Cea de-a doua seară de culturalizare propusă de Gigi Molnar și Babi Matei și produsă de echipa sa de la GM Zamfirescu (Ciprian Muntean, Tatiana Vaida, Ionel Bledea, Ciobci, Radu Lup și Robbie Costea) a adus pe scenă trupele Essential Notes și Blazzaj.
Născut duo, electronică și tobe, notele de bază, esențiale, ale muzicii propuse au pentru început accentele muzicii progresive din anii '70. Din 2018 apare și un saxofon. În majoritatea compozițiilor de pe scena de la Turnul Pompierilor s-a reflectat acest lucru. Pe parcursul desfășurării fiecărei povești, târziu, după ce simțurile au fost amorțite de melosul sacadat-obsesiv apare în scenă lupul, adică saxofonul. Nu este lupul din Scufița Roșie, ci cel din Colț Alb. Este lupul care aduce sălbăticia, mai bine zis răzvrătirea, din pădurile întinse, albe sau verzi, în mijlocul unei civilizații ultramoderne dar terne. Până și tobele parcă au un efect mai acut spre finalul basmelor. În concluzie, degetele lui Simion Bărnuțiu, încheieturile lui Robert Kanyadi și suflul lui Alex Munte ne-au purtat în lumea celor care nu cuvântă.
Dacă la Essential Notes ne-am bazat doar pe note, la Blazzaj cuvintele au un rol primordial. Așa cum am mai explicat, denumirea trupei provine din citirea inversă și alipirea cuvintelor „jazz_alb”. Ne-au propus un jazz mai mult decât alb, ne-au propus un jazz transparent. Un jazz atât de transparent încât până și parlamentarii îl pot înțelege. Sau nu? Majoritatea cuvintelor spuse, uneori răstite, pe scenă de Octavian Horvath au fost mesaje manifest. Mesaje ale unei lumi nemulțumite. Uneori cu intarsii de pamflet, alteori încercări subtile de promovare a adevărului, a onestității, a cinstei... Dar unde? ...în lumea cui? Chiar dacă am spus că rolul primordial îl au cuvintele (de stradă, chiar de cartier) importante în desfășurarea evenimentului nocturn au fost și notele, bine articulate, emanate de trompeta și clapele lui Petre Ionuțescu, trombonul grav al lui Vlad Faur, saxofonul și alte instrumente de respirație ale lui Lucian Nagy, chitara și sintetizatorul lui Gabriel Almasi, bass-ul lui Alexandru Pascu, percuția electrizantă și electronică a lui Sergiu Catană și, bineînțeles, tobele lui Valentin Potra. Lume multă. Multă dar bună ar spune un mucalit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu