Ce-o fo, ce-o fi

   „Ce a fost a fost, ce va fi va fi” a decretat marele filozof marocan Kutuzov. Poți să-l contrazici? Iacă am scris și eu ceva inteligent. Ceva la modă, adică ceva erupt din analfabetismul funcțional. Bine! Să trecem la treabă! Să vedem mai întâi ce-a fost.

    Sibiu - Mioveni 3-0: Meci frumos până la 2-0, cu ocazii de ambele părți, sub semnul superiorității tactice a gazdelor. Mi-a plăcut fotbalul propus de Măldărășanu, antrenor aflat la prima sa apariție în Superligă. Aerisit, curat, interesat de minge, cu spirit de echipă și fără simulări. Un fotbal cu care s-ar putea ieși în Europa, dar până acolo mai e brânză de mâncat. De cealaltă parte Pelici nu și-a ieșit din limitele sale. A căutat să ciupească orice oportunitate, orice greșeală a adversarului, dar fără a avea propria construcție a jocului.

   Univ. Craiova - Sf. Gheorghe 2-2: La un moment dat doi-zero-ul de pe tabelă nu rezona nici cum cu jocul de pe teren. Asta nu pentru că oltenii ar fi jucat prost ci pentru că ardelenii s-au ridicat atât la jocul tactic propus de gazde cât și la nivelul tehnic al acestora. Ba pe alocuri l-a și depășit. Pe lângă cele patru goluri frumoase și foarte frumoase am mai vibrat și la cele șapte mari ocazi de gol din care doar două au aparținut trupei lui Laszlo Balint, celelalte fiind ratate de „ragazzi” lui Bergodi.

   Argeș - UTA 2-0: Arădenii au avut anul trecut (calendaristic vorbind) un antrenor de calitate în bătătură dar l-au lăsat să plece. Pelici, care l-a înlocuit pe Balint de Crăciun, și Poenaru de acum nu se ridică la valoarea lui Laszlo Balint. Cu câte un gol înscris la începutul fiecărei reprize prepelițele lui Prepeliță au fost hărnicuțe și au ciugulit cele trei puncte puse în joc.

   CFR - Rapid 1-0: Cel mai slab meci din punct de vedere calitativ a avut un final tensionat. Dacă la clujeni echipa pare hotărâtă să scape de Dan Petrescu, la Rapid echipa respectă prea mult cariera de jucător a lui Mutu (mult diminuată de caracterul acestuia) și nu realizează lipsa de valoare a acestuia ca antrenor. Sunt cuvinte și locuțiuni, gen „presing” sau „joc colectiv”, care nu fac parte din vocabularul vedetei. I-aș da lui Mutu o funcție de director fără prea multă putere de decizie, i-aș păstra salariul, apoi i-aș promova imaginea acestuia în fața adversarilor și aș beneficia de lobby-ul pe care acesta l-ar putea face pe lângă federație ca să nu ne mai pună bețe-ntre spițe.

   Farul - 48 Craiova 2-1: Meci care a respectat statistica până la a noua cifră după virgulă. Echipa care a avut jucători de două ori mai buni decât adversara, antrenorul Hagi care are de două ori valoarea de antrenor a lui Croitoru, gazdele care au avut de două ori mai multe ocazii decât oaspeții (6-3) și marinarii care au înscris de două ori mai mult decât juveții sunt elemente care îmi dau dreptate.

   FCSB - „U” Cluj 1-1: Cel mai frumos meci al etapei. Calitatea jucătorilor lui Petrea și ingeniozitatea și puterea pe care Lincar le-a insuflat jucătorilor săi ne-au încântat cu un spectacol sportiv de înalt nivel. Trebuie aici să remarc și aportul pe care l-au adus cele două galerii pentru a-și ține în priză favoriții.

   Botoșani - Târgoviște 3-2: Jocul cu cele mai multe goluri. Învingătorii, aflați acum sub bagheta lui Teja, au meritat succesul. Dincolo, tot cu o noutate pe spațiul dinaintea băncii de rezerve (Mihalcea), se vede că încă nu s-a format o chimie între ce vrea antrenorul și ce oferă jucătorii. Deoarece încă nu au teren propriu, ca și Sibiul de altfel, vor avea viață grea anul acesta.

