Penurie și deflație

     Am întâlnit din ce în ce mai des în vocabularul comentatorilor sportivi cuvântul inflație. Sensul pe care doresc să-l dea cuvântului este total diferit de sensul real al termenului. De fapt inflație înseamnă scăderea puterii de cumpărare a banului și nu are nici o legătură cu fenomenul sportiv. În schimb deflație are două sensuri. În afară de creșterea puterii de cumpărare a banului deflația poate însemna și împrăștierea cu ajutorul vântului a microparticulelor  rezultate din eroziune.

    Aș putea compara acest lucru în fotbal cu pierderea în van a câte unui punct atunci când jocurile se termină egal. Nea Jean, dacă-l mai țineți minte, avea teoria asta: decât să facem egal și la noi și la voi mai bine să lăsăm publicul să se bucure pentru victoria gazdelor în ambele cazuri. Cu această teorie s-a ajuns ca între primul și ultimul loc să fie foarte puține puncte, într-unul din campionate s-a ajuns ca diferența dintre podiumul campionatului și echipele retrogradate să fie de 2-3 puncte. Ba mai mult, s-a retrogradat cu golaveraj pozitiv. Să nu se înțeleagă că îl regret pe Pădureanu. Sunt împotriva oricărui aranjament în sport. Nici când jucam șah cu copiii mei nu mă lăsam înfrânt. Acum mă mai întrece nepoțica la alergat...

    Scuze pentru disertație. M-a luat valul. Deci penurie de goluri. Doar zece în opt partide. În patru dintre ele s-a înscris un singur gol. Slobozia - Galați 0-1 (d)efectul Blazek; Sf. Gheorghe - CFR 1-1 perfect pentru Dinamo și Rapid; „U” - Botoșani 0-1 contraatac ucigător; Craiova - Constanța numai 1-0; Iași - Ploiești 1-0 sărac; Rapid - FCSB 0-0 cu peripeții; Buzău - Arad 1-1 antisistem; Dinamo - Sibiu 2-0 pe alocuri interesant. După cum vedeți gazdele au obținut 12 puncte, iar oaspeții doar 9 cu cele patru goluri marcate.

    Ultima etapă. Urmează ultima etapă a sezonului regulat. Cum lupta pentru play-off s-a încheiat după meciul de la Sf. Gheorghe n-a mai rămas interes decât pentru poziționare. Nu-i bagatelă. Locurile ocupate la finalul sezonului regulat sunt primul criteriu de departajare la egalitate de puncte după terminarea campionatului. Asta pentru că, așa cum v-am obișnuit, am să vă redau clasamentul cu jumătăți de puncte ca să nu ne mai fraierim. Ar mai fi interes și pentru evitarea retrogradării sau a barajului.

    FCSB - Craiova (duminică, ora 20) Derbiul campionatului. Se întâlnesc primele două clasate așa că își merită titulatura. Ceea ce voi știți când citiți și eu nu știu când scriu este rezultatul meciului FCSB-ului cu Lyon. oricum, gazdele au avut un februarie superîncărcat și babele din martie așijderea;

    Sibiu - Rapid (sâmbătă, ora 20,30) Rapidulețul meu dacă vrea să se implice în lupta pentru podium ar trebui să se întoarcă de pe malul Cibinului cu trei puncte. Ar fi fain, dar nu toți gândesc ca mine. Am să invoc un alt vers din frumosul imn al giuleștenilor: „Să câștige cel mai bun!”. Sper că nu mă dă și pe mine în judecată fiul lui Adrian Păunescu;

    Constanța - „U” (vineri, ora 20) Ardelenii ar trebui să demonstreze că nu s-au dezumflat precum un balon uitat pe tavan;

    UTA - Dinamo (luni, ora 20) No Rednic, ce faci? Pierzi și-ți dai demisia sau câștigi și-ți înfrunți demonii?

    Ploiești - Sf. Gheorghe (sâmbătă, ora 18,30) Mult timp s-a crezut că această partidă va da numele celei de-a șasea participantă la play-off. Sepsi sau Petrolul. Oricum, n-au rămas numai orgolii. Locurile șapte și opt încă mai sunt atractive, mai pot duce în Europa.

    CFR - Buzău (duminică, ora 15) Nu cred că frânarii au mai jucat vreun meci la ora asta în ultimii ani. Poate doar amicale. „Ăsta-i meci?” ar spune unii. E meci, cred eu;

    Galați - Iași (vineri, ora 17) Meciul de deschidere al etapei. Un derbi al Moldovei. Un joc în care se privește în sus cu speranță și în jos cu teamă;

    Botoșani - Slobozia (luni, ora 17) Cenușăreasa etapei. Este meciul în care ambele echipe se bucură că punctele se înjumătățesc. După ce fotbal au demonstrat până acum cred că botoșănenii sunt favoriți.

    Opriți războiul!

     

Trei evenimente muzicale pentru melomanii sătmăreni

     Pentru astăzi, de la ora 19 Filarmonica Dinu Lipatti din Satu Mare ne propune un proiect al „Radio România muzical”, proiect intitulat „Moștenitorii României muzicale” și despre care lăsăm specialiștii să se exprime:

    „Organizat de Radio România Muzical, proiectul s-a dezvoltat în ultimii ani în două direcții. Prima dintre acestea își propune să-i aducă pe scene prestigioase românești pe tinerii și excepționalii muzicieni ai României, artiști care desfășoară o importantă activitate în străinătate, dar pe care publicul românesc are șansa de a-i asculta prea rar acasă. Recitalurile din acest proiect se adresează unui public larg, cu un repertoriu accesibil și cu o durată de o oră, fără pauză.

    Din 2018 și până în prezent au avut loc peste 30 de concerte și recitaluri: violoncelistul Andrei Ioniță, violonista Ioana Cristina Goicea, violoncelistul Valentin Răduțiu, pianiștii Florian Mitrea, Adela Liculescu, Axia Marinescu sunt doar câțiva dintre protagoniști. Sub egida aceluiași proiect, au apărut și trei albume la Editura Casa Radio, cuprinzând evoluții din recitaluri sau înregistrări realizate în cadrul proiectului.

    A doua direcție de dezvoltare este bursa “Moștenitorii României muzicale”. În 2020, Radio România Muzical și Rotary Club Pipera au inițiat bursa “Moștenitorii României muzicale”, pentru tineri muzicieni cu vârste între 16 și 24 ani. Câștigători ai bursei în valoare de 4000 euro au fost pianistul Cadmiel Boțac (2020), violoncelistul Cornelius Zirbo (2021), pianista Kira Frolu (2022), pianistul Nil Mladin (2023) și violoncelistul Jan Sekaci (2024). Dincolo de premiul în bani, pentru finaliștii competiției, membrii juriului, conducători ai principalelor instituții muzicale din România, au oferit și beneficii profesionale – recitaluri, concerte, înregistrări, cum a fost cazul și pentru Petru Pane.”

    Alte două evenimente muzicale vor avea loc joi și vineri atunci când, fiind luna martie, celebrată va fi femeia, în toate formele ei: femeia mamă, femeia iubitoare, femeia iubită, femeia antreprenor, femeia cultă, femeia sofisticată, femeia simplă, femeia eroină... Iată cum ne prezintă administrația filarmonicii sătmărene evenimentele:

     „Cu ocazia Zilei Femeii, vă invităm să celebrăm împreună frumusețea, emoția și puterea muzicii! Un concert special, plin de armonii sensibile și momente de neuitat, dedicat tuturor femeilor, dar deschis tuturor celor care iubesc muzica.

6 martie – cu abonament & bilete (preț unic: 42 lei)

7 martie – bilete (preț unic: 42 lei)

Ora 19:00

 Locație: Sala de concerte a Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti

Biletele sunt puse în vânzare la casieria Filarmonicii!

