Vestea - factor de dezvoltare și/sau de regres

   Dezvoltarea tehnologică, cum spuneam și la alte cătări în amănunt, are atât părți benefice cât și efecte malefice. Nu depinde de capacitatea omului de a separa neghina de mei ci de capacitatea omenirii de a reteza tentaculele otrăvite ale caracatiței. Altfel spus, eforturile individuale sau a unor colectivități de profil nu sunt suficiente pentru a înlătura veninul produs, culmea, tot de om. Este necesar ca întreaga specie umană, cea cu gânduri bune, să colaboreze într-un tot unitar. Oamenii de știință, politicienii, organizațiile de tot felul (sociale, caritabile, antisistem, prosistem, culturale...) ar trebui să formeze un scut impenetrabil în fața celor ce-și fac un țel din a deține puterea pe mapamond.

    Să-i luăm pe rând. Oamenii de știință au în general ochelari de cal. În dorința lor de a descoperi noi și noi intimități ale naturii, în dorința lor de a descoperi noi și noi particularități ale micro și macrocosmosului, în dorința lor de a descoperi în general, nu văd în viitor decât părțile bune ale inovațiilor și ale invențiilor lor. Nu se gândesc că acestea ar putea reprezenta o armă în mintea și mâna celor ahtiați după putere. De cele mai multe ori oamenii de știință devin prizonieri ai propriilor lor concepții.

   Politicienii sunt acel rău necesar care, în funcție de cât de atent și corect sunt filtrați la trecerea prin fața urnelor, pot fi mai aproape sau mai departe de interesele celor ce i-au îndrituit. Orice politician, pardon!, orice om ajuns politician se gândește în primul rând la el. Prin natura lucrurilor este așa. Te faci politician ca să-ți fie ție mai bine. Diferența se face atunci când politicianul știe să separe „am suficient!” de „mai vreau!”. Atunci când după „am suficient!” te preocupi nu doar de interesele celor care te-au votat, ci de interesele tuturor celor care au drept de vot, abia atunci rămâi în istorie.

   Organizațiile, indiferent de denumirea lor, pot fi pozitive sau din contra. Orice organizație care nu are decât un singur țel este, sau devine în scurt timp, extremistă. Foarte rar se întâmplă ca organizațiile care nu au în statut aceeași temă să-și dea mâna pentru a acționa în comun împotriva aceluiași inamic. Doar organizațiile culturale, prin multilateralitatea lor, caută sprijin în alte sectoare, dar acestea în general nu au putere de coagulare. Dacă ar forma un lanț de interese din toate domeniile (social, biosistem, ecosistem, sănătate, industrial, agricol, transport, învățământ, cultural, istoric, comunicare...) organizațiile ar avea un cuvânt mai apăsat de spus la barierele bunei cuviințe. Ar îngrădi iluziile din ce în ce mai nocive ale ahtiaților după putere.

   Ziceam în titlu despre veste. Ce legătură are vestea cu dezvoltarea tehnologică? Păi, nu cu multe zeci de ani înainte, de la producerea unui eveniment până la aflarea acestuia puteau trece săptămâni sau chiar luni, în funcție de cât de departe (în spațiu și timp) era evenimentul de vestitor și vestitorul de omul avizat. Astăzi vestea se transmite aproape instantaneu de la eveniment la vestitor și, în funcție de curiozitatea omului de rând, de la vestitor la masele de oameni. Ba mai rău! De multe ori vestea este transmisă înaintea evenimentului, uneori fiind chiar motivul pentru care evenimentul se produce. Este cea mai nocivă și cea mai modernă găselniță a presei. Ea, presa, devenind astfel dintr-un factor pasiv al întâmplărilor într-un factor activ, de cele mai multe ori frizând senzaționalul, adică anormalul.

   Opriți războiul!