marți, 29 aprilie 2008

Bucegi cu filtru




    Cei mai "vechi" știu ca țigările Bucegi nu au avut niciodată filtru. Erau o varianta bădărănească a Carpațiului. Filtrul de care vă vorbesc este un melanj sinistru format din ligamentele aproape neputincioase ale genunchilor, titanul din antebrațul drept, timpul insuficient intre dorință și datorie și norii umezi la limita steluțelor de nea. Bucegiul de care vă vorbesc sunt cei ultra bătătoriți de pantofarii bucureșteni (cei drept nu toți vin cu umbrele, tocuri și poșete). De fapt nu chiar de acei Bucegi. Vorbeam de versantul nordic, versantul în care mai poți manca mure (bine, nu în aprilie) din același rug cu ursul, versantul în care mai poți confunda puii de prepeliță cu conuri de brad căzute (mi s-a întâmplat acum vreo 4-5 ani și când și-au dat seama că sunt descoperiți au început sa mișune care-ncotro, iar mama lor se prefăcea că este rănită și mă atrăgea afară din luminiș, într-o zonă plină de urzici tropicale; bineînțeles că am asistat fascinat la aceasta piesa de teatru de o naturalețe dezarmantă), versantul unde poienele mai păstrează boncănirile cerbilor în rutul ancestral și piatra nu-i udată decât de sfânta natură și transpirația drumețului (flacoanele cu Scandia și Coca-Cola hodinesc trufaș doar pe versantul prahovean).
    Mă aflam deci dincolo de Moeciu de Sus și priveam peste plumbul pogorât de pe crestele pe care nu numai că le bănuiam, ci le și știam că ascund o teleagă de povești cu el și ea, cu el sau ea, cu ei și ele, povești care uneori nu s-au încheiat tocmai bine, dar care se spun doar seara, în jurul unui foc în care se mai scurg picături de undelemn de pe câte o țepușa sau mai pocnește câte un cartof în jăratic.
M-am așezat simplu la masa unei pensiuni cu gazda primitoare, chiar dacă grătarul îl făcuseră din carnea adusă de noi. Obolul gazdei a fost halca de miel proaspăt aburindă și cartofii cu unt și ou cum numai dincolo de Cheile Grădiștei poți afla. Graiul se deșira anevoie la început, dar țuica fiartă o singura data (pălinca mea fusese mirosită și dezavuată de gazdă) și floricelele de porumb crocante au făcut puțina larmă în casa omului si a rupt zăgazul preacuviinței. După "Cristos a-nviat!" si "Cât mai costă o cameră?" s-a trecut cătinel spre "lupul jigărit ce n-a putut doborî un cârlan și s-a speriat când a apărut berbecul" sau "aventura lui Cristea din dimineața acelui an (n.a. - Emil Cristea, un foarte cunoscut om de munte ce-a străbătut aproape toate cărăruile marcate și nemarcate și care a lăsat în urma lui o adevărată bibliografie, bună si pentru amatorul de lecturi cât și pentru orientarea omului cu rucsacul pe umeri, și care pe 5 ianuarie s-a încumetat sa urce în Leaota)".
    Am povestit și eu, chiar dacă nu mi-am muiat mustața decât în lapte proaspăt, de drumul parcurs tocmai în acea zi într-un ARO, pe latura cealaltă a Moeciului de Jos, către satul Peștera unde cumnata mea văzuse lumina zilei. Mi-a arătat satul cu bucurie și ascunsa mândrie, chiar dacă în cârciuma din vârful unei culmi era liniște, iar casa ce i-a fost leagăn ei, maică-si, bunică-si și cine știe câti încă de "-si" se afla aproape de a fi una cu pământul. Călcând cu grijă am lăsat-o asa cum am găsit-o, între căcăstoarea distrusă de vânt și rafale de zăpadă si grajdurile și ele dărăpănate. Le-am zis cum m-am așezat pe piatra unui foc stins, cu fața spre sud-est, cătând fără nici un sorț de izbândă crestele Bucegilor de nord. Se vedea Moeciu, se vedea cantonul Băngăleasa, zăream si valea Bărbulețul, vedeam până și poiana Guțanu, dar vârful Bucșa nicicum . Mâncat de pâcla ce aducea mai degrabă omăt decât ploaie, "Bătranu" străjuia ținutul de piatră ce ducea spre Bucșoiu si mai departe spre Omu cu baba sa. Apropo! Știați că și sus pe Omu e o babă? Acolo la 2507m altitudine am cules prima floare de colt cu mâna mea. Aveam vreo paișpe ani...
    Mă scuturasem si mă întorsesem cu fața spre nord-vest să nu mai trăiesc în trecut. Doar nu sunt încă terminat. Privirea îmi căzuse pe un alt nor. Mai spre cenușă decât cel plumburiu. Ascundea alte povești, alte stânci, alte poteci, alte trăiri... Acolo era Craiu (n.a. - Munții Piatra Craiului). Simțeam peștera Dâmbovicioara după linia culmii dinspre vest, vedeam pădurea ce se întindea pe brâne si văioage până la refugiul Grind. Miroseam cetina ce ducea prin Cheile Zănoagei până la izbucul lui Botorog (unii ii spun fântâna lui Botoroagă) și mai departe în răzvrătitul Zărnești. Câte minute, ore, zile, săptămâni în șir de sălbăticie si independența nu mi-au dat acele plaiuri in timpul școlii (de la generală pana la terminarea facultății)? Acolo nu exista nici Ceaușescu, nici Brejnev, dar nici Nixon și-ai lui. Iar răboj... Of!
    Spre seară, m-am îndreptat spre Hălchiu la casa soacră-mi, neuitând să-mi vizitez in treacăt, la Râșnov, un vechi coleg de generală, de nebunii, de adolescență si de emoții. Ne-am uitat în jurul nostru. El căsătorit, eu la fel; el tată, eu tată; el socru, eu socru; el bunic, eu nu. O veni și timpul ăla!

         Actualizare! Între timp am doi nepoței superbi: Gruiță jr. jr. și Cătălina.

duminică, 27 aprilie 2008

ETAPA: Au patimit patimasii

Terminasem etapa precedenta cu o intrebare-dorinta. Se pare ca am fost prea patimas, ca atare, am patimit. dar sa vedem ce s-a intamplat in etapa-ntr-o zi de sambata.

Pe dos

Obisnuiti ca finalurile unor partide, in care buzoienii sa nu joace nimic, acestea sa le apartina, ne asteptam ca si acum sa pice vreun gol in tabara violeta. S-a intamplat invers. Reinviatul Gigel Bucur doreste sa demonstreze ca nu numai din tabara studentilor bucuresteni se poate castiga titlul de golgeter. Daca ai valoare nu conteaza centimetri, gramele sau culorile. Important e sa o bagi in ata si adversarii sa reia jocul de la centru.

Aberatie anulata

Ma uitam deunazi pe un site de sport si vedeam ca la cel mai frumos gol al etapei precedente conducea un banal, si pana la urma neimportant, gol inscris din corner cu capul de catre Goian. In urma lor erau clasate alte goluri unele mai frumoase, altele mai putin frumoase, realizate de jucatori mai cunoscuti sau mai putin cunoscuti. Clasamentul era dat de fapt de numarul sustinatorilor uneia sau alteia dintre nechipe. Golul de chinograma inscris de Hidisan (UTA) aparea undeva pe locul cinci cu o zecime din voturile lui Goian. Mai sa fie! Asa ca talentatul jucator a repetat isprava si in fata lui Dan Petrescu (antrenorul, nu controversatul fost arbitru). Dan l-a admirat, dar nu l-a impacientat, realizarea in prealabil a lui Brandan si ulterioara a lui Mara de pe punct, au readus la normal concluzia finala.

Indiferenta contra interes

Goga deschide balul cu un lob de cap. Oare unde va ajunge baiatul asta la toamna? Dupa cum joaca pare talentat, dar cu fite. Daca i le scoate cineva ar putea castiga bani frumosi de pe urma lui. Talent are, cerebral este. Profesionalismul ii lipseste. Spre norocul lui la asta se poate adapta. Marius Nae si Bacila au readus soarta disputei pe sleaul batatorit

Sandoi se da pe brazda.

Greu dar, pana la urma, meritat. Ma asteptam ca Sandoi sa reuseasca sa se adapteze din mers cu noua lui echipa. Se pare ca el este un selectioner excelent, dar se descurca mai greu atunci cand i se da un lot pe mana. Oricum, se vede ca stie sa aseze pana la urma o echipe pe teren. Examenul din fata cetei lui Tudor Vladimirescu (citeste Eugen Neagoe) a fost unul dificil dar depasit cu brio. Dupa un car (cum s-o spune car pe sarbeste?) de ratari ale lui Ljubinkovici iata si un luxos BMW.

Jula - cinci de doua

Trebuie sa ma uit repede pe clasamentul golgeterilor sa vad cate minute mai are de jucat zveltul dunarean pana sa se cocoate in capul listei. Pai asa!? Trei ieri, doua azi, maine patru... Sigur ca-i simplu. Viglianti devine din ce in ce mai important pentru Grigoras. Inscrie, da pasa de gol si este un bun coleg. Mai rar asa ceva. Si-au mai adus cotributia fostul Viglianti (adica Paraschiv) si de la oaspeti Forminte.

Moreno si Prepelita

Necazul oltenilor este ca la Steaua sunt doi de Moreno. Basca al treilea de pe tusa. Oltenii n-au avut decat o singura zburatoare si un mancacios (Gaman). Iancu de Timisoara a avut inspiratia sa scoata toti "suspiciosii" din teren. Nu de alta, dar sa nu mai aiba latifundiarul sprijin prin echipa adversa. Oltenii au crezut ca sunt toti curati. N-au fost. Unul s-a mai impiedicat , altul...

Nerecomandat ghicitorilor

Nu multi cred ca si-au ales acest meci pentru a paria. Nu ma refer la cei care stiau rezultatul inca de la Iasi. Coroian a bisat si a bifat intr-o partida pe care nici sa fi putut n-as fi urmarit-o. E din aceea din vechiul sistem. Oare Popa a stiut ce se intampla sau el e deja cu gandul la Ardealul saxon.

