioară Villa de Llanes din Spania, Concursul pentru tineri virtuoși din Sofia, Bulgaria, Concursul de vioară Stefanie Hohl și Concursul de vioară Fritz Kreisler din Viena. Din mai 2017 este primul concertmaster al Orchestrei Tonkunstler.

  În calitate de concertmaster invitat, a cântat cu Wiener Symphoniker și – ca parte a unui turneu de două săptămâni în Japonia în 2020 – cu orchestra Centrului de Arta Spectacolului din Hyogo, la a cărei pupitru s-a aflat dirijorul șef al Tonkünstler, Yutaka Sado. Kirill Maximov a cântat ca solist cu numeroase orchestre, inclusiv Südwestdeutsches Kammerorchester Pforzheim, Orchestra Simfonică Națională a Moldovei. Acum va dirija Orchestra Filarmonicii de Stat Dinu Lipatii din Satu Mare

   Kirill Maximov a împrumutat din colecția Băncii Naționale a Austriei un „Antonio Stradivarius ex Baron Oppenheim” construit la Cremona în 1716.

   Ion Storojenco 

   S-a născut într-o familie de muzicieni din Chișinău, Moldova, unde a primit primele lecții de violoncel la vârsta de patru ani. După ce familia sa s-a mutat la Cluj, a intrat la școala de muzică din localitate pe care a terminat-o în 2008 la clasa prof. Adalbert Torok.

    În același an este acceptat la Universitatea de Muzică din Viena, unde studiază la clasa prof. Robert Nagy. Între realizările sale se numără câteva premii I la concursuri naționale și internaționale din România, premiul II la Concursul Gradus ad Parnassum din Austria, precum și premiul II la Concursul internațional de violoncel Liezen 2012. Ion cântă des ca solist la filarmonici și orchestre din România și Moldova. În martie 2013, Ion a fost acceptat ca înlocuitor la Opera de Stat din Viena.

   Astăzi este violoncelist cu acte în regulă la Orchestra Tonkünstler din Viena.

   Opriți războiul! 

Ieri, azi... ieri

   Poate că trecerea implacabilă a timpului ascunde în ea fapte și evenimente a căror amintire nu este aceeași pentru fiecare participant la făptuirea istoriei. Poate că el și ea percep diferit aserțiunea că unul și cu unul fac întotdeauna doi. Poate că Eminescu și Brâncuși au gândit diferit atunci când au zămislit „Geniul pustiu” sau „Pasărea măiastră”. Poate că...

   Această relativitate dependentă nu neaparat de sistemul de referință ci de cel de percepție, de un sistem carnal și unul neural a căror mixtiune în proporții aleatorii duce la adevăruri diferite exprimate în același mod sau în moduri total opuse. Cam la asta s-ar reduce amintirile noastre despre fapte și evenimente petrecute alături de cineva dar care nu coincid cu amintirile acelui cineva. Un cineva care ar putea fi, emoțional vorbind, un apropiat sau un repudiat.

   Senzorial, nu mă pot raporta decât la faptele și evenimentele petrecute de la jumătatea secolului trecut încoace. Nu întotdeauna percep aceleași evenimente din trecut (comunism) sau din prezent (democrație) precum unii din contemporanii mei. Mă refer la cei cu voce (verb). Nu știu de ce dar cred că cei fără voce (verb) sunt mult mai mulți și mai apropiați de modul meu de a vedea lucrurile.

   Din capul locului trebuie spus că perioada comunistă a lui Ceaușescu poate fi împărțită în trei: preluarea puterii, înflorirea și decadența.

   Preluarea puterii a fost o perioadă relativ restrânsă dar plină de atrocități atât împotriva celor care contestau comunismul cât și în cadrul partidului. Închisorile de pe întreaga hartă a țării gemeau de condamnați politic. În această negură cultura a avut mult de suferit. Încătușată, răbufnea pe ici pe colo, și dacă nu era ucisă de-a dreptul, era ba reorientată, ba expulzată.

