Concert simfonic „Ad libitum voices”

     Așa cum preconizam în martie anul curent (mai precis în numărul nostru din 6 martie când v-am oferit și biografiile lui Tiberius Simu și Vlad Morar), n-a trecut mult și „Vocile opționale” au revenit la Satu Mare. În aceeași componență, tenorii Tiberius Simu și Sergiu Coltan, baritonul Vlad Morar și basul Cristian Ignuța și alături de aceeași „Orchestră a Filarmonicii Dinu Lipatti” dirijată de Ștefan Novak, vor delecta publicul sătmnărean cu o nouă provocare opera pop sau pop opera, după cum doriți. Adică atât hituri pop care prin remixare devin muzică de înaltă ținută, pe tonurile muzicii clasice, cât și arii din opere și operete celebre stilizate pe ritmuri pop.

 

   Așadar joi (pe baza abonamentului cu nr. 17 sau cu bilet) și vineri (numai cu bilet, 42 lei), dacă vă grăbiți, poate mai găsiți vreun loc la evenimentul „Vino acasă de Crăciun”, eveniment în care Kovács Emőke, managerul Filarmonicii Dinu Lipatti, își pune mari speranțe că va fi cu casa închisă.

    Toți cei patru componenți ai grupului care se doresc a fi vocile năzuințelor dumneavoastră au terminat Academia de Muzică Gheorge Dima din Cluj și sunt membrii colaboratori ai Operei Naționale Române din Cluj.  În afara Clujului s-au bucurat să le fie gazde toate marile centre universitare cu pregătire în sfera muzicii, adică București, Brașov, Timișoara, Sibiu, Iași, Oradea dar nu numai ele. Printre celelalte se numără și Satu Mare care, chiar dacă nu are o instituție universitară în domeniul muzicii clasice, are o filarmonică a cărei aură a impresionat lumea muzicală din Europa și a atins coarde sensibile de pe întreaga planetă.

     Ca momente importante din activitatea grupului putem aminti: participarea la X Factor România 2017, unde a ajuns până în marea finală a concursului; deschiderea semifinalei Eurovision România 2018 de la Salina Turda; concertele cu sala plină organizate la Casa de Cultură a Studenților din Cluj.

    Așa cum v-am promis astăzi îi lăsăm pe ceilalți doi componenți ai grupului, Sergiu și Cristi, să-și povestească pățaniile pubertății și ale tinereții.

  Sergiu Coltan

    Muzica este elementul central al vieții mele, ea a fost cea care m-a ghidat mereu. De primul meu contact cu muzica și de fapt cu „cântatul” se leagă două amintiri frumoase din copilărie.

     Prima este legata de mama, Doina, un nume parcă predestinat muzicii. Ea este cea care mi-a deschis calea spre muzică, cântându-mi de când eram mic. Țin minte cum ascultam cântece și povestioare pe care mi le-a imprimat pe casete audio. Le ascultam la nesfârșit. Tatăl meu, Dumitru, era preot și făcea slujbe zilnic la biserică. De multe ori se întâmpla să nu aibă cântăreț. Eu, văzându-l în ipostaza de a cânta singur toată slujba, am decis să-l ajut. Astfel, timid mai întâi, am început să cânt cu el. Tata m-a încurajat și, după o vreme, am ajuns să știu și să cânt tot ce era de cântat la slujbă.

    Așadar am crescut cu și prin muzică. Încurajat de părinți, am pășit și mai departe pe calea asta în gimnaziu, studiind chitara și pianul. Chitara este un instrument de care sunt strâns legat, ajungând să o „mânuiesc” și în cadrul unui band, în perioada liceului. Talentul și înclinațiile spre muzica vocală s-au confirmat și în liceu: am fost elev al Seminarului Teologic Ortodox Baia Mare și membru al corului „Angelli”. A fost, așadar, absolut firesc pentru mine să urmez cursurile de canto clasic ale Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Aici am aprofundat studiul vocal, reușind mai apoi să am numeroase apariții pe scena Operei din Cluj, a Filarmonicii din Cluj precum și pe alte scene din țară.

    Ad Libitum Voices reprezintă pentru mine îmbinarea tuturor experiențelor legate de muzică din viața mea. Reprezintă dragostea mea pentru muzică și totodată unirea a patru membri pasionați și îndrăgostiți de muzică, în scopul creării a ceva frumos și îmbucurător pentru inimile și sufletele oamenilor. Un proiect care a început mic, dar în care am crezut, am depus energie, timp și multă muncă. Am avut și avem multe reușite dar și piedici și probleme. Însă acum, când proiectul acesta de suflet a ajuns să fie cunoscut național, el reprezintă cu atât mai mult identitatea noastră, a fiecărui membru în parte și a tuturor împreună.

