Fata morgana

    De neînțeles! Este de neînțeles ce se întâmplă cu campioana și vicecampioana țării. În cazul vicecampioanei degringolada se extinde și în preliminariile cupelor europene. De fapt nici campioana nu a avut o comportare pe măsura așteptărilor în Europa. S-a mai întâmplat ca una sau alta să mai șchiopăteze în campionat, dar în asemenea hal nu țin minte. Uite că de duminică trecem de jumătatea turului de campionat regulat și meciul dintre cele două protagoniste este „cenușăreasa etapei”.

    Vecine de clasament, laureatele ediției trecute de campionat se află pe locuri de baraj pentru retrogradare. Interesant este că de la casele de pariuri ne vine vestea că FCSB mai are 14% șanse să devină campioană, iar CFR 10%. Ce ți-e și cu inerția asta? Părerea mea este că nu amândouă vor prinde grupa campionat la sfârșitul sezonului regulat. Poate chiar niciuna. Clujenii chiar dacă au un meci mai puțin disputat au un joc mult mai slab. La bucureșteni s-ar putea da vina pe neșansă, unii ar spune chiar blestem.

    Gazdele s-au impus în jumătate din jocurile etapei a șaptea și au înscris 60% din cele 20 de goluri înregistrate. Oaspeții s-au mulțumit cu trei victorii. Bune și alea, mai ales că una e a Rapidului. UTA - Slobozia 1-1 din neatenție; Metaloglobus - Rapid 1-2 uff! Botoșani - Miercurea Ciuc 3-1 cu Szabi excelent la VAR; „U” - Dinamo 0-1 cu petarda Alex Pop marcator; Oțelul - CFR 4-1 de râsul lumii (la clujeni interimar Laurențiu Rus); Craiova - Petrolul 2-0 bairam Baiaram; FCSB - Argeș 0-2 inexplicabil; Sibiu - Farul 1-0 în cel mai frumos meci al etapei.

    Dacă protagonistele ediției precedente rămân cu câte o singură victorie au mari șanse să ocupe pe mai departe cele două locuri ce duc la baraj. Pentru a descâlci ce am clamat anterior hai să vedem ce ne aduce etapa a opta, mediana turului:

    Botoșani - Craiova (duminică, ora 18,30) Derbiul etapei. Și eu sunt de părere că liderul nu-și merită cele 19 puncte acumulate. Jocul lor a fost doar pe alocuri sclipitor, însă au primit o doză importantă de ajutor imoral din partea arbitrilor. Nu cred că intenționat, ci doar prin conjunctură. De cealaltă parte moldovenii au profitat de forma slabă a unora dintre adversare și s-au cățărat până în preajma podiumului;

    Rapid - Arad (vineri, ora 20,30) Locurile 2 și 3. Nici Rapidul nu-și merită locul dacă ne uităm la jocul prestat. Faptul că au jucat cu țârâita, la limita rezultatului, nu este un lucru încurajator. Tot mai sper că nivelul jocului lor va crește de la o etapă la alta astfel încât după calificarea în grupa campionat să aibă consistență. De cealaltă parte arădenii au dezvoltat un joc peste valoarea lotului, un lot ce aprioric a fost considerat încropit și fără coeziune;

    Slobozia - „U” (sâmbătă, ora 18,45) Curios la acest meci este faptul că gazdele se află cu două locuri mai sus (7 față de 9) în clasament decât oaspeții. Cred că după acest meci se va îndrepta această anomalie. O fi Vlădoiu norocosul turului dar nu cred că-i poate face față Moțului;

    Dinamo - Sibiu (sâmbătă, ora 21,30) Sașii merg la București cu gânduri mari. Doar de ei depinde dacă acestea se vor materializa sau nu. Dacă judecăm la rece nivelul arătat de cele două echipe în jocurile de până acum, un rezultat de egalitate ar fi cel mai nimerit. Nu același lucru spune poziția din clasament a celor două combatante: 6 față de 11;

    Constanța - Ploiești (luni, ora 21) Farul (locul 8) și Petrolul (locul 12) se întâlnesc la închiderea etapei. De când s-a inventat becul (Swan în 1878, completat un an mai târziu de Edison) farurile nu mai funcționează cu petrol. Însă cel de la Alexandria, vechi de aproape 2500 de ani, mai „arde” și azi. Cred că va fi un meci frumos, distanța dintre punctele acumulate de cele două echipe rămânând probabil aceeași;

    Pitești - Metaloglobus (duminică, ora 16) Gazdele (locul 5) nu ar trebui să aibă probleme la acest meci. Jocul lor deschis, bazat pe atac, fără manifestări simandicoase, ar trebui să le aducă o victorie cât se poate de normală. Asta dacă nu sunt prea înfumurați după victoria de pe terenul campionilor. Oaspeții (locul 15) se zvârcolesc undeva între neputință și neșansă;

    Miercurea Ciuc - Galați (luni, ora 16) Uite un prilej în care ciucanii (lanterna roșie) îmi pot demonstra că nu sunt ceea ce cred eu despre ei. Oricum, în ultimul joc au avut doar patru maghiari în componeța primului 11, un pas spre normalizare. În oponență gălățenii (locul 10) vin în secuime cu gândul la trei puncte. Dacă Ilyes nu ascultă de conducere și face echipa după cum crede el, îi va fi greu lui Laszlo Balint să-și readucă elevii din stratosferă (știți voi, zona aia dintre troposferă și mezosferă, adică dintre firesc și fata morgana) după succesul din fața vicecampionilor;

    CFR - FCSB (duminică, ora 21,30) Cenușăreasa etapei. Scriam într-o altă „Caricatură” că e nefiresc ca „cenușăreasa etapei” să fie programată la o oră de maximă audiență. Ei, uite că e firesc. Mai ales că tribunele vor fi destul de populate. Aproape ca cele din Giulești cred eu. Nu mă întrebați nimic despre partidă că nu am ce să vă spun. Totul este la voia întâmplării.

    Opriți războiul!  

Seară Vieneză – Eleganța muzicii imperiale în Piața 25 Octombrie

     Acesta este titlul cu care ne-a întâmpinat începutul de săptămână comunicatul de presă sosit de la Filarmonica de Stat Dinu Lipatti referitor la activitatea estivală din această săptămână. Chiar mă aștept la un regal muzical, la o manifestare cezaro-crăiască care ne va face mult timp să pășim în pas de vals atunci când ne cuprinde bucuria.

    Am îndrăznit să așez acest șapou expansiv după ce am citit întregul comunicat și am rămas impresionat nu numai de numele invitaților ci și de programul zilei de joi, de la ora 19. Evenimentul, la care pot participa nu doar melomanii înveterați ci și trecătorii accidental aflați prin zonă, se bucură de prezența Orchestrei Filarmonicii de Stat „Dinu Lipatti” la al cărei pupitru se va afla binecunoscutul dirijor Ștefan Novak.

    La momentul artistic mai participă ca invitați soprana Gabriela Iștoc și baritonul Mark Kincses alături de care vom asculta și (de ce nu ?) dansa „valsuri seducătoare, polci strălucitoare și serenade nostalgice de Johann Strauss și alți maeștri vienezi, pentru o atmosferă de grație, fast și nostalgie imperială” cum ne propune comunicatul de presă menționat.

     Despre profilul lui Ștefan Novak am scris în nenumărate rânduri în aceste pagini, iar despre silueta grațioasei Gabriela Iștoc v-am informat cu prilejul recentei vizite pe care ne-a făcut-o în urmă cu patru luni jumătate, mai precis în ziarul nostru din 9 aprilie a.c. Despre sătmăreanul Mark Kincses, produs al Liceului de Arte Aurel Popp, v-am spus mai puține așa că profit de prezența sa „acasă” ca să-i devoalez isprăvile.

Mark Kincses (surse: arhiva Gazeta de Nord-Vest și Filarmonica Dinu Lipatti)

    La finele anului școlar 2014 - 2015 absolventul Mark a primit cea mai înaltă distincţie a Festivalului Primăverii,  a câştigat trofeul ca elev la clasa canto a profesorului Boroş Marius. Acesta a primit trofeul în cadrul galei de premiere a festivalului, organizată de Liceul de Arte “Aurel Popp”.

    Solistul concertului din data de 28 august  este cântăreț de operă care a studiat la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, unde a terminat atât facultatea, cât și studiile de masterat. A fost elevul unui profesor renumit, Marius Vlad Budoiu.

    Din anul 2021, Márk este membru al Operei Maghiare din Cluj, unde cântă în spectacole importante. A avut roluri în opere celebre, printre care: Regele Andrei al II-lea în Bánk Bán, Dancairo în Carmen, Silvio în Paiațe, Monterone în Rigoletto, Fiorillo în Bărbierul din Sevilla și multe altele.
    De-a lungul anilor, a câștigat mai multe premii la concursuri internaționale de muzică, printre care: premiul I la un concurs din Hong Kong, premiul pentru cel mai bun rol principal la un festival din Iași, premii speciale la concursuri din Târgu Mureș și București.

    Opriți războiul! 

 

 

Casă de corecție

    Corecție. Un cuvânt dificil. Are două sensuri: bătaie și îndreptare. La casele de corecție cele două sensuri se suprapun. Adică îndreptare prin bătaie. Nu cred că e o soluție. De fapt știu că nu este o soluție. Uitându-mă peste umăr mult în spate mi-aduc aminte că am trăit unele scene greu de înțeles la vremea aceea, memoria mea refuzând în dese rânduri să-și îndeplinească rolul. Nu, nu am fost bătut fizic ca să mă îndrept, ci am fost bătut de soartă ca să nu greșesc.

    Era prin 1967. E ușor de ținut minte pentru că în acel an Rapid a ieșit pentru prima oară campioană a României la fotbal. De fapt povestea mea se leagă de acel eveniment. Mai erau câteva zile până să termin clasa a patra. Stăteam la o mătușă din Brașov deoarece mama era detașată pe o perioadă mai lungă la Adășeni, în nordul Moldovei, unde și muncea dar și urma un program de recuperare după unele depresii cauzate de necazuri și alcool.

    Aveam mediile încheiate (învățam bine) așa că am decis să văd meciul de la Ploiești unde dacă Rapid ar câștiga ar deveni campioană. M-am urcat în tren și am trăit din tribună acest eveniment. Nu mergeam pentru prima oară singur cu trenul. După meci m-am luat după galerie și am pornit pe jos spre București să sărbătorim. Pe drum un domn m-„a descoperit” și după ce i-am spus povestea mea m-a urcat binișor într-un tren cu bilet valabil și m-a trimis acasă.

    Mătușa era cam îngrijorată. De fapt după ce i-am repetat și ei satisfacția mea era chiar neagră de furie. În vacanța aceea m-a trimis la bunica la Cuza Vodă, un sat de lângă Darabani. După vreo lună de stat la ea mi s-a făcut dor de mama și cum Adășeniul era la doar vreo 30 de km de Cuza Vodă, într-o dimineață am lăsat caisele și zarzărele pe care trebuia să le vând la piață la Viișoara (un sat mai acătării) și am pornit voinicește spre Adășeni. Pe drum am mai fost ajutat de o căruță, un camion cu cereale și un tractor, așa că după vreo 5-6 ore am ajuns la Adășeni. Mama s-a crucit.

    Năzbâtiile mele n-au rămas fără repercursiuni. Mătușa a refuzat să mă mai țină și m-a trimis la internat la Săcele. Un internat cu două valențe. Un internat care pe de o parte era școală de corecție pentru răufăcători minori, pe de altă parte era o formă de continuare a educației pentru copii fără părinți. Școala se făcea la liceul din localitate cu profesori de calitate. În internat eram cumva privilegiat pentru că pedagoga fetelor m-a îndrăgit și m-a ținut departe de corecțiile fizice pe care cei doi pedagogi le aplica celorlalți colegi, uneori chiar fără motiv.

    Un an și jumătate am stat în acel internat. Matematica începuse să-mi placă încă din clasa a patra dar acolo, în acel internat, mi-a devenit prietenă. Mai apoi și literatura. Citeam tot ce îmi pica în mână. Povești, poezii, cărți documentare, dar mai ales romane. Tot acolo m-„am specializat” în rebus. Când pedagoga mi-a recitat „Balada lui Gruia” îi ascultam vorbele cu nesaț. Cred că atunci, pe loc, am și învățat-o. Nici azi n-am uitat-o. Apoi a venit mama și m-a luat acasă. Cred că iubirea care mi-o purta ne-a salvat. Și pe mine și pe ea.

    Nu am descris aceste lucruri doar pentru a-mi așterne amintirile. Acestea pot fi date drept pildă generațiilor de azi. Am putea trage concluzii despre vremurile din acea perioadă. Din acel liceu din Săcele au ieșit câțiva campioni naționali la schi, tot acolo mi s-a dat prilejul de a mă întâlni cu academicianul Grigore Moisil. În internat însă am văzut cealaltă fațetă a lucrurilor, am văzut copii răufăcători înfometați, bătuți cu pumnii sau chiar cu biciul.

    Oare noi, generațiile de alegători de azi avem nevoie de o școală de corecție ca să distingem binele de rău, extremismul de normalitate, mizerabilul de curățenia sufletească sau extravaganța de firesc? Cum să alegem bobul de neghină, pe potențialul binefăcător de potențialul răufăcător (corupt dacă mi se permite)? Îmi veți spune că alegerile au trecut. Da, dar ne mulțumim să culegem ce s-a copt? Presa, instituțiile abilitate (era să zic justiția!), fiecare individual sau prin organizații cetățenești nu am putea pune presiune pe cei aleși să aleagă calea cea benefică poporului? O schimbare de catifea care să întindă frunțile încrețite de nevoia de căpătuială. Asta așteptăm, o mamă ocrotitoare!

    Opriți războiul! 

     

Formatori de opinie

    Comentatorii de fotbal de la noi sunt puternici formatori de opinie. M-am convins de acest lucru urmărind jocul de fotbal Rapid - FCSB de duminică. Poate că nu mi-aș fi dat seama de acest lucru dacă nu aș fi fost rapidist. Dacă nu mă enervam sistematic pe comentariul de tip Domozină al celor doi formatori de opinie. Am schimbat postul și în mare parte comentariul avea cam aceeași direcție, dar mai atenuată.

    Am revăzut meciul cu ochii minții, fără comentatori, și am devenit contrariat. Apoi am apelat la cifre. Sunt seci, dar spun adevărul. Chiar dacă este din ce în ce mai puțin relevantă posesia mingii totuși Rapidul a avut-o în 58% din joc. La ocazii mari de gol scorul a fost 3-3, adică cele patru goluri, bara lui Ngezana și capul lui Jambor din finalul partidei. La șuturi pe spațiul porții (3-6) a fost într-adevăr un număr mai mare de partea oaspeților dar patru dintre ele au fost „pase la portar” (golul doi al FCSB-ului nu a fost șut pe poartă). Portarii au avut fiecare câte o intervenție decisivă la șuturile lui Dobre, respectiv Bârligea... Cifrele în continuare par echilibrate cu un mic avantaj de partea Rapidului, dar frapează la numărul loviturilor de colț: 11 cornere au executat gazdele față de cele doar 4 trimise de FCSB.

    Ce să-i faci? Suflet de rapidist. Dar tot m-am abținut să nu pun la ocazii mari de gol capul lui Koljic dinaintea dublei reușite. A fost un meci slab în care 70 de minute nu s-a jucat nimic. Doar în primele 10 minute (FCSB peste Rapid) și în ultimele 10 minute (Rapid peste FCSB) au jucat ceva fotbal. Celelalte rezultate ale etapei au adus câte două victorii atât gazdelor cât și oaspeților și încă trei meciuri încheiate la egalitate. Am ajuns iar la trei goluri pe meci. Aproape. Gazdele au înscris cu un gol mai mult (12) decât oaspeții.

    Unirea - Metaloglobus 2-1 pe tarla; Dinamo - UTA 1-1 cum vă spuneam; Petrolul - Hermannstadt 1-1 stricat de VAR; Csikszereda - Univ. Craiova 1-2 natural; CFR - Botoșani 3-3 sau „așa nu - așa da” la nivelul portarilor; Rapid - FCSB 2-2; Argeș - Oțelul 2-0 pe bune; Farul - „U” 0-1un pic nedrept.

    Urmează o etapă cu multe dar-uri. Nu, nu cadouri. Îndoieli. O etapă cu certitudini estompate de temeri și dorințe curmate de realitate. Sau nu?

    Arad - Slobozia (vineri, ora 19) Derbiul etapei. Cele două echipe, vecine de clasament, apar curios în partea de sus a clasamentului. Dacă în ceea ce privește oaspeții aceștia se află acolo mai mult conjunctural, gazdele au arătat ce pot în meciuri dificile cu adversari grei. Cred că le va fi la îndemână o victorie în fața ialomițenilor mai ales că sub comanda lui Mihalcea nu mai sunt acea echipă capricioasă din epoca Rednic.

    Craiova - Ploiești (duminică, ora 18,30) Liderul privește cam de sus această partidă. Să nu amețească. Totuși, Târcă de Ploiești (mă refer aici la Grozav) a prins ceva artrită și nu mai are dezinvoltura de altădată. S-ar părea că oltenii au totuși o misiune ușoară.

    „U” - Dinamo (sâmbătă, ora 21,30) Uite un derbi de tradiție. Un meci în care cele două galerii sunt înfrățite. Mai sunt și vecine de clasament. Asta nu înseamnă că își vor împărții punctele. Ba chiar cred că va exista o învingătoare. Mintea îmi spune Dinamo, inima îmi zice „U”. Mă aștept la un meci frumos.

    Metaloglobus - Rapid (vineri, ora 21,30) Vai, vai! Din nou pe tarla. Cred că Rapid ar avea tendința să nu folosească toți titularii. Ar putea intra Aioani, Pașcanu, Grameni, Rareș Pop... Numai să n-o pățească. Starea terenului pe de-o parte și automulțumirea din tabăra giuleștenilor pe de alta le-ar putea aduce un punct sau chiar trei gazdelor de la fabrica de jucării letale.

    Sibiu - Constanța (luni, ora 19) Cam rănite echipe. Mai sunt bâzâite și de arbitraje ostile. Merg pe mâna lui Măldă chiar dacă Zicu îmi devine simpatic. Nu neaparat prin caracter cât prin profesinalism. Fără experiență îndelungată, dar cu atitudine. Sașii au nevoie acută de puncte și n-ar trebui să le scape victoria.

    FCSB - Argeș (duminică, ora 21) Dacă gazdele se așteaptă la un meci ușor se înșeală. Parcă văd că Martins (Caio scrie pe spatele lui) va dori să-și arate valoarea și va face ravagii pe dreapta, apoi pe stânga. Norocul gazdelor este că prea uită să se despartă de minge și aceasta nu ajunge în plasă. Cei ce Fac Ce Spune Becali au prima șansă.

    Botoșani - Miercurea Ciuc (sâmbătă, ora 18,45) Până nu-și aliniază valoarea lotului la valoarea competiției oaspeții n-au nici o șansă. Cei 7-8 maghiari titulari, rătăciți într-un campionat mult superior capacității lor de evoluție, nu fac decât ca formația din Miercurea Ciuc să rămână mult timp cu un singur punct, cel obținut tocmai în debutul sezonului.

    Galați - CFR (duminică, ora 16,15) Cenușăreasa etapei. Curios cum acest meci a ajuns să reprezinte cel mai slab meci al etapei. Desigur la aceasta a contribuit și partida restantă a oaspeților. În mod normal frânarii ar trebui să-și aproprie punctele dar obsesia unei oboseli care nu ar trebui să existe le-ar putea juca feste. Spun asta pentru că au oricând la dispoziție 20 de jucători capabili să fie titulari. Doar portar n-au. Să fie ăsta baiul?

    Opriți războiul! 

     

Ghiță contra

    Toți avem nevoie de un „Ghiță  contra”. Aproape toți. Asistații sociali închipuiți, de exemplu, nu au nevoie de un „Ghiță contra”. Nici șahiștii profesioniști nu au nevoie de un „Ghiță contra”. Ei, șahiștii, au învățat să se dedubleze, să se pună în mintea adversarilor lor ca să-și creeze singuri probleme pe care să le rezolve apoi în favoarea lor.

    Acele situații în care un șahist gândește cu trei-patru mutări înainte diverse situații de joc asta reprezintă de fapt. Să se pună în mintea adversarului, adică să fie propriul lui adversar. Dacă face acest lucru în mod echilibrat, cerebral, și nu rămâne blocat pe ideea lui cum că aceasta este infailibilă, va avea câștig de cauză. Va câștiga sau va ieși din situațiile complexe determinate de momente dificile ale jocului.

    Tot așa este și în politică. Doar că acolo nu avem parte de prea mulți șahiști, așa că este nevoie de niscaiva „Ghiță contra”. Este nevoie de acel cineva care  să se tot pună de-a curmezișul, să zgândere prin toate cotloanele adevărurilor universale pentru a descoperi hibe. În mod normal acel cineva ar trebui să fie sindicalistul de serviciu, dar la noi în general acesta este îmbătrânit în metehne și este doar un demagog fără discernământ, urmărindu-și propriile interese meschine cu iz mercantil.

    Nu numai în politică este nevoie de „Ghiță contra”. În orice echipă de lucru este nevoie de un „Ghiță contra”. Este nevoie de acel cineva care să pună întrebări incomode, care să detecteze greșelile și să le pună pe tapet în discuții libere, deschise adevărului și dezbrăcate de haina servilismului. Acea echipă care-l conține și pe „Ghiță contra” va avea câștig de cauză în fața concurenței sau a adversarilor indiferent dacă acea echipă este multinațională, guvernamentală, politică, profesională, sportivă sau de întreținere a bunei dispoziții. Indiferent dacă îl conține pe Trump, pe Bolojan, pe Grindeanu, pe regele asfaltului, pe Hagi sau pe Celentano acea echipă trebuie să aibă și un „Ghiță contra”.

    Întrebarea este dacă suntem pregătiți să avem în echipă un „Ghiță contra”, un cineva care să ne enerveze la tot pasul cu obiecțiile lui, chiar dacă acestea sunt uneori evidente și nu ascunse în meandrele unei justiții plină de nevoi, ca de obicei. Suntem în stare să-l luăm pe după umeri pe acest „Ghiță contra”? Suntem în stare să-i recunoaștem meritele atunci când totul se încheie cu o reușită? Suntem în stare să-l chemăm la o bere cu echipa?

    Sigur sunt printre voi câțiva „Ghiță contra” care să-mi reproșeze că este vorba de „Gică” și nu de „Ghiță”. Cei prieteni cu limba română își vor da seama de ce am ales această variantă.

    Opriți războiul! 

Libertango – Eleganța tangoului în aer liber

    Sub acest titlu ne invita miercuri pe la chindie (ora 20) Filarmonica Dinu Lipatti, în curtea Muzeului de Artă, la o seară de emoție a spriritului latin, a frivolului în pași de dans, a volanelor și volănașelor. Invitația merge până acolo încât celor care „simt muzica cu inima” li se permite să se manifeste în consecință. Intrarea fiind liberă se aștaptă ca afluența publicului să fie numeroasă.

    În urmă cu vreo doi ani, mai precis în numărul nostru din 3 mai 2023 vă prezentam un instrument mai puțin obișnuit pe la noi, un instrument parcă anume creat pentru expresivitatea tangoului, pentru „pasiunea și rafinamentul” acestuia, cum ne transmite Kovács Emőke, managerul instituției de cultură sătmărene. Astăzi ne vom reîntâlni cu bandoneonul, căci despre el este vorba, mânuit de singurul instrumentist român calificat pentru acest lucru.

    Invitații serii sunt soții Irina și Robert Indrei, care după ce au încântat publicul clujean cu trei săptămâni în urmă la Muzeul Etnografic Transilvania, mâine vor să ne simtă aproape și pe noi. Pentru aceasta au cerut ajutor de la „Cvartetul FourEver” al Filarmonicii Dinu Lipatti, cvartet format din Kovács Emőke - vioara I, Alina Mihalca-Mija - vioara II, David Budean - violă și Dan Cătuna – violoncel.

    „Muzica lui Astor Piazzolla și a altor maeștri ai tangoului va prinde viață în interpretări pasionale, pline de dramatism și rafinament. O experiență sonoră intensă în care coardele, bandoneonul și pianul spun povești de iubire, dor și libertate.” ne transmite printr-un comunicat de presă filarmonica sătmăreană.

Irina Rosana și Sorin Robert Indrei

     Irina este absolventă a Academiei de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, actualmente profesoară de pian la Colegiul de Muzică “Sigismund Toduță”, Irina Indrei este și corepetitor la Opera Maghiară din Cluj-Napoca.

    Robert este absolvent al Facultății de Muzică din București, singurul muzician român care cântă la bandoneon (instrumentul specific tango-ului argentinian) în cadrul unei orchestre, Robert Indrei se perfecționează în arta stapânirii acestui instrument cu maestra Ayelen Pais (Buenos Aires-Argentina).

    Irina și Robert formează de zece ani un cuplu atât pe scenă, cât și în viata de zi cu zi. Cu o experiență scenică bogată atât în țară, cât și în străinătate, cei doi aduc în fața publicului larg o fărâmă din frumusețea și magia muzicii de tango argentinian.

    Cei doi concertează în mod obișnuit alături de “Cluj Tango Orchestra”, ai cărei fondatori sunt, pe scenele filarmonicilor și festivalurilor de tango din țară și de peste hotare.

    Irina și Robert au concertat la invitația Casei Regale, la Castelul Peleș, în anul 2022 și susțin în continuare concerte la Viena, Munchen și la Balul anual de tango din Budapesta. „Asociatia Cluj Tango Orchestra” concertează în parteneriat cu Opera Națională Română din Cluj Napoca și cu sprijinul Ambasadei Republicii Argentina în România și Republica Moldova.

    Opriți războiul!

Cu var pe tur

    Cel puțin în patru jocuri din etapa a cincea rezultatul final a fost influențat de greșeli mari de arbitraj. În trei dintre ele nu doar scorul final a fost influențat ci și repartizarea punctelor din acea partidă. E drept că nimeni nu garantează că dacă golul sibienilor de la Craiova ar fi fost validat oltenii nu ar fi marcat în ultimele 5 minute și tot așa nimeni nu bagă mâna în foc că Rapidul nu ar fi ratat lovitura de pedeapsă din minutul 75. Ar mai fi de spus aici că în fiecare din cele trei victorii ale Rapidului de până acum  giuleștenii ar fi trebuit să beneficieze de câte cel puțin o lovitură de la 11m. Prea multe coincidențe domnilor arbitri. Aveți temă de casă?

    Faptul că etapa a fost incompletă îmi cam dă peste cap modul de a trage concluzii. În cele șapte dispute oaspeții s-au impus doar de două ori față de cele trei victorii ale gazdelor. Într-o medie de 2 goluri pe joc vizitatorii au înscris doar 6 goluri. Trebuie să remarc și frumusețea disputelor de la Botoșani și Arad unde spectatorul neutru s-a delectat. Metaloglobus - Dinamo 0-1 cu chiote și vaiete; Arad - Constanța 2-1 într-un derbi al etapei onorat; „U” - Ploiești 1-1 într-un cuib de viespi (Sibiu); Miercurea Ciuc - CFR amânat pentru 16 octombrie; Craiova - Sibiu 1-0 murdărit cu VAR; FCSB - Slobozia 0-1 fără nici un Dumnezeu; Botoșani - Pitești 3-1 într-un joc spectacol; Galați - Rapid 1-1.

    Astea fiind spuse să trecem de la ce-o fo la ce-o fi, vorba oșanului. Din nou o etapă curioasă. După ce în urmă cu două etape întâlnirea Dinamo - FCSB nu a fost derbiul etapei, iată că nici Rapid - FCSB nu reprezintă derbiul etapei. Totuși, cu siguranță va fi întâlnirea cu cea mai mare afluență de public, mai ales că giuleștenii nu le-au pus oaspeților nici o limită maximă la numărul de spectatori. Asta în ciuda faptului că, la întâlnirea cu Slobozia de pe Arena Națională, FCSB n-a avut nici măcar 7.000 de FCSB-iști. Știu eu pe cine să întreb cât de însingurat a fost...

    Dinamo - Arad (vineri, ora 21,30) Derbiul etapei. Cocoțați pe podiumul campionatului arădenii lui Mihalcea vor să repete figura de anul trecut a clujenilor lui Sabău. Dacă e chiar așa atunci acesta este momentul potrivit pentru a demonstra că merită, mai ales că gazdele vin după o partidă cu un joc dezastruos pe tarlaua din Clinceni. Gazonul Arenei Naționale le stă la dispoziție celor două echipe să se manifeste în largul lor.

    Farul - „U” (luni, ora 21,30) În primăvară un astfel de meci ar fi avut ca favoriți pe ardeleni. Astăzi dobrogenii au apropiat tasul de nisipul auriu al litoralului. Să fie chiar așa? Sper într-o revenire a șepcilor roșii.

    Rapid - FCSB (duminică, ora 21,30) Celor care cred că pasa proastă a FCSB-iștilor le-ar putea ușura drumul spre victorie rapidiștilor le spun „da capo” că se-nșală. Într-un astfel de joc nu contează locurile din clasament, forma de moment sau prima de meci. Aici totul se traduce în dorință și putință ca să citez din clasici în viață. Sper ca sportivitatea să domine și arbitrajul să nu impietezea asupra rezultatului.

    Miercurea Ciuc - Craiova (duminică, ora 16,15) Ce am spus în Caricatura de săptămâna trecută despre ciucani se transferă pentru preludiul acestui joc. Sper ca scandalul de la LPF și FRF cu privire la giugiuleala lui Becali să nu se transfere pe teren, patronul oltenilor fiind unul dintre contestatari.

    CFR - Botoșani (duminică, ora 18,30) Cu ce stare de spirit vin frânarii la acest meci depinde mult de calificarea în ultimul tur al Ligii Europa sau retrogradarea în Liga Conferinței. Pe moldoveni nu-i deranjează prea mult starea de spirit a adversarilor cât timp răgetele leului Leo le bagă frica în materia cenușie și vitamine în materia sangvină. Pe de altă parte Dan Petrescu pare obosit. Nu i-ar strica un repaos.

    Argeș - Galați (luni, ora 19) Jocul deschis, elegant și spectaculos al gazdelor este reflctat doar în parte de rezultatele de pe teren. Totuși cred că dacă ar fi apelat la varianta închisă, vulgară și oportunistă nu ar fi obținut mai mult de două puncte. Acum au șase. Partida cu Galațiul de la Mioveni le oferă prilejul de a mai adăuga ceva basmale la zestrea de fată mare. Nu prea le dau șanse gălățenilor.

    Slobozia - Metaloglobus (vineri, ora 19) Absolut toate etapele disputate până acum au început cu un meci al Metaloglobosului. Nici asta nu se dezminte. Partida lor de pe tarlaua Clinceniului nu pare prea atractivă. Nu are rezonanță. De nici un fel. Sper să nu avem prea multe accidentări.

    Ploiești - Sibiu (sâmbătă, ora 21,30) Cenușăreasa etapei. E drept că cele două echipe s-au luptat nu de mult pentru șefia play-out-ului dar de aici până să programezi acest meci de coada clasamentului în ziua și la ora de maxim interes pentru spectatorul de fotbal din România este prea mult. de-ale LPF-ului... Despre meci ce să spun... Sper într-o victorie a sașilor. Sunt deplasat?

    Opriți războiul! 