 

    Sub bagheta dirijorului Andrei Tudor, seara va fi luminată de prezența inconfundabilă a Monicăi Anghel, una dintre cele mai apreciate voci ale scenei românești. Cu timbrul său cald și interpretarea plină de sensibilitate, Monica Anghel a cucerit generații întregi prin talentul și carisma sa. Alături de ea, pe scenă va urca și Alexandru Anghel, completând această seară magică printr-un repertoriu de excepție.”

    Despre Andrei Tudor puteți afla detalii în numărul nostru din 27 martie 2023. Ne-am axat astăzi pe biografia cântăreței de muzică pop Monica Anghel, cea care pretinde și astăzi că era frumoasă și atunci când avea 100 de kg. Astăzi, cu cele 60 de kg pe care le afișează este cu atât mai frumoasă. După cum ne spun organizatorii alături de Monica va mai urca pe scenă și fratele ei, Alexandru Anghel.

     Monica Anghel  (sursă wikipedia)

    S-a născut la București în 1971. Este o cântăreață, prezentatoare de radio și actriță română. Anghel a câștigat Festivalul Internațional „Cerbul de aur”, ediția 1996 și a participat, ca reprezentantă a României, la concursul Eurovision (ediția din 2002, împreună cu Marcel Pavel). Este cunoscută și datorită participării sale îndelungate ca actor activ în grupul de umor „Divertis”.

    Monica Anghel a colaborat cu Aurelian Temișan (duet) în piesa "Încrederea", compozitor și textier Dragoș Docan, piesa apărând atât pe albumul propriu al artistei editat de Roton în 1996 cât și pe albumul Best Of Dragoș Docan "Vai, ce bună-i fata asta!" (Electrecord 1998).

    Monica Anghel a cântat în duet cu actorul Ștefan Iordache. Dan Iagnov le-a compus trei cântece care apar pe discul „Magazinul meu de vise” înregistrat la casa de discuri Roton în anul 2007. Aceste trei cântece sunt: „Mai mult decât oricând”, „Viața noastră este un tangou” și „Nu te întreb”. Pentru Monica Anghel și Gabriel Cotabiță, Dan Iagnov a compus duetul „Continent pierdut”, melodie care este inclusă pe CD-ul „Best of Dan Iagnov”, editat în anul 2006 la casa de discuri OVO MUSIC.

    Din păcate wikipedia nu prezintă întreaga sa activitate.

    Opriți războiul!

Măldărășanu promovează fotbalul spectacol

     Indiferent că joacă acasă sau în deplasare, indiferent de conduc sau sunt conduși, indiferent dacă e minutul 3 sau 93 băieții lui Măldărășanu atacă. Nu tu tânguieli, nu tu „șmecherii” pentru influențarea arbitrilor, nu tu trageri de timp, fără „actorie” ieftină... Doar fotbal, doar tactică naturală, cam ce se juca acum 40-50 de ani. Poate că dacă și alți antrenori n-ar mai avea fețele atât de crispate și gândurile atât de îmbârligate ar face spectatorul mai fericit, iar ca bonus, locuri mai bune în clasament.

    V-a plăcut cum a jucat FCSB în Europa? De ce nu se joacă așa și în Superligă? Poate că dacă în timpul jocului rolul antrenorului n-ar fi acela de ai spune lateralului la cine să bată autul sau pe cine să-l scoată din joc(!) prin așa-zisa „știință a jocului” (durități repetate asupra gambelor sau maxilarelor adversarilor), poate atunci și tribunele vor fi mai pline. Vor dispare fanaticii și se vor înmulții suporterii. Nu vom mai auzi înjurături, ci aplauze. Iar dacă vei primii doi bulgări de zăpadă în spate, te întorci și spui o glumă nevinovată, nu-ți dai demisia.

    Echilibru. Cam asta s-ar putea spune despre etapa ce a trecut. Câte 11 puncte și 10 goluri au revenit atât gazdelor cât și oaspeților. Două puncte au fost aruncate pe apa sâmbetei și a duminicii. Sibiu - Buzău 2-1; Galați - „U” 0-1 pragmatic; Botoșani - Craiova 2-2 cu pionul devenit rege, numai în fotbal e posibil; CFR - Ploiești 2-0 curat; Slobozia - Iași 0-0 alb; FCSB - Dinamo 2-1 spectaculos, dar influențat de o clipă de neatenție a arbitrului; Arad - Sf. Gheorghe 1-2 frustrant; Constanța - Rapid 1-3 izbăvitor.

    Deoarece cinci din primele șapte echipe joacă pe teren propriu s-ar putea crede că va fi o etapă a gazdelor. Istoricul însă ne îndeamnă să fim circumspecți. Nu tot ce înoată are gust. Se pare că soarele va mai absoarbe din încrâncenarea crampoanelor ascuțite. Oare cine va culege mai mulți ghiocei în cele două etape care au mai rămas din sezonul regulat?

    Rapid - FCSB (duminică, ora 20) Derbiul etapei. Așteptări de-o parte și de alta. Multe. Multe și masive. Unii se bazează pe tradiția recentă, ceilalalți pe forma de moment. Valoare au ambele echipe. orice scor este posibil. Chiar și o victorie la 3-4 goluri diferență a uneia dintre combatante. Va fi ora confirmării sau a revanșei?

    Sf. Gheorghe - CFR (vineri, ora 20) Va fi greu de confirmat victoria nemeritată de la Arad a secuilor. Cred că frânarii nu vor rata cele trei puncte;

    Dinamo - Sibiu (luni, ora 20) Tare meci. Important pentru ambele. Oaspeții chiar dacă nu mai au șanse la play-off vor să demonstreze că jocul lor bazat pe spectacol nu se frânge în fața palmareselor redutabile. Să nu uităm că gazdele, la ora aceasta, au cel mai puternic palmares din fotbalul propus de Superligă;

    Craiova - Constanța (sâmbătă, ora 19) După crivățul suportat de olteni la Botoșani s-ar putea ca elevii lui Rădoi să-și dorească o primă repriză în care să înscrie cel puțin trei goluri pentru a se pune la adăpost. Asta nu înseamnă că vor și reuși;

    „U” - Botoșani (sâmbătă, ora 16) Pare meci ușor pentru gazde. Pe de altă parte moldovenii se simt bine în general sub Dealul Feleacului. Interesant meci deoarece Grozavu tocmai ce s-a înarmat cu încredere. Mai are nevoie de șansă și de adversari distrați;

    Iași - Ploiești (duminică, ora 15) Meciul durerilor neîmpărtășite. Pe de-o parte „Trei ierarhi”, de cealaltă „Muzeul ceasurilor”. Care obiectiv turistic va fi mai populat cu zâmbete?

    Slobozia - Galați (vineri, ora 17) Meciul de deschidere al etapei pare și cel mai puțin interesant. Cred că va fi meciul cu cei mai puțini spectatori, mai ales că Slobozia joacă meciurile considerate acasă printre străini.

    Buzău - Arad (luni, ora 17) Cenușăreasa etapei. Ziua de luni ar trebui să fie ziua în care Rednic să-și recapete încrederea în sine și în echipa sa. Buzăul pare resemnat. Doar pare?

    Opriți războiul!

 

     

Astăzi concert cameral „La belle Époque”

    „Vă invităm la un concert deosebit, unde frumusețea și emoția muzicii se împletesc într-o atmosferă de poveste. <<La Belle Époque>> evocă o perioadă de strălucire artistică, unde sunetul viorii și al pianului aduc la viață capodopere ale unor mari compozitori.

Data Marți, 25 februarie 2025

Ora: 19:00

Locație: Sala de concerte a Filarmonicii de Stat „Dinu Lipatti”

Intrarea pe baza abonamentului sau a biletului de intrare.

Biletele sunt disponibile pentru vânzare la casieria filarmonicii.

     Béres Melinda (vioară) și Horváth Edith (pian), conferențiare universitare la Academia de Muzică <<Gh. Dima>> din Cluj-Napoca, vă vor purta prin universul sonor al unor maeștri precum Rachmaninov, Fauré, Enescu, Ravel, Boulanger, Ysaÿe și Debussy.”

    Acesta este mesajul cu care Filarmonica Dinu Lipatti ne cheamă astăzi la o nouă întâlnire cu muzica de cea mai bună calitate. Mie nu-mi rămâne decât să trec la secțiunea de popularizare a culturii, de multiplicare a informațiilor pe care le culeg de pe diferite ste-uri de încredere. Deoarece despre cele două ambasadoare ale Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj am scris pe larg anul trecut, pe 23 ianuarie, ne vom orienta nesațul de cultură spre „Belle epoque”

 Belle Époque (sursă Wikipedia)

    „Epoca frumoasă” este perioada modernă, cu salturi marcante în toate domeniile și viață tihnită până la începutul Primului Război Mondial. Convențional este datată de la sfârșitul Războiului franco-prusac din 1871 până la izbucnirea Primului Război Mondial în 1914.

    Apărută în timpul celei de-a treia republici franceze, a fost o perioadă caracterizată de optimism, pace regională, prosperitate economică, un vârf al imperiilor coloniale și inovațiilor tehnologice, științifice și culturale. În climatul perioadei, mai ales la Paris, artele au înflorit. Multe capodopere ale literaturii, muzicii, teatrului și artei vizuale au câștigat recunoașterea. „Belle Époque” a fost numit în retrospectivă, când a început să fie considerată "Epoca de aur", spre deosebire de ororile Primului Război Mondial.

    În Marea Britanie, anii „Belle Époque” corespund sfârșitului epocii victoriene și începutul epocii eduardiene, din timpul domniei regelui Eduard al VII-lea. În Germania, „Belle Époque” coincide cu wilhelminismul, iar în Rusia, cu domniile țarilor Alexandru al III-lea și Nicolae al II-lea. România o experimentează pe durata domniei lui Carol I.

    Expresia s-a născut la sfârșitul anilor 1930. Prima utilizare fără echivoc provine dintr-un program radio intitulat: "Ah, la Belle Époque! Croquis musical de l'époque 1900" (Ah, epoca frumoasă! Schiță muzicală din anii 1900), prezentat de André Allehaut la Radio Paris în noiembrie 1940, pentru a evoca cei 50 de ani care au precedat Primul Război Mondial.

    Cu toate acestea, pentru istoricii Jean Garrigues, Philippe Lacombrade și Dominique Lejeune, expresia s-ar fi născut mai degrabă în 1919.

    Reprezentantul cel mai de seamă din domeniul muzicii acelei perioade este Georges Bizet (1838-1875). Născut la Paris, a fost admis la Conservatorul din Paris când avea zece ani. El a terminat cea mai faimoasă lucrare a sa, „Carmen”, scrisă pentru Opera comică, în 1874. Chiar înainte de premieră, „Carmen” a fost criticată ca fiind imorală. În plus, muzicienii s-au plâns că nu se poate interpreta, iar cântăreții că nu se poate cânta. Cronicile au fost amestecate iar publicul rece. După moartea lui Bizet în 1875, „Carmen” a devenit una dintre cele mai cunoscute și iubite opere din repertoriul mondial.

    Cel mai cunoscut compozitor care a locuit la Paris în ultima perioadă a „Belle Époque” a fost Claude Debussy (1862-1918). El s-a născut la Saint-Germain-en-Laye, în apropiere de Paris și a intrat la Conservator în 1872. A devenit parte a cercului literar parizian al poetului simbolist Mallarme. La început, un admirator al lui Richard Wagner, a continuat să experimenteze impresionismul în muzică, muzica atonală și cromaticismul. Cele mai cunoscute opere ale sale sunt: „Clair de Lune” pentru pian (scrisă în jurul anului 1890, publicată în 1905), „La Mer” pentru orchestră (1905) și opera „Pelléas et Mélisande” (1903-1905). Cel mai revoluționar compozitor care a lucrat la Paris în timpul „Belle Époque” a fost rusul Igor Stravinsky, care și-a câștigat faima cu trei balete compuse pentru baletele rusești ale lui Serghei Diaghilev: „Pasărea de Foc” (1910), „Petrușka” (1911) și „Ritualul primăverii” (1913).

    Alți compozitori influenți ai Parisului în perioada respectivă includ pe: Jules Massenet (1842-1912), autorul operelor „Manon” și „Werther”, respectiv Eric Satie (1866-1925), care și-a câștigat existența ca pianist la „Le Chat Noir" (Pisica neagră), un cabaret în Montmartre, după ce a părăsit Conservatorul. Lucrările sale cele mai renumite sunt seria Gymnopédies (1888).

    Opriți războiul!

Pe gheață și pe zăpadă

     Pe baza faptului că echipele clasate pe locurle 3-8 joacă pe teren propriu presupuneam că etapa încheiată ar fi dominată de gazde. Uite că n-a fost așa. În patru din cele opt partide oaspeții s-au impus, iar una s-a încheiat la egalitate. Cea mai mare surpriză aș cataloga-o pe cea de pe Arcul de Triumf, dar nici scorurile finale de la meciurile de la Sf. Gheorghe, Ploiești și Iași nu pot fi înscrise pe alt opis.

    S-au înscris 21 de goluri, oaspeții dominând și la acest capitol cu 12 reușite. Trei echipe nu au reușit să înscrie pe teren propriu. Sf. Gheorghe - Sibiu 2-3 după un joc splendid, fără văicăreli, fără trageri de timp și fără durități excesive; Craiova - Galați 2-1 cam nemeritat; Ploiești - Arad 0-1 influențat de arbitraj; Dinamo - Constanța 0-2 în ciuda previziunilor; Iași - CFR 1-1 sau de la verde la alb; Buzău - FCSB 0-2 în ciuda mea; „U” - Slobozia 3-2 după 1-0 și 1-2; Rapid - Botoșani 1-0 între vișiniu și alb pe fond alb.

    Sfârșitul de februarie impietează asupra calității desfășurării jocurilor, ninsorile abundente făcând în multe cazuri inutile eforturile organizatorilor, indiferent dacă se folosesc băncuțe (de rezervă) cum s-a întâmplat la Iași sau instalații și utilaje de ultimă generație cum s-a petrecut pe Giulești. Acest fenomen dă o notă suplimentară de imprevizibil, fiind benefic echipelor cu o pregătire fizică ridicată în detrimentul celor bazate pe tehnică. Asta face ca antrenorii să folosească garnituri inedite, iar rezultatele ar putea de asemenea să fie surprinzătoare.

    FCSB - Dinamo (duminică, ora 20) Derbiul etapei. Un meci așteptat cu mare interes în București nu numai de susținătorii celor două echipe ci și de ceilalți iubitori ai fotbalului. Chiar și clujenii și oltenii vor privi interesați spre tabela de marcaj la sfârșitul jocului. Ei, bineînțeles, și-ar dori un echilibru în galantarul meciului;

    CFR - Ploiești (sâmbătă, ora 20,30) Curios meci. Gazdele vin după un rezultat mai degrabă nemulțumitor din Moldova în timp ce oaspeții s-au înclinat acasă acuzând arbitrajul. Dacă vremea nu va fi un factor decisiv normal ceferiștii ar trebui să se impună în fața petroliștilor, chiar dacă Mutu se dă de ceasul tăcerii;

    Galați - „U” (vineri, ora 20) O nouă bilă de încercare pentru trupa „Moțului”. Cu Slobozia cred că au avut și noroc, chiar dacă rezultatul a fost meritat. Galațiul vine după câteva jocuri bune cu rezultate proaste, Burcă reușind să îmbunătățeacă calitatea jocurilor dar aceasta nu a impresionat și tabela de marcaj. Deocamdată. Sper că nici în acest joc;

    Constanța - Rapid (luni, ora 20) Din nou mare înghesuială la Ovidiu. Briza înghețată dinspre est sau crivățul aprig dinspre nord vor cam înfofoli jucătorii, mai ales pe cei cu tenul măsliniu. Rezultatul acestui joc este mai important pentru bucureșteni decât pentru marinari. Sper ca fața crispată și inima micșorată a lui Șumudică să nu influențeze starea de spirit din teren. Cam mult și inutil tam-tam a făcut antrenorul oaspeților pentru doi bulgări de zăpadă. Are nevoie urgentă de un psiholog. Nu-i acum momentul să lase echipa;

    Botoșani - Craiova (sâmbătă, ora 18) Cam ce am spus despre Galați este valabil și despre Botoșani. Tot adât de veridice ar fi și afirmațiile despre Leo Grozavu ca și cele despre Burcă. Să vedem ce-o ieși. Și aici bate crivățul;

    Arad - Sf. Gheorghe (luni, ora 17) Stări de spirit diferite în cele două garnituri. Secuii n-au jucat rău acasă, dar au pierdut, textiliștii n-au jucat bine la Ploiești, dar au câștigat. Ce-o fi în fleșcăraie?

    Sibiu - Buzău (vineri, ora 17) Meci de deschidere a etapei. Sașii ar cam trebui să-și justifice punctele obținute de la secui cu un joc de bună calitate. S-ar putea să fie suficient pentru a putea trece de dezorientata echipă buzoiană;

    Slobozia - Iași (duminică, ora 15) Cenușăreasa etapei. Goana după puncte pe un teren înghețat ar putea duce la multe accidentări. Unele dueluri ar putea depăși limitele unui joc bărbătesc și chiar al bunei cuviințe. Sper să mă înșel.

    Opriți războiul!

     

     

Cină cu Edward Elgar

    Câteva date biografice ale compozitorului englez Edward Elgar puteți găsi în numărul nostru din 12 iunie 2024, atunci când ne-am putut delecta cu o primă seară în compania compozițiilor sale. De data aceasta vom avea ca invitat principal pe violoncelistul neozeelandez Matthias Balzat. La pupitru se vor perinda tineri dirijori din renumita școală de profil Academia de muzică „Robert Schumann” din Düsseldorf, dirijori aflați sub directa supraveghere a profesorului Rüdiger Bohn.

    „Cina” va avea loc ca de obicei în sala Filarmonicii Dinu Lipatti, joi de la ora 19. Reiterăm rugămintea ca posesorii de abonamente care nu pot participa la spectacol să anunțe telefonic la numărul 0261-712.666 absența lor pentru a da astfel posibilitatea celor care nu mai găsesc bilete să participe totuși la concert.

    Programul conține compozițiile „Chanson de matin & Chanson de nuit”, „Concert pentru violoncel și orchestră” și „Variațiunile enigma”. Audiție plăcută.

    Pentru secțiunea de îmbunătățire a cunoștințelor muzicale am ales pentru dumneavoastră să devoalăm biografia invitatului serii, Matthias Balzat, biografie preluată chiar de pe site-ul acestuia. Nu lipsit de interes este și motto-ul cu care acesta își deschide site-ul și pe care îl redăm și noi în deschiderea acestei biografii.

 Matthias Balzat

     „Călătorind prin lume cu violoncelul meu, sunt un solist de trupă și muzician de cameră din Noua Zeelandă, cu o serie de premii dobândite pe parcurs. Elev al muzicienilor Pieter Wispelwey, James Tennant și Sally-Anne Alloway, apar în mod regulat pe scenele din Europa, Australia și Noua Zeelandă și îmi propun să împărtășesc publicului meu puterea de transformare a muzicii, așa cum s-a petrecut în viața mea încă de la vârsta de trei ani. Domiciliat în prezent la Düsseldorf, lucrez cu renumitul Pieter Wispelwey în cadrul lui Solo Class, în timp ce el mă îndrumă prin ideile mele uneori sălbatice.”

    Deși Noua Zeelandă rămâne locul nașterii și al copilăriei pentru el, Matthias este un violoncelist umblat prin lume și un mânuitor frecvent al șmecherilor muzicale încă de la vârsta de trei ani. După peste două decenii de asimilare a fiarei cu patru coarde, pasiunea lui pentru violoncel a crescut, iar odiseea sa de a aduce pe scenă ceea ce se apropie de sunetul muzicii, mereu prelungită. Relația lui cu muzica a fost o afacere firească, crescând într-o gospodărie cu șase mănunchiuri de talente muzicale mai în vârstă decât el și, desigur, cu cei doi facilitatori remarcabili ai tuturor. Cei nouă au jucat împreună și au făcut turnee pe tot globul, distrând lumile populare, celtice și nu numai, înainte de a urma separat diferite căi de profesie și mijloace de existență.

    Sally-Anne Brown a fost prima dintre legende care a aprins fitilul și l-a ghidat prin nebunia lumii muzicii clasice. Urmează James Tennant, cel fioros și pufos, care nu s-a mulțumit niciodată pentru bine, mai degrabă a împins granițele dincolo de limitele lor. Cu el, Matthias a absolvit Universitatea din Waikato cu diploma de licență la vârsta de șaptesprezece ani, și cu renumitul Pieter Wispelwey, cel neîmblânzit, i-am numit pe actualii vinovați pentru alimentarea focului.

    Matthias poate fi găsit pe scenele din toată Europa, Noua Zeelandă, Australia și multe altele și este un interpret experimentat atât ca solist, cât și ca muzician de cameră, interpretând un repertoriu vast, inclusiv câteva lucrări contemporane comandate pentru el. El este, de asemenea, membru al Ares Trio, împreună cu doi războinici absoluti, Andrea D'amato (pian) și Carlotta Malquori (violă). 

    Matthias a fost foarte binecuvântat de-a lungul anilor cu premii de concurs, burse și fundații de sprijin pentru a-și spori ambițiile. A primit numeroase premii I și II în competiții majore, atât naționale, cât și internaționale, inclusiv: Concursul Internațional Accordi Musicali, Concursul de Coarde ROSL Annual Music Competition, la Londra; Concursul de Burse de Muzică de Cameră ROSL, în Noua Zeelandă; câștigător al Concursului Național de Concerte din Noua Zeelandă, de două ori; câștigător al Concursului Instrumental Sieghardt-Rometsch; câștigător al premiului „Persona anului în artele creative ale spectacolului” din NZ; câștigător al Concursului internațional de violoncel Wallace; câștigător al PACANZ și premiat NZ Arts Person of the Year; câștigător al Concursului Național de Cameră Te Awamutu; câștigător al Concursului Național de Cameră pentru Școlile Gimnaziale; câștigător al premiului al doilea la Gisborne International Music Competition. El a primit  și premiile Sir Edmund Hilary Gold Medal Award, Jack McGill Music Scholarship, Full Scholarship la Aspen Music Festival, NZ Aimes Award și multe altele. O mențiune specială pentru Deane Endowment Trust pentru sprijinul continuu acordat acestuia în ultimii ani.

