joi, 10 septembrie 2009

Chix in ceai valsant

Am lasat intentionat sa se mai sedimenteze impresiile esecului cu schiorii tirolezi, tocmai pentru a putea judeca la caldut aceasta partida in comparatie cu victoria in dauna cucurigului tricolor. De ce esec? De ce victorie? Pentru ca eu asa le simt. Recunosc ca am crezut mult ca vom parasi capitala modei cu trei puncte in plus in clasamentul grupei, dar asta nu m-a facut sa n-am un sentiment de satisfactie miercuri noapte. In schimb sambata am simtit din nou temerile si nereusitele lui Razvan de pe cand era imbracat in visiniu (sa nu uitam de reusite totusi). Eternele meciuri egale.
Una peste alta s-a pierdut un punct din urna pentru 2012, adica din obiectivul lui Razvan. Doua meciuri egale nu fac cat o victorie in fotbal, asa ca mai degraba putem considera septembrie un esec decat o victorie. Noroc cu cele trei puncte luate Lituaniei (palesc si ele in fata reusitei outsider-ului din insule in fata aceluiasi adversar) si a egalului de la Belgrad. Egal care ne ajuta doar prin prisma faptului ca Serbia este una din contracandidatele noastre in urna a doua valorica pentru CE.
Ma surprinde neplacut raceala dintre Lucesti. Adica Razvan are presiunea presei, a patronilor de echipe, a presedintilor de cluburi, a spectatorilor si a "colegilor" antrenori (in ordinea descrescatoare a coeficientului de stres), factori care numai bine nu pot sa-i faca, si, din orgoliu, nu accepta un sfat sau o parere tocmai din partea celui care in nici un caz nu i-ar dori o doza de esec. Nici macar in subconstient. Trezeste-te Lucisor!

Niciun comentariu: