După cinci luni Cesa - Goje din nou la pupitrul Orchestrei Simfonice sătmărene; la pian Julien Libeer

 

    Pentru a o cunoaște mai bine pe Mihaela Cesa - Goje îi invit pe cititorii acestor rânduri să parcurgă interesantul interviu pe care colegul Nicolae Ghișan l-a luat în urmă cu șase ani protagonistei serii de joi, 7 aprilie a.c. de la pupitrul orchestrei simfonice a Filarmonicii Dinu Lipatti. Interviul îl puteți găsi pe site-ul nostru www.gazetanord-vest.ro dacă veți căuta titlul „Mihaela Cesa - Goje, bagheta magică a Sătmarului”. Bineînțeles că ultimele vești despre realizările ei le puteți rememora și din recenta ei vizită în Satu Mare (noiembrie trecut).

   Programul de joi seara, ora 18,30 conține Mozart (Concertul pentru pian nr. 27 în Si Bemol Major) și Dvořák (Simfonia nr. 8 în Sol Major).

   Pentru acest spectacol de joi sunt valabile abonamentele cu numărul 36 și, pe lângă dirijorul mai sus menționat, filarmonica sătmăreană mai are ca invitat de marcă pe belgianul Julien Libeer, un excepțional pianist care încă mai crede că „muzica poate fi o forță de schimbare”. La câtă nevoie de schimbare este pe planeta aceasta să sperăm că are dreptate. Libeer are un ceva aparte care îl leagă de Dinu Lipatti. Decât să încerc să vă explic eu ce este acel „ceva aparte” mai bine vă las să-i studiați autoprezentarea sa de pe propriul site.

 Julien Libeer (Belgia, 1987)

      „În jurul vârstei de patru ani l-am descoperit pe Leonard Bernstein dirijând West Side Story. Următoarea mea puternică influență a fost pianistul Dinu Lipatti, adică cineva care radiază adevăr muzical. Lipatti s-a dovedit formator pentru direcția în care doream să mă dezvolt, deoarece am evitat în mod conștient să mă implic în concursuri de pian.

  Timp de cinci ani de neuitat, pedagogul franco-polonez Jean Fassina a fost mentorul fundației pianistice și muzicale create de mine. Încă cinci ani, Maria João Pires m-a învățat prin propriul exemplu, adică luându-mă pe scenele unde era invitată și cântând împreună. În cele din urmă, am învățat că cel mai important atu al tău, pe scenă și în viață, este libertatea.

   Am primit Premiul Juventus 2008 pentru cel mai promițător tânăr solist european și am fost desemnat Tânărul Muzician al Anului de Asociația Belgiană Music Press în 2010. Lucrarea cu care m-am prezentat a fost subiectul documentarelor Technique doesn't exist (2013) și Jeunes Solistes, Grands Destins (2018). Înregistrările mele au fost bine primite de presa internațională, primind premii precum Diapason d'Or de l'Année 2016, Klara Award 2016 și Echo Preis 2017.

   Ca solist, am cântat cu Deutsche Kammerphilharmonie Bremen, Brussels Philharmonic, Belgian National Orchestra, Antwerp Symphony Orchestra, Sinfonia Varsovia și New Japan Philharmonic; sub dirijori printre care Trevor Pinnock, Jun Märkl, Michel Tabachnik, Augustin Dumay, Hervé Niquet, Joshua Weilerstein și Enrique Mazzola. Dedicația mea față de lucrările lui Dinu Lipatti s-a soldat cu colaborări calde cu Orchestra Radio București, printre altele.”

   După această scurtă autoprezentare vă menționez și modul cum era privit Lucien Libeer de specialiști: „Instrumentul îi permite lui Libeer să fie expansiv, vioi și strălucitor după cum este necesar, fără a amenința vreodată să-și copleșească partenerul. Precum Beethoven, profund nevăzut, dar este extrem de sincer și dezvoltă un sunet complet nou. Ascultă-l pentru a te convinge” (Gramofon)

   Muzician de cameră desăvârșit, lucrează în mod regulat cu Augustin Dumay, Camille Thomas, Frank Braley, Maria João Pires și Lorenzo Gatto, cu care a interpretat de-a lungul mai multor sezoane sonate complete pentru vioară Beethoven.

   Cele mai importante sezoane au inclus invitațiile Concertgebouw (Amsterdam), Wigmore Hall, Flagey (Bruxelles) și Steinway International Concert Series (Cardiff). A fost invitat la Festivalul Enescu, Beirut Chants Festival, Miami International Piano Festival și a susținut concerte de muzică de cameră la De Doelen (Rotterdam), Palais des Beaux-Arts (Charleroi) și Théâtre des Abesses (Paris). Julien este artist în rezidență la Flagey Brussels.

   Julien Libeer a studiat cu Daniel Blumenthal (Conservatorul Regal din Bruxelles), Jean Fassina (Paris) și Maria João Pires și este artist asociat al Capelei Muzicale Regina Elisabeta, unde s-a specializat și în muzică de cameră cu membrii Cvartetului Artemis. În plus, a primit sfatul lui Dmitri Bashkirov, Alfred Brendel, Nelson Delle Vigne-Fabbri, Jura Margulis și Gerhard Schulz (Alban Berg Quartet).