    În plus, a participat la cursuri de master cu Daniel Müller-Schott, Johannes Moser, Wen Sinn Yang, Wolfgang Schmidt, Richard Aaron, Li Wei Qin, Philippe Muller, David Dolan, Jo Cole, Louise Hopkins, Renna Kellaway, Robert Cohen, Gould Piano Trio și alții.

    Aparițiile soliste cu orchestre includ New Zealand Symphony Orchestra, Christchurch Symphony Orchestra, St. Matthews Chamber Orchestra, Auckland Chamber Orchestra, NZ National Youth Orchestra, Wellington Youth Orchestra, Robert Schumann Hochschule Orchestra, Opus Orchestra, NZ Secondary Schools Orchestra, NZ Secondary Schools Orchestra, Waika și Scotch School Orchestra, Orchestra Scotch School.

    Matthias a fost prezentat și la radiourile naționale din Noua Zeelandă, Australia, Germania și Italia. Arma sa preferată este un violoncel Reiner Beilharz 2014, însoțit de un arc Klaus Grünke.

    Opriți războaiele!

Plan de pace?

    Viteza cu care se propagă informațiile în toate mediile aduce la butoane pe fiecare dintre noi. Dacă ar fi după puterea noastră, a fiecăruia în parte, de a judeca și de a discerne asupra soluțiilor și a deciziilor nu ar fi rău, chiar dacă unii gândesc într-un fel iar alții în altul. Din păcate, aceste informații sunt îmbrăcate cu bună știință în haine sclipitoare, de firmă, fapt care face a nu mai fi verificate asupra calității lor, asupra adevărului pe care îl conțin și asupra potrivirii lor pe corpul nostru.

    E adevărat că în foarte multe domenii albul s-a mai îngriit (scuze pentru licență)! ca să spun așa, dar ne este prezentat ca roșu, viole(n)t sau chiar negru. Prin cuvinte și imagini măsluite, ce pot impresiona nu numai retina, ne metamorfozează modul natural de a gândi, prezenându-ne o realitate ireală și adevăruri neadevărate.

    În același timp soluțiile pe care ni le transmit, chiar dacă sunt aberante, au puterea de a crea senzația că albul negru de care vă vorbeam trebuie distrus în integralitatea lui, fără a ne atenționa că rămânem fără nimic. Rămânem fără mâncare, fără apă... nici țărână nu mai avem. Rămânem fără familie, fără un scop. Rămânem chiar fără noi înșine.

    Nu am soluții pe care să vi le împărtășesc pentru ieșirea din acest impas. De obicei învățăm din necazurile altora sau pe propria noastră piele. Acest final pare însă de data asta de neatins pentru că mascarada se întinde nu numai asupra vecinului sau a noastră. Înșelătoria, prefecătoria și ipocrizia se întinde atât peste noi cât și peste vecini și vecinii vecinilor noștri acoperind aproape întreaga planetă. Cred că doar Australia și Antarctica, dintre continente, nu au fost atinse de flagel.

    Calamitățile din ultimul timp, mă refer aici la pandemie și războaie, nu au făcut decât să ușureze trecerea de la ideile năstrușnice de copil răsfățat ale lui Elon la ideile de dominație mondială, de stăpânire a planetei, ale lui Musk. Asta nu ar fi fost posibil fără existența unei mase critice care să fie în așa fel îmbrobodită încât să vadă realitatea așa cum le este lor afișată și nu în adevăratul ei aspect.

    Nu credeam să-i fie așa ușor lui Elon Mask să obțină această masă critică. Adevărul este că geniul lui malefic s-a orientat către două puteri statale din afara continentului său, China și Rusia. În China a dezvoltat tehnologia manipulării prin informație și în Rusia a implementat rețelele de depozitare și distribuție ale acestora, în principal prin rețelele de spionaj, rețele care s-au pliat perfect pe intențiile controversatului Elon Musk. Astfel, prin această tehnologie și cu aceste rețele, l-a (re)inventat pe Trump, după care și-a îndreptat atenția spre Europa.

    După ce și-a verificat posibilitățile asupra unor țări de mai mică importanță precum Slovacia și Bulgaria, a aplicat aceeași tactică asupra României, o țară de medie importanță mai ales penru faptul că are cea mai lungă graniță cu „jucăria” Ucraina. Astfel România a fost scoasă din circuitul prodemocrație al Europei. Următorii pași sunt atacarea marilor puteri ale bătrânului continent: Germania, Franța și într-un final Anglia. Dintre toate doar Anglia pare să aibă puterea să reziste impactului. Să fie regalitatea de vină?

    Opriți războaiele!

Schimbare de lider

    Nu, nu mă refer la faptul că liderului de la Cotroceni i-a trecut pisica neagră prin față și a dat trei pași înapoi. De ne-ar da înapoi și ultimii trei ani ar fi mai bine. Mă refer la liderul Superligii. După o lungă perioadă de supremație a „Șepcilor roșii” iată că o altă echipă, tot clujeană, a devenit mecanic de locomotivă. Pentru cât timp? Nu știu. La Palatul Cotroceni pentru doar (oare?) 100 de zile. La „Palatul fotbalului” (str. Vasile Șerbănică nr.12) 100 de zile ar însemna și încununarea cu lauri.

    Etapa a douăzeci și șasea nu a adus doar schimbarea liderului ci și o îmbulzeală nemaiîntâlnită în partea superioară a clasamentului spre sfârșitul perioadei regulate de dispute. Cinci echipe se înșiră pe distanța unui singur punct. Nu trebuie uitat faptul că acum departajarea echipelor aflate la egalitate de puncte se face pe bază de golaveraj, dar odată ce etapa a treizecea (ultima din sezonul regulat) se încheie se aplică departajarea după rezultatele directe. Alte calcule, alte circumvoluțiuni încinse. Cu ăia așa, cu ăilalți așa... Dar dacă toate cinci termină la egalitate? Sau trei, sau patru? Care-s cele trei? Dar cele patru?Cine se aventurează la predicții e puțin fantezist, utopic ca să fiu mai precis.

    Ultima etapă s-a disputat sub semnul echilibrului în ceea ce privește disputa gazde - oaspeți. Fiecare au obținut câte două victorii. Și la goluri egalitatea persistă. Câte 10 fiecare. Botoșani - Dinamo 1-1 într-un meci sărac; Slobozia - Craiova 0-1 pe placul oltenilor; Galați - Rapid 1-1 enervant; Sibiu - Ploiești un 1-1 al neputinței; „U” - Iași 2-2 după 2-0 după 89 de minute și 29 de secunde; FCSB - Sf. Gheorghe 3-0 european; Constanța - Buzău 1-0 redundant, prea multă informație, prea puțin fotbal; Arad - CFR 1-4 necesar pentru a deveni mecanic de locomotivă.

    Urmează o etapă curioasă. Foarte curioasă din punct de vedere statistic. Fiecare echipă din prima jumătate a clasamentului întâlnește o echipă din a doua jumătate. O altă curiozitate o reprezintă faptul că echipele de la locul trei până la locul opt joacă acasă, iar echipele aflate pe locurile 9-14 joacă în deplasare. Conform acestor observații ar trebui să avem o etapă a gazdelor, dar...

