Noiembrie de Moneasa

Când plânge toamna către iarnă
Și dorul de pădure te îndeamnă
Nu căta că norul e aproape
Și înspre pisc noroaie-s și hârtoape,
                             Ci du-te!

Când ciuta-și caută culcuș din frunze
Și laptele de ceață te pătrunse
Răspunde da chemării ancestrale
Și nu te-ntoarce-n satul dinspre vale,
                              Ci suie!

Când din ibric se scurge ceaiul către cană
Cu iz de pin și gustul de cabană
Nu face nazuri că afară-i zloată
Precum în frații Grimm de altădată,
                              Ci bea!

Când pe potecă, în drumul către casă,
Simți cum rucsacu-n spate te apasă
De calci pe pietre ca pe niște ouă
Nu te-ntrista că-i umed și că plouă
                              Ci... ține minte!