Concert educativ pentru famili

 

    „Un spectacol pentru întreaga familie, unde muzica și dansul se împletesc armonios într-o călătorie sonoră de la eleganța menuetului până la farmecul irezistibil al valsului.

    Joi, 2 octombrie 2025, ora 19:00| Sala Filarmonicii „Dinu Lipatti” Satu Mare| Intrarea pe bază de bilet la preț unic 10,50 RON (copii) / 21 RON (adulți) disponibil la casieria filarmonicii.

     Dirijor și moderator: Cristian Spătaru

    Dans: Clara Maria Supuran

    Actor: Nagy Csongor-Zsolt

     Cei mici vor învăța, cei mari își vor aminti – iar toată familia se va bucura de frumusețea muzicii lui Mozart, Strauss, Schubert, Ceaikovski și a multor alți mari compozitori.

    Vă așteptăm să descoperiți magia muzicii clasice într-o atmosferă caldă și prietenoasă, alături de cei dragi!

    Concertele Filarmonicii Dinu Lipatti se desfășoară cu susținerea ordonatorului principal de credite Consiliul Județean Satu Mare!”

    V-am redat mai sus „invitația” pe care v-o face conducerea filarmonicii sătmărene pentru această săptămână. Mie nu-mi rămâne decât să vă fac cunoștință cu protagoniștii. Pentru astăzi l-am ales pe dirijorul din Republica Moldova Cristian Spătaru.

 Cristian Spătaru

    S-a născut în 1993 la Chișinău, Republica Moldova. A început studiile muzicale la vârsta de 8 ani, când a luat primele lecții de pian, teorie muzicală și a cântat într-un cor. Cristian a câștigat premiul I de trei ori la rând la Concursul Național de Compoziție din Moldova.

 

    A absolvit mai întâi Compoziția cu Michael Jarrell, apoi Dirijatul de Orchestră cu Mark Stringer și Dirijatul de Cor cu Alois Glassner la Universitatea de Muzică și Arte Spectacolului din Viena. În iunie 2021 a susținut examenul de dirijat de orchestră cu distincție, dirijând o piesă de George Enescu în Sala de Aur a Musikverein din Viena.
    Printre realizările sale se numără Premiul II la Premio Guido Cantelli 2022 și premiul „Cel mai bun dirijor român” obținut de două ori la edițiile a 10-a și a 11-a a Concursului Internațional de Dirijat „Jeunesses Musicales” în 2019/2021. De asemenea, a participat la cursuri de master cu dirijori precum Andres Orozco-Estrada și Wiener Symphoniker – 2021, Marin Alsop – 2021, Cristian Măcelaru – 2020 și 2021, Sian Edwards – 2017, Christian Ehwald și Sigmund Thorp – 2021, Nicolás Pasquet – 2021. Ca punct culminant al anului 2021, a fost selectat pentru Academia de Operă Italiană Riccardo Muti din Milano, unde a avut ocazia să-l ia pe Maestru în două reprezentații Nabucco la Rimini și Ravenna.

     Pe 1 aprilie 2022 a debutat ca dirijor de operă cu Eugen Oneghin de Piotr Ilici Ceaikovski la Opera Națională Română din Cluj-Napoca, urmat de Nabucco în septembrie 2022. În noiembrie 2022 va conduce Nunțile lui Figaro la București cu Valentina Nafornița în rolul Contesei . În aprilie 2023 va dirija premiera Romeo și Julieta de Serghei Prokofiev, dirijor Valentina Turcu.

    A colaborat cu artiști precum: Simon Trpčeski, Ruxandra Donose, Răzvan Stoica, Alexandru Tomescu, Eduard Kunz, Șerban Vasile, Valentina Boi, Azer Zada, Riccardo Zanellato, Gabriëlle Mouhlen, Christoph von Dohnányi.

    A compus aproape 100 de lucrări de diferite tipuri, care au fost interpretate în Joseph-Haydn-Saal MDW Viena, Vivaldi-Saal, Alte Schmiede Viena, Kursalon Viena, Laxemburger Schloss Austria Superioară, Altes Rathaus Viena, Arnold Schönberg Center Vienna, Karlskirche, Konzerthaus Vienna și Musikverein.

     Opriți războaiele!

Rapsodie de toamnă

 Motto:

                        S-a ivit pe culme Toamna,

                        Zâna melopeelor,

                        Spaima florilor şi Doamna

                        Cucurbitaceelor

     Sigur ați recunoscut stilul șăgalnic al lui Topârceanu. Am ales ca motto această frântură dintr-una din „Rapsodiile de toamnă” ale bardului tocmai pentru că, recitindu-le, tare am tendința de a asocia fiecărui element din flora și fauna descrise câte un erou sau grupuri de personaje ce ne influențează spre bine sau spre rău cotidianul.

    Se spune că toamna se numără bobocii. Nu primăvara când se depun ouăle, nu vara când ies puișorii din găoace, ci toamna când deja nici nu le mai poți spune boboci. Toamna când se despart de cloșcă și vânează singuri viermișorii din colbul ogrăzii. Ce ne facem fraților că nu mai avem colb în ogradă? Curțile din satele românilor sunt asfaltate și gazonate fără picior de oătoare prin zonă. Doar câte o siameză sau un labrador pe ici pe colo mai calcă dalele. Puii moderni stau în rafturi agrozootehnice precum cărțile din bibliotecă, ordonați după vârstă, greutate și lungimea ciocului.

    Revenim la toamna noastră cea bogată. A fost și soare, au fost și ploi. Agricultorii care se plâng o fac din inerție. Cei chibzuiți vor avea o iarnă ușoară. Doar cu bugetele stăm rău. Cârpim într-o parte se deșiră în alta. Parcă-i un făcut. Toți sunt conștienți că trebuie să strângem cureaua, dar fiecare vrea s-o strângă pe a altuia. În general cei cu cureaua mai lungă vor s-o forțeze pe cea alor cei cu mai puține găurele. Nu știu cum se face că la pielar curelele mai scurte sunt găurite spre cataramă pe când cele mai lungi spre vârf.

    Așa-i și cu măsurile și măsurătorile stăpânirii. Au tras pe plebe la-nceput, poprindu-le crâcnelile cu făgăduieli și legăminte și acum, ce să vezi?, nu se poate fără descântec. Chestia este că descântătorul șef nu mai are iepurași în joben, iar descântătoarele din maghernițe s-au mutat în palate și nu deschid porțile aurite.