Fiesta Tropical în curtea Muzeului de Artă

     Duminică, de la ora 19, în curtea Muzeului de Artă din noul Centru Vechi al capitalei județului nostru revine un personaj îndrăgit de iubitorii de muzică de calitate indiferent de vârsta lor. De la copii de 5-6 ani până la octogenari cu „trompeta” la ureche s-au îndrăgostit de producțiile pentru instrumente de suflat și cele de percuție ale „orădeanului” Lorenzo Moroni.

    Pentru cei care ritmurile sudamericane reprezintă o fantezie exotică cu farmec aparte și pentru cei care sunt doar curioși salsa, mambo, rumba și samba vor vizita ograda instituției de cultură sătmărene. Mai ales că puteți face această audiție și plimbându-vă agale printre simezele împrospătate recent cu creații unice ale unor artiști sătmăreni.

    Prim cornistul Orchestrei Simfonice a Filarmonicii de Stat din Oradea este invitatul acestei seri. Vom descoperi cum acesta, Lorenzo Moroni, se va adapta în calitate de dirijor pentru echipa de percuționiști și suflători în lemn și alamă din cadrul Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare.

    Chiar dacă în urmă cu patru ani am prezentat biografia cornistului italian considerăm că n-ar strica să vă readucem aminte cine este invitatul filarmonicii sătmărene și să aducem la zi informațiile despre acesta.

    Lorenzo Moroni

     Lorenzo Moroni este prim cornist al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii de Stat Oradea din anul 1998. S-a născut la Gallarate (nordul Italiei) în 1967.

        După studii de corn la Liceul de Muzică din Varese, a absolvit Conservatorul "Gaetano Donizetti" din Bergamo. Alături de Orchestra Filarmonicii din Oradea a apărut de mai multe ori în calitate de solist concertist şi a susţinut recitaluri camerale.

    A mai colaborat cu instituţii muzicale din ţară, precum Filarmonica de Stat din Timişoara, Arad şi Satu Mare, Opera Naţională din Timişoara, Opera Naţională Română şi Opera Maghiară din Cluj-Napoca.

Ansamblul de suflători a fost fondat în primăvara anului 2013, scopul principal fiind susţinerea unor concerte educative, dar de-a lungul anilor, ansamblul a participat şi la diferite evenimente culturale ale oraşului (Concert dedicat Zilei Copiilor, spectacol-eveniment "Cântă Pădurea", "Toamna Orădeană"), precum şi în Săcuieni, Salonta şi Ştei. Ansamblul are un repertoriu bogat de la muzica clasică, muzica uşoară până la cea contemporană.

    Opriți războiul!

Partea leului

     Toată lumea știe că partea leului la români este banul. Și la propriu și la figurat. La propriu pentru că banul este a suta parte dintr-un leu, la figurat pentru că se crede că banul face pe om, aserțiune cu care nu sunt de acord cei care nu se îmbăiază în lapte. Nici eu nu-s de acord dar n-am cui spune. De-i șoptesc nevesti mă aleargă cu făcălețul, de-i zic contabilului mă sare de pe statul de plată pentru patru-cinci luni, de-i grăiesc cârciumarului mi-arată ușa, de-i urlu primului ministru se uită la mine rece prin ecranul televizorului... N-am cui spune.

    Partea leului în natură este ceea ce iubim și plasăm în sufrageria inimii. Un peisaj bucolic de poveste, dantela îndepărtată a unor creste montane, meandrele neregulate ale unei ape curgătoare cu tot cu șipotul ei, un răsărit de soare din împărăția lui Neptun, stalagtitele și stalagmitele unei peșteri încă neexplorate, curburile din beton, metal și sticlă de pe fundalul unor arbori cu fântâni, busturi și arbori... Toate pot fi partea empatică a leului și eului din fiecare dintre noi.

    Tot parte a leului poate fi denumită și pasiunea ta, indiferent dacă aceasta este lectura, drogul, filmul, hoția, călătoria, tik-tok-ul, muzica, colecționarea, sexul, rugăciunea, băutura sau filantropia. După cum vedeți ea poate fi pozitivă sau negativă. Poate fi de admirat sau de oripilat. Poate fi naturală sau contagioasă. Ideea este că îți aparține. Uneori chiar împotriva propriei voințe.

    În junglă, indiferent dacă este vorba de floră, faună sau jungla umană, puterea leului este lipsită de discernământ. Doar nevoia, dorința și putința guvernează. Nu contează mediul din care provii, nu contează semenii și nu mai contează visurile pe care ți le-ai cultivat. Nici limitele dintre bine și rău, dintre legal și ilegal sau dintre macabru și oroare. Dacă în cazul plantelor și animalelor manifestarea poate fi pusă pe nevoia, dorința și putința de a supraviețui în jungla metropolitană toate acestea apar din dorința și putința de a domina.

    Ar mai fi o parte a leului. Cea din politică. Cea din zona în care minciuna se ridică la rang de virtute și capacitatea de a înșela este considerată artă. Cea în care una spui și alta dorești. Cea în care vorbești în numele poporului dar urmărești binele de grup. Cea în care o dată cineva a spus „fără ajutorul vostru nu pot” și s-au găsit niscaiva obidiți ai sorții care să taie și să spânzure. Cea în care toată lumea declamă că se poate și fără noi dar niciodată nu se vor vota alegeri parlamentare anticipate. Toată lumea este conștientă de asta dar fiecare grup parlamentar crede că numai el este în cunoștință de cauză.

    Opriți războiul!

Alexa Stier, un ambasador al Sătmarului în lumea largă

     Alexa Stier nu este doar o mândrie a Sătmarului ci și o mândrețe a acestor plaiuri. Despre ascensiunea ei în muzica clasică și realizările ei pe plan profesional s-a mai scris recent în coloanele acestui ziar și n-am să le repet. În schimb am să vă povestesc ce am trăit miercuri după amiază, mai spre seară așa, la Conacul Kováts din Nisipeni. După cum probabil știți sunt două clădiri Kováts în Nisipeni. Una, cea întreținută de familia Gönicz (demni urmași ai lui Lajos Kováts), ce poartă amprenta puternică a conacelor de la mijlocul secolelui al XIX-lea și una ce se află în plin proces de restaurare și care aparține statului român. Acesteia din urmă i s-ar putea spune mai degrabă castel decât conac.

    Clădirea aflată în restaurare, castelul, a fost construită pe sfârșit de secol al XIX-lea de un arhitect cu tente vădit eclectice, lucru cam neobișnuit și neagreat la acea vreme. Turnul în stil neogotic și cele două fațade, una „art nouveau” și cealaltă „secesion” stau dovadă acestei afirmații chiar dacă cele două muluri nu diferă prea mult una de alta. Mai notez aici că cele două clădiri au fost împărțite celor doi fii ai lui Lajos, Sándor și Miklos.

