Pauză competițională în Superligă

    Etapa a șaisprezecea a fost o etapă a marilor surprize dar n-am să rămân foarte mult timp concentrat asupra ei deoarece aș dori să fac un prim bilanț al campionatului și, totodată, să trec în revistă acțiunile reprezentativelor românești din această perioadă. „U” - Metaloglobus 3-1 într-un meci fără simulări, văicăreli și justificări și după care vă propun să urmărim cariera arbitrului Răzvan Negara; Farul - Botoșani 2-0 cu Vînă în vână; Petrolul - Oțelul 0-0 fără puls; Dinamo - Miercurea Ciuc 4-0 merituos; Rapid - Argeș 2-0 norocos, ca de obicei; Slobozia - CFR 0-1 jenant; Craiova - UTA 1-2 sârba-n căruță și demisia lui Rădoi; Sibiu - FCSB 3-3 care mai de care.

    În cele 16 etape de până acum doar patru echipe nu au câte 8 jocuri jucate acasă și tot atâtea în deplasare. Craiova și Miercurea Ciuc au 9 meciuri jucate pe teren propriu iar FCSB și Argeșul au 9 deplasări. Asta face ca bilanțul pe care vi-l propun să fie o radiografie cât mai apropiată de realitate.

    La capitolul victorii conduce Rapidul cu zece, iar Metaloglobus cu una închide clasamentul; la meciuri egale excelează UTA, CFR și Miercurea Ciuc cu câte șapte, cele mai pragmatice fiind Argeșul și Slobozia cu doar trei cazuri. La înfrângeri din nou Rapid cu una singură și Metaloglobus cu unsprezece dețin polurile clasamentului.

    În ceea ce privește numărul golurilor marcate din nou Rapidul este lider cu 29 de reușite, la capătul celălalt aflându-se Petrolul care a înscris doar de 10 ori. Rapid se poate lăuda și cu cele mai puține goluri primite, 12, în contradicție cu cele 33 încasate de Miercurea Ciuc și Metaloglobus. Automat Rapidul are și cel mai mare golaveraj, +17, cea mai îngrijorată echipă de la acest aspect fiind Metaloglobus cu -20.

    Sub aspectul statisticii descrise mai sus Rapidul, chiar dacă în turul campionatului nu a fost niciodată pe locul întâi, a dominat acest campionat la toate capitolele definitorii. Sper că nu voi fi considerat părtinitor prin faptul că sunt rapidist declarat.

    Să trecem la capitolul cu care v-am amenințat în debutul acestei Caricaturi. Echipele care reprezintă fotbalul românesc în competițiile pe națiuni:

    Naționala României Echipa aflată sub conducerea celui mai bun antrenor român de până acum (să mă ierte Emerich Jenei, fie-i țărâna ușoară, și Ștefan Kovacs, plecat dintre noi acum 30 de ani, că l-am preferat pe Mircea Lucescu în acest top subiectiv, emoțional) se află la sfârșitul unei campanii care se poate termina foarte bine (locul întâi îl putem obține doar dacă câștigăm ambele partide și, în același timp, Austria pierde ultimele două jocuri, indiferent de restul rezultatelor), bine (locul doi, pentru siguranța căruia ne sunt suficiente victoriile în cele două jocuri, dar și alte combinații în care este imperioasă victoria din Bosnia) sau rău dar cu speranța unei primăveri reparatorii.

    Jocuri: Bosnia - România, sâmbătă 15 noiembrie, ora 21,45 la Zenica; România - San Marino, marți 18 noiembrie, ora 21,45 la Ploiești.

    Sub 21 de ani Costin Curelea se află în fața unui examenn greu. Cele două partide care îl așteaptă fiind definitorii în ceea ce privește prezența noastră la Euro 2027. Să nu uităm că cele 7 puncte din trei meciuri au fost obținute cu cele mai slab cotate formații din grupe (San Marino, Cipru și Kosovo), iar egalul de pe teren propriu cu balcanicii nu ne onorează, ba chiar ne încurcă. Acum trebuie să obținem cel puțin două victorii și un meci egal din disputele cu Finlanda și Spania pentru a ne gândi la o calificare pentru turneul final ce va avea loc în Albania și Serbia.