    Acu e toamnă iar. Cu tarabe pline și creițari puțini. Mai știți bancul ăla cu „ochii văd, inima cere, dar conștiința nu și nu”? Până la urmă au dat-o naibii de conștiință și s-au înfruptat pe îndelete. Au mâncat de dulce în zi de post cum s-ar zice. Vai și amar să pățim la fel. De-om păcătui ne așteaptă o iarnă grea. O iarnă cu sticlă pisată și mâini încleștate pe zăbrele. C-or fi cozi de topoare sau paturi de pușcă nu contează. Tot la pierzanie duc.

    Să lăsăm tragedia și să încercăm să o evităm. Pentru asta avem nevoie de chibzuință și cumpătare. Oare se cere prea mult? Se cere prea mult dacă îi spui unui politician ca toamna asta să uite de politică? Se cere prea mult dacă îi spui unui magnat să se descurce doar cu profitul și să renunțe la subvenții? Suntem prea pretențioși să-i spunem unui magistru ho și unui magistrat că și el e om?

    Cam aceasta este calea de la chibzuință spre cumpătare. Răspunsul sincer la întrebările de mai sus este așteptat din partea celor chestionați. Că acesta va veni sau nu râmâne să ne spună timpul. Dacă biruie hapsânia (scuzați licența!) și câinoșenia va fi vai de noi. Și de ei!

    Opriți războaiele! 

Baba-oarba

    Legată la ochi, FCSB-ul încearcă să-i prindă, sau măcar să-i atingă, pe ceilalți copii ce zburdă nestingheriți prin preajma-i strigându-i tot felul de ocări și bătând din pumnișori un sâc-sâc cât se poate de răutăcios. Ca-n orice poveste baba este susținută de un moș, un CFR care în vremurile bune venea la timp și pleca la ora exactă după un șuierat aburit. Ambele acronime nu-și găsesc rostul pe tejgheaua altă dată ofertantă a Superligii. Doar bebelușii Metaloglobus și Miercurea Ciuc, proaspăt veniți pe lumea asta, încă mai sug biberoanele mincinoase crezând că așa se vor face mari.

    În partea cealaltă, în stratosferă, un val arctic bântuie peste numele cu pretenții precum Craiova, Rapid și Dinamo, lăsând spațiu de manevră insolitei Botoșani, lapis redivivus-ului din Pitești, intrusei din Slobozia și „Bătrânei doamne”. Patru victorii au obținut gazdele în primele patru jocuri ale etapei și când toți se pregăteau pentru a cincea și a șasea na-ți-o bună că ți-am dres-o că Aradul și Sibiul au deraiat garniturile trase de locomotivele cu aburi. După cel mai frumos și bogat meci al etapei, cel de luni din Clinceni, mai cade un fulger din tridentul lui Poseidon tocmai pe visătoarea Dinamo.

    Altfel spus Botoșani - FCSB 3-1 cu scuzele mele pentru patronul moldovenilor pentru că l-am bănuit de noncombat; Argeș - „U” 1-0 sub ochii lui Dobrin și Ivansuc ascunși după un norișor; Oțelul - Craiova 1-0 grămadă peste, apoi sub, olteni; Slobozia - Petrolul 1-0 caraghios; CFR - UTA 1-1 cu ciondăneală în recreația mare; Rapid - Sibiu 1-2 cu un gol fabulos al lui Buș ce-a-ntors tribuna împotriva alor săi; Miercurea Ciuc - Metaloglobus 2-2 spectaculos, fără frâne și educatori; Dinamo - Farul 1-1 ca pe vremea Chiriței.

    A doua treime a campionatului începe azi. Inutil să mai spun că de data asta balanța se înclină spre vizitatori, cinci din primele șase clasate jucând în deplasare. Să sperăm că vom reveni la un număr de goluri mai mare pentru că în etapa a zecea din nou au fost doar 18, din care 11 pentru gazde.

    Craiova - Dinamo (vineri, ora 21) Derbiul etapei. Liniștea faptului că oltenii nu pot pierde primul loc s-ar putea să le priască dinamoviștilor. Mi-aș dori un egal dar e greu să se întâmple. Cred că va fi o învingătoare și cel mai aproape de potou tot gazdele sunt;

    Farul - Slobozia (duminică, ora 17,30) Punctul cam nemeritat luat de marinari în etapa trecută poate le-a deschis apetitul. Oricum oaspeții ocupă cam un loc conjunctural printre pretendentele la grupa campionat. Nu se știe. Ne vom elucida după ultimul fluier al arbitrului;

    Sibiu - Pitești (vineri, ora 18) Meciul de deschidere al etapei. În mod normal sașii ar trebui să-și fi găsit tonusul după victoria nebănuită până în minutul 75 al meciului din Giulești. Piteștiul a arătat că stă bine pe picioare. N-ar trebui să ratați acest joc;

    Petrolul - Rapid (sâmbătă, ora 20,30) Primvs derby. Știți de ce îi spune așa? Pentru că prima lor întâlnire a avut loc în 1931. Mai precis pe 1 noiembrie 1931. Petrolul se numea Juventus și „locuia” în București. Rapidul se numea CFR și „locuia” în Grivița (peste drumul ferat de Giulești, dincolo de Podul Grant, un mastodont metalic la acea vreme care mi-a îmbujorat și prăfuit anii de liceu). De atunci s-au întâlnit de 132 de ori, în 63 din partide rapidiștii ieșind învingători (petroliștii doar de 38 de ori);

    Metaloglobus - Botoșani (luni, ora 18) Oare vor găsi bucureștenii drumul spre victorie? Ar fi prima a lor în istorie. Scurtă istorie. Doar ceva peste 900 de minute. Botoșaniul, văzându-se pe podium, pornesc drept mari favoriți dar Grozavu a mai avut parte de grozăvii;

    „U” - CFR (luni, ora 21) Ultimul joc al etapei prilejuiește derbiul Clujului. Nici una din echipe nu este mulțumită de jocul lor de până acum, joc ce le-a și trimis pe locurile 9, respectiv 12. Aș dori ca Moțul să se impună...

    UTA - Miercurea Ciuc (sâmbătă, ora 15) Nu cred că arădenii vor răsturna borcanul su smântână tocmai acum, chiar dacă ciucanii au arătat în ultimul lor joc că practică un joc frumos. Nu-i suficient pentru maghiarii lui Ilyes.

    FCSB - Oțelul (duminică, ora 20,30) Cenușăreasa etapei. Pe undeva mă gâdilă poziția din clasament a echipei bucureștene dar recunosc că nu-i frumos. Mai ales că ea ne reprezintă și în Europa. Sper că aseară s-au întors cu cel puțin un punct de pe meleagurile de sub nivelul mării (Deventer).

    Opriți războaiele! 

     

Dirijorul Andrei Tudor și Nico pe scena Filarmonicii Dinu Lipatti

    Muzica din filme este din nou expusă pe „simeza” îndrăgită de melomanii sătmăreni. Scena Filarmonicii Dinu Lipatti, „un loc unde magia muzicii se întâlnește cu sufletul publicului” (citat din comunicatul de presă emis de instituția de cultură sătmăreană), va fi gazda unei noi compilații marca Andrei Tudor timp de două zile consecutiv. Pe cei care nu știu despre ce compilație vorbesc îi învit să revadă numărul nostru din 27 martie 2023 unde am redat biografia carismaticului om de muzică bucureștean Andrei Tudor.

    Spectacolele vor avea loc mâine și vineri de la ora 19, iar prețul unui bilet este de 84 de lei. Posesorii de abonamente pot beneficia de prezență doar la evenimentul de joi, vinerea fiind rezervată doar deținătorilor de bilete.

    Sub bagheta sa va evolua de această dată cântăreața Nicoleta Matei, mai cunoscută sub numele de Nico. După cum vă veți da seama protagonista nu arată cei 56 de ani pe care îi va împlini în făurarul anului viitor. În continuare vă las să vă delectați cu biografia primei părți activității sale muzicale, cea de până la sfârșitul primului deceniu al acestui mileniu. Sursa acestor aduceri aminte este Wikipedia. 

 Nicoleta Matei 

    S-a născut pe 1 februarie 1970 la Ploiești și a preluat numele de scenă Nico. Este o cântăreață română de muzică pop și vedetă de televiziune. Nico împreună cu soțul ei au un studio propriu.

    1990 - A terminat Școala Populară de Artă din Ploiești și a devenit solista Teatrului Toma Caragiu din localitate, secția estradă. Este absolventă a Conservatorului „George Enescu” din București.

    A cântat peste hotare cu contract:

• 1993, China - programe de bar;
• 2001, Japonia - programe de varietăți.

    1996-1999 - Patru ediții la rând, a obținut premiul pentru cea mai bună solistă vocală la Festivalul Național al teatrelor de estradă de la Constanța.

    1998 - A obținut premiul I pentru cea mai bună voce feminină la Festivalul "Ion Vasilescu";

    1999 - A obținut premiul al II-lea la Festivalul Național de Muzică Ușoară Mamaia pentru piesa "Și dacă viața mea". În 1999 a debutat în muzica românească.

    1999-2002 - A avut o colaborare cu B.U.G. Mafia pentru albumul acestora, "CASA", la piesa "Cine e cu noi". Tot în aceeași perioadă a colaborat cu Morometzii pentru piesa "Tic Tac 123". În același an, a ajuns în finala Selecției Naționale Eurovision cu piesa "The Only One". Concursul Eurovision a reprezentat pentru Nico o miză importantă deoarece a participat și în anii următori - 2002, 2003, 2005, 2006, 2007, 2008, 2009 - la acest concurs.

    2003 - A obținut premiul al II-lea la Festivalul Internațional „Cerbul de Aur”, Brașov. Tot în acest an a lansat primul disc intitulat "Gând pentru ei", care cuprinde colaborări cu Cabron, Don Baxter și Puya (La Familia) dar și Laurențiu Matei, soțul interpretei.

    2004 - În Bulgaria, la Varna, a obținut marele premiu și alte 4 premii la Festivalul "Discovery Fest". Tot în același an în Kazahstan, la Alma Ata, a obținut Marele Premiu și trofeul "Vocea Asiei" și locul al II-lea la Festivalul de la Mamaia, (secția creație, compozitor Andrei Tudor, nu altcineva decât dirijorul din spectacolele din această săptămână).

    2007 - Nico a trecut de preselecția națională pentru concursul Eurovision cu două piese, "Dulce amăruie" (compusă de Costi Ioniță) și "Love is all you need" (Laurențiu Matei, soțul ei). Prima s-a calificat în finală.

    2008 - A câștigat dreptul de a reprezenta România la concursul Eurovision 2008, care a avut loc la Belgrad, Serbia, cu melodia "Pe-o margine de lume", interpretată alături de Vlad Miriță. Clasându-se pe locul 7 în semifinală, piesa a ajuns în finala competiției, obținând 45 de puncte și locul 20 din 25 de țări participante.

    Opriți războaiele! 

Prietenia

     Ce înseamnă de fapt prietenia? Într-o prietenie n-ar trebui să existe o persoană dominantă. Recunosc că prezenta privire peste umăr este puternic influențată de ceea ce a fost scris cu 24 de ore înainte în acest petic de ziar. M-a impresionat acea aducere aminte neprilejuită de vreun eveniment omagial, nesupusă vreunei reguli statistice sau din politețe, neordonată de vreo instanță a cugetului. A fost o simplă mărturisire a unei prietenii, scurtată de implacabil, dintre o conștiință și o altă conștiință.

    De unde a izvorât această prietenie, cum a fost ea consolidată de-a lungul timpului și tragicul ei sfârșit sunt factori mai puțin importanți. Chiar și persoanele implicate nu fac subiectul a ceea ce vreau să scot în evidență. Importantă este doar existența acelei prietenii. Poate că nu am dreptate dar părerea mea este că cei mai mulți dintre oamenii de ieri și de azi ai acestei planete nu au conoscut acest sentiment, această emoție care începe pe neobservate și se sfârșește prin dispariția unuia dintre protagoniști.