    Dinamo - Constanța (sâmbătă, ora 20) Derbiul etapei. Doar cu numele se poate numi derbi. Se așteaptă o victorie lejeră a amfitrionilor;

    Craiova - Galați (vineri, ora 20) Cam același lucru aș putea spune și despre această partidă;

    Iași - CFR (duminică, ora 16) În calitate de gazde Iașiul pare a avea mai multe șanse. Slabe speranțe. Altoaiele clujene par a avea germeni sănătoși;

    Sf. Gheorghe - Sibiu (vineri, ora 17) În deschiderea etapei se întâlnesc secuii cu sașii. De-a lungul istoriei au luptat când cot la cot, când genunchi contra genunchi. Interesantă partidă;

    „U” - Slobozia (luni, ora 17) O altă partidă cu favorită certă;

    Ploiești - Arad (sâmbătă, ora 15) Ploieștenii încă mai tânjesc după un loc în play off, dar nu cred că vor avea viață ușoară în fața unui mistreț rănit: Puriul;

    Buzău - FCSB (duminică, ora 20,45) Brrr! Ce frig o să fie... Contează și ce au făcut oaspeții cu  PAOK ieri (joi, la ora la care am trimis acest articol spre publicare nu s-a disputat încă partida). Dacă la Salonic va fi fost o surpriză de proporții atunci buzoienii au ceva șanse chiar dacă joacă din poziția de purtătoare a lanternei roșii;

    Rapid - Botoșani (luni, ora 20) Cenușăreasa etapei. Iată că Rapidul mai are parte de o partidă care să fie desemnată cenușăreasă. Dacă Șumudică abordează din nou acest meci la victorie minimală atunci încep să cred că e un fricos și jumătate. Cu asemenea lot, asemenea galerie și asemenea determinare n-ai voie să scoți un atacant și să bagi un fundaș după ce conduci cu 1-0. Vai(!), câți nervi mi-a făcut la Galați.

    Opriți războiul!

     

     

Ecouri ale Boemiei – Concert Simfonic

    „Vă invităm să pătrundeți într-un univers muzical fascinant, cu armonii romantice unde ritmurile și melodiile prind viață. Sub bagheta dirijorului Anton Shaburov și avandu-l pe Răzvan Popovici ca solist, acest concert vă va purta prin lumea complexă și profundă a unor capodopere cehe, din care nu vor lipsi drama, pasiunea și sensibilitatea caracteristică acestor lucrări.

 Data: Joi, 13 februarie 2025

Ora: 19:00

Locație: Sala de concerte a Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti

Intrarea pe baza abonamentului sau a biletului de intrare

Biletele vor fi disponibile pentru vânzare începând de Vineri, 7 februarie, la casieria filarmonicii.

Programul serii:

               •             Leoš Janáček – Uvertura <<Gelozia>> la opera Jenůfa

               •             Bohuslav Martinů – Rapsodie-concert pentru violă și orchestră

               •             Antonín Dvořák – Simfonia nr. 7 în re minor, op. 70

 

Începând cu intensitatea uverturii <<Gelozia>> a lui Janáček, trecând prin lirismul vibrant al Rapsodiei-concert a lui Martinů, și ajungând la măreția monumentală a Simfoniei nr. 7 a lui Dvořák, fiecare lucrare promite o călătorie plină de emoție și energie.”

     Frumos spus! Este al treilea an la rând în care în luna februarie Filarmonica Dinu Lipatti din Satu Mare are ca invitați cuplul Anton Șaburov (dirijor) și Răzvan Popovici (violă). Detalii atât despre reputatul dirijor rus cât și despre violistul de excepție român Răzvan Popovici găsiți cu prisosință la prima lor vizită în Satu Mare (23 februarie 2023).

    Despre cel mai cunoscut compozitor al Boemiei, Antonín Dvořák, am scris în numărul nostru din 5 dec. 2022. Nu-mi rămâne decât să completez colțul de culturalizare cu unul din subiectele noastre de azi. Am ales să vă povestesc despre Bohuslav Martinů.

Bohuslav Jan Martinů

    S-a născut pe 8 decembrie 1890 la Polička în Cehia și a decedat 69 de ani mai târziu, pe 28 august, în Elveția, la Liestal și a fost un compozitor ceh de muzică clasică. Alături de Bedřich Smetana , Antonín Dvořák și Leoš Janáček, este unul dintre cei mai interpretați autori cehi.

   A fost un compozitor polimorf care a trecut prin diferite faze de dezvoltare înainte de a obține un stil complet distinctiv. Din punct de vedere stilistic, el este cel mai apropiat de generația neoclasicilor ( Arthur Honegger , Béla Bartók , etc.).

Bohuslav Martinů ca violonist de șase sau șapte ani, Polička, în jurul anului 1896

Provenea din familia cizmarului și nobilului Ferdinand Martinů și a soției sale Karolina, născută Klimešová. A avut doi frați mai mari: fratele său František (1880–1958) a fost pictor academic, sora sa Marie (1882–1959) a fost croitoreasă. La Conservatorul din Praga, pe care l-a urmat între 1906 și 1910, a studiat la două catedre – și-a întrerupt studiile de vioară și s-a transferat la catedra de orgă, unde i-a fost predat compoziție. Nici acest studiu nu l-a terminat. Din 1920 până în 1923 a lucrat ca violonist la  Filarmonica Cehă și drept compozitor de succes. În 1922–1923 a devenit elev al lui Josef Suk la școala de master a Conservatorului din Praga.

Bohuslav Martinů cu mama sa (Polička, 1927)

Continuarea acestei biografii o puteți citi doar pe site.

Opriți războiul!

Din 1923 a trăit perioade lungi în afara patriei sale, mai întâi la Paris, unde a primit o bursă ministerială pentru a studia cu compozitorul Albert Roussel . Din tinerețe, a admirat arta franceză, în special ordinea, puritatea, echilibrul și gustul rafinat. Muzica Parisului s-a schimbat după 1920. Impresionismul a încetat să mai domine scena muzicală, de data aceasta muzica celor șase din Paris , jazz și, mai ales, Stravinsky , i-au arătat o legătură modernă cu un punct de plecare folcloric. În anii 1930, și-a aplicat tehnica combinării cu sursele populare autohtone, în special într-un număr de compoziții scenice, începând cu baletul cu cântece Špalíček . Lucrarea sa inspirată de ragtime a avut succes și ea, mai ales în baletul Kitchen Revue sau opera Trei dorințe . Și-a încercat toată viața să fie un compozitor cu o gamă largă de creație. El a fost influențat în mod semnificativ de neoclasicism cu forma muzicală de concerto grosso , care își are originea în secolul al XVII-lea. Acesta a devenit punctul de plecare pentru o serie de lucrări noi. După semnarea Acordului de la München și izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, s-a trezit într-o emigrare involuntară. S-a înrolat în armata cehoslovacă în străinătate, dar nu a fost acceptat din cauza vârstei înaintate. A compus Liturghia de câmp pe baza textelor lui Jiří Mucha și folosind modele biblice , pe care le-a atribuit voluntarilor cehoslovaci de pe frontul francez.

Opera sa cheie a anilor 1930 a fost „opera de vis” Julietta . Originalul (Georges Neveux) l-a condus într-o lume irațională a imaginației, cu „logica visului” bazată pe fantezie. El a legat intrarea lui Julietty pe scenă cu o combinație neobișnuită din punct de vedere armonic de două acorduri, care a devenit apoi o caracteristică izbitoare și o moștenire intelectuală originală a Juliettei într-un număr de alte compoziții ale sale.