   Despre perioada înfloritoare sunt multe lucruri frumoase de spus. Nu toate sunt aduse la cunoștința celor mai tineri. Atunci, cu toate constrângerile legate de metehnele regimului, populația era fericită. În anumite limite aș putea spune că era o fericire liberă. Libertatea fericirii se vedea pe stradă, în sălile de teatru, în ogrăzi, pe ogoare, în fabrici și uzine, pe ulițe și pe cărări. Libertatea cuvântului nu prea exista, dar foarte puțini erau aceia care sufereau din acest motiv. Cu toate acestea în sălile de teatru, în unele replici, se reușea totuși introducerea unui spirit libertin, așa cum este el astăzi înțeles.

   Referitor la acea perioadă, eu personal, nu am avut nimic de suferit. Ba din contră, atunci mi-am cunoscut țara de-a lungul și de-a latul, atunci câștigam timpul prin biblioteci sau săli și terenuri de sport, atunci m-am îndrăgostit, atunci am învățat să muncesc și, ca nărav, atunci am învățat să fiu independent. Fără a fi fost membru de partid și destul de slobod la gură n-am avut de suferit. Dar nici nu eram „Gică contra”. Mă adaptam la condiții făcând ceea ce credeam eu de cuvință că e bine. Cei cu jumătate de secol de trai nu pot vorbi despre acea perioadă pentru că n-au trăit-o. Unii chiar o hulesc în necunoștință de cauză.

   Dacă aș compara acea perioadă cu cea prezentă nu cred că azi-ul bate ieri-ul (dacă îmi permiteți declinarea celor două adverbe).

   Decadența comunismului ceaușist a venit o dată cu senilizarea acestuia. Senilizarea atât a comunismului cât și a Ceaușeștilor și-a pus agresiv amprenta. A fost o perioadă urâtă. Cea mai urâtă. O perioadă care, cu mult regret din partea mea, a făcut uitată înflorirea despre care vă vorbeam. Nu vreau să dau exemple nici într-un sens, nici în celălalt pentru că le știți, le intuiți, le simțiți.

   Despre democrație vom vorbi altă dată dar, după părerea mea, democrația asta nu-i prea democrată!

   Opriți războiul! 

Romantismul din muzica clasică rusească din secolele XIX și XX: Rachmaninoff și Musorgski

    Faptul că dirijorul olandez Josef Suilen s-a îndrăgostit iremediabil de Filarmonica de Stat Dinu Lipatti din Satu Mate reiese clar din faptul că și în această săptămână bagheta sa va excela pe scena filarmonicii sătmărene. Joi 12 ianuarie, de la ora 19, cu bilet sau cu abonamentul cu nr. 20, avem șansa să-i admirăm talentul într-un „Concert simfonic”.

   De data aceasta, împreună cu pianista sătmăreancă Isabella Voropciuc, vor da viață „Concertului nr. 2 pentru pian și orchestră” în do minor al lui Serghei Rachmaninoff și a compoziției „Tablouri dintr-o expoziție” a lui Modest Musorgski.

   Pentru a scoate în evidență calitatea excepțională a spectacolului pe care îl vom urmări joi, voi spune mai jos câteva cuvinte despre foarte tânăra sătmăreancă a cărei impetuozitate vă invit să o admirați și, bineînțeles, despre cei doi controversați (mai ales Musorgski) compozitori din perioade diferite ale romantismului muzical rusesc. Informațiile sunt culese din presa de specialitate de notorietate.

   Isabella Maria Voropciuc

    Isabella s-a născut pe data de 9 iunie 2002 în Satu Mare. La vârsta de 4 ani și-a început călătoria muzicală alături de profesoara de pian Budeanu Mihaly Judith, îndrăgostindu-se astfel iremediabil de complexul instrument.