    Jocuri: Finlanda - România, astăzi 14 noiembrie, ora 17 la Turku; România - Spania, marți 18 noiembrie, ora 19 la Sibiu.

    Sub 20 de ani Aici îl avem pe Adrian Iencsi în postura de selecționer. Faptul că în competiția pe care o dispută nu avem un trofeu la final nu înseamnă că nu ne dorim o comportare cât mai bună în Liga Elitelor rezervată acestei vârste. Competiția este cam dezlânată, Italia având disputat până acum un singur joc pe când altele au câte patru jocuri în cont. Noi avem două, ambele în compania Cehiei (egal și înfrângere la scor). Dovadă a neseriozității cu care este tratată competiția este și faptul că Germania ne cheamă în Spania pentru a juca meciul lor în care sunt considerate gazde.

    Jocuri: Germania - România, astăzi, 14 noiembrie, ora 16 la Oliva Nova (Spania); Portugalia - România, luni 17 noiembrie, ora 19,30 la Évora.

    Sub 19 ani Adrian Dulcea trebuie să gestioneze atent primul tur de calificare pentru Europeanul de anul viitor din Țara Galilor. Avem avantajul că grupa din care facem parte joacă toate meciurile în România și ar fi păcat să nu obținem unul din primele două locuri, în principal primul, care ne duc în următorul tur de calificare ce va avea loc în martie - iunie anul viitor.

    Am  văzut jocul dintre România și Andorra și sunt profund dezamăgit. Cu un lot în care nu există nici un jucător de la Farul, Rapid, Dinamo sau alte echipe cu forță în centrele de juniori și copii e greu pentru Dulcea să spui că este un bun selecționer. Unii dintre jucători nici nu știu să stea în ghete, noroc că adversarii au fost desculți. Despre știința jocului de fotbal ce să mai spun? O fi antrenor bunicel dar selecționer este praf. Cu trei jucători de la FCSB care nu au adunat nici măcar 90 de minute în total în Superligă și cu singurul Bodo (Miercurea Ciuc) care joacă regulat în primul eșalon, restul fiind adunați de prin Liga a II-a și din străinătate, nu-i văd bine în meciul de azi și în cel de marți. Sper să mă înșel.

    Jocuri: România - Andorra, s-a disputat miercuri la Voluntari, scor 4-1; România - Finlanda, astăzi 14 noiembrie, ora 16 la Voluntari; România - Islanda, marți 18 noiembrie, ora 16 la Chiajna.

    Naționala feminină Doarece reprezentativele sub 15-18 ani nu au activitate în această perioadă ne-am gândit să ne aruncăm o privire și peste naționala feminină a României. Parcursul fetelor pentru a accede la Campionatul mondial din 2027 este lung și anevoios. Asta pentru că până acum nu au obținut rezultate care să le plaseze în primele două grupe valorice, ceea ce reprezintă un impediment pentru naționala la cârma căreia se află un italian, Massimo Pedrazzini. Probabil că meciurile din grupă, cele cu Cipru și Moldova de la începutul anului viitor, nu ne vor ridica probleme, dar mai departe urmează cel puțin trei jocuri de baraj cu echipe din grupele superioare valoric (competiția se desfășoară pe principiul Ligii Națiunilor de la băieți).

    S-a jucat și un joc de verificare, cu Ucraina, echipă aflată în grupa a doua valorică, scorul final, 1-1, dându-ne speranțe.

    Opriți războiul!  

Concert vocal-simfonic: „Masa de recviem” de Giuseppe Verdi

    Mai țineți minte seara de 6 aprilie 2023? Câtă emoție am strâns atunci când bagheta magică a lui Franz Lamprecht ne-a subjugat simțurile și împreună cu cvartetul de voci Egyed-Veress-Pataki-Huțanu ne-a transpus în plin sfârșit de secol al XIX-lea, pe scena Teatro alla Scala din Milano când a avut loc premiera compoziției „Messa da requiem” (Masa de recviem) a lui Verdi, compusă la aniversarea lui Alessandro Manzoni. Pe atunci, mai precis cu două zile înainte, am redat pe aceste pagini biografia imensului compozitor italian Giuseppe Verdi și am explicitat ce este acela un recviem.