Bohuslav Martinů la pian lucrând la a doua sa simfonie. New York, circa 1942

În 1926 a cunoscut-o pe franțuzoaica Charlotte Quennehen (1894–1978), cu care s-a căsătorit în 1931. După ocuparea Franței, Martinůs au emigrat în SUA în 1941, unde au rămas până în 1953 (cu scurte întoarceri în 1955–1956). În Statele Unite, el a căutat un nou lirism . În anii 1940, elementul fantastic din opera sa a devenit din ce în ce mai important. Simfoniile de război compuse pentru orchestre americane se remarcă prin spontaneitatea lor, organizarea logică a întregului, prospețimea ritmică și melodia puternic sincopată . Cu puritatea sa armonică rară și, mai presus de toate, cu „aura cehă” indefinibilă, amintește de lucrarea târzie a lui Antonín Dvořák . În anii 1950, a creat lucrări pline de fantezie și expresie nestăpânită, păstrând în același timp simțul formei. Această abordare artistică a îmbogățit marile sale compoziții târzii, cum ar fi Simfonia nr. 6 Symphonic Fantasies and the Transparent Work of Frescoes de Piero della Francesca , în care structura neo-impresionistă cultivată precede principiile aleatoriei și evocă o lume infinită a imaginației. În paralel cu aceste lucrări, a compus o serie de compoziții cu teme populare, „salutări de acasă”, care sunt izbitoare prin simplitatea și puritatea expresiei. În ultimii ani ai vieții, a început să se îndrepte din nou, fără sentimentalism excesiv, către întrebările fundamentale ale existenței umane. Această tendință este evidentă în  Pasiunile grecești și  „ Epopeea lui Ghilgameș ” , precum și în compoziții instrumentale precum „Pilele” simfonice și Concertul nr. 4 pentru pian „Incantație”. În ultimii săi ani, el a exprimat o idee care devine din ce în ce mai importantă pentru omenire în secolul XXI:

„Artistul întreabă mereu despre sensul vieții, al său și al umanității, căutând adevărul.” Sistemul incertitudinii ne deschide viața de zi cu zi. Presiunea mecanizării și uniformizării este un impuls pentru omul de a protesta, iar artistul are o singură modalitate de a exprima acest protest, și anume prin muzica sa.”

În 1946 preda la Berkshire Music School, unde a suferit o rănire gravă, ale cărei consecințe le-a simțit pentru tot restul vieții. După moartea tragică a lui Jan Masaryk (1948), a abandonat ideea întoarcerii în Cehoslovacia și a rămas în exil. A fost numit profesor de compoziție la Universitatea Princeton din New Jersey (1948–1951) și a predat la Mannes College of Music din New York, în principal în perioada 1948–1956. A devenit cetățean american în 1952.

Monumentul lui Bohuslav Martinů în grădinile orașului din Polička

În 1953, a primit o bursă de la Fundația Guggenheim, care i-a permis să părăsească SUA și să compună în pace în Europa (Nisa). De atunci a trăit mai ales în Franța, Italia și Elveția. A fost ales membru al Institutului Național American de Arte și Litere (1955), a predat pentru scurt timp la Curtis Institute din Philadelphia și din nou la Mannes School of Music din New York, înainte de a reveni definitiv în Europa în mai 1956, unde a predat ca „compozitor în rezidență” la Academia Americană din Roma. În 1957 a primit din nou o bursă de la Fundația Guggenheim. Prieteni din anii 1930, Paul și Maja Sacher, i-au invitat pe soții Martinů să locuiască permanent cu ei la Schönenberg, lângă Basel, spre sfârșitul vieții compozitorului.

A murit la 28 august 1959, într-un spital din Liestal (Elveția) și a fost înmormântat în moșia Sacher din Schönenberg. În 1979, rămășițele sale au fost transportate la Polička natală , unde a fost înmormântat alături de soția sa, Charlotte, care murise  în anul precedent. Monumentul său a fost construit și în orașul natal, iar una dintre cele trei părți ale Muzeului Municipal și Galeria Polička este Centrul Bohuslav Martinů.

    Opriți războiul!

Trei ani de război

     Peste 1000 de zile de război. 24 februarie 2022, zi de tristă amintire. Nu se stinseseră încă controversele legate de pandemie când un nou val de orori au alimentat canalele de informare sofisticate ale noului mileniu. Rusia a invadat Ucraina. Nesiguranța, chiar teama, nu s-a așternut doar pe chipurile ucrainienilor. Un soi de neliniște a pătruns și în traiul cotidian al întregii Europe, dar mai ales al celor din răsărit.

    Cele mai multe țări aflate în preajma Rusiei se aflau deja în NATO. Cele care nu se aflau (Finlanda și Suedia) s-au grăbit să se afilieze. Doar Moldova, Serbia și Bielorusia din această parte a lumii au rămas pe dinafară. Din motive diferite însă. N-am să le dezvolt aici pentru că în principalele lor puncte sunt cunoscute.

    Imediat după declanșarea invaziei peste economia Europei s-a revărsat un flux puternic și brusc care a provocat un șoc nemaiîntâlnit asupra burselor. Investițiile mutuale, aflate în plină efervescență după atrofierea pandemiei, au pierdut procente serioase pe piețele financiare. În medie peste 20% în primele trei zile bancare. Aproape toate țările europene la mod declarativ, cele mai multe chiar și în realitate, au întrerupt relațiile diplomatice și economice cu Rusia și Bielorusia (la invazie a participat și armata belarusă).

    Amenințările de-o parte și de alta persistă și azi, chiar dacă s-au diminuat în agresivitate și periodicitate. În schimb războiul s-a prelins la nivel mondial într-o instabilitate politică. Să nu-mi spună mie cineva că rețelele sociale n-au avut impact și în SUA (Trump), Anglia (Brexit), Italia (Salvini și în parte Meloni), Germania (Luke, Meuthen) și chiar Franța (Le Pen). Nu mai vorbesc de țările mai mici precum cele din Benelux. În estul Europei opinie separată face regimul dictatorial de la Budapesta și, mai nou, cel dezvoltat recent în Slovacia.

    În România s-a tradus acest impact prin anularea și amânarea alegerilor prezidențiale. Din păcate inerția nu permite o resetare pe principii valorice și morale a politicii acestui neam ceea ce face ca poporul, în cerbicia sa, să dorească o schimbare cu orice preț. Acest „cu orice preț” poate însemna pentru viitorul României un handicap major, greu recuperabil, poate chiar irecuperabil. Dintr-o țară stabilă am putea deveni în scurt timp o țară nefrecventabilă. Nu mă refer aici la turism. Mă refer la sancțiunile care se vor abate asupra noastră și care vor duce implacabil către dezastru și, mai apoi, la transformarea patriei într-un colhoz.

    Nu vreau să închei fără să vă aduc aminte că pe 16 februarie se împlinește un an de când s-a sacrificat pe crucea libertății juristul Alexei Anatolievici Navalnîi. Un rus adevărat.

    Opriți războiul!

Câte un gol pentru trei puncte

 

    Nu multe sunt meciurile din această ediție de campionat care s-au încheiat la o diferență mai mare de un gol. M-am uitat pe scorurile din acest an calendaristic și din cele 31 de meciuri disputate doar în 7 dintre ele a existat o diferență de cel puțin două goluri. Ca să nu mai spun că 1-0 a fost scorul cel mai uzitat.

    Deoarece trimit aceste rânduri spre publicare înainte de începerea ultimului meci al etapei a douăzeci și cincea, cel dintre Petrolul și FCSB, nu am să trag concluzii finale. Nu pot totuși să nu remarc faptul că arbitrajele își pun din ce în ce mai mult amprenta pe scorul final, influențând de cele mai multe ori și distribuția punctelor între combatante. Ce este mai trist este și faptul că se încearcă, din umbră, determinarea campioanei. Edițiile de posomorâtă amintire când au fost încoronate Oțelul Galați și Viitorul Năvodari (parcă) revin din neant punându-și amprenta pe această ediție de campionat.

    Buzău - Botoșani 0-2 precum mă așteptam; Rapid - Slobozia 2-1 cu puzderie de ocazii; Dinamo - Oțelul 1-0 după aproape două ore de joc efectiv; CFR-Hermannstadt 1-0 cu tinichele; Univ. Craiova - „U” un 1-0 cum n-aș mai vrea să văd; Poli Iași - UTA 0-1 pentru Rednic; Sepsi - Farul 1-0  drept „cadou”; Petrolul - FCSB încă nu știu, dar voi precis știți.

