Otto, cu doi de t

   Prin septembrie '77, după prima mea zi de student, mi-am pus în gând să nu o termin cu fotbalul. Deoarece cei de la Rapid m-au lăsat să înţeleg că nu am valoare de A cu toate că tocmai picaserăm în B, mai aveam două căi de acţiune: antrenoratul şi/sau arbitrajul. Cum arbitrajul mi-ar fi dat mai mult timp pentru studii (cursuri, seminarii şi laboratoare) am ales împreună cu bunul meu prieten Gogu Preduţ (un oltean din Morunglav pierdut în negura timpului) şi rivalul Ovidiu Şperlea (sas braşovean cu care am avut pasiuni comune dar doar atât, acum neamț sadea) să facem şcoala de arbitri.

   Cursurile erau o plăcere. Nume ca Petrescu, Ghiţă, Ionescu făcuseră din arbitrajul braşovean din anii 60 ceea ce peste ani s-a întâmplat în Vâlcea. Pe acea vreme nu erau în regulamente stipulări de genul „minim 170 cm” ci doar „înălțimea proporțională cu greutatea” așa că mă și visam pe „23 August” arbitrând finala Cupei României dintre Petrolul și „U” Cluj. La Rapid m-aș fi recuzat. Pașii spre performanță i-am făcut repede, cu note maxime (chiar Gheorghe N. Gherghe, bau-bau-l arbitrilor, mi-a dat nota maximă la examenul de categoria I), doar accesul la titlul de divizionar mi-a fost barat de „minim 170cm”.
   Prin '90 l-am cunoscut. Mi-era observator. Îl mai văzusem ca și copil de mingi pe Tineretului la un joc Steagu Roșu cu Dinamo. Se știa că este dinamovist dar și stegarii pe vremea aceea erau dinamoviști. Înainte și după fiecare joc povesteam. Înainte de joc ne spunea povești de la alte jocuri ale echipelor pe care urma să le arbitrăm, după joc ne atenționa asupra greșelilor făcute și ne dădea sfaturi pentru viitor. Apoi, la o bere, ne prindea noaptea adăpându-ne de la povești de genul:
   „În '79, în ultima etapă, Dinamo avea nevoie de egal în jocul cu F.C Argeș. Prin minutul 89 Dudu Georgescu a egalat la trei din 11m (nu spun cum l-a obținut), la nici un minut distanță Gâscanul (n.a. - Dobrin) a marcat după care a venit la mine și mi-a spus că mai poate da câte goluri sunt necesare așa că am fluierat sfârșitul campionatului...” Referitor la acest joc regretatul Ioan Chirilă a scris: "Finala campionatului, așteptată cu un interes extraordinar, care a împuținat masiv numărul spectatorilor pe toate celelalte terenuri, s-a încheiat cu victoria meritată a piteștenilor, după un joc de mare tensiune, în care setea de victorie a dinamoviștilor a primit un veto din partea lui Dobrin, care a oferit tribunelor și telespectatorilor al nu mai știu câtelea meci al vieții sale, el fiind jucătorul care a dominat din toate punctele de vedere terenul. Arbitrajul lui Otto Anderco de nota 7"
   „Rainea, mare pișicher. Avea pile la FRF și, cu sau fără știința sa, îmi fura delegările venite pe numele meu de la UEFA. Se trimitea scrisoare către UEFA că sunt indisponibil (bolnav sau găseau ei ceva) și îl propuneau pe el. Și asta numai pentru că nu am fost de acord să mi se scrie prenumele cu un singur t...”
   „ La poker nu contează câți bani ai pierdut sau ai câștigat la un moment dat, ci doar cu câți bani te ridici de la masă...”
   Dormi în pace sfetnic drag!