    Prietenia, în general, nu apare acolo unde există notorietate. Faima nu lasă loc unei prietenii sincere decât în cazul în care prietenia a apărut înainte ca reputația să fi pus stăpânire pe unul sau pe ambele personaje. Corifeul are tendința de a domina și dacă aceasta se întâmplă și în fața celui pe care îl consideră prieten atunci prietenia dispare lăsând în urmă sentimentul că nici nu a existat cu adevărat.

    O prietenie sinceră nu poate fi erodată de spațiu și timp. Nu poate mucegăi datorită impurităților din interiorul fenomenului și nici coroda din cauza intemperiilor vremurilor. Ea sălășluiește acolo unde își are obârșia și cuvântul dor. Prietenia este aproape imposibil de găsit într-o căsnicie sau la locul de muncă. Foarte rar izbucnește dintr-o bucurie, în cele mai multe cazuri ia naștere în momente grele, de întrajutorare, fiind total debarasată de milă. Că veni vorba, încă mai cred că mila nu este un sentiment frumos. Acesta este un alt subiect pe care poate am ocazia să-l disec cu altă ocazie.

    Felician, colegul meu de rubrică, a descris cu atâta finețe sentimentul pe care l-a trăit alături de Dan încât nu lasă loc de alte inerpretări. Nu este vorba de amiciție, de iubire sau de interes. Este pur și simplu prietenie. N-am să vă dezvălui acum dacă am avut sau am prieteni în acest înțeles curat, dar am să vă spun că am cunoscut oameni care nu au avut niciodată respect față de semenii lui. Acest tip de oameni sunt văduviți de această simțire. Nu au capacitățile necesare ca să poate percepe această emoție. Turnul lor de cristal negru nu lasă să pătrundă reflexe sau reflexii ale acestei lumini.

    Cum spuneam, prietenia germinează în cele mai multe cazuri din suferință. Din suferință comună cu precădere pornește la drum sub formă de amiciție. Cum spuneam și mai sus procesul de dezvoltare al ei este strâns legat de întrajutorare. Oglindirea acțiunilor dinspre un personaj spre altul se transformă în reciprocitate fără a se considera acest lucru o datorie de onoare, o obligație pornită din umanitate. Mulțumesc autorului pentru că mi-a oferit această poveste!

    Opriți războaiele! 

     

10

    Ajungem în etapa a zecea. Cu aceasta încheiem prima treime a sezonului regulat. Scăpate pentru puțin timp (FCSB) și mai mult timp (CFR) de cavalcada jocurilor înghesuite pricinuită de participarea la campionat, preliminarii europene și jocuri ale diferitelor naționale, componenții celor două laureate ale ediției precedente de campionat, respectiv cupă, trebuie să se reculeagă și să abordeze altfel principala competiție fotbalistică a țării. Nu același lucru putem spune despre ocupanta celei de-a treia poziții a podiumului ediției trecute, Universitatea Craiova, care a abordat mai rațional acest început de campionat, abordare facilitată și de un program mai lejer.

    Casele de pariuri au renunțat să le mai considere principalele favorite la câștigarea campionatului, însă încă le mai păstrează printre cele șase care se vor califica în play-off. Nu este și părerea mea. Am mai spus că nu cred că au loc amândouă în faza finală a campionatului. Cel puțin una se va lupta pentru participarea în cupele europene din play-out.

    Așa cum presimțeam etapa a noua a aparținut oaspeților. Doar lidera a câștigat acasă, în trei situații oaspeții dovedindu-se superiori gazdelor pe tabela de marcaj prin cele 11 goluri înscrise din totalul de doar 18 al etapei. „U” - Rapid 0-0 într-un joc în care pentru prima oară în această ediție Rapidul nu câștigă după ce i s-a refuzat un penalty (probabil pentru că acum i s-au refuzat două); UTA - Argeș 3-3 după o nouă revenire a textiliștilor de la 0-3; Metaloglobus - CFR 1-1 rânced; Oțelul - Botoșani 0-1 pe sistem iadeș (rămășag); Craiova - Farul 2-0 indubitabil; Miercurea Ciuc - FCSB 1-1 de neînchipuit; Sibiu - Slobozia 0-2 cu contribuția comună a lui michiduță și Fortuna; Petrolul - Dinamo 0-3 lăsat cu demisie inoportună de antrenor.

    Etapa ce urmează pare, în oglindă, favorabilă gazdelor. În afară de faptul că în șase jocuri musafirii sunt mai prost clasați decât amfitrionii lor, doar liderul joacă în deplasare dintre echipele ce ocupă locuri de play-off. Cum spuneam și în debutul acestei Caricaturi mă aștept la rezultate pozitive ale celor două laureate ale ediției precedente.

    Galați - Craiova (sâmbătă, ora 21) Derbiul etapei. Nu cred că oltenii se vor întoarce cu toate cele trei puncte de pe plaja Cocuța de lângă Gura Siretului. Spun asta mai ales pentru faptul că moldovenii tocmai au pierdut acasă partida de tip ruletă cu cealaltă echipă dintre Prut și Siret;

    Dinamo - Farul (luni, ora 21) Cu toate că au început în trombă această ediție de campionat constănțenii ușor, ușor și-au arătat limitele. Chiar dacă Zicu forțează un joc de calitate nu prea are cu cine. Componența lotului, numeroasă ținând cont că are la dispoziție întreaga Academie Hagi, este fragilă valoric și neexperimentată. Cred că bucureștenii se vor impune;

    Pitești - „U” (sâmbătă, ora 18,45) După speranțele îndreptățite din minutul 34 al partidei de la Arad, când conduceau cu 3-0, argeșenii se văd să o ia de la capăt în fața unei alte reprezentante a fotbalului de dincoace de Carpați. Interesant este că la cele trei victorii acasă obținute de gazde din patru jocuri, oaspeții vin cu tot atâtea victorii în deplasare obținute însă din cinci jocuri. Care pe care!?