Min. 96, tot 0-0

Singura partida in care s-a inceput de la centru doar de doua ori a fost cea in care tot Ardealul (mai putin militantii militari) astepta izbavirea. N-a venit. In ziua de astazi daca esti corect si daca nu implori divinitatea cu ganduri ucigase n-ai nici o sansa. La piata cand unul ti-arata o pasare fi atent la buzunare, la stana cand e luna plina numarati inca o data oile, in Liga I cand unul vorbeste de Dumnezeu vezi ce dracusori ai in echipa. Felicitari argesenilor lui Cartu!

Dinamovisti de exceptie

Cele mai bune 75 de minute ale lui Dinamo s-au intamplat sa fie tocmai impotriva echipei mele de suflet. Trebuie sa recunosc ca au meritat victoria chiar daca au terminat partida in genunchi, dar cu pieptul bombat. Nici Rapidul n-a jucat rau. Nu prea au gasit cei 7,32 x 2,44 metri patrati ai cadrului portii decat o data, prin Boya. Bratu (pentru cei care inca n-au aflat, nu mai joaca la Rapid) a inscris de doua ori, facand cel mai bun joc al lui de cand n-a fost lasat sa revina in Grand. Nu-s ce-o vru cu plebea(!?).








joi, 24 aprilie 2008

Repetitie pe planse, en garde

Beijing, Pekin. Ce conteaza? Pentru noi tot cu "hieroglife" se scrie. China, Tibet. Ce conteaza? Toti au ochii oblici. Sa fie oare chiar asa? Floreta, sabie, spada. Ce conteaza? Tot pe plansa se trage. Fete, baieti, echipe. Ce conteaza? Tot competitie se cheama. E chiar asa?

Ba uite ca astazi conteaza! De ce? E simplu. Pentru ca majoritatea repetitiilor speciale se disputa la locul faptei, adica in China olimpica, mai exact la Beijing. Nici scrima nu face diferenta. In week-end au avut loc Campionatele Mondiale de Scrima la trei arme: floretisti individuali si echipe si spadasine echipe. Pentru ca tot ne consideram leaganul si azilul scrimei satmarene, hai sa trecem putin in revista acest eveniment. Nu de alta, dar am vrut sa scriu despre semifinalele cupelor europene [Cum care? Alea cu Christiano Ronaldo si Mutu. Cum de ce? Pai nu-i sportul despre care citesc toti si-ti faci "reiting"], dar m-am simtit gol si fara fosfor si am abandonat ideea. Poate evolutia briliantului sa ma fi desumflat. Asadar...


Floreta masculina deschide menuetul


Plecati, in aceasta ierarhie, ca principali pretendenti la cupa cu orez, Germania, Franta, Italia si Japonia au fost tratate diferit. Primele doua team-uri s-au plimbat printre tarabe, admirand chimonouri de dincolo si de dincoace de Marea Chinei. Celelalte si-au facut incalzirea intr-un soi de calificari pentru finala de opt cu Brazilia (45-21), respectiv Hong Kong (44-37). In sferturi Japonia si Franta clacheaza, prima dand vina pe faptul ca au schimbat sake-ul pe ceai (39-45 cu Rusia), iar cealalta pe motiv de fusuri (43 la 45 cu Polonia). Semifinalele n-au produs surprize, cizmasii invatand repede polca (45-38), iar saxonii au golit carafele cu votca pe ritm de cazacioc de parca ar fi luat parte la o noua operatiune "Barbarosa", adica greu (43-41). Rusii au ramas si fara bronz, pierzand intr-un final electrizant, la limita de timp cu 44-43. Finala nu a avut istoric, macaronarii tinandu-i la respect pe halberofili, adica 45 - 35.


Spada feminina s-a tras sambata


China si aceleasi trei europene (Franta, Italia si Germania) erau capii de afis. Romania era favorita nr. 9. Adica nefavorita. A tras cu Canada, numai cu un loc mai sus in topurile internationale. Au fost in fata. De sambata nu mai sunt (45-34). Capii au trecut in corpore de Suedia (45-41), Hong Kong (43-26), Elvetia (43-36) si Japonia (45-38). Nesansa noastra in sferturi a fost sa tragem cu cele mai in forma spadasine ale momentului (chinezoaicele). Ana Branza - 5 (3+2+0) tuse reusite la 3 (0+1+2) incasate, Iuliana Maceseanu 13 (0+3+10) - 18 (1+4+13) si Simona Alexandru 15 (3+10+2) - 15 (4+8+3), n-au reusit in final decat 33-36, Iuliana, ultima pe plansa nefacand fata supervedetei Li Jang. Franta si Germania au trecut la limita de Rusia (43-42), respectiv Ungaria (24-23), dar Italia s-a umilit in fata polonezelor (33-45). In semifinale, obosite dupa disputa de exceptie cu romancele, chinezoaicele trec extrem de greu de nemtoaice (25-24), iar frantuzoaicele de poloneze (35-32). Bronzul poposeste la Bonn, Berlin si Munchen deopotriva (45-43), iar aurul aparent surprinzator la Paris (32-30). Romancele au trecut intretimp de unguroaice (45-41) si italience (45-24) ocupand locul 5.