   Petrolul - Voluntari 0-1: La încheierea anului trecut competițional, mă rugam la natură să schimbe doi antrenori de la echipele pe care le conduc în Liga I. Se pare că nu m-am rugat la cine trebuie. Atât Mutu cât și Ciobotariu au rămas la echipele cu care au încheiat campionatul. Dacă la Mutu lipsa de valoare este cea care mi-a împreunat mâinile, la Ciobotariu tocmai valoarea prea ridicată era motivul implorării mele. Oare Liviu nu se gândește cât rău produce fotbalului românesc menținând la nivel înalt o echipă fără spectatori? Oare federația nu obsevă valoarea specială a antrenorului Liviu Ciobotariu? În conjunctura actuală sunt absolut convins că el este cea mai bună soluție pentru postul de selecționer. De partea cealaltă Nae Constantin nu merita să piardă, dar lipsa de experiență și neîncrederea care i se cuibărea în suflet (implicit și în cel al echipei) odată cu trecerea timpului, l-au răstignit.

   Din „ce-o fo” ne-a mai rămas doar să apreciem la capitolul pozitive numărul de goluri înscrise (peste 2,5 goluri pe meci) și nivelul spectacolului și al arbitrajelor la aproape toate partidele. La rubrica de îmbunătățit avem cunoașterea regulamentului de câtre jucători, în special cel legat de videoarbitraj, multitudinea de simulări și tragerile de timp peste măsură. Nu înțeleg chestia asta cu tragerile de timp. Se dau atâtea goluri pe final de meci, goluri ce schimbă soarta jocurilor, încât tragerile de timp se întorc în jumătate de situații tocmai împotriva celui care le practică. Dacă nu mă credeți întrebați-l pe Dan Petrescu cât a suferit anul acesta.

   Etapa a doua începe mintenaș. Participarea a patru echipe în Conference League, competiție în care jocurile se desfășoară joia (excepție fac doar localitățile care ar avea programate două jocuri în aceeași zi), face să bulverseze programul etapei, asfel că vineri și sâmbătă vom avea câte un singur joc iar duminică patru.

   Derbiurile etapei se desfășoară la Craiova și București. CFR, în calitate de principală candidată la titlu, nu-și prea onorează titlul de campioană. Până azi au fost chiar penibili. Pentru victoria cu Rapidul nu au nici o vină. În celălalt joc derbi, cel de pe stadionul Giulești, poate doar cerbicia suporterilor și mândria jucătorilor să salveze un scor fluviu în favoarea oaspeților. Copacul are poamele verzi și crengile ridicate. Așadar 48 Craiova - CFR (duminică de la ora 16, uff!, ce căldură) și Rapid - FCSB (duminică, 20,30) par să nu-și respecte statutul. Sper să mă contrazică.

   Partida Voluntari - Botoșani (sâmbătă, 20,30) aduce față în față două echipe învingătoare. Cred totuși că gazdele se vor impune.

   Un alt meci care, zic, merită văzut este cel de la Sf. Gheorghe (duminică, 12) unde Sepsi probabil va depăși harnica echipă din Pitești.

   Prima partidă a etapei se va desfășura vineri de la ora 20,30. Combatantele, Mioveniul și Farul, nu prea au motive să reducă turația motoarelor pe parcursul celor 90 și ceva de minute. Probabil că dobrogenii nu vor pleca cu tolba goală.

   Derbiul studențesc, cum era denumit cu ani în urmă (pe vremea când în cele două echipe chiar evoluau studenți), între universitățile din Cluj și Craiova se anunță de fapt ca adevăratul derbi al etapei. Mă tentează să mă aflu duminică de la ora 18,30 pe unul din cele mai frumoase stadioane din țară.

   Și la Arad se anunță un meci de tradiție. Al doilea al etapei. UTA - Petrolul (luni de la 21,30) este o altă partidă care anunță spectacol. Atât pe gazon cât și în tribune. Distanța de peste 400 de kilometri dintre cele două localități, leagăne ale fotbalului în perioada interbelică și postbelică, nu cred că va reprezenta un impediment pentru galben-albaștri, iar alb-roșii sunt mândri de stadionul lor și ar dori să fie mândri și de echipa lor.

   Cenușăreasa etapei se desfășoară luni de la 18,30 pe undeva prin România. Cele două echipe nomad, Chindia și Hermannstadt, nu prea contează când joacă în deplasare sau acasă. Păcat!

   Opriți războiul!