Trei ani de război

     Peste 1000 de zile de război. 24 februarie 2022, zi de tristă amintire. Nu se stinseseră încă controversele legate de pandemie când un nou val de orori au alimentat canalele de informare sofisticate ale noului mileniu. Rusia a invadat Ucraina. Nesiguranța, chiar teama, nu s-a așternut doar pe chipurile ucrainienilor. Un soi de neliniște a pătruns și în traiul cotidian al întregii Europe, dar mai ales al celor din răsărit.

    Cele mai multe țări aflate în preajma Rusiei se aflau deja în NATO. Cele care nu se aflau (Finlanda și Suedia) s-au grăbit să se afilieze. Doar Moldova, Serbia și Bielorusia din această parte a lumii au rămas pe dinafară. Din motive diferite însă. N-am să le dezvolt aici pentru că în principalele lor puncte sunt cunoscute.

    Imediat după declanșarea invaziei peste economia Europei s-a revărsat un flux puternic și brusc care a provocat un șoc nemaiîntâlnit asupra burselor. Investițiile mutuale, aflate în plină efervescență după atrofierea pandemiei, au pierdut procente serioase pe piețele financiare. În medie peste 20% în primele trei zile bancare. Aproape toate țările europene la mod declarativ, cele mai multe chiar și în realitate, au întrerupt relațiile diplomatice și economice cu Rusia și Bielorusia (la invazie a participat și armata belarusă).

    Amenințările de-o parte și de alta persistă și azi, chiar dacă s-au diminuat în agresivitate și periodicitate. În schimb războiul s-a prelins la nivel mondial într-o instabilitate politică. Să nu-mi spună mie cineva că rețelele sociale n-au avut impact și în SUA (Trump), Anglia (Brexit), Italia (Salvini și în parte Meloni), Germania (Luke, Meuthen) și chiar Franța (Le Pen). Nu mai vorbesc de țările mai mici precum cele din Benelux. În estul Europei opinie separată face regimul dictatorial de la Budapesta și, mai nou, cel dezvoltat recent în Slovacia.

    În România s-a tradus acest impact prin anularea și amânarea alegerilor prezidențiale. Din păcate inerția nu permite o resetare pe principii valorice și morale a politicii acestui neam ceea ce face ca poporul, în cerbicia sa, să dorească o schimbare cu orice preț. Acest „cu orice preț” poate însemna pentru viitorul României un handicap major, greu recuperabil, poate chiar irecuperabil. Dintr-o țară stabilă am putea deveni în scurt timp o țară nefrecventabilă. Nu mă refer aici la turism. Mă refer la sancțiunile care se vor abate asupra noastră și care vor duce implacabil către dezastru și, mai apoi, la transformarea patriei într-un colhoz.

    Nu vreau să închei fără să vă aduc aminte că pe 16 februarie se împlinește un an de când s-a sacrificat pe crucea libertății juristul Alexei Anatolievici Navalnîi. Un rus adevărat.

    Opriți războiul!