   Julien este determinat să inițieze sau să colaboreze în proiecte care sunt înrădăcinate în ideea că muzica, cu mult dincolo de valoarea sa estetică, poate fi o forță de schimbare pentru oricine dorește să asculte. Printre aceste proiecte s-a numărat Julien care găzduiește un serial TV belgian, care a prezentat un argument pentru povestirea muzicală. În plus, el găzduiește seria de concerte Salon Libeer la Concertgebouw din Bruges, în care se alătură unui coleg muzician și unui moderator (filozof, istoric, autor), precum și seria de prelegeri Dead or Alive, o explorare filozofică a schimbărilor în muzica clasică. De asemenea este implicat în realizarea de muzică în colaborare cu Școala de Arte LUCA și Universitatea Catolică din Leuven. 

   În calitate de director artistic al proiectului Singing Molenbeek, supraveghează repetițiile corurilor de înalt nivel în școlile primare ale unei suburbii din Bruxelles, faimoasă din tot felul de motive greșite. Este speranța lui Julien că introducerea acestor copii în muzică, cu toate cerințele și recompensele ei, îi va ajuta să crească personal și social.

   Antonín Dvořák 

   S-a născut la data de 8 septembrie 1841 în satul Nehalozeves, așezat pe malul Vltavei, în apropiere de Praga. Ca fiu al unui măcelar-cafegiu, a deprins primele îndeletniciri ale meseriei de la tatăl său, iar primele noțiuni muzicale le va învăța de la organistul orașului Zlonice. Tatăl viitorului compozitor avea un han țărănesc, iar mama lui era în serviciul unei familii princiare, pe nume Lobkowitz, din apropierea satului natal.

 

   Antonin va crește în ambianța atmosferei de la țară și din fragedă copilărie va cânta împreuna cu copiii țăranilor melodiile populare și va deprinde cântările bisericești în biserica satului. Este atras de dansurile tinerilor de la țară, iar acest lucru îi va influența definitiv tehnica compoziției de mai târziu, ce-l va face celebru în întreaga lume.

   Unul dintre primii lui profesori de muzică, Josef Spitz, organist de meserie, îl va învăța să cânte la vioară și, nu după mult timp, Antonin la vârsta de 8 ani va intra în mica orchestră de pe lângă hanul tatălui său.

   După ce va termina stagiul școlar în satul natal, în anul 1853 va fi găzduit de unchiul său în orășelul Zlonice unde va studia pianul, vioara și viola precum și teoria muzicii și canto coral cu profesorul Antonin Liechmann (1808-1879). Despre acest profesor compozitorul își va amintii cu drag pe tot parcursul vieții, mai cu seamă că acesta îl va iniția în aprofundarea tradițiilor naționale muzicale ale Cehiei.

    Cehia se va confrunta începând cu sfârșitul secolului al XIV-lea cu o serie de mișcări socio-politice și religioase în care un rol important l-a jucat Jean Hus. Acesta a fost influențat în gândirea lui de mișcarea lui Wycliffe din Anglia, dând naștere mișcărilor religioase de eliberare națională, în care protestantismul a fost un element fundamental în dezvoltarea și întărirea trăsăturilor naționale ale culturilor popoarelor Europei, din care făcea parte și Cehia.

   Jean Hus a studiat muzica populară și el însuși a compus astfel de muzică. N-a fost însă un compozitor în sensul propriu al cuvântului, dar melodiile lui s-au răspândit cu repeziciune și în acestă atmosferă a colindelor cehe și a melodiilor populare s-a format și tânărul Antonin Dvorak.

   Tradiția muzicală a Cehiei din perioada husită a dezvoltat genul cântecului coral și al imnului religios, care au dobândit cu timpul un caracter național. Mișcarea husită a avut un ecou larg în vestul Europei și a influențat într-o oarecare măsură și protestantismul german inițiat de cunoscutul reformator Martin Luther. Acesta îl consideră pe Jean Hus pricipalul promotor al ideilor reformei din vestul Europei.

   La începutul secolului al XVII-lea Cehia va cunoaște dominația habsburgică și timp de aproape 300 de ani limba cehă a fost interzisă, cărțile și monumentele de cultură în special culegerile de cântece au fost distruse. Cantorii, adepți ai mișcării husite de altă dată au continuat și pe mai departe să culeagă cântecele populare și au păstrat în felul acesta originalitatea culturii muzicale cehe. Profesorul Liechmann s-a remarcat și el printr-o astfel de muncă de culegere și de notare a cântecelor populare, ce aveau și o destinație religioasă. El a observat talentul tânărului Antonin, care sub îndrumarea sa făcea progrese remarcabile. Tânărul Dvorak va compune primele piese instrumentale, scrise în cea mai mare parte pe teme melodice populare și de dans cehe, pe care compozitorul de mai târziu le-a îndrăgit toată viața.