Fără puncte risipite

      Scriu aceste rânduri imediat după terminarea celei de-a treia etape a Superligii tocmai pentru a nu fi influențat de rezultatele din cupele europene. Asta pentru că oricum nu le pot lua pe toate în calcul înainte de închiderea ediției și normal ar fi să tratez echipele de pe aceleași coordonate. Sper că toate cele patru reprezentante ale noastre pe meridianele Europei au obținut calificarea în turul următor. Acest lucru nu este facil dar este pe deplin realizabil.

    Referitor la etapa ce tocmai s-a încheiat este de remarcat echilibrul dintre gazde și oaspeți în ceea ce privește numărul de victorii, câte patru fiecare, și golurile înscrise, din cele 21 de realizări oaspeții au înscris cu unul mai mult. Îmbucurător este și faptul că media golurilor nu a scăzut foarte mult față de bogatele etape precedente. Metaloglobus - Ploiești 0-3, greu la deal; Miercurea Ciuc - Rapid 0-2 conform așteptărilor; Arad - Sibiu 1-0 pe undeva nedrept; Constanța - FCSB 1-2 cu preșuri și reproșuri; CFR - Pitești 0-2 măi să fie! Galați - Dinamo 2-1 până la urmă; Craiova - „U” 2-1 sau pe cine nu-l lași să piardă te lasă fără puncte.

    Ce ne rezervă etapa a patra? În primul rând este ultima etapă în care pentru ordinea importanței meciurilor am luat în considerare clasamentul final al ediției trecute. Se pare că și această etapă va fi sub semnul echilibrului. Surprizele de până acum nu au făcut decât să întărească acest sentiment. Comportarea modestă, ca rezultate și ca joc, a participanteor din cupele europene este explicabilă și nerelevantă. Mărturie stă ediția trecută în care FCSB-ul a pornit cam cu aceleași emoții și a terminat „en fanfare”.

    CFR - Craiova (duminică, ora 21,30) Derbiul etapei. Cele două echipe din josul podiumului de anul trecut se întâlnesc într-un meci de care pe care. Frânarii după ce s-au făcut de rușine în fața unei nou promovate musai trebuie să-i învingă pe olteni. S-ar putea ca jocul să nu fie la fel de frumos ca cel cu argeșenii, dar sigur va fi mai tensionat. Oltenii vin după o victorie „in extremis” pe teren propriu în fața celeilalte reprezentante a Clujului. Țin cu CFR.

    Dinamo - FCSB (sâmbătă, ora 21,30) Știați că denumirea oficială a clubului cu sediul pe Drumul Leordeni nr. 106 (undeva spre Berceni) este CS Fotbal Club FCSB? Atunci de ce să nu-l credem pe latifundiar atunci când spune că FCSB înseamnă Faceți Ce Spune Becali? Oricum, oficial nu este dată nici o explicație pentru acronim. Totuși acest duel este cel al celor mai sălbatice galerii. Este cel care adună cel mai mare număr de cititori, spectatori și telespectatori. În cele 32 de întâlniri de până acum dinamoviștii nu au câștigat decât 5 meciuri, 18 victorii având oaspeții. Cam mare disproporția. Nu credeți?

    Sibiu - „U” (duminică, ora 18,30) Un meci care incită interes. Ceva mă face să cred că cele două echipe vor face schimb de locuri în ceea ce privește participarea în sistemul play off/out. Asta indiferent de rezultatul acestui meci, meci pe care sper să-l câștige Sabău în fața lui Măldărășanu, ambii fiind dublu campioni cu Rapid.

    Rapid - Botoșani (luni, ora 21,30) Mă tot aștept ca giuleștenii să le facă figura suporterilor lor când le este universul mai drag. Sper să nu fie tocmai acum. De cealaltă parte moldovenii vin satisfăcuți după victoria concludentă din fața ialomițenilor, adică a acelor care împinseseră mingea în poarta ciucanilor de șase ori. Ce ți-e și cu fotbalul ăsta!?

    Ploiești - Arad (vineri, ora 21,30) În jumătate din cele 14 meciuri disputate până acum oaspeții s-au impus. Ploieștenii doar de trei ori. Arădenii încep această partidă și din poziția de neînfrânți. Doar alte patru echipe se mai pot lăuda cu această ispravă și să nu uităm că a avut ca adversare două echipe ce au încheiat campionatul trecut pe podium și a treia a câștigat play-out-ul. Face treabă bună Mihalcea. Ploieștenii au deja o înfrângere pe teren propriu. Cea din disputa cu campioana.

    Slobozia - Galați (luni, ora 19) Ca de obicei meciurile ialomițenilor de acasă se dispută pe o tarla. Interesant este că pe tarlaua respectivă, cel mai prost teren din Superligă se dispută cele mai multe jocuri din competiție. Chiar de două ori mai multe jocuri decât pe oricare alt teren. Cred că Galațiul își va apropria cele trei puncte.

    Constanța - Metaloglobus (vineri, ora 19) Fiind meciul de deschidere al etapei marinarii au șanse mari să fie prima echipă care atinge borna celor 10 puncte acumulate în această ediție. Greu, dar nu imposibil, ar fi ca bucureștenii să mai adauge ceva la singularul punct acumulat până acum.

    Pitești - Miercurea Ciuc (sâmbătă, ora 18,30) Cenușăreasa etapei. Pe undeva era normal ca cele două noupromovate să dispute meciul cel mai „slab” al etapei. Cred că este un meci cu o favorită certă, jocul practicat de urmașii lui Dobrin aflați pe mâna lui Bogdan Andone dându-mi motive să trag acestă concluzie.

    Opriți războiul! 

     

Punctul meu de vedere

     Nu, nu este vorba de vorba de opinia mea ci efectiv de ochiul meu drept. De ce doar de cel drept? Deoarece cu cel stâng nu mai pot distinge albul de negru, aproapele de departe și concretul de iluzie. De fapt această privire peste umăr se dorește a demonstra cât de periculos este să ai un singur punct de vedere și mai ales cât de distrugătoare poate fi încrederea oarbă în acel punct de vedere, în ideile preoncepute pe care apoi să le tratezi ca adevăruri absolute și de netăgăduit.

    Fiecare dintre noi avem nuanța noastră de gri ca graniță între alb și negru. Fiecare dintre noi posedă propia zonă de indiferență care delimitează aproapele de departe în spațiu și timp, extinzând până la a delimita plăcutul de dezagreabil. Fiecare dintre noi are capacitatea sa de a segrega concretul de iluzie, adevărul de fals și fenomenalul de firesc. Omul, spre deosebire de celelalte viețuitoare, poate judeca și ieși din această capcană. Omul, ca și unele din celelalte viețuitoare, poate fi învățat (citește dresat) să acționeze cum i se cere.

    Dresorul, păpușarul, are o influență din ce în ce mai intensă asupra mediului asupra căruia și-a îndreptat atenția, asupra masei de materie cenușie nedezvoltată la timpul ei. Fiecare poate fi fast sau nefast, fiecare poate avea un rol pozitiv sau negativ. În general inițial se pleacă de la intenții curate, mai apoi, pe parcurs, influențate de oportunitățile ivite și de integritatea morală a dresorului, aceste intenții primare se pot materializa sau, dimpotrivă, pot aluneca spre latura macabră a învățăturii.

    Cine este păpușarul? Aș scoate cadrul familial din răspunsul la această întrebare. Familia este un mediu de dezvoltare mai mult sau mai puțin conștient sau conștientizabil. Din punctul meu de vedere dresorul (coordonatorul) este reprezentat de cadrul didactic din învățământ, de liderul sindical din procesul muncii, de administartorul societăților cu număr redus de personal și de politician pentru modul de trai statal. Lipsa acestui păpușar nu reprezintă neaparat un fapt negativ. Ba chiar poate fi de neconceput lipsa cadrelor didactice, de exemplu, din formarea caracterelor tinere. Individual, cu cât gradul de conștientizare este mai ridicat cu atât necesitatea păpușarului devine mai puțin importantă. De fapt așa se face trecerea de la păpușă la independent sau, în unele cazuri, de la păpușă la păpușar. Din păcate marea masă rămâne în stare letargică în somnul spre neființă.

    Opriți războiul! 

Haos echilibrat

     Nu țin minte ca în vreo ediție de campionat să nu avem nici o echipă cu maxim de punctaj după două etape. Drept e că nici nu am verificat. Poate am incitat pe vreunul din voi, amator de statistică, să verifice. La asta s-ar adăuga și faptul că singura echipă cu un singur punct este tocmai aceea care a dezvoltat un fotbal frumos, de calitate, chiar încântător pe alocuri. De remarcat din nou numărul mare de goluri înscrise (25), chiar mai mare decât în prima etapă. 16 dintre ele, așa cum am prevăzut, au fost înscrise de gazde, ceea ce le-au adus 13 puncte față de doar 7 obținute de oaspeți.

    Titlul l-am ales luând în considerare rezultatele din ambele etape disputate până acum, rezultate în care favorite certe nu au ieșit învingătoare nici măcar pe teren propriu. Sibiu - Metaloglobus 2-2 de exemplu; Craiova - Pitești 3-1 bleu grena sau pe aproape; „U” - Arad 1-1 quod erat demonstrandum; Ploiești - FCSB 0-1 adjudecat; Constanța - Galați 3-2 nici ei nu știu cum; Rapid - CFR 1-1 amintiri despre viitor; Slobozia - Miercurea Ciuc 6-1 inexplicabil; Dinamo - Botoșani 0-0 cu traista goală.

    Nu pot să nu revin cu o nedumerire. Pe ce scară a valorii europene se află campionatul nostru dacă însăși campioana țării se întoarce cu înfrângeri din Andora și Macedonia de Nord? Nu știu la ora la care scriu aceste rânduri rezultatele celorlalte trei echipe programate săptămâna aceasta în competițiile europene. Sper că au mai spălat din rușine.

    Se pare că vom avea o etapă echilibrată. Va fi tot un echilibru haotic? Podiumul campionatului trecut joacă in corpore acasă dar următoarele patru clasate se vor deplasa la echipe mai slab clasate sau nou promovată (excepție „șepcile roșii”). Cu toate că avem patru echipe ce se dau bucureștene doar un singur meci se va disputa în București, mai exact pe Ghencea.

    Craiova - „U” (luni, ora 21,30) Derbiul etapei. Curios cum cel mai important meci al etapei se defășoară la închidere. Cele două echipe cu pretenții universitare din campionatul nostru, prezente ambele și în Liga Conferinței, se vor duela pentru cele doar trei puncte puse în joc, dar care pot fi interpretate ca șase în lupta directă. Eu zic să mergem pe mâna moților, fiind mai aproape de modul nostru de a înțelege cursul vieții.

    FCSB - Constanța (sâmbătă, ora 21,30) Ca de obicei, FCSB-ul bagă bățul prin gard. De data asta nu cere un jucător ci oferă un jucător celor cu care au de jucat în următoarea etapă. Când oare vor fi interzise asemenea declarații? Să nu mai vorbesc de faptul că se apropie meciul cu Rapid și baciul zgândere tocmai noua vedetă a feroviarilor. Să-l vedem pe Zicu...

    Galați - Dinamo (duminică, ora 21,30) Ambele echipe au pretenții fiecare la nivelul lor, dar ambele au început șovăitor campionatul, niciuna nereușind vreo victorie. Să fie și acum un egal pe malul Dunării? Cât timp loturile sunt în mișcare browniană nu prea poți să emiți judecăți de valoare.

    CFR - Pitești (duminică, ora 18,30) Debutul infernal de campionat al proaspetei promovate se încheie cu meciul din Gruia. Nu-i ușor să debutezi cu echipe ca Rapid, Univ. Craiova și CFR. Argeșenii, dacă nu vor reușii nici în această etapă vreun punct, nu trebuie să dispere. Așa cum spuneam și mai sus, echipa lui Bogdan Andone arată că știe fotbal. Pe deasupra are în componență un diamant, ce-i drept încă neșlefuit, Caio. Precis că înainte de meciul cu latifundiarul va fi ofertat de acesta.

    Arad - Sibiu (sâmbătă, ora 18,30) Din nou avem un meci al echipelor de dincoace de lanțul muntos. Mai bine zis al echipelor aflate de-o parte și de alta a Apusenilor. Cred că va fi un meci frumos. Punctul obținut de gazde în Țara Moților le-ar putea da încredere pe de o parte dar și fudulie pe de alta. Chestie ce s-a dovedit valabilă și pentru oaspeți după punctul obținut în Ghencea.

    Miecurea Ciuc - Rapid (vineri, ora 22) După înfrângerea drastică de la Clinceni, gazdele precis vor reconsidera jocul lor dezlânat și vor încerca să strângă rândurile. De cealaltă parte Rapidul n-a avut o comportare ieșită din comun dar e în graficul pe care și l-a trasat. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Normal ar fi să nu se-ncurce cu secuii.

    Botoșani - Slobozia (luni, ora 19) Meciul echipelor scăpate de la retrogradare în ediția trecută. Gazdele prin clasare, iar oaspeții prin baraj. După părerea mea moldovenii au un joc superior ialomițenilor, în ciuda celor șase goluri înscrise în etapa trecută. Rămâne să vedem.

    Metaloglobus - Ploiești (vineri, ora 19,45) Cenușăreasa etapei. Pentru a treia oară consecutiv promovata în prima ligă deschide balul. Măcar de data asta a reușit să trimită meciul spre o oră mai convenabilă din punct de vedere climatic. În ceea ce privește fotbalul nu sunt excluse surprize.

    Opriți războiul! 

     

Amintiri despre viitor

     Am împrumutat acest titlu, după cum bine v-ați dat seama, de la Erich von Däniken, cel care a încercat, după părerea mea a și reușit, să înmulțească la infinit numărul întrebărilor fără răspuns din domeniul realismului fantastic. Este o lectură pe care o recomand chiar dacă a fost scrisă cu mai bine de jumătate de secol înainte. Asta pentru că aproape toate nelămuririle parcurse în acele rânduri, mai ales cele cu privire la civilizațiile dispărute, sunt la fel de actuale probabil mult timp de acum înainte.

    De ce mi-am adus aminte de această formulare anacronică? Păi pentru că am fost la meciul Rapidului cu CFR din etapa a doua și mi-am adus aminte cum va câștiga Rapidul campionatul. Privind așa peste umăr mi-am adus aminte de meciurile bune și foarte bune pe care le va juca împotriva echipelor din partea superioară a clasamentului și de sincopele, unele chiar din zona realismului fantastic, pe care le va suferi din când în când, mai exact chiar atunci când te aștepți mai puțin.

    Revenirea pe Giulești a fost un conglomerat de sentimente în care se amestecau amintiri despre viitor și speranțe despre trecut. Stadionul Giulești era mult schimbat față de cel pe care l-am cunoscut în urmă cu o veșnicie, asta fâcând abstracție de faptul că nu mai e același, fiind demolat din temelii și reconstruit. I se spunea Potcoava pentru că peluza din partea de nord nu exista. Nici sala de sport din acea zonă nu exista.

    Sub tribuna întâi, cea dinspre Calea Giulești, se aflau o grămadă de săli pentru antrenamente și practicarea diferitelor sporturi, birouri și un fel de minihotel pentru sportivi, vestiarele pentru echipele de seniori și cele de tineret rezerve și toate ambițiile mele pentru a reprezenta Rapidul la nivel înalt. Au fost spulberate toate. Mai întâi ambițiile, după ce conducerile tehnice și administrative de atunci m-au lăsat să înțeleg că n-am valoare de prima echipă.

    Spațiile de sub tribuna a doua le cunoșteam mai bine. Acolo mi-am petrecut mult timp după antrenamente. La sala de popice admiram campionii naționali și europeni în tehnica de lansare a bilei către regina cu cei opt soldăței de la capătul celălalt al pistei. Uneori mă aflam chiar eu acolo, ridicând bilele și așezându-le pe dispozitivul bazat pe gravitație pentru revenirea lor la protagoniști, dar cel mai mult îmi plăcea când după ce le țineam scorul cu creta pe niște tăblițe mă lăsau să arunc și eu câteva bile. Tot aici, sub tribuna a doua, se afla sala de volei, sala în care am văzut o sumedenie de meciuri ale Rapidului, pe acea vreme la mare luptă pentru titlul național cu Dinamo. Ba chiar și o finală a Ligii Campionilor la volei masculin între Rapid și Dinamo am văzut. Rapid ajuns să câștige finala în calitate de câștigătoare a Campionatului Național din anul precedent, iar Dinamo în calitate de deținătoare a Ligii Campionilor. Vă dați seama ce valoare avea voleiul românesc pe acea vreme? Gândiți-vă că echipele românești aveau în componență doar jucători români.

