Clienții de publicitae clădesc palate agențiilor de publicitate.

   Ieri a sosit la redacție un e-mail de la o mare agenție de publicitate din București prin care ne cerșea în numele companiei Coca-Cola să le dăm ceva publicitate gratis. Vă dați seama? Să înțelegem că vistieria Coca Cola s-a golit? Să înțelegem că...

   Mai bine vă spunem noi ce am înțeles. S-a făcut o publicitate masivă prin marile trusturi de presă aservite unele politic, altele pentru "cuiburi de nevoi", publicitate câştigată nu prin valoare ci prin mită (nu am cunoştinţă despre presupuse sume de bani trimise de trusturile de presă către conducerile marilor agenţii de publicitate, dar sunt de notorietate aventurile cu avionul ale angajaţilor agenţiilor respective de publicitate spre noi orizonturi: Carnavalul de la Rio de Janeiro, concert Lady Gaga la Londra...; ghiciți pe banii cui!). Nu putem spune că această publicitate nu și-a făcut efectul, ci doar că acest efect nu a fost pe măsura investițiilor de către clienți.

   Sistemele de telefonie, băncile, piața auto, lanțurile de depozite specializate în vânzarea cu amănuntul... mai pe scurt toți clienții cu potențial ridicat au pățit ca bieții producători români din satele patriei. Sau dus la "piață" cu marfa produsă pe truda lor și au dat peste intermediar. Acesta le-a luat marfa pe bani mărunți și a vândut-o mult mai scump. Ba mai rău. Au vândut-o direcționat.

   Acum vreo trei ani am organizat și eu o astfel de escapadă pentru agenți. Ce mi-am zis. "Măi! Poate nu cunosc oamenii realitatea de la faţa locului." Am închiriat un autocar, am urcat în el vreo 30 de agenţi de publicitate de la principalele agenţii de publicitate, i-am adus la Satu Mare. I-am lăsat să se mire despre faptul că ziarele locale se vând la chioşcuri de 7-8 ori mai mult decât cele centrale, i-am lăsat cu gura căscată când au intrat într-o redacţie de ziar de nivel european, cine a dorit a putut noaptea să numere cu degetele lor tirajul ziarului Informaţia Zilei (asta pentru că unii contestă BRAT-ul), îşi aruncau priviri unul altuia când din trei persoane întâlnite una ne saluta, mai pe scurt: i-am lăsat să ia pulsul presei locale într-o localitate de 100.000 de locuitori.

   I-am dus şi la Carei, la Negreşti şi prin câteva sate să se convingă de audienţa nu neaparat a Informaţiei Zilei în special, cât a presei locale în general. Dacă tot au venit până aici le-am arătat şi frumuseţile Maramureşului (Cimitirul Vesel şi Mănăstirea din Săpânţa, Muzeul Satului şi Memorialul din Sighetul Marmaţiei, Mănăstira Bârsana...) şi ale Sătmarului (Castelul din Carei, cel din Ardud, comuna Certeze, Muzeul Ţării Oaşului de la Negreşti, pălincia Zetea...) şi ca orice gazdă bună, pe lângă cazare, masă şi ambient nu i-am lăsat să plece cu mâna goală.

   Inutil. Nu puteam să le distrug ideea pe care au lansat-o pe piaţă cum că presa locală nu ar exista. Ei trăiesc bine. În palate. Chiar dacă cerşesc publicitate pentru Coca-Cola de exemplu. Atât clienţii de publicitate cât şi suporturile de publicitate (ecran, print, audio, on-line...) ar duce-o mai bine dacă aceste agenţii (era să spun căpuşe) nu s-ar lăfăi pe banii lor.