    Rapid - Sibiu (duminică, ora 21) Pare o partidă ușoară pentru Rapid. Doar pare. Măldărășanu a dovedit în mai multe rânduri că știe să abordeze meciurile din Giulești, mai ales că în cea mai mare parte a carierei de fotbalist a fost unul dintre idolii celei mai merituoase galerii a fotbalului românesc. Nimic nu e clar până la fluierul final;

    Botoșani - FCSB (vineri, ora 20,30) Cu toate declarațiile sforăitoare ale patronului moldovean, nu cred că-și va călca pe inima roș-albastră și să încurce FCSB-ul tocmai acum când acesta are nevoie de un imbold din partea confraților. Chiar dacă nu o va face la scor oaspeții se vor impune;

    CFR - UTA (duminică, ora 18,15) Uite un meci pe cinste. Nu cred că arădenii se vor întoarce satisfăcuți și cu tot lotul valid după confruntarea din Gruia. Ceva replici și scântei se vor auzi și vedea până pe șinele de cale ferată din apropiere;

    Slobozia - Ploiești (duminică, ora 16) Până la ora la care scriu aceste rânduri încă nu s-a stabilit cine va fi noul antrenor de pe banca Petrolului. S-au perindat o serie de nume dar nimic concret. Chiar dacă până la ora meciului găzarii vor avea un A1 nu cred că acesta ar avea timp să-și pună amprenta pe jocul de la Clinceni, așa că rezultatul meciului de pe tarla, indiferent dacă este pozitiv sau negativ, va fi tot „meritul” lui Ciobotariu;

    Miercurea Ciuc - Metaloglobus (luni, ora 18) Cenușăreasa etapei. Un adevărat derbi al codașelor, ambele fiind nou promovate. Dacă se mai termină și egal casele de pariuri vor micșora la minim cotele de retrogradare ale protagonistelor. Am făcut de mai multe ori referire la casele de pariuri. Nu este un îndemn de a le călca pragul, eu nefiind un jucător în acest sens. Le folosesc doar ca sursă de sondare. Urmăresc cotele date, primele lor cifre fiind date de statistică urmând ca pe parcursul timpului, până la începerea evenimentului, opinia publică să-și lase amprenta asupra lor.

    Opriți războaiele! 

Concert simfonic de deschidere a stagiunii 2025-2026

     Publicul sătmărean va fi supus unei experiențe inedite, o experiență foarte rar practicată pe aceeași scenă și în aceeași seară. Muzicianul francez David Grimal va apare în fața melomanilor sătmăreni în prima parte a serii de joi, 18 octombrie (ora 19), ca prim solist (vioară) în „Concertul pentru vioară” în re major al lui Ludwig van Beethoven, urmând ca mai apoi, după antract, să-și arate măiestria la pupitrul Orchestrei Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti, conducând „Simfonia nr. 7” în la major a aceluiași inegalabil compozitor german (născut la Bonn).

    Pentru această seară este valabil abonamentul cu nr. 2. Reiterăm rugămintea conducerii instituției de cultură sătmărene ca posesorii de abonamente care din diferite motive nu pot participa la spectacol să anunțe telefonic sau prin alte metode electronice absența din sală, astfel încât să ofere posibilitatea altor melomani să ocupe locuri în sală. Ne-au spus că de multe ori artiștii au evoluat în fața unui auditoriu ce ocupa doar 75-80% din locurile din sală cu toate că la casa de bilete schema sălii arăta că au fost ocupate toate locurile disponibile.    Înainte de a trece la pagina de îmbunătățire a cunoștințelor despre muzică și muzicieni reamintim că și acest concert simfonic face parte din cea de-a douăzeci și șaptea ediție a „Festivalului Internațional George Enescu”. O scurtă privire peste istoricul acestui festival puteți găsi în numărul nostru din 11 septembrie 2023, cu ocazia precedentei ediții a evenimentului de căpătâi pentru muzica din România.

    David Grimal (sursă Wikipedia)

     David Grimal (născut în 1973) este un violonist francez. A început să cânte la vioară la vârsta de cinci ani. A câștigat Premiul I la vioară și muzică de cameră la Conservatorul din Paris în 1993. Ulterior, a făcut studii postuniversitare cu Régis Pasquier. De asemenea, și-a îmbogățit și aprofundat muzicalitatea studiind cu personalități precum Philippe Hirschhorn, Shlomo Mintz sau Isaac Stern. Este fiul egiptologului Nicolas Grimal și nepotul latinistului Pierre Grimal. Matematicianul Pierre Colmez este vărul primar al lui Grimal.

    David Grimal are o carieră internațională de violonist solo, în ultimii douăzeci de ani susținând în mod regulat concerte în cele mai importante săli de muzică clasică din lume și alături de orchestre prestigioase precum Orchestra din Paris, Orchestra Filarmonică a Radiodifuziunii Franța, Orchestra Națională Rusă, Orchestra Națională din Lyon, Orchestra de Cameră a Europei, Berliner Symphoniker, New Japan Philharmonic, Orchestra Operei din Lyon, Orchestra Mozarteum din Salzburg, Orchestra Simfonică din Ierusalim și Sinfonia Varsovia, sub conducerea unor maeștri precum Christoph Eschenbach, Michel Plasson, Michael Schønwandt, Peter Csaba, Heinrich Schiff, Lawrence Foster, Emmanuel Krivine, Mikhail Pletnev, Rafael Frühbeck de Burgos, Péter Eötvös, Andris Nelsons, Christian Arming...

    A fost beneficiarul onorat al unor lucrări dedicate ale diverșilor compozitori, printre care se numără Marc-André Dalbavie, Brice Pauset, Thierry Escaich, Jean-François Zygel, Alexander Gasparov, Victor Kissine, Fuminori Tanada, Richard Dubugnon, Ivan Fedele, Philippe Harrowing, Anders Hillborg, Oscar Verungeron, Eric Biernchion, Dubugn, Eric Bianness, Dubugn, Oscar Bianness sau Montalbetti.

    Cercetător neobosit, reexaminează repertoriul muzicii vechi și explorează în special practica interpretativă bazată pe informații istorice cu muzicieni precum Andreas Staier, Brice Pauset, Mathieu Dupouy și Maude Gratton.

    David Grimal predă vioară la Musikhochschule din Saarbrücken, Germania. De asemenea, prezidează numeroase cursuri de măiestrie și a fost membru al juriului Concursului Internațional Long-Thibaud de la Paris, în 2010.

    A fost numit „Cavaler al artelor și literelor” de către ministrul francez al Culturii în 2008.