    În spatele tribunei a doua se afla de fapt spațiul meu preferat. Începând de la bazinul de înot în aer liber în care i-am văzut pe poloiștii rapidiști spulberând naționala Cubei cu 9-0 într-un amical și până sub Podul Grant. Nu actualul Pod Grant, ci cel de atunci, metalic, cu zăbrele despre care aveam să învăț mai apoi la facultate la rezistența materialelor. Aici se aflau în aer liber, rând pe rând, un teren de baschet în care îmi exersam aruncarea la coș în diferite jocuri precum „obligata” sau „33” sau „Turul Franței”. Mai erau două terenuri de tenis de care nu mă puteam apropia pentru că o rachetă era prea scumpă pentru mine și cu „rachete” din funduri de lemn sau mai știu eu ce improvizații, cum mă jucam cu ani în urmă la Brașov, nu mă lăsau pe teren. Mai încolo se afla terenul de handbal bitumat pe care făceam majoritatea antrenamentelor pe perioada junioratului la nea Costea.

    Pentru terenul de zgură, care se afla chiar aproape de Podul Grant, trebuie să deschid un paragraf special. Am atâtea amintiri presărate în colbul acelui teren... Povestea a început chiar în toiul examenului de admitere la liceu, atunci când unul din examene a fost amânat pentru după-amiază (nu știu din ce cauză). Îmbrăcat în costumul de elev nou-nouț pentru care mama și-a cheltuit ultimul bănuț m-am dus pe acel teren și timp de patru ore am jucat fotbal cu muncitorii de la CFR (frânari, mecanici și controlori deopotrivă). Îmi dădusem eu vestonul și cămașa jos, dar pantalonii arătau cum nu se poate mai colbuiți. Noroc că nu i-am rupt. Pentru restul poate găsesc un alt moment să le aștern pe ecranul calculatorului.

    Eeei! Și acum mai simt în gură esența ceaiului cu lămâie ce-l primeam la sfârșitul antrenamentului din după-amiezile friguroase de iarnă. Se amesteca cu mirosul de revulsin al vestiarului de lângă sala de mese...

    Opriți războiul! 

     

Ménage à trois

    Exact trei goluri pe meci este media realizărilor din prima etapă a actualei ediții a Superligii. O etapă care pare a se fi desfășurat sub zodia „Când s-o-mpărțât norocu'!”. Acesta, norocul, a surâs mai mult oaspeților, afirm asta pentru că 14 din cele 24 de goluri au fost înscrise de vizitatori. Gazdele, mai generoase, au obținut o singură victorie și aia după lăsatul secului. Nu cel bisericesc ci cel din lumea jocurilor de noroc, înainte de dezvelirea cărților. Oaspeții au obținut două victorii și cinci rezultate de egalitate. Pe undeva normal dacă observăm că locurile de la trei la șapte din campionatul trecut au jucat în deplasare.

    Păi, să le luăm pe rând. La Clinceni norocoși au fost spectatorii căci cu toate că nu au echipă în prima ligă de câțiva ani, ei văd etapă de etapă unul-două meciuri pe tarlaua din localitate: Metaloglobus - „U” 1-4. La Pitești norocoasă a fost Rapidul, care chiar dacă nu se poate spune că a dominat au plecat învingători, bașca un penalty neacordat (la Szabolcs nu este prima dată când mușcă cu satisfacție din Rapid): Argeș - Rapid 0-2. La Arad norocoase au fost ambele echipe, gazdele că au revenit de la un 0-3 în min. 80 și oaspeții pentru că au scăpat neînvinși în ultimele secunde ale jocului: UTA - Craiova 3-3. Pe stadionul Steaua de asemenea ambele echipe se pot declara norocoase, gazdele fiind conduse până spre final chiar dacă au ratat destul de mult: FCSB - Sibiu 1-1. Cei ce nu au sacrificat duminica pentru meciul de la Galați sunt cei norocoși: Galați - Ploiești 0-0. În Gruia norocul s-a abătut peste gazde în ultimele secunde ale jocului când au înscris chiar înainte de ultimul fluier al arbitrului: CFR - Slobozia 2-1. În nordul Moldovei norocoși au fost (tele)spectatorii neutri care au putut urmări o partidă antrenantă cu realizări tehnico-tactice de calitate (păcat de arbitraj): Botoșani - Farul 1-1. În fine, în secuime, dacă facem abstracție de comportarea necivilizată a celor două galerii, în special a celei venite de peste Carpați, norocoși au fost cei doi antrenori care și-au văzut la treabă jucătorii: Miercurea Ciuc - Dinamo 2-2 (după 2-0).

    Pentru etapa următoare rolurile se inversează, adică cine a jucat în deplasare acum joacă acasă, ceea ce mă face să cred că amfitrionii vor acumula mai multe puncte. Fiind început de campionat prea multe nu pot spune. Pe deasupra mai sunt și supărat pe prima reprezentantă a României care a reușit să părăsească terenul învinsă de o echipă din Andora. Trebuie totuși să recunosc că formația catalană a jucat un fotbal de calitate, mult peste ceea ce credeam că sunt în stare. Bine că s-a calificat.

    Rapid - CFR (duminică, ora 21,30) Derbiul etapei. Sper să fiu la meci să vă pot spune impresiile. Îmi voi duce și nepoțeii de la Brașov în speranța că vor deveni rapidiști ca mine. Am mai încercat o dată în urmă cu vreo 30 de ani cu unul din băieții mei la un Rapid - Dinamo pe Republicii și m-am ales cu un dinamovist în casă.

    Petrolul - FCSB (sâmbătă, ora 21,30) Oare cât de departe este campionatul nostru de cel al Andorei dacă însăși campioanei noastre i-a pălit steaua în fața unui Inter de conjunctură. Nu-i va fi ușor lui Ciobotariu să formeze o echipă care să facă față panterelor rănite pe meleaguri catalane. Punctul luat de la Galați nu a fost unul muncit. A fost ceva de genul „lasă-mă să te las”.

    „U” - UTA (sâmbătă, ora 18,30) Derbi de Ardeal. Iar îmi veți spune că Aradul nu e în Ardeal. Eu așa îl simt. În mod normal studenții n-ar trebui să aibă probleme la acest meci, dar tradiția nu prea spune acest lucru. Totuși, se întâlnesc o formație sudată cu o trupă în care se spune mai mult „bună ziua!” decât „servus!”.