    Momentul artistic este de fapt motivul vizitei mele la Nisipeni. Alexa, împreună cu trupa înființată și coordonată de ea „Asociația ContemporArt” pe meleaguri scoțiene, apoi strămutată în SUA, mai precis la New Haven în statul Conecticut la Yale University, au oferit un moment de basm într-un decor fascinant. Componența eterogenă a grupului (scoțieni, americani, români, unguri, italieni, greci) are totuși câteva elemente comune: valoare, tinerețe și exuberanță.

    La început, într-un decor de interior, am fost pictat de „Aquarelles”-le lui Philippe Gaubert pentru flaut violoncel și pian. Mai apoi mi-au „zburat pe deasupra capului niște gâște către zări” în concepția Electrei Perivolaris transpusă prin efecte electroacustice îngânate la violă. Prima parte a basmului s-a încheiat mai înghesuit, cu patru mâini la un pian aflat în armonie cu alt tip de efecte electroacustice: „Symbiosis” a lui Luc Cianfarani. De menționat că Electra și Luc fac parte din „Asociația ContemporanArt”.

    Spectacolul de pe tăpșanul din fața conacului a fost deosebit. În timp ce soarele ne mângâia din ce în ce mai pieziș, îndreptându-se spre un apus feeric, câinii s-au oprit și ei din lătrat atunci când vioara a început „Partita nr. 2 în re minor” a lui Bach. Cu toate că vioara domina singură întreaga asistență aveam impresia uneori că Alexander Franco Golberg cânta la mai multe instrumente deodată. Atât de vrăjit am fost încât am și uitat să-i fac măcar o poză. A fost clou-l special al acestei manifestări culturale de excepție. Puteți recupera dacă urmăriți în această săptămână pe Nord-Vest TV emisiunea „Incursiune în cotidian”. „Grand Trio-ul pentru flaut, vioară și violoncel” al lui Eugene Walckiers a avut ultimele acorduri în momentul în care întârziatele raze ale soarelui mai străpungeau frunzișul din livada conacului. A fost superb.

    Și-au dat concursul: Alexa Stier și Derek Hartman la pian, Aron Papp Fejer la violă, Anita Balázs la violoncel, Zsuzsa Domahidi la flaut și muntele de aur Alexander Goldberg la vioară.

    Opriți războiul! 

     

Olimpia nu are drept de promovare

    Nouă din cele douăzeci și două de echipe din actuala componență a ligii secunde din fotbalul masculin românesc nu au drept de promovare. Nu discut aici despre corectitudinea sau moralitatea acestor litere de regulament chiar dacă părerea mea personală este oleacă împărțită, adică este corectă și morală din punct de vedere strict juridic și incorectă și imorală din punct de vedere al sistemului competițional, al fenomenului sportiv. Regulamentul există și el trebuie respectat. Am folosit în această vară oportunitatea dată de vacanța dintre edițiile de campionat și am atras atenția în două rânduri că pentru ascensiunea fotbalului sătmărean ar fi fost necesară implicarea unor persoane fizice sau juridice din afara societăților de stat.

    Cinci din cele nouă echipe fără drept de promovare au activat și anul trecut în Liga a II-a. Acestea sunt Steaua, Afumați, Dumbrăvița, Șelimbăr și Slatina, trei dintre ele fiind comunale. Lor li s-au adăugat noile promovate CS Dinamo, Tunari, Bistrița și Satu Mare, una singură fiind o comună. A cincea promovată, Bacăul, are drept de promovare. Nu știu dacă nu au fost doritori să preia Olimpia dar masa de susținători a echipei precis și-ar fi dorit o nouă promovare în elita fotbalului românesc.

    Să revenim la prima ligă. Dacă până acum eram încântați de faptul că avem o medie de trei goluri pe meci, după această etapă am putea fi în culmea fericirii dacă ținem cont că doar într-o singură partidă nu s-au înscris cel puțin trei goluri. 16 din cele 29 de goluri au fost înscrise de către gazde, goluri cu care au obținut patru victorii și două rezultate de egalitate: Constanța - Metaloglobus 2-1 in extenso; Ploiești - Arad 1-2 precum mă așteptam; Pitești - Miercurea Ciuc 3-1 după un meci anost; Dinamo - FCSB 4-3 clou-l etapei; Sibiu - „U” 2-2 partajat; CFR - Craiova 2-3 neașteptat dar meritat, în ciuda lui Dan Petrescu; Slobozia - Galați 0-0 alb ca neaua strălucitoare; Rapid - Botoșani 2-1 și un black-out în black hole Leo Grozavu. Pentru cei care, ca și mine, au unele taine în ceea ce privește limba engleză traduc această combinație a cărei licență îmi aparține: întuneric total într-o gaură neagră.

    În șase din cele opt întâlniri ale etapei a cincea oaspeții sunt mai bine clasați după cele patru etape disputate până acum. Să însemne asta că vom avea o etapă a oaspeților? Nu-i imposibil dar totuși, în trei din cele șase partide combatantele sunt vecine de clasament ceea ce diminuează o diferențiere valorică de luat în considerare, iar în cele două jocuri în care gazdele sunt mai bine clasate sunt și favorite. Asta până la proba contrarie.

    Arad - Constanța (sâmbătă, ora 18,30) Derbiul etapei. Ambele echipe au obținut rezultate mult îmbunătățite față de (ne)reușitele din campionatul trecut. Ambele și-au schimbat antrenorul în cursul verii și au venit cu un suflu nou, mai tineresc în primul rând. În al doilea rând ambii vin după reușite la finele anului competițional trecut, Mihalcea salvând de la retrogradare echipa din Slobozia, iar Zicu promovând cu Metaloglobus. Un alt aspect comun al celor două echipe este restructurarea loturilor. Mulți plecați, mulți veniți, Să nu uităm și de cei promovați de la loturile de juniori ale celor două echipe, academii îngrijit susținute de patroni. Hai UTA!

    Galați - Rapid (luni, ora 21,30) Meciul de închidere al etapei. La prima vedere feroviarii au o nouă partidă ușoară în acest început de campionat. Poate că da, poate că nu. Depinde cum vor aborda cele două garnituri partida. Giuleștenii s-au obișnuit să „joace” doar câte o repriză. Să le fie de ajuns...?