Cristian-Adorian Ignuța 

 

    Sunt vocea de bas a trupei Ad Libitum Voices! M-am născut în Arad, într-o zi caldă de iulie. Mai precis pe 25 iulie 1990.

 

    Cu zâmbetul pe buze îmi amintesc de chitara tatălui meu, care, ca dimensiuni, era mult mai mare decât mine. Dar, cum stătea ea în colțul camerei, mă atrăgea ca un magnet! Nu reuşeam să o țin cum se ține o chitară, dar împreună cu tata am gasit soluția: o puneam pe pat, lânga mine, iar eu deveneam din ce în ce mai fascinat de sunetul coardelor ei. Asta se întâmpla pe vremea când aveam 4 sau 5 ani. Ca orice copil din generația ’90, la vârsta de 7 ani am mers la şcoala din cartierul în care locuiam. Aici legatura mea cu muzica se evidenția la serbările de clasă unde bineînteles chitara îmi era alături.

      În primii ani de școală am început să studiez şi pianul. În 2001 intram în clasa a 5-a, iar tata m-a luat la o discuție ce o pot încadra la categoria “discuții tată-fiu”. M-a întrebat ce vreau sa fac cu viața mea, ce mi-aş dori sa studiez. La acea vreme majoritatea colegilor mei alegeau mate-info, deoarece totul se îndrepta cu paşi repezi spre era tehnologiei. Cumva îmi surâdea această idee. Dar problema mea din această ecuație era matematica, materie cu care nu am fost “bun prieten” niciodată. Iar gândul că va trebui sa lucrez o viață întreagă cu matematica mă îngrozea. Ca orice părinte care se gândeşte la viitorul copilului lui, tata mi-a expus această variantă, mi-a explicat ce ar putea să îmi ofere acest domeniu, dar nu mi-a impus nimic, fapt pentru care răspunsul meu a venit instant şi ferm: ”Muzica! Îmi place muzica şi asta vreau sa studiez!”

    Am dat admitere la Liceul de Arta “Sabin Drăgoi” din Arad, unde, în clasa a cincea şi în clasa a șasea, am studiat viola. Din cauza unor probleme cu o articulație a trebuit să renunț la acest instrument. Sincer, nu mi-a parut rău! În clasa a șaptea si a opta am studiat fagotul, un instrument de suflat din lemn.

 

    Odată clasa a opta terminată, am dat iar admitere, la acelaşi liceu unde am început studiile de canto. În această perioadă deja visam la ceea ce va urma: Cluj-Napoca! După ce am terminat cu examenul de Bacalaureat, unde am luat o notă cu care mi-am făcut familia mândră de mine, a mai urmat o admitere: cea de la Academia de Muzică “Gheorghe Dima” Cluj-Napoca.

    Din momentul în care m-am văzut admis, pot spune ca viața a început! În noiembrie 2012 s-a născut Ad Libitum Voices. Am avut prima apariție publică la Casa de cultură a studenților, unde imi amintesc (cu drag, acum) emoțiile pe care le aveam. Pur şi simplu nu puteam să mă opresc din tremurat! După reuşita acelei seri, au apărut cereri, oamenii ne invitau să cântăm la evenimentele lor, ne îndrăgeau, apreciau ceea ce făceam. Aşa ne-am hotărât că acest proiect merită toata atenția si energia noastră.

 
    Ne-am apucat de treabă, am cunoscut oameni noi, oameni care au ajuns până la urma să fie membri. Unul din evenimentele care ne-a marcat existența în industria muzicală în România, a fost participarea la emisiunea X Factor, în anul 2017, când am ajuns în marea finală. O performanță ce nu a mai fost atinsă niciodată în acest show, un grup în finala. Waw!

 
    După X Factor, Ad Libitum Voices a început să aibă concerte proprii. Un vis împlinit, vis ce datează înca din 2012, de la startul acestui proiect. Pentru mine personal “Ad Libitum Voices” înseamnă fericire, împlinire, bine, rău, suişuri, coborâşuri, prietenie, familie! Vă puteți da seama, pentru mine “Ad Libitum Voices” înseamnă tot! Vă invit cu mult drag pe fiecare în parte să faceți parte din “Familia Ad Libitum Voices”

 

    Vă țuc şi vă cuprind!

 

    Opriți războaiele!