Concert cameral cu un trio insolit

     În această săptămână Orchestra Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare se odihnește. Asta nu înseamnă că nu avem activitate pe scena celei mai prestigioase instituții de cultură din nord-vestul țării. Asta pentru că stafful acesteia s-a gândit să ne ofere un „Recital cameral” în care trei instrumente vor dialoga în limba dragă nouă, limba muzicii de calitate, compusă de acestă dată de Wolfgang Amadeus Mozart („Kegelstatt”), Max Bruch („Opt piese pentru clarinet violă și pian) și Robert Schumann („Nuvele”).

     Ați dedus corect. Cele trei instrumente sunt pianul, clarinetul și viola și sunt mânuite de trei instrumentiste de certă valoare internațională: Czumbil Bernadette, Madarász Emese Adél respectiv Király Erzsébet. Pentru acest concert de joi, 4 aprilie, ora 19, sunt valabile și abonamentele cu nr. 31.

 Madarász Emese Adél

    A absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, specializarea clarinet, clasa domnului profesor Ioan Goilă. În anii universitari a fost membră a „Orchestrei de tineret” din România; a cântat în renumite săli de concerte, precum Ateneul Român, Zaryadye Concert Hall din Moscova sau Konzerthaus din Berlin.

     Este câștigătoare a multor competiții naționale și internaționale de clarinet. Ca solist, a colaborat cu Orchestra Antonin Ciolan și Orchestra Simfonică de Stat Transilvania din Cluj. Profesorii săi au fost: Zsolt Szatmári, Béla Kovács, Csaba Klenyán și Jerome Voisin. Între 2017-2022, a fost membră a orchestrei Operei Maghiare din Cluj. În prezent este clarinetista Filarmonicii din Odorheiu Secuiesc.

Király Erzsébet

    Este absolventă a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, unde a urmat și ciclul de masterat în muzică (specializarea violă). A studiat cu Sorin Gherbanovschi, Gábor Ferenc, Ilse L. Herbert, Francisc László, Ulrike Titze, Konraad Ellegiers și Emil Simon.

     A urmat cursuri de măiestrie (muzică de cameră) în Olanda și Germania. Din 2002 este membră a Filarmonicii de Stat „Transilvania”, iar din 2010 este membră a Cvartetului Concordia. A participat la mai multe ediții ale festivalelor „Toamna muzicală clujeană”, „Cluj modern”, „Festivalul Mozart” și festivalul de muzică barocă „La Stravaganza”, cu ansamblurile Cvartetul Arcadia, Ars Nova, Diletto Musicale, Fonte di Gioia și Baroc pur și simplu.

Czumbil Bernadette

    Tășnădeanca noastră este absolventă a Liceului de Artă din Oradea, unde a terminat specializarea pian sub îndrumarea profesoarelor Deák Magdalena și Fekete Erzsébet. După cursurile Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, secția pian, precum și cele de masterat sub coordonarea prof. univ. dr. Adriana Bera, a obţinut o bursă „Erasmus” la Hochschule für Musik din Köln. În 2011 își susține lucrarea de doctorat cu titlul „Fantezia în creația pentru instrumente cu claviatura lui Carl Philipp Emanuel Bach” cu calificativul Summa cum Laude. Este laureată a concursurilor naționale de pian (Baia Mare, Oradea), a concursului în cadrul „Festivalului Mozart”, Cluj, și a concursului internațional de pian în cadrul „Sommerakademie Prag-Wien-Budapest”, Baden/Austria (2000, premiul „Alban Berg”).

     A urmat cursurile de perfecționare ale pianiștilor Dana Borșan, Gabriel Amiraș, Némethy Attila, Cordelia Höfer, Sontraud Speidel. A susţinut concerte solo cu orchestrele simfonice ale Filarmonicilor din Arad, Satu Mare, Cluj, Oradea, precum şi recitaluri solo şi de muzică de cameră în ţară şi în străinătate (Ungaria, Austria, Germania, Luxemburg). Având experiență și de acompaniament instrumental, a fost corepetitor oficial al Concursului Internațional de Clarinet “Gh. Dima”, edițiile 2011, 2017 și 2019, Cluj. În prezent, este dr. lector universitar și predă pian la clasa de Compoziție muzicală și Dirijat a Academiei de Muzică „Gh. Dima”.