    Botoșani - Argeș (luni, ora 19) Ce n-ar da cele două echipe ca la sfârșitul sezonului regulat să ocupe aceleași două locuri. Va fi greu. Mult prea greu. Ar fi grozav pentru Grozavu și bogăt pentru Bogdan. Deocamdată primul trebuie să se reconsidere și al doilea să confirme.

    Craiova - Sibiu (duminică, ora 18,30) Este unul din multele jocuri în care putem spune că avem o favorită. Ultimul punct scos de sibieni în Bănie l-au luat în 2018 și nici acasă nu au câștigat tot timpul. Îndrăznesc totuși să cred că ardelenii vor face o figură frumoasă.

    „U” - Ploiești (sâmbătă, ora 21,30) O partidă cu rezonanță. O partidă care ne readuce aminte că au existat un Mihai Ionescu, un Pahonțu sau frații Dridea pe de-o parte, un Ivansuc, un Guga, un Anca sau un Adam de partea cealaltă. Ar putea fi spusă și o poveste despre cele două galerii, unele dintre cele mai devotate și mai stabile din campionatul României. Haide „U”!

    FCSB - Slobozia (duminică, ora 21,30) Unu solist. Nu ar avea nici o scuză trupa lui Becali să șovăiască iară, indiferent de rezultatul din meciul cu Drita din Kosovo. A! Să nu uit. Nu prea sunt încântat de rezultatele echipelor românești din turul doi al preliminariilor europene: o eliminată, o retrogradată și doar două calificări. Cam puțin pentru pretențiile mele și ale celor mai mulți dintre iubitorii fotbalului autohton.

    Metaloglobus - Dinamo (vineri, ora 21,30) Meciul de deschidere al etapei ar trebui să fie un galop de vioiciune al oaspeților, chiar dacă tarlaua din Clinceni îndeamnă mai mult la trap decât la galop. Liga asta profesionistă de fotbal nu vede chestia asta? Cum de mai permite disputarea jocurilor de fotbal pe astfel de sole!?

    Miercurea Ciuc - CFR (joi 16 oct., ora18). Cenușăreasa etapei. N-au meci ușor frânarii chiar dacă așa pare. Cei șapte-opt jucători din Ungaria, titulari ai echipei gazdă, s-ar putea rușina și repatria după o nouă înfrângere la scor, așa că vor scotoci după toate învățăturile pozitive de la Academia Puskas. Îmi plăcea mai mult Sepsi. Erau mai secui decât ciucanii ăștia.

    Opriți războiul!

Rostogolirea prețurilor: adevăr sau minciună!?

    Faptul că cei din comerț pretind că în urma creșterii TVA-ului de la 19% la 21% va duce la o creștere spectaculoasă a prețurilor pe raft este de fapt o dorință a lor, nu o consecință directă. Pretinsa rostogolire a prețurilor prin însumarea creșterilor din materiile prime, transport și impozite este doar o tentativă de îmbrobodire a minților neatente sau a celor fără o pregătire aritmetică exersată.

    În primul rând creșterea TVA-ului de la 19% la 21% nu este o creștere de aproximativ 10 procente cum ne lasă ei să înțelegem ci de ceva mai puțin de 2%. Mai exact un produs care până acum costa 119 lei pe raft, ar trebui să coste 121 de lei, adică cu aproximativ 1,7% mai mult. În cazul alimentelor de bază (exclusiv pâinea și câteva alimente ecologice) un produs ce costa până acum 10,90 lei ar trebui acum să coste 11,10 lei, adică cu ceva mai mult de 1,8%. Pentru pâine într-adevăr prețul crește mai mult dar nici într-un caz nu se dublează. Mai exact dacă până acum luați pâinea cu cinci lei acum ar trebui să coste cu aproape 30 de bani mai mult (adică cu aproape 6% în plus).

     Ar trebui remarcat faptul că aceste procente relativ mici se aplică atât celui bogat cât și celui sărac, atât fumătorului cât și nefumătorului... altfel spus procentele sunt aceleași, doar valorile consumate sunt diferite. În cazul tutunului, alcoolului și a energiei trebuie luate în calcul și creșterea accizelor, dar asta suportă o altă discuție.

    Pentru a demonta versiunea rostogolirii prețurilor vă invit să urmăriți următorul raționament simplificat, un raționament prin care includ în termenul de materie primă inclusiv transportul, eventuale alte costuri și costurile de producție. Pe de altă parte indiferent câte astfel de „materii prime” conține un produs final raționamentul este același.

     Să spunem că pentru un produs final al cărui cost este de 100 de lei sunt necesare două materii prime, una cu prețul de 60 de lei, iar cealaltă cu prețul de 40 de lei înainte de scumpire. Să presupunem că scumpirea TVA-ului ar fi de 2%. Asta înseamnă că materiile prime se scumpesc fiecare cu 2%, adică cea cu prețul de 60 de lei va costa 61,20 lei, iar pentru cea cu prețul de 40 de lei va trebui să plătim 40,80 lei. Asta ar duce la un preț final de 61,20 lei + 40,80 lei = 102 lei. Adică prețul final costă tot cu 2% mai mult și nu se însumează procentele pentru fiecare materie primă în plus. Așadar rostogolirea prețurilor este o vrăjeală cu care comercianții doresc să ne aburească pentru a crește prețurile la raft. Să nu ne lăsăm înșelați.

     Mai exact dacă produsele al căror preț a crescut excesiv rămân suficient timp pe rafturi, comercianții vor reduce prețurile la normal. Precis că știți vorba aceea: nu e naiv cel ce cere, ci cel ce dă. Asta nu exclude faptul că cel care cere peste normal se numește șarlatan. Pe vremuri i se spunea papugiu.

     Părerea mea este că acest TVA mărit a fost o măsură extremă care doare dar trebuia luată pentru a reechilibra situația economică a României, ajunsă la o răspântie din punctul de vedere al Uniunii Europene. Tot la fel de adevărat este că urmărirea plății acestui TVA de către toți factorii implicați ar putea aduce mult mai mulți bani la buget. Diferența dintre cele două măsuri este dată de timpul  de colectare a acestor bani. Perioada de colectare a banilor prin creșterea TVA-ului este aproape instantanee pe când recuperarea banilor de la datornici este un proces de durată și Europa nu mai avea răbdare.

     Concluzia acestei priviri peste umăr este că ne va fi un pic mai greu dar nu la proporțiile pe care le răspândesc demagogii.

    Opriți războiul!