Laparoscopie (orto)epică

    N-au trecut nici două săptămâni de la discuția interviu pe care am purtat-o cu omul Bogdan Feciche. Spun omul și nu doctorul cu D deoarece, privind peste umăr, îmi dau seama că acea discuție a fost doar aparent legată de sănătate. Învățămintele rămase pe circumvoluțiuni, în subliminal, sunt mult mai profunde și ating serios probleme stringente din ziua de azi. Școala, educația, relațiile sociale, munca, deprinderi, familia, prietenia, mediul... într-un cuvânt viața impusă sieși și expusă lumii este un izvor de la care s-ar putea adăpa generații de tineri și de mai puțin tineri.

   Plecat de la banalul „nu mai fuma!” și pătrunzând în abdomenul sofisticat al omului modern am radiografiat în nici o oră de discuții năravuri, aptitudini, durere și plăcere fără a face vreo incizie. Legat de fumat am propria mea experiență. Am fumat 20 de ani. După ce am părăsit sportul de performanță din cauza neatingerii performanței pe care mi-o doream (Divizia A la fotbal), în armată fiind, m-am apucat de fumat. Am fost împins de fapt spre fumat. După fiecare oră de instrucție se dădea o pauză de țigară. Cui nu fuma i se dădeau diferite sarcini (strângerea țintelor piept, căutare cartușe uzate, aducerea marmitelor...). Eu sunt un leneș așa că... Abia după 20 de ani mi-a venit mintea la cap. A fost prea târziu totuși. În cei 26 de ani care au trecut de când m-am lăsat de fumat plămânii mei nu s-au vindecat și la fiecare radiografie văd acele scorburi franjurate de nicotină. Ce spaimă am tras în pandemie...?

   Studiul, experiența și inovația. Aceștia ar fi parametri care desăvârșesc crearea unei personalități. Acestea sunt bazele unei temeinici pregătiri profesionale. Fiecare are un început și niciuna nu are un sfârșit. Toate acestea modelează un om în funcție de capacitatea acestuia de a pătrunde fenomenul și de dorința subiectului de a performa.

   Să le luăm pe rând. Studiul pornește din fragedă pruncie. De când ai învățat să-l caligrafiezi pe A și să-l înțelegi pe 1 viața îți pune la dispoziție tot felul de oportunități de a studia. Familia, școala, societatea, ambiția personală, gradul de sacrificiu, aptitudinile, capacitatea de pătrundere și capacitatea de adaptare sunt câteva din elementele care te modelează, care te-au făcut ceea ce ești azi și, foarte important, te vor face ce vei deveni mâine. Pentru studiu trebuie doar să-ți aloci timp. Chiar și acum.

   Experiența, așa cum spunea și interlocutorul meu, nu este doar acea parte în care repeți la nesfârșit același lucru. Poți încerca să ai același rezultat sau un rezultat superior folosind o metodă diferită. Adapatarea la noile tehnologii tot de experiență ține. Un rezultat superior poate fi considerat dacă ai obținut o calitate mai bună, un timp mai scurt și/sau ai reușit o inovație și astfel am ajuns la cel de-al treilea parametru pus în discuție. Rămân un pic la primii doi parametri, studiul și experiența, pentru a da un exemplu care mi se pare edificator. În facultate, cu mulți ani în urmă, am învățat să joc bridge. Un joc de cărți foarte complex. Jocul are două părți distincte: licitația (bazată pe comunicare) și jocul de levată (bazat pe interpretare și decizie). La început m-a vrăjit jocul de levată. Apoi m-a vrăjit licitația. Apoi iar levata și tot așa până am ajuns la studiu. Abia când am ajuns să studiez, adică să mă bazez și pe experiențele altora, pe statistică și logică, abia atunci am înțeles că după 30 de ani de bridge sunt un bun începător.

   Inovația îți dă starea aceea de om realizat. Om care a făcut ceva ce până atunci nu a existat. E ca și cum ai sădi un copac fără a avea treabă cu agricultura. Între inovație și invenție este o mare diferență. Puțini sunt cei care au reușit cel puțin o invenție. A avea un brevet de inventator nu înseamnă că ai inventat. E ca și cu doctoratul. Îl poți obține la colț de stradă. În perioada în care am fost inginer am avut și eu o inovație. N-am brevetat-o pentru că mi s-a cerut să trec și pe altcineva pe brevet. Prin 1986 am creat o mașină de debitat țeavă cu cuțit rotativ. Din cunoștințele mele și ale profesorilor de la Universitatea din Brașov, cărora le-am prezentat inovația din orgoliu dar și pentru a mă confirma, a fost pentru prima oară când un cuțit de strung se rotea. Până atunci cuțitul de strung avea doar mișcări rectilinii (în adâncime și, mai rar, de-a lungul piesei în timp ce aceasta se rotește). Astăzi sunt o grămadă de strunguri bazate pe rotirea cuțitului.

   Opriți războiul! Studiați, experimentați și inovați!