    Univ. Craiova - FC Argeș (vineri, ora 21,30) Aștern cu respect numele celor două echipe pe ecranul PC-ului. Nu mulți își mai aduc aminte de un Țarălungă sau un Prepurgel pe de o parte sau Crișan ori Deselnicu de cealaltă parte. Nu am zis intenționat nume ca Dobrin sau Oblemenco pentru că astea le cunoașteți: sunt niște stadioane. Probabil gazdele nu vor avea probleme, situația fiind asemănătoare cu cea de la meciul precedent.

    Dinamo - Botoșani (luni, ora 21,30) Meciul de închidere al etapei e din aceeași categorie cu precedentele două, adică cu gazde favorite. Cât de favorite sunt vom vedea la ora jocului. Cârjan ar trebui să răsplătească încrederea pe care i-a acordat-o stafful tehnic și să onoreze banderola de căpitan. Cred că încă nu o merita. Încă nu e un Hâldan.

    Farul - Oțelul (duminică, ora 18,30) Ambele echipe au de dovedit câte ceva. Marinarii că jocul relativ bun de la Botoșani nu a fost o întâmplare, iar metalurgiștii că ce s-a întâmplat în prima etapă lângă plaja Cocuța a fost un accident. S-ar putea ca echilibrul să domine în această partidă.

    Hermannstadt - Metaloglobus (vineri, ora 19) Jocul dintre echipele cu cele mai lungi nume este și jocul care deschide balul celei de-a doua etape. Cred că vom vedea multe goluri și se va înscrie în ambele porți.

    Unirea - Csikszereda (luni, ora 19) Cenușăreasa etapei. Nu știu ce să zic. Om vedea. Aș merge pe mâna secuilor.

    Opriți războiul! 

     

Dor de „Hai acasă!”

Motto  

  „Ascult adesea glasul dulce ce mă cheamă casa părintească să-mi revăd mai curând și să mângâi părul alb al mamei voi veni”

    După cum v-ați dat seama motto-ul acestei priviri peste umăr sunt versuri din binecunoscutul cântec al regretatului Gil Dobrică „Hai acasă!”. Zic binecunoscut cu toate că cei mai tineri poate că nu au avut ocazia să-l asculte. Nu-i bai. Acesta se află la doar câteva apăsări de taste de simțul vostru artistic. Eu zic că merită. Această scriere mi-a fost inoculată de două citiri, adică două lecturi recente pe care le-am parcurs și care la o privire superficială nu ar avea legătură între ele. Și totuși cel mai mare festival românesc din America de Nord și un banal sondaj al unui institut din România ne duc cu gândul, din direcții diferite ce-i drept, la dorul și dragul de România.

    Despre primul dintre ele, cel descris cu lux și amănunte de Washington Post, n-am să vă spun decât că au participat 12.000 de persoane, în marea lor majoritate români aflați cu treabă, turiști sau special veniți pentru a lua parte la eveniment. La această a patra ediție accentul s-a pus mai mult pe tradiția bănățeană. „Romanian Weekend at The Wharf” sau altfel spus „Sfârșit de săptămână românesc pe chei”, cheiul (the wharf) fiind o cunoscută promenadă din capitala SUA. Conform celor descrise în articol spiritul ce răzbate din întreaga manifestare este dorul de casă, același care l-a inspirat și pe Gil Dobrică atunci când a scris versurile selectate.

    De partea cealaltă, adică de acasă, de aici de la noi de pe plaiurile noastre apărate de Dan și Ursan (conform nemuritoarelor versuri ale lui Vasile Alecsandri din poemul „Dan, căpitan de plai”, pe care de asemeni vă invit să le recitiți) spiritul nu mai este chiar așa de patriotic precum am crede. Dorul de ducă pare a fi mai accentuat printre conaționalii noștri și, din păcate, nu pentru o raită turistică printre culturile mapamondului, ci pentru căpătuială pe de o parte și pentru a fugi de sistem pe de altă parte.

    Date concludente în acest sens ne oferă din nou INSCOP printr-un sondaj recent efectuat, spre sfârșitul lunii trecute, în aceleași condiții cum ne-am obișnuit. Am fost întrebat de un prieten dacă am încredre în aceste sondaje. Nu m-a surprins întrebarea și nici nu pot răspunde că am mare încredere în sondajele cerute, adică în cele pentru care se plătesc bani buni tocmai pentru a „aranja” un pic rezultatele. Pentru acest tip de sondare a opiniei publice referitoare la încrederea socială nu văd ce interese le-ar putea măslui. Am să scot în evidență lapidar doar extremele părerilor celor chestionați privind cele cinci afirmații pe care le-au avut de judecat:

     Simt că statul poartă o mare parte din vină pentru situația mea actuală 70,5% din cei chestionați au dat din cap afirmativ la această aserțiune, profilul cel mai acut fiind cel al femeii din AUR cu vârsta între 45 și 59 de ani, cu educație medie, ce locuiește într-un oraș mic și e captivă tik-tok-ului. La celălalt capăt al profilului stă bărbatul simpatizant USR, cu vârsta între 18 și 29 de ani din mediul rural, cu educație superioară ce-și consumă timpul liber pe instagram.

    Cei care reușesc în România nu sunt neapărat cei mai capabili, ci cei mai conectați  74,1% din cei chestionați susțin această afirmație. Profilul pro este cel al unui bărbat PNL, între 18 și 29 de ani, cu educație superioară, din mediul urban mare, angajat la stat, pasionat de instagram. Cele mai sceptice sunt sătencele neangajate, de peste 60 de ani, simpatizante AUR, cu o pregătire precară, pasionate de tik-tok.

    Am senzația că sistemul este astfel construit încât să te țină pe loc (72,8%). Angajata la stat, susținătoare AUR, de 45-60 ani, cu studii medii, dintr-un oraș mic pasionată de facebook este în principal susținătoarea acestui enunț. Mai puțin entuziast este bărbatul din PSD, angajat la privat, cu vârsta între 18 și 29 de ani, din mediul urban mare, cititor de instagram, cu pregătire precară.

     Simt că alții au fost ajutați pe nedrept, în timp ce eu am fost ignorat(ă) (58.8%) Membrul AUR, de 30-44 de ani, angajat la privat, cu educație primară, sătean și pasionat de tik-tok este cel frustrat. Mai puțin frustrați sunt bucureștenii USR-iști, de peste 60 de ani (sunt și din ăștia?), cu educație superioară, angajați la stat.

    Cred că succesul unora este rezultatul unui sistem corupt sau nedrept  O altă afirmație ce vizează frustrați și la care aderează 76,2% din cei chestionați. Profilul rezultat este cel al unei bucureștence simpatizantă AUR sau USR, cu vârsta între 30 și 44 de ani, angajată la privat, cu educație medie sau superioară și informată de pe facebook. Mai puțin susținători ai acestei afirmații sunt bărbații PSD-iști, cu educație primară, din mediul rural, cu vârsta între 45 și 59 de ani, angajați la stat, ce urmăresc instagramul.

    „...din copilăria anilor trecuți, de bătrâni, de școală, lanuri aurii, de vecini la coasă si de fete zglobii...” ne spunea același Gil Dobrică.

    Opriți războiul!

Nădejde și desperare

     Am să încerc să scot în evidență în această primă etapă starea de spirit din sânul fiecărei echipe și principalele puncte de reper care au marcat această scurtă vacanță. Nu le știu eu chiar pe toate dar cu o bibliografie solidă cred că am reușit să descopăr chintesența. Desigur nu am luat de calde toate adierile climatice din lumea presei sportive. După cum v-ați dat seama majoritatea „știrilor” din presa electronică sunt presupuneri și contrafaceri.

    La o privire de ansamblu ne dăm seama că ne-au părăsit Iașiul, Buzăul și Sf. Gheorghe și ne-am procopsit cu încă o echipă bucureșteană, cu o echipă de tradiție din Pitești și cu alți secui (ăștia-s mai mult unguri decât secui). Așadar Moldova a rămas cu două echipe și capitala a crescut la patru numărul combatantelor. În ceea ce privește Ardealul am dat Covasna pe Harghita, dar tot cu cinci echipe am rămas. În Muntenia „ochii lui Dobrin” revin în dauna „covrigeilor de bere”.

    FCSB - Sibiu (sâmbătă, ora 21,30) Derbiul etapei. Cred că întâmplarea face ca în prima etapă să se întâlnească cele două echipe câștigătoare ale grupelor din play out/off-ul campionatului trecut. Campioana, după victoria neconcludentă din preliminariile Ligii Campionilor din fața iluștrilor neștiuți ai principatului Andora, va avea o misiune un pic mai dificilă în fața echipei sibiene. Nici chiar așa de dificilă ca să nu-și permită o victorie, chiar dacă afeturile sunt văduvite de prezența arsenalului format din Bârligea și Alibec. Politic să fie cheia? De cealaltă parte Goncalves și Stoica încă se mai află pe listele din mercato, ceea ce-i face mai puțin atenți la debutul noii stagiuni. Mijlocul e slăbit după pierderea lui Murgia, iar numele noilor veniți nu sunt consacrate. Ambii antrenori au fost confirmați și s-au bazat pe continuitate cu mici petice;

    Arad - Craiova (sâmbătă, ora 18,30) Interesant meci. Aradul se simte mai lejer după ce a scăpat din chingile lui Mircea Rednic. Mai ușor dar și mai ușurat. Adi Mihalcea a renunțat la nu mai puțin de 15 jucători din vechea oaste și din cei șase-șapte nou veniți doar Padula și Alin Roman au ceva rezonanță. Mai sunt câteva reveniri dar fără ecou. Craiova fără Mitriță pare înjumătățită. Ei! Nu-i chiar așa! Ceilalți plecați erau doar umplutură (excepție japonezul Oșima), iar cei (re)veniți sub comanda lui Rădoi chiar dacă nu sunt chiar vedete (excepție Ivan) sunt nume ce pot garanta pe construcția unei echipe solide. Aradul s-ar mulțumi cu un egal;

    CFR - Slobozia (duminică, ora 21,30) Meciul care pare cel mai ușor pentru pronosportiști. Deținătoarea Cupei și vicecampioana țării are un lot bine și esențial împrospătat. Poate suferă un pic la coeziune dar numele celor nou veniți, chiar dacă nouă, ignoranților, nu ne spun nimic, precis au doza necesară tehnico-fizică și de profesionalism să estompeze acest fapt. Dintre cei plecați doar portarului Popa și grecului Tachtsidis li s-ar puta duce dorul. La Slobozia, nou venitul Andrei Prepeliță face calculele salvării de la retrogradare încă dinainte de primul fluier al stagiunii. Componența lotului îl face vântură-lume și la propriu și la figurat, adică e o aventură să te implici într-un lot cu mulți plecați și și mai mulți veniți. No name;

    Galați - Ploiești (duminică, ora 18,30) O partidă cu rezonanță între două vecine de clasament la sfârșitul ediției trecute. Cei doi antrenori Laszlo Balint (relativ nou) la gazde și Liviu Ciubotariu (nou-nouț) la oaspeți au abordări diferite. Laci s-a bazat pe schimb de generații, iar Ciobi pe continuitate. Nu neaparat un schimb între bătrâni și tineri, ci mai mult între blazați și dornici. De la dunăreni au plecat nu mai puțin de 21 de jucători (printre ei Cisse și Teles) și încă nu s-a terminat perioada de transferări. Cei veniți sunt de asemenea numeroși. La prahoveni rigurozitatea noului antrenor s-ar putea să strunească un pic libertinajul de care s-au bucurat pe perioada nefastă a lui Mutu sau pe cea de revenire pe fond de îngăduință a lui Topal. Un egal...?