    Am adus aminte despre acea seară tocmai pentru că Filarmonica Dinu Lipatti din Satu Mare recidivează. Adică joi, de la ora 19 (abonament nr. 13), la prețul unic de 42 de lei, pe scena din spatele clădirii Restaurantului Dacia, se va reproduce acest eveniment, de data asta sub bagheta dirijorului italian David Crescenzi, muzician stabilit în România. Partea vocală este asigurată de Corul Filarmonicii de Stat din Târgu Mureș.

 

     Invitații de seamă ai acestei seri sunt soprana americană Melody Moore (pentru prima dată prezentă pe scena sătmăreană), mezzosoprana ucraineană Liza Kadelnik (de asemenea pentru prima oară în municipiul nostru) și, din Cluj, mai cunoscuții publicului meloman indigen, clujenii Adorján Pataki (tenor) și Kopeczi Sándor (bas).

  David Crescenzi

    Nume devenit familiar melomanilor români în ultimul deceniu, pianistul si dirijorul italian desfășoară o apreciată activitate în care s-a apropiat în special de spectacolele de operă, fiind constant invitat să conducă muzical montări ale unor titluri importante pe scenele noastre lirice.

 

    Născut în patria muzicii, Italia, a urmat cursurile Conservatorului din Pesaro, specializându-se ulterior în dirijat de orchestră, pian, dirijat coral și muzical coral, numărându-se inclusiv printre auditorii cursurilor “Pomeriggi musicali” din Milano susținute de profesorul Gustav Kuhnn.

    Devenit asistent al acestuia și al lui Alessio Vlad, David Crescenzi s-a consacrat mai intâi ca pianist acompaniator si dirijor in diferite teatre si festivaluri precum Teatrul Operei din Cairo (unde a dirijat “Bărbierul din Sevilla” de G. Rossini, “Elixirul dragostei” de G. Donizetti, “Tosca” de G. Puccini, “Bal mascat”, “Aida” si “Rigoletto” de G. Verdi), Teatrul Carlo Felice din Genova sau Teatrul San Carlo din Napoli.

    La scurt timp dupa aceste prezențe, începe lunga colaborare cu Opera Naționala Română din Timisoara, unde devine dirijor permanent invitat si unde iși lărgeste repertoriul abordat ce cuprinde astăzi titluri de referință ale literaturii de specialitate, apartinând unei palete variate de compozitori, de la Mozart la Bizet, și de la Donizetti la Verdi sau Puccini.

    Stabilit  între timp in țara noastră, Crescenzi are colaborări și cu operele din București, Cluj si Iași unde dirijeaza partituri ale unor titluri de referință ale repertoriului. Activitatea sa continuă însă și pe plan internațional, fiind numit de curând director artistic si dirijor principal al Operei din Cairo.

    În afara repertoriului liric, dirijorul s-a afirmat si în cel vocal-simfonic si simfonic, aflându-se la pupitrul unor ansambluri de prestigiu atât din Italia cât și din România și nu numai.

    Opriți războiul! 

 

 

„Cu căciulile pe frunte...

    Ion Hagiu, un învățător din satul Zăbala, județul Covasna, a compus balada românului demn pe baza unor versuri a căror vechime se pierde în negura vremurilor. Le-a mai peticit pe ici pe colo după care a luat chitara fiului său Dan, plecat la oaste, și a pus pe note îndemnul la suveranitate și independență care răzbate din tonalitatea și înălțimea mesajului. Vocea sa blândă dar fermă, povățuitoare dar fără tăgadă, a ajuns și la urechile mele la unele din manifestările Cenaclului Flacăra, oblăduit de Adrian Păunescu prin anii șaptezeci-optzeci.

    Vă îndemn ca atunci când aveți puțin timp liber să vă rememorați muzica și versurile acestui mesaj social-politic. Pentru aceasta nu trebuie decât să tastați „Căciulile” și „Ion Hagiu” și vă apar pe ecran câteva interpretări ale acestuia pe de o parte și versurile pe de altă parte.