    Urmează o etapă în care 7 echipe din prima jumătate a clasamentului întâlnesc formații din a doua jumătate. Cinci dintre ele chiar din poziția de echipe oaspete. Asta ne face să credem că vom avea o etapă agitată. Sper ca arbitri să rămână neutri. Am mai spus: nu există meci care să fie arbitrat perfect de la un capăt la altul. Ideea este ca arbitri să-și accepte greșelile și să le depășească mental. Arbitrajele unidirecționate sau cele șmecherești sunt ușor de mirosit.

    Poate n-ar fi rău să explic câteva tipuri de arbitraj șmecheresc. Unei echipe i se dau lovituri libere doar în propria jumătate sau pe la mijlocul terenului, chiar dacă nu se impuneau, iar celeilalte aproape toate din preajma careului sau din careu, chiar dacă unele nu necesitau acest lucru. Alt mod ar fi să duci o echipă în spate până conduce cu două-trei goluri după care devii corect sau chiar condescendent. Din jocul cartonașelor iar se pot influența jocurile. Uneori mixuri ale acestor metode sau al altora de pe același platou sunt folosite de către „profesioniști”.

    FCSB - Sepsi (duminică, ora 20) nu știu ce au făcut gazdele la Ploiești. Mai precis nu știu ce echipă au folosit și cine a intrat pe parcurs. Oricum gazdele nu au voie să rateze cele trei puncte;

    UTA - CFR (luni, ora 20) Interesant joc. Tare ar vrea Dan Petrescu să-și ia revanșa pentru înfrângerea din Gruia din septembrie. Arme are. Să vedem dacă are muniție. Arădenii s-au ghiftuit la Iași așa că s-ar putea să fie neatenți.

    Botoșani - Dinamo (vineri, ora 20) Meciul de deschidere al etapei. Se cunoaște afinitatea pe care o are patronul gazdelor pentru culorile roș-albastre. Nu spui ale cui. Va fi un meci cu multe cartonașe;

    „U - Poli Iași (duminică, ora 17) Sesiune studențească? S-au dus acele timpuri. Nici măcar un laborator sau un amărât de seminar. Doar un dreptunghi verde cu titulari și bănci de rezerve. În loc de profesori sunt meșteri cu pretenții să li se spună „mister”. O aiureală.

    Slobozia - Univ. Craiova (sâmbătă, ora 16) S-o fi domolit Cârțu? Sînt convins că nu numai el e vinovat pentru scandalul din meciul cu studenții clujeni, dar nu pot uita cum ne-a făcut de rușine într-un meci internațional când, în calitate de antrenor, a distrus de unul singur banca de rezerve la un meci în deplasare;

    Oțelul - Rapid (sâmbătă, ora 19) Dacă joacă Rapidulețul precum a jucat cu Slobozia nu îi poate scăpa victoria. Chestia este totuși că trimite foarte rar mingea dincolo de linia porții. Asta referitor la puzderia de ocazii pe care și le creează;

    Farul - Buzău (luni, ora 17) Cenușăreasa etapei. Să fie un cadou întârziat pentru ziua lui Hagi? Asta dacă nu are nimic „pentru contra” Budescu.

    Opriți războiul!

 

 

Cod(o)așe

     Pentru a rămâne consecvent cu mine și cu cei care citesc aceste rânduri am ales să scriu astăzi (marți) „Caricatura”, înainte de debutul etapei intermediare pentru a vă putea prezenta în totalitate etapa a douăzeci și patra (inclusiv meciul de la Ovidiu). Să nu uit să mulțumesc celor care îmi atrag atenția asupra unor inadvertențe pe care le mai scap din când în când. Cei care citesc varianta printată a articolului cunosc deja cele trei rezultate din partidele disputate marți așa că mă pot judeca în consecință.

    Nu pot să trec peste furturile de la Cluj și Botoșani, mai ales că la primul se constată o recidivă, studenții fiind ajutați și la Buzău. L-aș întreba totuși pe Șumudică dacă nu este și vina lui. A început partida cu același 11 ca și la Craiova, excepția Hromada fiind forțată, cu toate că stilurile de joc ale celor două echipe diferă complet. În afară de asta nu a făcut decât două schimbări, pe final de partidă, și acestea fiind forțate de accidentări.

    Etapa s-a încheiat cu patru victorii ale gazdelor și una singură a oaspeților, trei cincimi din cele douăzeci de goluri fiind marcate de gazde. Hermannstadt - UTA 0-0 cu chin și văleu; Slobozia - Dinamo 1-3 suspans cu final anticipat; Botoșani - Sepsi 0-0 cu arbitraj nesigur; Oțelul - Buzău 2-1 frumos; „U”- Rapid 2-1; Univ. Craiova - Poli Iași un 4-1 ce reflectă diferența de valoare a celor doi noi antrenori; FCSB - CFR 1-1 pe bune; Farul - Petrolul 2-1 cu tătuc și puiuc.

    Ne așteaptă o etapă curioasă. Echipele clasate pe locurile de la 3 la 8 joacă in corpore acasă. Cele clasate între locurile 9 și 13 joacă în deplasare. Cu toate acestea în jumătate din meciuri echipele oaspete stau mai bine în clasament. Să mai remarcăm că avem și un derbi al cod(o)așelor.

    Univ. Craiova - „U” (miercuri, ora 20,30) Derbiul etapei. Nu cred că grecul Vassaras (bosul arbitrajului românesc) își permite să-și mai bage lingura în ciorba noastră. Asta nu înseamnă că șepcile roșii nu s-ar putea întoarce cu punct sau puncte din Bănie. Mai ales că Rădoi abia acum a făcut cunoștință cu cei mai mulți dintre elevii săi;

    Petrolul - FCSB (joi, ora 20,30) Cartonașul roșu luat de Tănase în partida cu CFR s-a datorat în cea mai mare parte neputinței provocată de starea de oboseală. Dacă latifundiarul nu ține cont de asta s-ar putea să nu câștige la Ploiești. Să nu uităm că duminică are din nou meci și joia viitoare merge la Salonic. Dacă ar fi făcut egal cu MU ar fi avut programul mult mai lejer;

    CFR - Hermannstadt (miercuri, ora 18) Măldărășanu are o nouă întâlnire cu un coleg de generație. După Puriu vine Bursucul. Nu știu dacă gazdele se vor impune prea ușor. Probabil că vor câștiga în cele din urmă, dar aș vrea să nu;

    Dinamo - Oțelul (marți, ora 20,30) Nu întrevăd surprize la acest meci. Antrenorul dinamoviștilor e prea meticulos și nu văd cum i-ar putea scăpa cele trei puncte;

    Rapid - Slobozia (marți, ora 18) Aș vea să spun același lucru și despre partida asta, dar cu Rapidul nu se știe niciodată. Spe să-i fi tecut nervii lui Șmudică și să-și analizeze propriile greșeli;

    Sepsi- Farul (joi, ora 18) Două echipe cae nu se regăsesc. Cum scot câte un rezultat mai acătării, cum dau cu bota-n iaz. Să vedem ce-o fi;

    Poli Iași - UTA (joi, ora 16) Hora ielelor. Care are mai multă vrajă? Moldava studioasă sau ardeleanca ațoasă? Cred că Rednic îl va încurca pe Miriuță;

    Buzău - Botoșani (marți, ora 16) Cenușăreasa etapei. Un meci în care ambele echipe ar merita să piardă. Buzăul că n-au cu cine pe teren, Botoșaniul că n-au cu cine pe lângă teren. Programat în deschiderea eapei poate că trece neobservat faptul că cele două sunt codașe.

    Opriți războiul!

    

     --