Francmasoneria

    Data de 24 ianuarie reprezintă pe lângă marea sărbătoare națională a „Micii Uniri” și o sărbătoare mai restrânsă a unei organizații mai mult discretă decât secretă. Din capul locului trebuie să spun că nu sunt mason chiar dacă prin anii 1997-98 am fost contactat, mai pe față mai pe dos, de reprezentanți ai acestora. Nu toate convigerile mele sunt acceptate de ei și nu toate acțiunile lor coincid cu intervalul de acceptabilitate pe care mi l-am impus. Asta nu înseamnă că nu le port un anumit respect.

    Privirea mea peste umăr din această săptămână s-a oprit asupra lor nu pentru că s-au împlinit marți 30 de ani de la „reaprinderea Luminilor Marii Loji Naționale din România” ci mai mult pentru surprinderea pe care am avut-o atunci când am primit un comunicat de presă semnat de George Ivașcu, Marele Maestru al Marii Loji Naționale din România, referitor la acest eveniment.

   N-ar fi rău să spunem câteva cuvinte despre ce este francmasoneria. Francmasoneria (masoneria), ca instituție, este un ordin inițiatic ai cărui membri sunt înfrățiți prin idealuri comune morale, spirituale și sociale, prin inițierea conformă unui ritual comun, prin jurământul depus pe una din cărțile sfinte ale marilor religii (Biblia, Coranul, Dao de Jing, Vedele hinduse, Tripitaka budiste, sau alte scrieri considerate sacre) și, în majoritatea ramificațiilor, prin credința într-o „Putere Supremă“ spusă „Mare Arhitect al Universului“. Organizațiile masonice, prezente în majoritatea țărilor, se regăsesc sub forma obediențelor autonome, „Mare Lojă” sau „Mare Orient” (grupări de loji), ele însele compuse din „loji albastre” (zise și „ateliere”) de câte 7-50 de persoane (uneori chiar mai multe). Numărul francmasonilor în lume este de circa patru milioane, majoritatea în Statele-Unite și în Europa occidentală.

   Mason în engleză,  maçon în franceză sau maurer în germană înseamnă zidar. Free în engleză, sau frei în germană înseamnă liber, iar franc în franceză înseamnă sincer. De aceea „free mason”, „francmaçon” sau „freimaurer” se poate traduce liniștit ca „zidari liberi”. De fapt breasla în sânul căreia a apărut această mișcare este cea a constructorilor de biserici, catedrale, bazilici sau a altor construcții cu destinații religioase. Dacă îi întrebi, ei spun că sunt „o asociație de oameni liberi și de bune moravuri care conlucrează pentru binele și progresul societății prin perfecționarea morală și intelectuală a membrilor săi.”

   Discuțiile pro și contra masoneriei sunt multiple și diversificate și nu cred că este aici locul să dezbatem această problemă. Bineînțeles că cei cărora le-am zgândărit curiozotatea sunt liberi să devină autodidacți și să-și formeze propria părere.

   Mircea Eliade afirma despre mentalitatea masonică într-o cuvântare ocazională că este „un mod de a gândi și de a acționa în același timp ezoteric - adică intim, tainic, nearătat mulțimii, împărtășit de grupuri restrânse de oameni care se recunosc între ei tocmai prin acest fel de a fi și prin anumite expresii și semne comune, învățate printr-o inițiere comună - cât și exoteric - adică prin declarațiile și acțiunile lor publice”.

    În România francmasoneria este organizată în mai multe obediențe: Marea Lojă Națională Română fondată în 1880, Marea Lojă Națională Unită din România, apoi Marea Lojă Națională din România, Marele Orient de Rit Scoțian Antic și Acceptat din România, Marea Lojă Regulară a României, Marea Lojă Națională a României, Marele Orient din România UMSOI și Marele Orient al României, precum și alte câteva obediențe mai mici, între care unele deschise și femeilor (Dreptul Uman din România, Marea Lojă Feminină a României, Marele Ordin Feminin Român). Aceste obediențe nu se recunosc reciproc.

   Cea mai mare lojă din România este Marea Lojă Națională din România, unica recunoscută de United Grand Lodge of England și internațional de alte Mari Loji regulare.

   În 2009 au fost aproximativ 7500 francmasoni în România, dintre care 7000 „regulari” (obediențele inițial anglo-saxone ale Marilor Loji naționale) și 500 „liberali” (obediențele franceze ale Marelui Orient și a Dreptului Uman). Pe lângă și printre acestea, există cercuri mai restrânse (gradele superioare) care își inițiază membrii în cunoașterea mai profundă a simbolisticii și a istoriei ezoterice și spirituale a omenirii.

   N-ar fi frumos să închei aceste rânduri fără să redau un pasaj din comunicatul de presă despre care vă spuneam la începutul acestei opinii:

    „Anul 2023 aduce cu sine o serie de aniversări în Francmasoneria română, pe care Marea Lojă Națională din România le onorează prin activități specifice și manifestări științifice și culturale.
   Treptele succesive parcurse în devenirea ei suverană, au impus Francmasoneria nu doar ca martoră a înfăptuirii Statului nostru național de la 1859 la Iași, sau din 1918 la Alba Iulia, ci și în lucrarea ridicării unei națiuni moderne, activă prin oameni politici de talia lui Mihail Kogălniceanu, Gheorghe Brătianu, Ion Ghika, Octavian Goga și a multor alți francmasoni care au dat națiunii personalități puternice.”

   Opriți războiul!