    Pe lângă cariera sa de artist solo, David Grimal a fost dornic să exploreze proiecte mai personale. Libertatea oferită de colaborarea sa cu „Les Dissonances” i-a permis să-și dezvolte universul interior aventurându-se în repertorii care nu sunt disponibile soliștilor. Cu „Les Dissonances” a fondat „L'Autre Saison”, o serie de concerte susținute în beneficiul și cu persoanele fără adăpost în inima Parisului.

     Inspirat de experiența sa cu Les Dissonances, David Grimal dezvoltă proiecte ca director artistic cu alte orchestre și ansambluri obișnuite. David Grimal repetă întregul program de concert cu muzicienii pentru a-i pregăti să cânte fără dirijor la concert. Împarte platforma cu ei și interpretând un concert. Este invitat de numeroase orchestre să lucreze cu ele și să interpreteze marile concerte pentru vioară, în special Budapesti Vonosok, Anima Chamber Orchestra, Sinfonietta Cracovia, Moscow Chamber Orchestra, Orquesta Sinfónica de Galicia, Orchestra Sinfonica de Murcia, Bilbao Orkestra Sinfonikoa, Orchestre de l'Opéra national de Lorraine, Orchestra Națională din Metz, Orchestra Filarmonică din Strasbourg, Orchestra Simfonică din Taipei și acum cu Orchestra Simfonică a Filarmonicii Dinu Lipatti din Satu Mare.

    David Grimal interpretând piesa Ex Roederer, pe un Stradivarius din 1710, împrumutat de la Fazenda Ipiranga, Mguaranesia/MG, Brazilia, a fost distins cu Premiul European pentru Cultură la Wiener Musikverein în 1996.

     

   Simfonia nr. 7 în La major 

    Este o simfonie în patru mișcări compusă de Ludwig van Beethoven între 1811 și 1812, în timp ce își recăpăta sănătatea în orașul balnear boem Teplit. Lucrarea este dedicată contelui Moritz von Fries. La premiera sa de la universitatea din Viena, pe 8 decembrie 1813, Beethoven a remarcat că este una dintre cele mai bune lucrări ale sale. A doua mișcare, „Allegretto”, a fost atât de populară încât publicul a cerut un bis.

                           

Aici s-a născut Beethoven

     Când Beethoven a început să compună Simfonia nr. 7, Napoleon își plănuia campania împotriva Rusiei. După Simfonia nr. 3 de Beethoven (și posibil și Simfonia nr. 5), Simfonia nr. 7 pare a fi o altă confruntare muzicală a sa cu Napoleon, de data aceasta în contextul războaielor europene de eliberare după anii de dominație napoleonică.

    Viața lui Beethoven în această perioadă a fost marcată de o agravare a pierderii auzului, ceea ce l-a determinat să folosească „caiete de conversație” pentru a comunica.

     Lucrarea a avut premiera sub bagheta sa la Viena, pe 8 decembrie 1813, la un concert caritabil pentru soldații răniți în bătălia de la Hanau. În discursul lui Beethoven către participanți, motivele nu sunt menționate în mod deschis: „Nu suntem mișcați decât de patriotism pur și de sacrificiul bucuros al puterilor noastre pentru cei care au sacrificat atât de mult pentru noi.”

    Programul a inclus și lucrarea patriotică „Victoria lui Wellington”, care exaltă victoria britanicilor asupra Franței lui Napoleon. Orchestra a fost condusă de prietenul lui Beethoven, Ignaz Schuppanzigh, și a inclus unii dintre cei mai buni muzicieni ai vremii: violonistul Louis Spohr, compozitorii Johann Nepomuk Hummel, Giacomo Meyerbeer și Antonio Salieri. Virtuozul italian al chitarei Mauro Giuliani a cântat la violoncel la premieră.

    Piesa a fost foarte bine primită, astfel încât publicul a cerut ca mișcarea „allegretto” să fie intonată imediat. Spohr a menționat în mod special gesturile entuziaste ale lui Beethoven pe podium („în timp ce se producea un sforzando, și-a rupt brațele cu mare vehemență... la intrarea într-un forte a sărit în aer”), iar „prietenii lui Beethoven au făcut aranjamente pentru o reluare a concertului” prin care „Beethoven a fost scos din dificultățile sale financiare”.

Concertul pentru vioară în Re major (compoziție despre care am mai scris pe această pagină)

 

    Lucrarea lui Ludwig van Beethoven a fost compusă în 1806 și a avut premiera pe 23 decembrie 1806 la Theater an der Wien din Viena. Beethoven a compus concertul pentru colegul său Franz Clement, unul dintre cei mai importanți violoniști ai vremii, care înainte i-a dat indicații importante pentru opera Fidelio. Totuși, versiunea tipărită a concertului din 1808 a fost dedicată prietenului lui Beethoven, Stephan von Breuning.

Tânărul Beethoven

    Se crede că Beethoven a finalizat partea solo atât de târziu încât Clement a fost nevoit să interpreteze la prima vedere premiera. Probabil pentru a-și exprima nemulțumirea, sau pentru a arăta de ce ar fi fost capabil dacă ar fi avut timp să exerseze, se spune că Clement a întrerupt concertul între prima și a doua parte și a interpretat o compoziție solo proprie, interpretată pe o singură coardă și cu vioara ținută cu fața în jos.Totuși, alte surse susțin că Clement nu a interpretat o asemenea lucrare decât după interpretarea concertului. Concertul nu s-a bucurat de succes și a fost rar interpretat în următoarele decenii.

    Lucrarea a fost revitalizată în 1844, la mulți ani după moartea lui Beethoven, când a fost interpretată de Joseph Joachim (la vremea respectivă în vârstă de 12 ani) sub bagheta lui Felix Mendelssohn. De atunci a devenit una dintre cele mai importante lucrări din repertoriul concertelor pentru vioară, astăzi fiind frecvent înregistrată și interpretată.

    Probabil datorită eșecului înregistrat de concert la premieră și la rugămintea lui Muzio Clementi, Beethoven a revizuit lucrarea într-o versiune pentru vioară și pian.

    Opriți războaiele! 

Dincoace de parapet

    Ce poate însemna un parapet? O graniță? O linie roșie? O limită între legal și ilegal? Spațiul dintre moral și imoral? Limita dintre imoral și amoral? Simplist spunând ar putea însemna oricare dintre aceste enunțuri. Acest parapet ar putea fi un zid, o limită de negociere, un număr cardinal, o părere filozofică sau o percepție a psihicului. O graniță separă două state fiecare cu tradiția și cultura proprie. O linie roșie separă admisibilul de inacceptabil. Tot un parapet disjunge comunismul de capitalism, Uniunea Europeană de restul Europei sau emoția de indiferență.

