luni, 13 ianuarie 2020

Doare, doare tare

   Nu credeam să mă afecteze vreodată nepăsarea altora. Cu toate că „Prins” a fost, după părerea mea, romanul de căpătâi al lui Petru Popescu, nopțile acestea un alt titlu de-al lui îmi sfredelește perna: „Dulce ca mierea e glonțul patriei”.
   Mulțumesc tuturor colegilor din presa sătmăreană din ultimii 30 de ani pentru clipele uneori frumoase, alteori tensionate, uneori fericite, alteori triste, uneori spectaculoase, alteori terne... pe care le-am petrecut împreună. Acest „mulțumesc” nu este un „adio”. Nici pe departe. E doar un punct de inflexiune. Probabil că în anul ce tocmai a început voi așterne în arhive scurte amintiri din acești 30 de ani în care, mai ales în prima lor parte, mi-am neglijat de multe ori interesele mele curente, adică familia, dezvoltarea personală (educația, cultura), unele mici plăceri (cititul, cuvintele încrucișate, logica...). Mulțumesc-ul nu este nici fățarnic nici ipocrit. Chiar a fost formidabil. A fost o perioadă care mi-a adus foarte multe satisfacții. Vedeam cum munca mea, munca noastră, se transpune într-o presă de succes. O presă pe care am extins-o și în afara coloanelor Gazetei de Nord-Vest și a Informației Zilei, cotidiene la care am fost angajat. Am extins-o prin contribuții la Solstițiu, Samtel, Radio 1, Sportul Românesc, Gazeta Sportului, Prosport și „înainte” prin Gazeta Matematică, Pentru Patrie (când eram în armată), Labirint sau Rebus. Am extins-o prin participarea activă ca inițiator și membru fondator al unor organizații/instituții la nivel național care să ajute presa în general și presa locală în special (Asociația Patronală a Editorilor Locali - APEL, Biroul Român de Audit al Tirajelor- BRAT). La Apel am fost vicepreședinte cu toate că nu eram patron, iar la BRAT am fost ani buni membru în Consiliul Director.
   Zilele acestea se împlinesc exact 30 de ani de când am citit în Cronica Sătmăreană Liberă că sunt invitat de către colectivul de redacție la o discuție în vederea unei eventuale colaborări... Cei de azi m-au uitat. Mulți s-au dus, mulți s-au distanțat, mulți nu știu. Pentru unul sunt incomod.
   Dar despre asta, așa cum v-am promis, mai vorbim. Vom vorbi despre (în ordinea în care i-am cunoscut) Bledea, Vădan, Baias și alți Ion-i pozitivi..., despre Bleau, Szatmari, Pop și alte flori cu cerneală pe petalii...
  

Niciun comentariu: