Tomis Constructor - un imperiu al materialelor de construcţii

   Atunci când pasiunea face casă bună cu munca sunt mai uşor de îndeplinit idealuri. Având ca liant modestia şi drept catalizator familia totul devine nu numai uşor ci şi plăcut. Cele 10-15 minute petrecute în biroul domnului Tamaş Hotca mi-a dat câteva repere în a descoperi o lume interesantă, în a descoperi tainele aplicate ale unei afaceri reuşite, de lungă durată. Clădită lopată cu lopată, cărămidă cu cărămidă şi ţiglă cu ţiglă afacerea se sprijină pe o fundaţie solidă (legalitatea), se dezvoltă într-un mediu propice (munca) şi ţinteşte spre fericire, asigurată împotriva intemperiilor vremurilor.

   Birou. Impropriu spus birou. Este o încăpere ceva mai mare în care sunt dispuse câteva mese de lucru ale head-office-ului. Departamentul financiar-contabil aproape de ghișeu, şefii de depozite răspândiți astfel încât să nu se jeneze unul pe altul dar să și poată colabora la nevoie şi, contrar uzanţelor, cel mai apropiat de intrare se află biroul directorului general. Cele 4-5 persoane din încăpere şi-au văzut fiecare de treaba lor pe parcursul discuţiei mele cu amfitrionul.

   A insistat să nu scriu la mod laudativ despre el, despre afacerea lui sau despre familia lui. Cu greu am reuşit să aflu câte ceva despre bucuriile şi greutăţile ce i-au transformat Golgota în Olymp. Familia la început a fost doar motivaţie. Cu timpul a devenit un real sprijin. Maria, cea alături de care a început totul într-o mică intreprindere prin '90, se ocupă de partea administrativă și financiar-contabilă iar băieții, Tămaș și Florin, au preluat cu timpul hățurile şi hăţişurile depozitelor de materiale din Botiz şi Satu Mare. Dacă până acum vreo zece ani motivaţia era întruchipată în cei doi băieţi acum sentimentele filiale se răsfrâng asupra celor cinci nepoţei.
   Instabilitatea fiscală, lipsa predictibilităţii şi lipsa forţei de muncă atât calificată cât şi necalificată sunt problemele de sezon să zic aşa. Mi-a atras atenţia că în acest sens faptul că nu doar plecarea românilor la muncă peste hotare ar diminua numeric forţa de muncă ci şi faptul că salariile neconforme cu munca depusă din instituţiile de stat au determinat un exod al muncitorilor, mai mult sau mai puţin calificaţi, spre stat(ul degeaba).
   Întrebat spre final despre hobby-uri, mi-a spus cu simplitate dezarmantă: „Îmi place să muncesc, fac totul cu plăcere, dar trece totuși acolo că îmi place agricultura”. Adică tot munca trag eu concluzia. Și când te gândești că am pornit de la ideea de a face publicitate celei mai noi fabrici de fasonat fier-beton?