    Această segregare, pe alocuri izolare, între două elemente ce fac parte din mediul în care ne dezvoltăm ne afectează pe fiecare dintre noi indiferent de care parte a parapetului ne aflăm. Acest afect ne face să reacțonăm iar reacția poate fi de la simple păreri până la decizii urmate de înfăptuirea acestor decizii.

    Mi s-a părut interesant un recent sondaj INSCOP care chiar dacă nu elucidează tema indusă în acest editorial, îi dă o formă perceptibilă. Un sens exemplificativ. Sondajul se referă la percepția românilor despre intervenționismul în economie (piața liberă cu alte cuvinte) și conservatorismul cultural. În ambele cazuri trebuie acordată o atenție mărită asupra felului în care au fost compuse întrebările, nuanțele putând fi interpretate diferit din punct de vedere social, politic sau perceptiv.

    N-am să vă dau interpretările mele asupra rezultatelor sondajului pentru că, desigur, nu vor coincide cu cele ale dumneavoastră. Aceste interpretări nu depind numai de capacitatea de apropriere a acestora (intelectual sau afectiv) a fiecărui individ ci și de dispoziția de percepție în care se află acel individ.

    „În general, considerați că statul ar trebui să intervină mai mult în economie pentru a reduce inegalitățile sociale, sau ar trebui să lase piața liberă să funcționeze cu cât mai puține intervenții?” este prima întrebare din sondaj. Fac doar precizarea că a doua virgulă din întrebare nu numai că nu are ce căuta acolo dar mai și introduce o stare de confuzie intervievatului. Noroc că interviul a fost telefonic. 61,3% consideră că este necesară intervenția, 33% doresc autoreglare prin piața liberă, 5,1% nu-și dau seama, iar 0,6% nu-și dau cu părerea.

    Din punct de vedere politic partidul de stânga (71%) are predilecție spre control iar cele de dreapta spre liberalizare. Interesantă este poziția AUR care are cea mai mică proporție de adepți ai protecționismului (57%) dar și o mare parte a nehotărâților (6%). Doar 56% dintre bărbați doresc intervenția statului față de 66% dintre femei. Pe grupe de vârstă cei mai neajutorați par a fi tinerii între 18 și 29 de ani (67%), iar cei mai deschiși sunt maturii între 45 și 59 de ani (54%). Doar cei cu educație medie preferă ajutor din partea statului (64%), cei cu educație primară sau superioară fiind la unison (58%) mai puțin interesați de acesta. Curios este faptul că doar 58% din locuitorii satelor doresc oblăduire față de 70% din cei ce stau în orașe relativ mici (sub 90 de mii de locuitori). O diferență apreciabilă de opinie este între angajații la stat (72% doresc protecție) și cei de la privat (doar 58%).

    „Care dintre următoarele valori vi se pare mai importantă pentru societatea românească: tradiția și păstrarea valorilor naționale sau progresul și adaptarea la schimbările moderne?” este a doua întrebare. Din capul locului vreau să spun că mie nu mi se pare că una ar exclude pe cealaltă, altfel spus suma acestora ar putea depăși confortabil procentul de 100%. E doar o părere personală. 58,3% dintre intervievați pun pe primul plan tradiția și doar 36,7% modernismul. Ignoranții (4,7%) și enigmaticii (0,3%) sunt irelevanți.

    Discrepanțele cele mai mari apar pe plan politic, USR-ul înclină doar 18% spre tradiție pe când AUR-ul merge în 75% din cazuri pe aceasta. Profilul unui om cu viziuni tradiționale este votant AUR, femeie (60%), de peste 60 de ani (66%), cu educație primară (71%), ce trăiește la țară (64%) și este angajată la stat (68%). Profilul celui mai puțin legat de obârșie este votantul USR, bărbat (57%), între 18 și 29 de ani (39%), cu educație superioară (34%), din București (47%) și angajat la privat (52%). Menționez că procentele sunt pro tradiție.

    Opriți războiul! 

     

     

Caricatură

     Chiar nu mă așteptam la așa ceva. Mircea Lucescu nu mai e bun decât de sfetnic. Un sfetnic de la care să diseci care sfaturi sunt bune și care nu. Probabil vârsta este cea care-i joacă feste. Ceea ce s-a întâmplat în ultimul an la națională nu șterge o carieră cu foarte multe reușite. Caracterul format de-a lungul timpului de a se ști un învingător în ciuda tuturor impedimentelor îl fac ca acum să nu realizeze, mai bine zis să nu accepte, înfrângerea. Nu-i vorba de înfrângerea cu Canada sau de „înfrângerea” cu Cipru. Este vorba de înfrângerea spirituală pe plan profesional.

    Confuziile în analizele propriilor jucători și în ale jucătorilor echipelor adverse, capacitate în care excela în perioada sa de glorie, îl duc la decizii eronate, decizii care se repercutează implacabil asupra tabelei de marcaj. Păcat. Am fost unul dintre cei care i-am admirat parcursul profesional atât ca fotbalist cât și ca antrenor. Ba chiar am interacționat în câteva rânduri. Mai precis de două ori. Prima dată am fost copil de mingi la un meci Stegul Roșu Brașov - Dinamo pe „Tineretului” din Bartolomeu, ocazie cu care mi-a făcut semn să-i așez mingea pentru o lovitură de colț, mai apoi l-am arbitrat într-un meci amical Corvinul Hunedoara (unde era antrenor-jucător, iar Dumitrache jucător) - Gloria Buzău (cu Culae Lupescu antrenor și Dudu Georgescu în echipă).

    După Mondialul din 1970 am citit în revista „Fotbal” un articol intitulat „E greu să fii soția lui Mircea Lucescu?”. Cred că acela a fost momentul în care am început să-l îndrăgesc, iar când a ajuns, peste ani, antrenor la Rapid eram în culmea bucuriei. Astăzi dacă aș avea putere l-aș îndemna să se retragă. Nu să nu mai iubească fotbalul, pentru că așa ceva nu este posibil, ci doar să rămână la postura de sfetnic. Atât despre națională.

    Să trecem la campionat. Cu etapa a noua revine în atenția microbistului român campionatul intern: Superliga. Pare a fi o etapă a oaspeților, în șapte din cele opt partide aceștia fiind mai bine situați în clasament. Doar pe „Ion Oblemenco” gazdele sunt favorite din acest punct de vedere.

    Craiova - Constanța (duminică, ora 18) Derbiul etapei. Chiar spuneam că în ochii statisticienilor gazdele sunt favorite. Să fie chiar așa? Experiența mea îmi spune că în acest caz nu vor fi răsturnate calculele, dar de atâtea ori realitatea mi-a dat peste nas încât nu știu ce să mai zic. Cred că fotbalul va avea de câștigat în acestă horă;

    „U” - Rapid (vineri, ora 21) Meciul de pătrundere în toamna fotbalistică. Grea misiune pentru Gâlcă. Nici a lui Sabău nu e ușoară. Perioada de transferuri ce tocmai s-a încheiat i-a adus pe Postolachi la ardeleni și pe Bolgado la giuleșteni în ultima zi. Nu cred că vor fi și integrați ca titulari. Mă aștept la un meci deschis în care orice rezultat este posibil. Asta nu înseamnă că dorința mea nu este să câștige Rapidul;

    Arad - Pitești (sâmbătă, ora 16) Meciul revelațiilor. Trebuie să recunoaștem că suntem impresionați de rezultatele celor două echipe. De fapt de jocul acestora, joc care place, chiar dacă în ambele echipe s-au produs mutații importante atât în loturi cât și pe bancă sau în birouri; Aș prefera ca punctele să râmână pe malul Mureșului;

    Galați - Botoșani (duminică, ora 15,15) Acum, că au rămas doar două echipe din Moldova, este mai ușor să definim acest meci ca derbiul Moldovei. Prilej pentru Leo Grozavu să demonstreze că ambițiile sale declarative au și acoperire prin joc și rezultate. Laszlo Balint este un adversar destul de incomod și capabil să-i facă față chiar dacă zilele trecute s-a ridicat de pe masa de operție (o chestie pe la genunchi);

    Petrolul - Dinamo (luni, ora 21) Meciul de închidere al etapei. Câte amintiri îți pot produce un astfel de meci...? Dar nu vă mai bâzâi cu trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat. Despre „mâine” mi-e frică să vorbesc așa că nu-mi rămâne decât meciul de luni. Cred că bucureștenii se vor impune cu relativă ușurință;

    Sibiu - Slobozia (luni, ora 16) Țin cu sașii, desigur. Slobozia ocupă un loc pe care după părerea mea nu-l merită;

    Miercurea Ciuc - FCSB (duminică, ora 21) Dacă nici acum...!? Dacă nici acum campioana nu se impune...? Nu prea cred în blesteme. Încerc să caut explicații prin alte cotloane. Unele cu caracter laic, gen intempestivitatea latifundiarului, decriptarea schemelor cipriotului, lehamitea seniorilor... chestii din astea;

    Metaloglobus - CFR (sâmbătă, ora 21,30) Cenușăreasa etapei. Oaspeții fac impresia unei echipe pe cale de dezmembrare. Părerea mea nu este chiar asta chiar dacă umblă zvonuri pe la rubrica vânzare-cumpărare. Mă aștept la o revigorare a jocului frânarilor. Ar fi ocazia ideală, adversarul dovedindu-se intimidat de nivelul competiției.

    Opriți războiul! 

     

Amploarea amplorii

     Toate sunt la superlativ, nimic nu este de îmbunătățit. Toate sunt în totalitate, nu mai încape un spor. Toate sunt ideale, nimic nu este perfectibil. Atunci noi, oamenii, ce rost mai avem? De ce ne-a dat Dumnezeu creier dacă nu avem la ce să-l folosim? Discutam deunăzi cu un neurochirurg și acesta ne spunea că materia noastră cenușie are peste 86 de miliarde de neuroni. Aceștia prin interconexiuni dezordonate sau de o rigurozitate matematică ne fac să respirăm, să mergem, ne reglează sistemul digestie-excreție și, spre deosebire de animale, ne stimulează rațiunea, procesul de creație și cel emoțional.

    Așadar, limbuția din debutul paragrafului precedent ne informează doar cu „știri false”. Știri create pentru a impresiona, pentru a amortiza tendința spre gândire și de a anihila procesul volițional (volitiv). Adică induce o paralizie a conștientului și o exacerbare a paranormalului, astfel încât contribuția noastră la traiul de zi cu zi să pară nenecesară, chiar un impediment în calea bunului mers al lucrurilor.

    „Bunului mers al lucrurilor”!? Cam pompos zis. Cam cu limbă de lemn și amintiri antedecembriste. Pe vremea aceea chiar dacă ne era furată opinia ne era deschis orizontul  cultural. Chiar dacă ne-au închis hotarele ne-au lăsat granițele științei fără vameși. Ba chiar am avut și învățătorii necesari pentru evadare. Poate dacă am mânca mai mult de pe câmp și mai puțin de pe raft am raționa mai egal între realitate și nonsens. Poate dacă am respira mai mult pe cărări decât în fața ecranelor am fi mai pătrunși de normalitate.

    Era bine? În unele feluri da, în mai multe feluri nicidecum. Este bine? În multe feluri da, în mai multe feluri nu. S-au schimbat doar felurile. Nu neaparat între ele. S-au schimbat cantitativ și calitativ. S-au reașezat nevoile. S-au reordonat cerințele. Paleta opțiunilor tinde spre impresie mai mult decât spre folos, mai mult spre oportunitate decât spre  necesitate.

    Peste toate astea ne-am procopsit și cu o situație de criză. O situație în care dacă nu lăsăm de la noi ne vindem. O situație în care dacă nu acceptăm ne compromitem. O situație în care în funcție de ce alegem vom determina un viitor. Un viitor nu neaparat al nostru ci și al nostru. Nu neaparat al copiilor noștri ci și al copiilor noștri. Și al copiilor copiilor noștri ar zice Delavrancea, dar eu nu merg chiar așa departe. După câteva beții cei mai mulți își revin. Idea este dacă bem conștient sau bem depresiv.

    Opriți războiul!