    Știți ce mi-am dat seama? Aceste versuri pot înlocui oricând articolul cu numărul unu din Constituția României. Pentru a-mi da sau nu dreptate vă rog să comparați textul baladei „Căciulile” cu textul de mai jos, copiat mot à mot din ceaslovul românilor:

„Art. 1 – Statul român

(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.

(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.

(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.

(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.”

 

    Vedeți vreo deosebire? Doar că se folosesc alte cuvinte. Mai precis la alineatul unu în loc de „național” se spune „taică-meu”, în loc de „suveran” se spune „căciulă”, în loc de independent se grăiește „îi a mea și nu-i a ta”, în loc de „unitar” marcăm „de la moși și strămoși” și în loc de „indivizibil” cuvântă „arcul carpat”. În ceea ce privește alineatul doi acolo termenul „republică” este înlocuit cu „primărie”.

    Alineatele trei și patru ale cărții de căpătâi sunt pe îndelete și pe înțelesul tuturor explicate în cele cinci strofe născocite de poporul român. Acestea resping căciulirea, nedreptatea, mojicia, intruziunea și unicitatea. Doar despre idealurile Revoluției din decembrie 1989 nu spune nimic. Asta nu doar pentru că spațiul temporal era distonant ci și pentru că, la vremea respectivă, idealul impus era „un socialism cu față umană”.

    În ceea ce privește ultimul alineat am mari temeri că acesta nu este respectat tocmai de cei cărora li s-a dat în grijă acest lucru. Cât timp blana oilor este țesălată de politicieni, scărmănată de legiuitori și jupuită de judecători nu putem spune că ne-am putea croi o haină care să fie și călduroasă, și aspectuoasă, dar și armonioasă pe trupul nostru, al românilor.

    Opriți războiul!

 

P.S. ...stăm de strajă ca un munte”

În fotbal nu toamna se culeg roadele

     Dacă aș fi malițios aș pretinde că Rapid este „campioana de toamnă” (titlu informal) și nu Botoșaniul. Mi-aș putea baza afirmația pe faptul că la sfârșitul campionatului primul criteriu de departajare în caz de egalitate de puncte este meciurile directe, adică după ce au disputat toate echipele toate meciurile golaverajul devine doar al doilea criteriu de departajare. Pe baza acestei logici și la terminarea turului a jucat fiecare cu fiecare, de data asta o singură manșă, așa că ar trebui luată în considerare victoria Rapidului din meciul direct. Pentru a fi meticulos până la capăt, pe același principiu ar trebui ca Farul să ocupe locul șase și nu Oțelul.

    N-am putut să încep această Caricatura fără să vă readuc aminte că sunt rapidist. Rapidist, rapidist, dar nu și părtinitor în comentariu. Așa că respect regulamentul și accept starea de fapt, adică admir și eu coroana de frunze stacojii de pe fruntea oștenilor lui Leo Grozavu. Mulți compară această situație cu cea de anul trecut când coroana poposea pe beretele studențești din Cluj. Nici eu nu cred într-un retur pozitiv al moldovenilor. În plămada lor nu s-a frământat și truda, iar automulțumirea le va juca feste.

    Etapa ce s-a încheiat a adus câteva lămuriri la numeroasele nedumeriri de peste vară și acest început de toamnă. Da, FCSB-ul arată o revenire, dar reîncep perioadele cu două jocuri pe săptămână și s-ar putea ivi din nou sincope. Da, CFR-ul este o echipă debusolată, dar venirea unui nou mecanic de locomotiva (Pancu) ar putea readuce garnitura feroviară de pe linia moartă până în lupta pentru locul șapte-opt. Da, Craiova are un lot de campioană dar are și năravuri specific oltenești. Da, Rapidul este o echipă norocoasă dar periodic, adică atunci când apar poticniri, se iscă și gâlcevi. Avem în Superligă șase echipe care joacă meciurile considerate acasă pe alte stadioane. Vi se pare normal? Trei dintre ele sunt foste campioane (Dinamo, FC Argeș și Farul) iar una este chiar campioana ultimelor două ediții. La ele se mai adaugă două nou promovate.

    În ultima etapă a turului s-au înscris doar 19 goluri (10 de către gazde) iar numărul de victorii a fost egal împărțit între amfitrioni și musafiri, câte trei: Dinamo - CFR 2-1 cu covrigii în coadă; Slobozia - Argeș 0-1 banal; „U” - FCSB 0-2 în trend; UTA - Metaloglobus 2-0 doar în repriza secundă; Sibiu - Galați 1-3 când „boy”-i nu trag (scuzați licența!); Craiova - Rapid 2-2 mi-a inspirat editorialul „Teza despre arbitraj”; Constanța - Miercurea Ciuc 3-0 pe un val cu sens unic; Petrolul - Botoșani 0-0 pentru toți!

    Să începem returul! Nu putem spune că nu am avut meciuri spectaculoase până acum. Prin vară chiar au fost multe și frumoase goluri. După ce-a picat frunza din codru s-au mai rărit reușitele. Bine că nu și frumusețea lor a avut de suferit. Să privim cu încredere spre viitor.

    Rapid - Argeș (sâmbătă, ora 20,30) Derbiul etapei. Interesant cum o nou promovată a reușit să-și păstreze echilibrul pe parcursul turului și să acceseze a cincea poziție. Și nu oricum, ci cu brio, având cinci puncte avans față de următoarea clasată. Despre Rapid nu pot să spun decât că mă aștept oricând la un rezultat negativ. Sper să fie singular. Hai Rapid!

    Farul - Botoșani (vineri, ora 20,30) Acum egalul nu mai mulțumește pe toată lumea motiv pentru care liderul va trebui să depună eforturi suplimentare pentru a obține măcar un punct. Gazdele nu mai au un adversar debusolat în față așa încât mă aștept să arboreze flamura de conflict;

    Craiova - UTA (duminică. ora 17,30) La prima vedere oltenii nu ar trebui să-și facă probleme la acest meci. Totuși dacă se gândesc prea mult la acel 3-3 din tur după ce au condus cu 3-0, s-ar putea să li se îmbârlige picioarele. Sper că dacă nu bătură Rapidul din Bucale să-l bată pe cel de la Viana;

    Dinamo - Miecurea Ciuc (sâmbătă, ora 17,30) Nimeni nu se așteaptă la surprize la acest meci. Nimeni în afară de Ilyes și ciucanii lui. Poate și câțiva olteni, rapidiști sau insensibili la patrupede;

    Petrolul - Oțelul (sâmbătă, ora 14,30) Nu cred că Oțelul își va putea păstra poziția din clasament, de fapt nici nu o merită după cum v-am explicat în preambul. Asta nu înseamnă că nu i-ar putea învinge pe prahoveni, dar nu le-a hi lesne...

    Slobozia - CFR (duminică, ora 14,30) Nu știu ce mă face să cred că ialomițenii nu prea au șanse să evite o înfrângere. Nici diferența de goluri n-o să le placă;

    Sibiu - FCSB (duminică, ora 20,30) Dacă echipa din Ardeal vrea să arate respect lui Măldărășanu acum este momentul. Mai ales că oaspeții au din nou grija Ligii Europa. Tare aș dori ca la ora meciului bucureștenii din Berceni să fi venit cu un rezultat mare de la Basel;

    „U” - Metaloglobus (vineri, ora 18) Cenușăreasa etapei. Meciul de deschidere al returului aduce față în față o echipă cu campanie europeană de vară și o nou promovată. În plină toamnă cântă cam pe aceeași creangă. O creangă firavă, cam de pe la poalele frunzișului.

    Opriți războiul! 

     

     

Clasicismul vienez și cantata poloneză pe scena filarmonicii

     Sătmărenii sunt din nou răsfățați cu muzica de calitate. Joi și duminică nu este indicat să ratați două manifestări culturale de colecție. Pentru joi, 6 noiembrie de la ora 19, cei ce îndrăgesc muzica simfonică sunt invitați la un concert de excepție susținut de Orchestra Filarmonicii de Stat „Dinu Lipatti” la al cărei pupitru se va afla maestrul olandez Julien Suilen, reputatul dirijor fiind, se pare, din ce în ce mai îndrăgostit de Satu Mare, anul acesta fiind pentru a doua oară în municipiul nostru. În cadrul concertului vom avea onoarea să facem cunoștință și cu apreciatul cornist român Ionuț Podgoreanu.