  “Kegelstatt” Trio în mi bemol major

    Mozart a scris trio-ul cu pian pe 10 foi (19 pagini) la Viena și a datat manuscrisul la 5 august 1786. Potrivit studentei lui Mozart, Karoline Pichler, în vârstă de 17 ani, lucrarea a fost dedicată unui alt student al lui Mozart, Franziska von Jacquin; Mozart și familia von Jacquin – tatăl Nikolaus Joseph von Jacquin și fiul său cel mic Gottfried – erau prieteni destul de apropiați. Au susținut împreună concerte house, unde Nikolaus a cântat la flaut și Franziska la pian. Într-o scrisoare către Gottfried din 15 ianuarie 1787, Mozart laudă studierea și diligența lui Franziska. Mozart a dedicat o serie de lucrări familiei von Jacquin. Un an mai târziu, Mozart a scris două lieduri, „Când Luise a ars scrisorile iubitului ei infidel” și „Visul” în mod explicit pentru ca Gottfried von Jacquin să le folosească sub propriul său nume.

     Cuvântul german Kegelstatt înseamnă „un loc în aer liber în care se joacă popice”. Mozart a scris că a compus cele 12 duouri pentru două cornuri (franceze, nu cornuri de basset, așa cum se crede în mod obișnuit), „în timp ce juca popice”; pe prima pagină a manuscrisului autograf Mozart a scris următoarele „Wienn den 27 Jullius 1786 untern Kegelscheiben” (Viena, 27 iulie 1786 în timp ce juca popice). O săptămână și jumătate mai târziu, Mozart a compus și datat trio-ul în mi bemol. El a introdus această lucrare în lista sa de compoziții pur și simplu ca: "Ein Terzett für klavier, Clarinett und Viola" (Un trio pentru pian, clarinet și violă). Nu există nicio dovadă că Mozart a dat vreo poreclă trioului, supranumele Kegelstatt apare pentru prima dată atribuit trioului în catalogul tematic al muzicii lui Mozart din 1862 al lui Ludwig von Köchel.

    Acest trio clarinet-viola-pian a fost cântat pentru prima dată în casa lui von Jacquin; Anton Stadler a cântat la clarinet, Mozart la violă și Franziska von Jacquin la pian. Clarinetul era încă un instrument relativ nou pe vremea lui Mozart, iar acest trio, împreună cu „Cvintetul său pentru clarinet” și „Concertul pentru clarinet” (ultimele două pentru clarinete de basset în la), au contribuit la creșterea popularității instrumentului.

    Trio-ul a fost publicat în 1788 de Artaria, transcris (probabil cu acordul lui Mozart) pentru vioară, violă și pian, iar partea originală de clarinet a fost descrisă ca o „parte alternativă”: Datorită acestui punctaj neobișnuit, piesa este uneori adaptată pentru a se potrivi cu alte tipuri de triouri; de exemplu, un trio clarinet-violină-pian, un trio vioară-violoncel-pian, un trio clarinet-violoncel-pian sau un trio vioară-viola-pian, ca în prima publicație a lui Artaria.

    Niciun compozitor înainte de Mozart nu a scris pentru această combinație de instrumente. În secolul al XIX-lea , Robert Schumann a scris „Basme”, Max Bruch în 1910 a compus „Opt piese pentru clarinet, violă și pian” și Carl Reinecke ne-a oferit „Trio pentru pian, clarinet și violă”.

    În martie 1894, manuscrisul a intrat în posesia muzicologului și compozitorului Charles Théodore Malherbe când l-a cumpărat de la Leo Sachs, un bancher din Paris, care îl luase de la Johann Anton André, care la rândul lui îl procurase ca parte a unei mari achiziții de manuscrise de la Văduva lui Mozart Constanze (Moșia lui Mozart) în 1841. În 1912 a fost donată Bibliothèque nationale de France, departamentul Musică, colecția Malherbe.

 

    Opriți războaiele!