Duminica s-a luptat individual


Romani ioc. Daca n-au fost la echipe...!? Favoriti, dupa cum aratau topurile, erau italianul Andrea Albini, germanul Peter Joppich, francezul Erwan Le Pechoux si din nou italianul Salvatore Sanzo. Numai Baldini a ajuns sa traga pentru medalii, pierzand in semifinale la neamtul Benjamin Kleibrink (13-15) si obtinand bronzul in fata rusului Alexei Cerimisinov (15-8). Din cealalta semifinala s-a calificat italianul Andrea Cassara (15-4), care l-a spulberat (15-11) in finala pe neamt, cu doar doua momente de nesiguranta (3-5 si 9-10).







miercuri, 23 aprilie 2008

Etapa: Sincopa siderala

1. Natural si adevarat

La Tg. Jiu, Batrana Doamna a venit la taierea mieilor asezandu-se brancusian la masa tacerii, impovarata de gandul ca ultima sansa nu e nici macar o sansa. Unde? La revelatia returului? Asa ca s-au asezat cuminti in iarba asteptand coloana infinita a timpului sa se scurga implacabil pentru ei. Hidisan a pus, spre final, o minge la incleierea barelor deranjand doi paianjeni din poarta sarutului ancestral. Asta tardiv, dupa ce Arrieta si Popete adusesera linistea peste tribunele cu gust lasciv-amarui dupa excursia pacatoasa de sub podul Grant.
2. Paradoxul din saptamana patimilor
In Ghencea (nu in cimitir, ca acolo doarme preaimpuscatul) s-a intamplat ca dupa cel mai bun joc al Stelei din acest retur sa-i pice gusa preaopinentului (adica cel care opineaza prea mult). De ce? Pai Riise in ultima secunda (stai ca asta a fost in alt meci)... Pai ce-a cautat Petre Marin la vestiare cand el trebuia sa nu-l lase pe Karamian sa-i aseze mingea pentru gol sprintarului Bucur? Se aude Laca? Pacat de reusita din eterna faza fixa. De data asta cred ca Steaua merita si un gol din actiune.
3. Nelutu isi asterne de duca?
Nea Jan e sigur ca Sabau nu pleaca de capul lui. Asa e. Are sa-l trimita el. De ce? Pai, simplu! Albastri nu mai joaca nimic nici cand vor, nici cand nu vor. Miroase a pute! Schiopu a transformat de pe var pentru un rezultat pe care zidurile celor doua vestiare il cunosteau din ajun.
4. Sincoputa
Pe bolta innoptata sunt multe stele. Daca unele palesc altele sunt cazatoare. Mai ales daca sunt mici, mici, mici... (vorba lui Copos), cu gauri mari, mari, mari... Numai Emilus (Jula) e de vina ca n-a inscris un hat-trick. Cine l-a pus sa ca dupa ce a instalat un 0-2 pe statistica meciului pana in min.84, sa-i serveasca o minge pe tava lui Viglianti si sa faca inutila realizarea lui dupa nici 150 de secunde. A! Si asta apropo de comentariul aberant al nu stiu cui de acum vreo 2-3 ani precum ca hat-trick inseamna trei goluri intr-o repriza. Nicidecum. Inseamna trei goluri consecutive (fara sa se inscrie vreun alt gol) marcate de acelasi jucator in poarta adversa.
5. Gambitul lui Napoli
Sacrificatul Dorel Stoica din startul partidei n-a fost chiar voluntar. Ar fi fost prea ingenios pentru nivelul fotbalului de pe planeta noastra. Oricum a avut un impact psihologic pentru care psihometria nu are inca raspunsuri. La Dina s-a crezut ca-i intamplare, la Costea s-a produs ingrijorarea, la pauza si-au primit mustruluiala, iar dupa "gangania" lui Lobont (ce-l va lasa pe banca in campania helveto-austriaca) soldata cu reusita lui Gangioveanu, s-au incrucisat reusitele (cate doua fiecare) lui Danciulescu si Bratu. Pe final Costea este al treilea care isi dubleaza performanta lasandu-ma sa nu stiu ce meci am vazut: al golurilor (reusite de exceptie), al duritatilor (nimeni n-a iesit nelovit, nici macar Dorel Stoica; Dancio cred ca va purta masca), al antrenorilor mediocri (cel putin in aceasta partida) sau am fost la o cursa off road cu bolizi 4 x 4.
6. Popa invata germana si Cartu lucru manual
N-am vazut meciul, dar scorul mi se pare normal. M-a frapat haosul din echipa lui Cartu,care a facut ca Mioveniul sa termine pentru a doua oara (cel putin) un joc cu doi jucatori mai putin (Balauru si Chiacu de data asta). A punctat Palimaru.
7. Aritmetic si criptic
Aritmetic pentru ca numai Nasu' si Corleone ii mai pot salva de la matineu pe sepcile rosii, iar criptic pentru ca nu pot intelege cum o echipa cu valorile clujenilor n-au putut obtine un pumn de puncte care sa-i izbaveasca. Vorba lui Romulus, antiteza mea de la Radio UNU din fiecare luni de la ora 16 (nu si de Pasti): "n-au avut praf de putut". Realizarile au fost un "sandwich", fata-verso fiind Gmamdia (mi se limba plimba-n gura), iar magiunul este reprezentat de plaiesul Doicaru.
8. Golul buclucas
Pana la transcrierea lui Despotovici pe clasamentul golgeterilor (si-a pus numar la casa cum se spune) jocul a fost frumos, antrenant, cu realizari tehnico-tactice si cu priza la tribune. Oare cand o sa scape Rapid de meteahna ca dupa ce da un gol sa inchida jocul. Nu se poate spune ca isi baga autobaza in poarta, cu toate ca pe alocuri au fost inghesuiti copios, dar pur si simplu arunca cheia jocului de pe podul Grant si dupa aceea nu mai stie in ce vagon sa o caute: clasa a II-a, de marfa sau de dormit.
9. Catene
Diego Ruiz a mai rasucit pumnalul o data in crevasa din inima latifundiarului, aparuta in Ghencea si adancita la Buzau. Si inca nu sa terminat saptamana patimilor. Oare pentru cine?