    Programul serii de joi, pentru care sunt valabile abonamentele cu nr. 11 și biletele procurate de la casierie, este variat și expresiv. Uvertura „Coriolan” compusă de Ludwig van Beethoven pentru tragedia cu același nume a lui Heinrich Joseph von Collin ne vor transporta din atmosfera de salon din foaier la cea de concert din sala de spectacol. Mai apoi, invitatul serii, Ionuț Podgoreanu ne va acapara întreaga atenție interpretând „Concertul pentru 2 corni” în mi bemol major al alui Antonio Rosetti. Din moment ce avem un singur invitat special cred că vom asculta o adaptare sau, cine știe?, vom putea avea surpriza ca al doilea corn să fie cel al lui Claudiu Pitic.

    Partea a doua a concertului este rezervată „Simfoniei nr. 36 Linz” în do major a lui Wolfgang Amadeus Mozart, o simfonie compusă în doar patru zile pentru a fi interpretată la iminenta prezență a familiei Mozart în Linz pentru un concert. Mai apoi simfonia „Drumul spre Linz” a fost interpretată și la Viena. Din păcate partitura autografă a compoziției s-a pierdut.

    Duminică, 9 noiembrie de la ora 19, ne așteaptă în sala Filarmonicii Dinu Lipatti o interesantă și sper fascinantă manifestare culturală, mai precis corală. Este vorba despre „Cercul studențesc artistic și științific de dirijat coral din cadrul Facultății de Muzică a Universității din Rzeszów - Polonia” care împreună cu „Orchestra ArtEnsemble Resovia” ne vor interpreta vocal-instrumental câteva pasaje din compoziția „Metamorfoze” a polonezului Dominik Lasota, compoziție inspirată din opera antică „Ovidiu”. Pentru acest spectacol sunt valabile abonamentele cu nr. 12.

 Ionuț Podgoreanu 

    A fost prim cornist al orchestrei Gustav Mahler condusă de Pierre Boulez, Claudio Abaddo și Ivan Fischer. A cântat apoi pe postul de solo cornist în cadrul orchestrelor “Münchener Kammerorchester” și “Haydn Orchestra” din Bolzano, activând  în prezent pe această pozitie în cadrul orchestrei “Gran Teatre del Liceu” din Barcelona, unde este angajat din 2006. Predă cornul la Conservatorul de Muzică “Liceo” din Barcelona din 2014, susținând frecvent cursuri de măiestrie în mai multe țări europene.

    Ionuț Podgoreanu s-a născut in 1983 la Ploiești. A început studiul cornului la 11 ani împreuna cu profesorul Liviu Săvuță.  S-a mutat apoi la București unde a continuat studiile la Universitatea Națională de Muzică din București, sub îndrumarea profesorului Nicolae Lipoczi. Mai târziu s-a specializat la Universitatea “Mozarteum” din Salzburg sub îndrumarea profesorului Hansjoerg Angerer, cu care a continuat absolvind masteratul în 2011. Alte cursuri de specializare pe care le-a urmat sunt cele cu renumiții corniști Stefan Dohr, Radek Baborák, Allesio Allegrini și alții.

    Cornistul ploieștean Ionuț Podgoreanu este laureat cu premiul I al unor importante concursuri naționale si internaționale de interpretare precum “Jeunese Musicales” și “Yamaha” din România, “Telfs” din Austria, “Audi Mozart” si “Domenico Ceccarossi” din Italia.

    Ionuț Podgoreanu a cântat în orașe din întreaga lume, începând cu Europa în țări precum România, Austria, Germania, Spania, Anglia etc, în Asia (Japonia, Singapore, China) și în Statele Unite ale Americii.

     De-a lungul carierei a colaborat cu numeroase orchestre de prestigiu, printre care Filarmonica din Berlin, Teatro alla Scala, Filarmonica din München, Orchestra Națională a Franței, Mahler Chamber Orchestra, Philharmonia Orchestra din Londra, Malaysian Philharmonic, Filarmonica din Bergen, Orchestra MusicAeterna și KBS Symphony Orchestra din Seoul, sub bagheta unor dirijori de renume: Gustavo Dudamel, Daniel Harding, Teodor Currentzis, Simone Young, Cristian Măcelaru, Fabio Luisi, Myung-Whun Chung, între alții.

    Pe lângă activitatea orchestrală, este membru al Romanian Chamber Orchestra, fondator al ansamblului Mioritique și dirijor principal al Academiei orchestrale Simfonics din Barcelona.

Clubul Artistic și Științific Studențesc de Dirijat Coral

Facultatea de Muzică, Universitatea din Rzeszów

      Activitățile Clubului au început în 2016. Organizația universitară a fost înființată la Facultatea de Muzică a Universității din Rzeszów și în prezent funcționează la Institutul de Muzică al Universității din Rzeszów.

   Activitățile studenților au fost foarte dinamice încă din primele luni. Sub conducerea și supravegherea Dr. Anna Marek-Kamińska, au organizat conferința academică „Dirijorul și provocările competiției”. Au înregistrat albumul „Cherubin” al compozitorului din Rzeszów, Părintele Cherubin Pająk. Acest album inovator este prima colecție de compoziții ale Părintelui Cherubin. Piesele înregistrate pe album sunt adesea premiere.

     Grupul de studenți a organizat ateliere practice precum „Înțelegerea mass-media”, unde au putut învăța toate secretele exprimării media în vorbire și scriere.

    Studenții acestei organizații participă frecvent la concerte, întâlniri cu dirijori și ateliere pentru dirijori. Merită menționat faptul că studenta Magdalena Bukała (sub conducerea Dr. Anna Marek-Kamińska) a fost recunoscută și premiată în cadrul Confruntării Tinerilor Dirijori de Cor de la Universitatea din Warmia și Mazury din Olsztyn.

    Scopul Clubului de Dirijare Corală Artistico-Științifică Studențească de la Institutul de Muzică al Universității din Rzeszów este de a promova Universitatea în Polonia și în străinătate, de a desfășura activități artistice și științifice, de a promova arta corală și vocal-instrumentală și de a organiza concerte, conferințe, întâlniri și evenimente muzicale. Responsabilitățile includ, de asemenea, promovarea muzicii contemporane în rândul studenților și locuitorilor din Rzeszów, dobândirea și dezvoltarea cunoștințelor despre arta muzicală în sensul cel mai larg și promovarea artelor și realizărilor studenților Institutului de Muzică, atât în ​​cadrul Universității, cât și în afara acestuia.

    Cel mai recent proiect al Cercului a fost publicația „Chóry Rzeszowa”, care încearcă să adune informații despre activitățile corurilor din Rzeszów într-un singur loc. De asemenea, a prezentat dirijori și munca lor artistică, precum și trei festivaluri corale internaționale, care reprezintă o platformă extrem de importantă pentru promovarea muzicii corale în regiunea Podkarpacie la nivel mondial.

    Clubul studențesc are și propriul consiliu de administrație. Președinta actuală este studenta Edyta Kotula. Membrii clubului sunt studenți din toți anii specializați în muzică.

    Opriți războiul! 

 

 

Teze despre arbitraj

     Este adevărat că de vreo 25 de ani n-am mai oficiat la vreun meci de fotbal decât așa, ocazional și de divertisment. Totuși, cei 7 ani de fotbal, 21 de ani de arbitraj și 2 ani de observator oficial îmi permit să fac o succintă analiză a sistemului de arbitraj modern, în comparație cu cel clasic. Subiectul este la modă acum când, prin Istvan Kovacs, arbitrajul sătmărean atinge cele mai înalte culmi posibile (probabil va fi declarat cel mai bun arbitru activ de pe planetă), iar discuțiile despre sistemele, metodele, acuratețea și curățenia din arbitraj sunt mai atent studiate în presa vremii.

