Astăzi concert cameral „La belle Époque”

    „Vă invităm la un concert deosebit, unde frumusețea și emoția muzicii se împletesc într-o atmosferă de poveste. <<La Belle Époque>> evocă o perioadă de strălucire artistică, unde sunetul viorii și al pianului aduc la viață capodopere ale unor mari compozitori.

Data Marți, 25 februarie 2025

Ora: 19:00

Locație: Sala de concerte a Filarmonicii de Stat „Dinu Lipatti”

Intrarea pe baza abonamentului sau a biletului de intrare.

Biletele sunt disponibile pentru vânzare la casieria filarmonicii.

     Béres Melinda (vioară) și Horváth Edith (pian), conferențiare universitare la Academia de Muzică <<Gh. Dima>> din Cluj-Napoca, vă vor purta prin universul sonor al unor maeștri precum Rachmaninov, Fauré, Enescu, Ravel, Boulanger, Ysaÿe și Debussy.”

    Acesta este mesajul cu care Filarmonica Dinu Lipatti ne cheamă astăzi la o nouă întâlnire cu muzica de cea mai bună calitate. Mie nu-mi rămâne decât să trec la secțiunea de popularizare a culturii, de multiplicare a informațiilor pe care le culeg de pe diferite ste-uri de încredere. Deoarece despre cele două ambasadoare ale Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj am scris pe larg anul trecut, pe 23 ianuarie, ne vom orienta nesațul de cultură spre „Belle epoque”

 Belle Époque (sursă Wikipedia)

    „Epoca frumoasă” este perioada modernă, cu salturi marcante în toate domeniile și viață tihnită până la începutul Primului Război Mondial. Convențional este datată de la sfârșitul Războiului franco-prusac din 1871 până la izbucnirea Primului Război Mondial în 1914.

    Apărută în timpul celei de-a treia republici franceze, a fost o perioadă caracterizată de optimism, pace regională, prosperitate economică, un vârf al imperiilor coloniale și inovațiilor tehnologice, științifice și culturale. În climatul perioadei, mai ales la Paris, artele au înflorit. Multe capodopere ale literaturii, muzicii, teatrului și artei vizuale au câștigat recunoașterea. „Belle Époque” a fost numit în retrospectivă, când a început să fie considerată "Epoca de aur", spre deosebire de ororile Primului Război Mondial.

    În Marea Britanie, anii „Belle Époque” corespund sfârșitului epocii victoriene și începutul epocii eduardiene, din timpul domniei regelui Eduard al VII-lea. În Germania, „Belle Époque” coincide cu wilhelminismul, iar în Rusia, cu domniile țarilor Alexandru al III-lea și Nicolae al II-lea. România o experimentează pe durata domniei lui Carol I.

    Expresia s-a născut la sfârșitul anilor 1930. Prima utilizare fără echivoc provine dintr-un program radio intitulat: "Ah, la Belle Époque! Croquis musical de l'époque 1900" (Ah, epoca frumoasă! Schiță muzicală din anii 1900), prezentat de André Allehaut la Radio Paris în noiembrie 1940, pentru a evoca cei 50 de ani care au precedat Primul Război Mondial.

    Cu toate acestea, pentru istoricii Jean Garrigues, Philippe Lacombrade și Dominique Lejeune, expresia s-ar fi născut mai degrabă în 1919.

    Reprezentantul cel mai de seamă din domeniul muzicii acelei perioade este Georges Bizet (1838-1875). Născut la Paris, a fost admis la Conservatorul din Paris când avea zece ani. El a terminat cea mai faimoasă lucrare a sa, „Carmen”, scrisă pentru Opera comică, în 1874. Chiar înainte de premieră, „Carmen” a fost criticată ca fiind imorală. În plus, muzicienii s-au plâns că nu se poate interpreta, iar cântăreții că nu se poate cânta. Cronicile au fost amestecate iar publicul rece. După moartea lui Bizet în 1875, „Carmen” a devenit una dintre cele mai cunoscute și iubite opere din repertoriul mondial.

    Cel mai cunoscut compozitor care a locuit la Paris în ultima perioadă a „Belle Époque” a fost Claude Debussy (1862-1918). El s-a născut la Saint-Germain-en-Laye, în apropiere de Paris și a intrat la Conservator în 1872. A devenit parte a cercului literar parizian al poetului simbolist Mallarme. La început, un admirator al lui Richard Wagner, a continuat să experimenteze impresionismul în muzică, muzica atonală și cromaticismul. Cele mai cunoscute opere ale sale sunt: „Clair de Lune” pentru pian (scrisă în jurul anului 1890, publicată în 1905), „La Mer” pentru orchestră (1905) și opera „Pelléas et Mélisande” (1903-1905). Cel mai revoluționar compozitor care a lucrat la Paris în timpul „Belle Époque” a fost rusul Igor Stravinsky, care și-a câștigat faima cu trei balete compuse pentru baletele rusești ale lui Serghei Diaghilev: „Pasărea de Foc” (1910), „Petrușka” (1911) și „Ritualul primăverii” (1913).

    Alți compozitori influenți ai Parisului în perioada respectivă includ pe: Jules Massenet (1842-1912), autorul operelor „Manon” și „Werther”, respectiv Eric Satie (1866-1925), care și-a câștigat existența ca pianist la „Le Chat Noir" (Pisica neagră), un cabaret în Montmartre, după ce a părăsit Conservatorul. Lucrările sale cele mai renumite sunt seria Gymnopédies (1888).

    Opriți războiul!