Hajduszoboszlo - un imperiu al apelor binefăcătoare

    Să petreci un week-end la Hajduszoboszlo este o adevărată savoare dar, după părerea mea, insuficient. Complexul balnear, cel mai întins din Europa, îți descoperă de câte ori îl pătrunzi o nouă impresie, un nou stil de viață. Adaptarea la tehnologia ultramodernă și păstrarea tradițiilor din ultimul veac crează o simbioză greu de priceput la prima vedere.

   N-am să vă spun în cele ce urmează de binefacerile de care puteți beneficia după tratamentele și băile termale pe care le puteți efectua după propria voastră doleanță sau, programat, sub atenta supraveghere a medicilor și personalului sanitar (fizioterapeuți, tehnicieni, maseuri, psihoterapeuți...). N-am să vă spun despre diversitatea oportunităților pe care le puteți avea pe întinsele pânze de apă de toate dimensiunile și pentru toate vârstele sau de pe marginea acestora. N-am să vă spun despre diversitatea limbilor în care puteți discuta cu persoanele din sistemul sanitar, din sistemul comercial (magazine și restaurante adaptate la necesitățile unor oameni în șlapi și costum de baie) sau din sistemul administrativ al complexului balnear.

    N-am să vă spun nici despre ce se întâmplă în sistemul de cazare și de petrecere a timpului liber din afara complexului balnear (trenuleț, biciclete, baruri, restaurante tradiționale, restaurante specifice, discoteci, zbor cu motor, planorism, carting sau alte sporturi de echipă și individuale...), despre comportarea ireproșabilă a celor 24.000 de locuitori care au o capacitate de găzduire (complex balnear, hoteluri de 5, 4 și 3 stele, pensiuni și case cu diferite buchete de margarete...) de 25.000 de persoane în fiecare noapte. N-am să vă spun despre toate acestea dintr-un singur motiv: sunt la distanță de doar câteva taste pe PC-ul, laptop-ul sau telefonul dumneavoastră.

    Am să vă spun în schimb de ceea ce m-a impresionat pe mine în cele patru zile și trei nopți pe care le-am petrecut în Hajduszoboszlo și împrejurimi.

   În stațiune, probabil că o vizită la muzeul Bocskai Istvan v-ar putea surprinde prin noutățile pe care le puteți afla despre ce spune istoria maghiarilor din perioada sfârșitul secolului al XVI-lea - începutul secolului al XVII-lea și ce am învățat noi despre acea perioadă care corespunde cu ultimii ani de domnie și viață a lui Mihai Viteazul. Unele dovezi istorice coincid cu cele pe care le știm, altele pot trăi în concubinaj cu ce cunoaștem, iar altele le putem combate cu argumente solide. Rămâne ca fiecare dintre voi să vă creați propria „istorie” pe care să o acceptați.

    O vizită la Hortobagy v-ar putea schimba impresia despre lumea animalelor. Atât despre lumea animalelor domestice (cai, vite, oi, porci, orătănii) cât și depre lumea animalelor sălbatice caracteristice zonei. În această privință am rămas uimit de cum s-au adaptat animalele domestice și oamenii din jurul lor la condițiile vitrege pe care le are pusta. Cât vezi cu ochii în jurul tău doar o iarbă seacă, fără un copac și kilometri care despart iurtele sărace sau fermele moderne de taurine, porcine sau ovine. Aceste animale nu prea seamănă cu ale noastre. Vacile au coarne drepte, depărtate și lungi, oile au și ele coarne, drepte, torsionate în jurul axei sale (ca un fier forjat dispus în vârful unui gard de pe la noi) la fel ca și berbecii, dar mai mici, caprinile se găsesc în aceeași situație. Doar porcii n-au coarne. Vestita rasă mangaliță pistruiază toată pusta cu carnea lor de o savoare aparte.

    În ceea ce privește animalele sălbatice, pe lângă animalele de pradă lupi, vulpi și pisici sălbatice sunt caracteristice patrupedele care trăiesc în preajma iazurilor. În apropiere de Hortobagy se găsește unparc național cu suprafața de 800 km², cu o bogată moștenire folclorică și istorico-culturală. Ocupă o suprafață a Marii Câmpii Ungare (Alföld) și a fost desemnat drept parc național în 1973, fiind prima arie protejată de acest tip din Ungaria. A fost declarat loc din Patrimoniul Mondial în 1999.

    O varietate aparte o reprezintă păsările. Pe lacul Tisza și pe aria protejată oferă habitat pentru diferite specii, inclusiv 342 specii de păsări. Este un loc de cuibărit al vânturelului de seară, burhinidelor, dropiei și lacărului de pipirig, dar și loc de popas pentru o serie de specii migratoare: prundărașul de munte, cocorul, gârlița mică. Pentru păsările migratoare s-a înființat pe un lac dispus pe câteva hectare un spital al aripatelor. Celor ce încă n-au învățat să zboare, celor infirme, celor întârziate, care nu au reușit să migreze, li s-a asigurat pentru perioada hibernală un areal unde sunt îngrijite și hrănite.

    Una din zile am alocat-o celui de-al doilea oraș al Ungariei. Debrețin. Cam puțin o zi, dar am îndurat cu stoicism căldura înăbușitoare a zilei și am reușit să ating primele 10 obiective turistice ale unui oraș sofisticat în care globalizarea nu este un termen deșănțat. De exemplu din cei aproape 220.000 de locuitori nici 12% nu sunt romano-catolici declarați conform ultimului recensământ. Să revenijm la obiectivele turistice: turnul panoramic al Marii Biserici Reformate din centrul orașului, Pădurea Mare cu viile ei, strada Pieții cu fântânele și terasele ei, Muzeuyl Deri și Marea Bibliotecă a Colegiului Reformat, Turnul de Apă de 100 de ani, parcul de aventuri Aquaticum, Grădina Zoologică, Biserica Greco - Catolică, Catedrala Sfânta Ana (catolică) și Intrarea Peștele (un fel de Lipscani din Bucureștiul nostru).