    În general evoluția sistemului de arbitraj a fost benefică dezvoltării fotbalului. Nu pot vorbi decât de activitatea din ultimii 55 de ani chiar dacă am studiat și evoluția arbitrajului din perioada de pionerat al fotbalului. Puține sunt deciziile International Board-ului (singura organizație de pe planetă care are drept de modificare a legilor jocului de fotbal) care s-au dovedit în timp greșite și au fost abandonate. Ca și sistemele de joc care în trecut aveau cinci atacanți și s-a ajuns astăzi chiar și la cinci fundași, arbitrajul a trecut prin diferite faze ale dezvoltării sale, cele mai multe schimbări datorându-se modificării legilor jocului.

    Printre modificările mai importante din perioada luată în considerare ar fi introducerea cartonașelor (CM din Mexic, 1970), introducerea posibilității schimbării jucătorilor de pe teren (inițial niciunul, apoi doi, mai târziu trei, după pandemie cinci și chiar șase la unele competiții sistem eliminatoriu), specializarea pe arbitri și arbitri asistenți (înainte un arbitru putea fi delegat atât la linie cât și la centru), apariția și dispariția arbitrilor de poartă, apariția celui de-al patrulea arbitru și, bineînțeles, VAR-ul (videoarbitrajul).

    În afara regulamentului dat de legile jocului, periodic se dau tot felul de indicații dspre modul cum pot fi interpretate aceste legi. Unele se bat chiar cap în cap. Se contrazic reciproc. Bunăoară, acum vreo 15 ani, s-a interpretat ca fault sancționabil cu cartonaș roșu orice intervenție asupra unui adversar fără șanse de a juca mingea. N-a ținut chestia asta decât un an sau doi. Astăzi dimpotrivă, sub umbrela deschisă de unii precum că fotbalul este un sport de contact, se permit  mai cu hăis, mai cu cea, diferite brutalități pentru care nu este necesară întreruperea jocului. Nu prea îmi place această direcție în care se îndreaptă fotbalul dar părerea mea nu contează.

    Nu sunt de acord nici cu teza că dacă arbitrul asistent a arătat ofsaid și videoarbitrajul a dovedit contrariul este o greșeală de arbitraj sau dacă un arbitru a validat un gol și VAR-ul a demonstrat că s-a comis o infracțiune reprezintă de asemenea o greșeală de arbitraj. Greșelile de arbitraj sunt atunci când nici asistenții, nici arbitri și nici videoarbitrajul nu detectează o greșeală cu toate că aceasta a fost comisă.

    O echipă de arbitraj este compusă din arbitru, arbitrii asistenți, al patrulea arbitru, VAR și AVAR (asistent VAR). Observatorul de arbitri nu face parte din echipă, el neputând să ia decizii pe teren în timpul disputării jocului. După cum vedeți ei reprezintă o echipă și trebuie tratați ca atare, nu individual. Este de la sine înțeles că un om nu le poate vedea pe toate, dar o echipă se poate apropia de ideal. De aceea arbitri și asistenții sunt sfătuiți ca atunci când nu sunt siguri pe o decizie să lase jocul să curgă urmând ca ulterior, prin consultanță audio și dacă este necesar și video, să revină sau nu asupra primei decizii. De aceea nu trebuie catalogate ca greșeli de arbitraj fazele incriminate. „Echipa” trebuie să ajungă la decizia corectă. Doar dacă „echipa” nu a luat decizia corectă aceasta poate fi blamată în frunte cu arbitrul.

    Pe final aș vrea să revin asupra creșterii nivelului de brutalitate din fotbal. Această concepție se regăsește și în viața de zi cu zi. Ba chiar cred că este o consecință a relațiilor sociale de colegialitate și de subordonare din cotidianul prezent. Din acea vorbă care mie mi-e complet dezagreabilă: „hoțul neprins e negustor cinstit”. Astăzi este și mai rău. Expresia a devenit „hoțul nedovedit e negustor cinstit”. Pe deasupra au mai fost născocite și greșelile procedurale, greșeli pe baza cărora cu toate că toată lumea știe și e convinsă că hoțul e hoț, el rămâne negustor cinstit. Asemenea legi numai oamenii necinstiți le pot inventa!

    Opriți războiul!