    Pitești - Rapid (vineri, ora 21,30) La argeșeni Bogdan Andone a fost confirmat la cârmă după ce i-a promovat din postura de campioni ai ligii secunde. Uitându-mă peste transferuri am observat o întărire concretă a lotului ceea ce ne duce cu gândul că nu vor avea griji legate de retrogradare. La giuleșteni a plecat colericul Șumudică și a venit sangvinul Gâlcă. Din lot deocamdată n-a plecat nimeni important (probabil Borza va pleca), sunt câțiva accidentați și intarsiile incrustate sunt din os (Gheorghe), fildeș (Baraon) și sidef (Kramer). Lipsește totuși diamantul. Cred că nu s-ar fi pus problema învigătoarei dacă una din combatante nu s-ar fi numit Rapid;

    Metaloglobus - „U” (vineri, ora 19) Meciul cu care se deschide balul. Din punct de vedere al celor ce se ocupă de predicții partida are aceleași valențe cu cea de la Pitești, adică o nou promovată joacă acasă cu o echipă ce s-a bătut la podiumul campionatului. La gazde nimic nou sub soare. Doar pe banca tehnică a venit Mihai Teja. La oaspeți în schimb sunt ceva mișcări la nivel de jucători cu pretenții. Mitrea s-a pensionat, iar Rață, Masoero, Oancea, Silaghi și Miranian după părerea mea sunt sub valoarea noilor veniți Cisse, Murgia, Miguel Silva, Drammeh și Lukic. Așa că Sabău, după ce a făcut minuni cu Nistor și Chipciu, s-ar putea gândi la podium anul acesta;

    Miercurea Ciuc - Dinamo (luni, ora 21,30) Meciul de închidere a etapei are cam aceleași caracteristici cu precedentele două: oaspeții favoriți în fața unei nou promovate. Despre echipa din secuime nu prea vă pot povesti multe. Din păcate site-ul lor e numai în limba maghiară, o jignire greu de calificat, iar numele jucătorilor, cu excepția lui Lorand Fulop care tocmai i-a părăsit, nu-mi spun nimic mai ales că majoritatea provin din campionatul țării vecine. Cred că voi renunța să le mai spun secui pentru că nu-i reprezintă. Îmi pare rău de antrenorul lor, fostul jucător al Rapidului Robert Ilyes, al cărui caracter i-l cunosc și știu că e în discuții la cuțite pe această temă cu patronul Zoltan Szondi (discipol al lui Viktor Orban). Mi-e frică de comportarea tribunelor... La Dinamo se mizează pe ascensiunea lui Cârjan și integrarea lui Musi. Va fi greu să șteargă amintirea lui Politic. Chestia cu Sandu în locul lui Golubovici e o glumă. Mai apar niște nume care nu conțin literele ș, ț, ă, î sau â așa că nu prea le cunosc valoarea. Ce-i drept unii îi laudă;

    Botoșani - Farul (luni, ora 19) Cenușăreasa etapei. Aici joacă cele două echipe care s-au salvat la limită de la locurile ce duceau spre barajul de supraviețuire în primul eșalon al fotbalului românesc. Leo Grozavu, confirmat la gazde, în afară de plecarea lui Robrt Filip și Paul Iacob, nu se poate plânge de plecări importante însă la nou veniți nu apare decât Dumiter. La oaspeți s-au produs multe schimbări. Hagi a renunțat la trening și l-a adus pe Ianis Zicu ca A1. Au plecat în afară de Alibec o pleiadă de foste promisiuni, viitoare fiasco gen Ciobanu, Vână, Nedelcu sau Bălașa și au venit câteva nume relativ consacrate precum Pellegrini, Vojtus, Ișfan sau Sălceanu. Să nu uităm și de revenirea „sătmăreanului” Mario Aioani.

    Opriți războiul! 

     

Sub sceptrul lui Dan

    În scopul de a mă elucida întrucâtva asupra părerilor românilor despre începutul prezidențial al lui Nicușor Dan am luat la puricat ultimul sondaj efectuat de una din cele mai credibile case de sondaj de pe teritoriul României: INSCOP. Desigur că nu tot ce zboară este de ingurcitat așa că nu-i sigur că cei 1150 de intervievați telefonic au fost sinceri, asumați sau serioși atunci când au „bifat” răspunsurile. Întrebarea, ce-i drept, a fost concretă, dar parcă totuși lasă loc la interpretări: „Dumneavoastră sunteți de acord sau nu cu activitatea pe care o desfășoară Nicușor Dan în calitate de președinte al României?”.

    Cu o marjă de eroare de 2,9% institutul de sondaj ne comunică faptul că în general românii sunt împărțiți în două mari tabere: mulțumiți (53,2%) și nemulțumiți (41,8%), restul de 5% fiind ignoranți sau enigmatici. Pe mine nu prea m-au satisfăcut cifrele acestea reci așa că am pătruns mai adânc în raportul sondajului descoperind, zic eu, câteva caracteristici interesante despre părerea noastră despre prezidențiat.

    Primul criteriu care l-am descusut a fost cel politic. Concluzia a fost că USR-ul, partid înființat cu câteva secole în urmă (sub denumirea de USB - Uniunea Salvați Bucureștiul) chiar de Nicușor Dan, este cel mai încântat de acesta, 87,8% sorbindu-i învățămintele. Nu departe de acesta se află PNL-ul cu 80%, normal zic eu din moment ce din rândul lor l-a desemnat pe premier. Doar două treimi (66%) dintre componenții PSD dau semnale pozitive în acest sens, procent de asenmenea normal dacă ținem cont de cele câteva suliți aruncate spre aceștia dinspre pupitrul prezidențial. Un procent anormal de ridicat și puțin credibil (23,8%) dintre susținătorii AUR au o părere bună despre președinte.