   În anul 2009 devine elevă la Liceul de Arte “Aurel Popp” unde și-a continuat studiile pianistice alături de riguroasa profesoară Anna Maria Manfredi. Sub atenta îndrumare a acesteia, Isabella participă la concursuri naționale și internaționale unde câștigă numeroase premii și trofee. Unele dintre cele mai onorabile menționări sunt: Premiul I absolut la „Concursul Concentus Roma”(Italia); Marele Trofeu din cadrul concursului „Concours Musical de France” (Paris); premiul I al concursului internațional de pian „Piano Talents” - Milano (Italia); bursă specială la concursul internațional „Citta di Cantu”- concert cu orchestra Filarmonicii din Bacău; premiul III al Concursului Internațional “Jeunesse Musicales“, premiul I la Olimpiada Națională Instrumentală doi ani la rând (2017 și 2018), Premiul I al concursului “Carl Filtsch” - Sibiu (România), Marele Trofeu al concursului de pian “Irina Șațchi” etc.

   Datorită acestor succese răsunătoare, Isabella a fost invitată la v ârsta de 12 ani să concerteze alături de orchestra Filarmonicii “Dinu Lipatti” din Satu Mare. Un an mai târziu, câștigă preselecția națională a celor mai talentați instrumentiști din România din cadrul Concursului de Talente, astfel având oportunitatea de a concerta cu orchestra Camerata Regală doi ani consecutiv la Ateneul Român din București sub bagheta extraordinarului compozitor Sabin Păuța și a dirijorului francez Pierre Vallet.

   Isabella a concertat alături de numeroase orchestre din România precum Râmnicu Vâlcea, Satu Mare, Oradea, Constanța, Bacău, Sibiu și Cluj. În cadrul studiilor universitare ale anului 2021-2022, Isabella a luat parte la numeroase masterclass-uri cu renumiți artiști ai pianisticii clasice precum Anna Fedorova, Gottlieb Wallisch și Gergely Boganyi. În prezent, Isabella este studentă în anul III la Academia Națională de Muzică “Gheorghe Dima” la clasa pianistului de exceptie, profesor universitar doctor Csiky Boldizsar.

    Serghei Vasilevici Rachmaninoff

    S-a născut pe 1 aprilie 1873 și a decedat cu trei zile înainte de a împlini 70 de ani. A fost un compozitor, pianist virtuoz și dirijor rus. Rachmaninoff este considerat unul dintre cei mai buni pianiști ai zilelor sale și unul dintre ultimii mari compozitori romantici din muzica clasică rusă. Influențele timpurii ale lui Ceaikovski, Rimski-Korsakov și ale altor compozitori ruși au făcut loc unui idiom cu totul personal remarcat prin melodicitatea sa, expresivitatea și culorile orchestrale bogate. Pianul este prezentat în mod proeminent în producția compozițională a lui Rachmaninoff și el a făcut un scop din a-și folosi abilitățile de interpret pentru a explora pe deplin posibilitățile expresive și tehnice ale instrumentului.

  La sfârșitul secolului al XIX-lea a trecut printr-o depresie care era cât pe ce să-i pună capăt carierei. Rachmaninoff devenise atât de autocritic încât, în ciuda numeroaselor încercări, compunerea devenise aproape imposibilă. În 1900, mătușa lui i-a sugerat un ajutor profesional (psihoterapie). După ce a primit un tratament de succes de la un prieten de familie, medic și muzician amator Nikolai Dahl, cu care Rachmaninoff a fost de acord fără a opune rezistență. Între ianuarie și aprilie 1900, Rachmaninoff a urmat zilnic sesiuni de hipnoterapie și terapie de susținere cu Dahl, structurate special pentru a-și îmbunătăți tiparele de somn, starea de spirit și apetitul astfel redobândindu-și dorința de a compune.