Robi Muresan si Mick Doohan La Bucuresti

Tocmai ma pregateam sa comentez primele doua jocuri ale ante-antepenultimei etape a controversatului nostru campionat cand un clinchet m-a anuntat ca mi-a sosit un nou e-mail. Initial am vrut sa-l aman, dar cand am vazut de la cine e, m-a prins curiozitatea si l-am citit. Era un articol de pe site-ul oficial al Moto GP-ului (fiind membru al Asociatiei Internationale de Presa Sportiva mai primesc asemenea vesti). Dupa o traducere aproximativa facuta de mine, nespecialist in francofonie, iata ce scria:
Doohan si Muresan au asistat la prezentarea unui circuit la Bucuresti
Legenda Moto GP-ului, cvintuplul campion mondial, Mick Doohan si pilotul local participant la Campionatul Mondial clasa 125 cmc, Robert Muresan (echipa Grizzly Gas Kiefer) au asistat la prezentarea proiectului unui nou circuit la Bucuresti, eveniment petrecut la sfarsitul saptamanii trecute.
Complexul, botezat "Grand Prix One" va fi un centru international de petrecere a timpului liber, cu restaurante, birouri, arene sportive, magazine, prezentari de masini de lux si o noua pista de curse.
Sunt in prezent patru centre de acest gen in curs de constructie in Europa si Orientul Mijlociu, pilotul de Formula 1, Jarno Trulli fiind unul din initiatorii conceptului, participant activ la dezvoltarea lui internationala.
Estimarile anunta aproximativ cinci milioane de vizitatori anual in noul complex, iar costul constructiei se ridica la circa 250 milioane euro, 2000 de proiectanti fiind asteptati in regiune.
Asa ca lasam pe maine etapa din Liga intaia si va recomand pentru aceasta saptamana regalul de snooker de la Eurosport. Nu-l pierdeti. In ultimele doua seri m-am delectat cu doua partide de exceptie in care loviturile maiastre, ratarile incredibile, situatiile pe muchie de tac (era sa spun de cutit) sunt la fel de pasionante ca si semifinala Ligii Campionilor.
Apropo! Va provoc la o paralela pe aceasta pagina (am simplificat modul in care v-ati putea trimite comentariile) intre jocurile Steaua - Poli Timisoara si Liverpool - Chelsea. Scoruri identice, desfasurari identice, gazdele mai prezente in joc, calitate a jocului ridicata. Ce oare le-a deosebit? Sa nu-mi spuneti ca banii ca nu cred.