    Un criteriu care m-a frapat prin diferențele enorme de păreri dintre intervievați este cel al educației. Cred că acest lucru ar trebui să ne pună cel mai mult pe gânduri. Cei cu educație primară, dacă nu chiar precară, apreciază activitatea lui Nicușor Dan în proporție de doar 36,3% în timp ce 76,8% dintre cei cu educație superioară sunt adepți ai acțiunilor acestuia. Cei cu o educație medie, liceu cu sau fără bacalaureat, au și ei o majoritate pozitivă (52,6%).

    Un alt criteriu cu cifre discrepante este cel al mediului din care provin. Bucureștenii (68%) și urbanul mare (65,8%) sunt de o parte a baricadei, iar urbanul mic (48,3%) și ruralul (45,6%) sunt de partea opusă. Aici trebuie făcută precizarea că departajarea dintre urbanul mare și cel mic îl dă numărul de 90.000 de locuitori.

    În ceea ce privește vârsta nu sunt diferențe mari între necopți și stafidiți. Doar tinerii între 18 și 29 de ani par un pic mai entuziasmați (55,4%). În rest se învârt în jurul procentului mulțumiților la nivel general (reamintesc 53,2%). Mai precis cei cu vârsta între 30 și 44 de ani sunt cei mai sceptici (52,1%), urmați de cei peste 60 de ani (52,7%). Cei născuți între 1965 și 1980 sunt în proporție de 53,6% de partea „sondat”-ului, dacă-mi scuzați licența.

    Cel mai banal criteriul, cel al sexului, nu prea are importanță, diferența dintre bărbați (54,3%) și femei (52,2%) este irelevantă. Nici dacă luăm în considerare că femeile în România sunt cu circa patru procente în plus față de numărul bărbaților nu schimbă prea mult situația.

    Mă tot gândesc dacă să iau în considerare criteriul legat de rețelele sociale pe care le urmăresc cu precădere cei luați la întrebări. Este criteriul în care am cea mai mică încredere, dar totuși, vă ofer și aceste cifre. Instagram - 57,4%, Facebook - 51,8% și Tiktok - 43,2%. Cred că aceste cifre ar trebui înțelese și prin prisma procentului de urmăritori al fiecărei rețele de socializare în parte, bașca faptul că sunt unii care urmăresc mai multe „biblioteci” din astea de tembelizare.

    Criteriul care m-a surprins cel mai mult este cel al sectorului de activitate. Vă vine să credeți că 60,8% din cei care lucrează la stat apreciază pozitiv munca lui Nicușor Dan, în timp ce doar 52,3% din cei care lucrează la privat au această părere? Din păcate cifrele pentru pensionari, pentru cei care lucrează la negru sau cei care nu sunt dispuși să muncească nu le avem, dar un calcul simplu ne face să credem că global doar 46,5 dintre aceștia sunt pro Dan.

    Opriți războiul! 

     

     

În așteptarea desfătării

    Mai sunt doar câteva zile, șapte pentru cei ce citesc vineri această Caricatură, și începe o nouă ediție a iubitului nostru campionat de fotbal. Se pare că tot Superliga se numește, deoarece sponsorul nu pare să se fi schimbat. Cel puțin până nu hotărăsc legiuitorii altfel. Presiunea e mare la Casa Fotbalului și suntem departe de a intui deznodământul. Pe vremuri erau prea mulți bani, acum au cam dispărut. Să fi dispărut în interesul fotbalului...? Până avem niște răspunsuri și un nou început hai să ne mai uităm un pic în ograda fotbalului mare.

    S-au încheiat grupele Campionatului Mondial al Cluburilor. Chiar și optimile s-au încheiat. Astăzi, vineri, încep sferturile. Din grupe s-au calificat toate cele patru echipe braziliene și 9 din cele 12 echipe europene. Au mai urcat treptele optimilor două echipe din America Centrală și de Nord și una din Asia. În sferturi au pătruns cinci dintre reprezentantele bătrânului continent (nu știu de ce i se spune așa deoarece toate cele șase continente s-au format în același miliard de ani). Celelalte trei echipe reprezintă Brazilia (2) și Asia (Arabia Saudită). În grupe s-au marcat 144 de goluri în 48 de partide, iar în optimi media de goluri pe meci a crescut la 3,625.

    Pentru sferturi ne așteaptă două dueluri europene (PSG - Bayern și Real - Dortmund), în timp ce brazilienele se împart pe ce au mai rămas: Palmeiras cu Chelsee, iar Fluminense cu Al Hilal. Interesant este că doar patru din cele opt câștigătoare de grupe se regăsesc în sferturi. Reprezentanta Asiei chiar a demonstrat un fotbal interesant, bazat pe apărare și eficace pe contaatac. Câte echipe se pot lăuda că au înscris 4 goluri în 130 de minute lui Pep Guardiola?

    O observație din cele vreo 20 de jocuri pe care le-am urmărit ar fi faptul că au lipsit duelurile foarte dure. S-a jucat fotbal de calitate, în cea mai mare parte factorul cumsecădenie fiind respectat. Au fost și excepții, dar linia generală a fost etica. Probabil acesta este și motivul pentru care s-au înscris atâtea goluri, unele dintre ele chiar capodopere. La noi în campionat media de goluri este de circa 2,2 goluri pe joc și numărul de întreruperi ale jocului este imens. La Campionatul Mondial al Cluburilor au fost cazuri în care jucătorii care urmau să intre pe teren pentru schimbare au stat, fără să exagerez, și câte 5 minute așteptând să se întrerupă jocul Ex: Foden de la Manchester City în meciul cu Al Hilal a așteptat la mijlocul terenului din minutul 94 până în minutul 100 să-l înlocuiască pe Rodri.

    Opriți războiul!