   În acea vară Rachmaninoff a simțit că „noi idei muzicale au început să se agite” și a reluat cu succes activitatea de compozitor. Prima sa lucrare de după depresie complet finalizată a fost „Concertul pentru pian nr. 2” (tocmai cel pe care-l vom asculta joi seară) ce a fost terminat în aprilie 1901 și a fost dedicat lui Dahl. După ce a doua și a treia mișcare au avut premiera în decembrie 1900, cu Rahmaninov ca solist, întreaga piesă a fost interpretată pentru prima dată în 1901 și a fost primită cu entuziasm. 

   Piesa i-a adus compozitorului un premiu Glinka, primul dintre cele cinci care i-au fost acordate de-a lungul vieții și un premiu de 500 de ruble în 1904.

   Modest Petrovici Musorgski

   S-a născut pe data de 21 martie în anul 1839 și a murit peste 42 de ani și o săptămână. A fost un compozitor rus, unul din grupul cunoscut sub numele de „Cei cinci”. A fost un inovator al muzicii ruse în perioada romantică. S-a străduit să obțină o identitate muzicală unică rusească, adesea sfidând în mod deliberat convențiile stabilite ale muzicii occidentale.

Musorgski, 1870

   Multe dintre lucrările sale au fost inspirate din istoria Rusiei, folclorul rus și alte teme naționale. Printre astfel de lucrări se numără opera „Boris Godunov”, poemul pe ton orchestral „Noapte pe muntele chel” și suita pentru pian „Tablouri dintr-o expoziție” .

   O sumedenie de lucrări ale sale au rămas neterminate. Au existat proiecte la care a lucrat și trei ani după care și-a pierdut interesul pentru ele. Timp de mulți ani, lucrările lui Musorgski au fost cunoscute în principal în versiuni revizuite sau completate de alți compozitori. Multe dintre cele mai importante compoziții ale sale au fost postume în formele lor originale, iar unele dintre partiturile originale sunt acum disponibile.

    Tablou pictat de Repin cu 23 de zile înainte de decesul lui Musorgski

 

   Renunțările sale s-au datorat în principal alcoolului. După februarie 1874, mai exact după premiera operei sale de căpătâi, „Boris Godunov” a dat în patima beției. A mai apucat să compună în același an  doar suita de piese „Tablori dintr-o expoziție”

    „Cei cinci” au fost compozitori ruși proeminenți din secolul al XIX-lea care au lucrat împreună pentru a crea o țară distinctă în stilul muzicii clasice: Mily Balakirev (lider), César Cui, Modest Mussorgsky, Nikolai Rimsky-Korsakov și Alexander Borodin. Au locuit în Sankt Petersburg și au colaborat între 1856 și 1870.

   Trupa de rock progresiv „Emerson, Lake & Palmer” a interpretat și a înregistrat un aranjament din compoziția ce o vom audia joi seară „Tablouri dintr-o expoziție”, în 1971 pe versurile lui Greg Lake, și a lansat-o ca un album live cu același nume.

   Primele 20 de secunde ale piesei lui Michael Jackson „HIStory” din 1995, s-au bazat pe „Tablouri dintr-o expoziție”, fragmentul „The Bogatyr Gates (In the Capital in Kiev)” în versiune orchestrată o are ca temă de deschidere. Linia melodică din „Tablouri dintr-o expoziție” a fost, de asemenea, folosită ca temă muzicală pentru comicul de situații „The New Statesman”.

    Lucrările lui Mussorgski, deși izbitor de noi, sunt stilistic romantice și se bazează în mare parte pe teme muzicale rusești. El a fost inspirația pentru mulți compozitori ruși, printre care mai ales Dmitri Șostakovici (în simfoniile sale târzii) și Serghei Prokofiev (în operele sale).

   Cea mai imaginativă și mai frecvent interpretată lucrare a lui Musorgsky este ciclul de piese pentru pian care descriu picturi în sunet numit „Tablouri dintr-o expoziție”. Această compoziție, cunoscută cel mai bine printr-un aranjament orchestral de Maurice Ravel, a fost scrisă în comemorarea prietenului său, arhitectul Viktor Hartmann.

 Opriți războiul!