duminică, 20 aprilie 2008

ETAPA: Gazda primitoare cu camara goala

Am mai vazut etape in care oaspetii au plecat cu multe puncte din deplasare, dar nu tin minte sa mai fi comentat o etapa cu 6 victorii si doua egaluri ale oaspetilor in primul esalon al tarii. Si tocmai cu cinci inainte de final. Dar sa le analizam jocurile:
1. Debut surprinzator la Reghin unde din tribunele vaduvite de prezenta PNG-ului din intreg Ardealul nu a mai avut cine sa-i huiduie pe bistriteni, dar nici cine sa-i incurajeze. Parca peste capul lui Nelutu Sabau se intampla minuni, minuni pe care carcotasii (nu aia celebri) le pun pe seama dodecagenarului tata Jan. Au beneficiat mamaligutele lui "palitura de osanda", dar trebuie sa spunem ca, sper eu fara voia sa, conjudeteanul nostru, careianul Istvan Kovacs, a contribuit la o victorie care ar fi fost cu sau fara voia sa. Rusmir a transformat pinaltiul buclucas prin min. 60.
2. Bomba a explodat din bocancul viitorului participant la CE din vara, Costea. Cum care Costea? Asta-i o vorba sa i-o spui lu' Mutu. In plin proces de inflorire, trandafirii, lalelele si pansaletule din gradina mediteraneeana de pe Bega s-au imbujorat in albul lacramioarelor la vajaiala olteana. Era 1-3, se terminase jocul de vreo trei munute si rapidistul Iancu nu-si credea glandelor. Tocmai lui, care refuzase mita lui Mititelu? Autori: Costea de doua ori la poarta din stanga si Dina de doua ori la poarta din dreapta. Chestia este ca Dina o data a incurcat portarii!?
3. A venit sambata cand era de asteptat ca latinii lui Andone sa castige si pe munca lor, asa ca si-au mutat arca de pe Somes pe Mures si, fara nici un pic de condescendenta, l-au perforat pe Marne de cate ori a fost nevoie pentru linistea locatarilor din SIGMA Feleacului. Cadu, Dubarbier si spitul cu picioarele incrucisate al lui Fabiani (cu doi de b) sunt cei ce raman in statistici.
4. Daca n-ar fi fost si jocul de la Cluj de a doua zi, as fi zis ca la Galati, in nota deja balbaita, unii muncesc si altii se sterg pe bot dupa ce au ingurgitat prajitura. La drept vorbind Steaua a jucat ceva. Asa cum poate Laca, asa cum dispune Gigi, si cu multtrancanitul ajutor divin (nu stiu de ce, da' parca nu a trecut poarta raiului acest ajutor, mai ca m-as uita mai degraba prin cazanele lui Neghinita) Steaua a mai inhalat trei puncte prin tartacuta lui Plesan.
5. In al cincelea joc apare si primul punct smuls de amfitrioni. Spun smuls nu pentru ca oastea lui Popica (era sa spun Stefan) ar fi jucat ceva in acest joc, ci doar pentru ca Deaconu (nu campionul nostru mondial Diaconu, stiti voi, ala pentru care fumatul dauneaza grav fotbalului) s-a pus de-a curmezisul sa-i arate lui Porumboiu medalia lui Basescu. Goluri n-au fost pentru ca Iasiul nu s-a apropiat de Branet.
6. In Giulesti ca-n Giulesti. Mult fotbal. Mult cantec (uneori prea vulgar). Multa suferinta, multa ploaie si in final am vazut romani fericiti (fara parafraze). Coman a facut ca natura sa nu mai dea nastere vreunei anomalii arbitrare arbitrale (pentru cei la care nu le plac jocurile mele de cuvinte le traduc: abuz al arbitrului; iar am sa fiu catalogat ca lipsit de ingeniozitate). Costin Lazar la a "plus una" pirueta a unui visiniu in fata lui Mingote nu nimereste nici bara, nici vreun adversar, nici vreun coechipier, nu rasare din pamant vreo manusa sau bricheta, culmea, nu trage nici pe langa poarta ci mingea se opreste, ciudat, in plasa.
7. Mioveniul este a doua echipa in acest an competitional care pierde un joc avand doi jucatori in plus pe teren. Daca la Cluj, ghinionistii puteau da vina pe tribune, jucand in deplasare, la portile uzinei Dacia-Renault (ce chestie: nu mai este la Colibasi, ci la Mioveni, cu toate ca n-au fost alunecari de pamant pe acolo) muncitorii tare-ar fi vrut sa fie altfel. Golurile, frumoase de altfel, au ornat un rezultat care a trecut prin trei egalitati (la 0, 1 si 2), gazdele nefiind in avantaj decat la inceputul jocului: R. Neagoe, Nae, Gosici, Bratu si Gerlem pot trece pe la casierie pentru prima de marcatori, ultimul putand cere supliment, fiin coautor la celelalte ale echipei sale.
8. Acesta-i jocul despre care spuneam ca Michiduta, Scaraotchi, Mafalda si Nichipercea si-au legat cozile si-au facut pe dracu-n patru. Pe Ion Monea au jucat Ghinionul Cluj cu Bafta Buzau. Scorul normal ar fi fost 8-2, scorul de pe teren a fost N. Jovanovici la Iovita + Bikfalvi (bineinteles ca a inscris dupa min. 90 careianul nostru). Dar sa nu uitam ca de Bafta Buzau n-a scapat nici Steaua in tur. Sa ma intreb ca ar fi posibil ca Buzaul sa castige in min. 90+3 pe Ghencea sa se salveze de la retrogradare si sa-i trimita pe Steaua in UEFA (ce sa-i faci, eu mai sper) sau in ultimul tur preliminar al Ligii Campionilor?
9. Un alt meci care s-a decis in prelungiril a fost cel din groapa cu caini. Maidanezii care au plecat mai repede de la teren nu intelegeau de ce speciile de rasa au convocat o noua sedinta. S-au dumirit cand au vazut "pisica" amarata ca n-a ghicit coltul penaltiului lui Stancu. Pacat de golul de maestru inscris de acest controversat Torje. Mie mi-a placut mai mult golul lui Torje decat cel al lui Fabbiani de la Arad. Banuiam ca in acest meci se vor inscrie doua goluri pentru ca nu trebuia sa distoneze cu statistica. Majoritatea etapelor din acest miniretur s-au terminat cu 20 de goluri inscrise. Cam putine. Nu?

sâmbătă, 19 aprilie 2008

Na-ti-o stramba ca ti-am dres-o!

Am schimbat putin populara locutiune verbala tocmai pentru ca ceea ce urmeaza nu este chiar o mostra de blog.
Aproape toti cei care ma cunosc stiu ca sunt rapidist. Toti cei care m-au intalnit in ultima saptaman au ajuns la concluzia ca ceva s-a schimbat la mine. Nici eu nu aveam vreo explicatie, dar un pseudoarticol inserat in www.rapidisti.ro m-a facut sa cred ca totul mi se trage de la seara de duminica trecuta de pe stadionul din Gruia. Nu am fost la meci cu toate ca aveam acreditarea in buzunar. A ramas neutilizata ca si cea de la CM din Germania '06. Respectivul pseudoarticol se referea la o declaratie a lui Gigi Corsicanu' (autoimpaunat mahar al galeriei Rapidului) precum ca bine au facut jucatorii ca au lasat-o mai moale si au dovedit ca urasc Steaua. Dintro data am devenit irascibil si am comentat acel articol in subsolul acestuia (ceea ce va invit si pe dumneavoastra sa faceti cu acest articol, daca sunteti sau nu de acord cu el). M-am gandit sa citesc si selelalte comentarii (ceea ce si voi puteti face in subsolul acestei pagini dand click pe comentarii) si am avut placuta surpriza sa vad ca marea majoritate a comentariilor erau pertinente si se apropiau de al meu.

Iata cateva exemple:
Mihai
"... spiritul Rapidului nu inseamna sa urasca Steaua..."
borges-olive
"... e mai important sa fi inainte de toate RAPIDIST,..., decat sa fii anti- oi, anti- caini, etc..."
ZEVE
"... cunosc spiritul Rapidului de la ursitori si din perioada interbelica, dar la momentul actual nu prea mai seamana cu ceea ce a fost..."
arthur
"...daca mai continua cu ura asta viscerala pentru Steaua se strica tot spiritul competitiei si spiritul rapidist..."
iulian (comentariu vadit ironic pe tot parcursul sau)
"... spiritul Rapidului inseamna sa impiedici rivalii sa castige titlul, nu sa castigi tu... sa nu participe la Liga, nu sa participi tu,...; ...mi-e rusine..."
fan Rapid
"...imi este rusine..., mare rusine... ...ca au facut asa ceva..."

Interesante au fost si insertiile unor membri ai altor galerii:
Alexandru I. (fan stelist)
"...respecte sincere jucatorilor adevarati (n.r. - se refera la antenumitii Culai Lupescu, Rica Raducanu, Dan Coe...) si suporterilor adevarati, indiferent de culoarea tricoului..."
dinamo
"...ati intrat in aceeasi oala cu tata jan, netzoiu si toti blatistii; lumea va considera o echipa de suflet, frumoasa..., dar se pare ca nu mai e chiar asa..."

Am incercat sa pastrez ortografia si punctuatia originala, dar nu peste tot mi-am permis. Semnaturile lor (pseudonimele), le-am pastrat intacte. Narcisismul meu nu-mi permite sa va vaduvesc si de propriu-mi comentariu, de data aceasta integral:
"Corsicanul nu e rapidist. Corsicanul este doar seful unei gasti, bande sau cum vreti voi sa-i spuneti. Jucatorii sunt pe teren sa joace, iar suporterii sa-i sustina. Daca exista un Becali nu este neaparat sa existe si antiBecali.
In politica pentru ca exista UDMR s-a infiintat Vatra Romaneasca. Ce frumoasa denumire ar fi fost pentru o fundatie culturala..."

joi, 17 aprilie 2008

Tortul si tortura au acelasi plural

Cred din tot sufletul ca miscarea sportiva satmareana, chiar daca este bolnava, pe alocuri grav bolnava, viitorul ei nu este complet interzis. Este momentul in care candidatii la diverse posturi si functii vor incepe promisiunile. Precis ca, in paginile invatate pe de rost ale unora, se regasesc cel putin o sala de sport cu 3.000 de locuri, un bazin olimpic acoperit pentru inot cu 2000 de locuri (hartia suporta si obrazul asijderea) si un sprijin consistent al sportului in nu stiu cate zeci sau sute de mii de euro.
Pot reaminti in aceste randuri doar cateva din pierderile pe plan sportiv din ultimii 20-25 de ani:
- prezenta a cel putin 5 sportivi satmareni la JO (reprezentand sau nu cluburi satmarene);
- decaderea unor sporturi de echipa precum fotbalul, baschetul, handbalul, voleiul...
- mentinerea sporturilor individuale pe linia de plutire doar prin ardoarea si sudoarea sportivilor, antrenorilor si sectiilor sportive de profil (scrima, box, lupte, judo, tenis in cele doua variante,...);
Daca am lua fiecare sport in parte, si nu cred ca ar fi o prostie, am avea ce scrie pana la adanci batraneti. Am dat ca exemple, dupa cum ati vazut, doar sporturile olimpice deoarece in acest an se vor desfasura asemenea jocuri. In sporturile neolimpice putem spune ca am facut ceva pasi inainte, cu precadere in domeniul auto-moto (cu precadere Mani Gyenes), sporturi asiatice de contact sau culturism (iarasi un singur exemplu, Sandu Seres). Nu am dat prea mult inapoi in ceea ce priveste sahul si suntem in real regres la sporturi precum rugby, popice sau oina.
Un sondaj efectuat recent in judetul nostru, in care eu nu prea cred (am sa expun motivele mai in josul acestui articol), se spune ca 83,5% din cetatenii judetului sunt de parere ca infiintarea unui club puternic ar trebui sa fie datoria unui investitor privat. Parerea mea este ca procentajul este sau aberant sau rupt din context. Depinde cum au fost puse intrebarile si cum au fost "exploatate" raspunsurile. Este clar ca avem de a face cu o manipulare. In privinta unui alt punct de vedere, constructia unei sali polivalente, procentajul rezultat, 89,7%, este cmai aproape de adevar, dar tot incredibil.
Referindu-ma la un sondaj sunt obligat prin lege sa dau cateva detalii despre acesta.
- studiul a fost comandat, in final, de o persoana fizica satmareana(!?);
- a fost efectuat de firma Infomass din Iasi;
- au fost chestionate 1023 de persoane;
- a costat 4000 Euro (foarte putin pentru a fi credibil)
- declara marja de eroare de 3%
- structura etnica a respondentilor: 63% romani, 33,4% maghiari si 4,6% alte nationalitati (adica total 101%!!!!!!!!!!!!?).
Asadar va propun sa mergem la vot! Pe cine(?)... va las pe voi sa decideti.



PS As fi onorat ca atunci cand aveti ceva de comentat asupra articolelor pe care le scriu sa o faceti pe aceasta pagina. Puneti "soricelul" dumneavoastra mai jos la comentarii, apasati pe partea stanga a lui si inserati-va comentariul. Nu va ascund ca am ramas deziluzionat vazand ca nu prea a fost comentat articolul precedent si aveam de gand sa renunt la blog (marturie fiind timpul scurs de la prima postare si pana acum). Noroc ca mi-a fost adus la cunostinta traficul paginii respective si comentariile facute la colt de strada.
Daca veti comenta aici aceste pareri (pro sau contra) aveti ocazia ca si altii sa le cunoasca si sa va dea sau nu dreptate. Pentru informare, paginile ziarului nostru electronic sunt citite in medie de 18.600 de cititori saptamanal si rasfoite de peste 110.000 de ori (vizitatori/afisari). Se afla intr-o reala crestere. Pentru unii dintre dumneavoastra care s-au legat de articolul precedent le propun sa-si imbunatateasca vocabularul cu inca o cacafonie: "munca campului nu-i acelasi lucru ca campul muncii!"

joi, 10 aprilie 2008

08.08.08.08.08.08 si probabil 08

In a opta zi a lunii august din acest an, la ora opt, opt minute, opt secunde si probabil opt sutimi de secunda se va da , iarasi probabil, startul in a 29 editie a Jocurilor Olimpice (de vara).
Daca e bine sau rau ii las pe Catalin si TRU sa se confrunte. Daca se vor disputa sau nu, daca vor fi boicotate sau nu, asta ne intereseaza pe toti. Chiar daca Satu Mare nu sparge gura targului prin prezenta, pana acum doar Cristina Stahl (sigur) si Adrian Pop (putin probabil) au sanse de prezenta, fenomenul este mondial si nu prea a putut fi strans de gat pana acum.
Primele simptome au fost in Berlinul (1934) lui Hitler cand erau defavorizati nearienii si in special sportivii de culoare. Dupa cateva zeci de ani, tot in Germania, de data asta la Munchen (1972), a fost un atac terorist care a imputinat numarul sportivilor anuntati la starturi. A urmat boicotul de la Moscova (1980) initiat de SUA, urmat (crono)logic de cel de la Los Angeles (1984) initiat de blocul sovietic. Spre lauda noastra si, de ce sa nu recunoastem, spre beneficiul nostru, am respectat spiritul olimpic despartind in mod clar sportul de politica.
Pe vremea grecilor antici, in Elada, inainte in timpul si dupa Olimpiade, armele si scuturile erau uitate, razboaiele incremeneau si ura se disipa.
Sunt curios cum privesc satmarenii acest fenomen, de aceea va invit sa va dati cu parerea asupra evenimentului sportiv care, din nou probabil, ne va retine in fata chioscurilor de ziare, televizoarelor sau bloggurilor.
Crezul meu? E ambiguu. pentru cei care au rabdare...
"Ma frang in zvonul ce va sa dea paloare campului de lupta cu discoboli si herculi. M-ascund de neputinta de-a duce torta nestinsa catre acropola, acolo in atrium. Ma dor tricourile asudate in lungi corvoade de munca si frustrari. Ma rog la fiinta si nefiinta sa plimb fervent buricele degetelor pe tastele primitoare cu vesti de la Cristina, Adi si tot Beijing-ul. Politica este flagelul Pamantului."