Iosif Ţiproc

Nu avea pană. Dar avea creion. Nu mânuia cu dexteritate epitetul, dar lectura textelor lui te izbăvea. Simplă şi directă, pagina lui transmitea necontorsionată atmosfera omului obişnuit, a faptului cotidian. Calitatea ţăranului de pe prispă îl impresiona mai abitir decât anvergura birăului. Bătrânul, trecut atât prin viscol şi nevoi cât şi prin poieni şi nunţi, avea mai multe să-i spună decât un directoraş ascuns în spatele unui maldăr de dosare (ne)rezolvate. Miuţa încinsă pe maidanul de la capătul satului îl atrăgea mai mult decât stadioanele împopoţonate cu brâu de reclame de pe sticla din faţa fotoliului.
A creionat, în drumurile sale, toate cătunele judeţului. A transmis aproapelui său, ţie cititorule, toate şerpuirile cărărilor pe care le-a bătut. Aşa cum le-a călcat. Aşa cum le-a înţeles. Fără patimă şi senzaţional. Fără îndulciri sau interes.
Ultima copertă. Privesc intens ultima lui copertă şi mă întreb dacă nu ştia. Acolo, în subconştientul lui era rămasul lui bun. Era testamentul lui scris pe filele de sub ultima copertă: "Dumbrava Mică este satul natal al părinţilor mei, acolo unde şi eu mă voi retrage după ce voi obosi să bat satele judeţului în lung şi în lat." Printre fraze şi idei pătrundem şi în năzuinţele sale de după. Vedem cum "masa festivă" şi-ar dori-o la tarabele lui Gabor Pali din Livada, nu departe de poarta de fier a bisericuţei făcută de Ovidiu şi Nicolae Aciu din Botiz. Pe fundal se aud siluetele melodice ale corului din Botiz.
Rămas bun!

Febra UCL

După logica rece a lucrurilor echipele din Liga Campionilor ar fi normal să aibă rezultate supărătoare în campionatele proprii abia după jocurile din competiţia supremă a cluburilor, motivate de oboseală, drumuri lungi, euforia succesului sau, din contră, de amărăciunea nereuşitei. Se pare că nu e chiar aşa. Ca dovadă stau rezultatele oficiale obţinute de cele 32 de echipe prezente la startul Ligii Campionilor în acest sfârşit de săptămână. Din cele 96 de puncte posibile favoritele au acumulat doar 52 de puncte, adică 54%.
Printre cele care, cu gândul la intensitatea jocurilor din LC, au tratat neatent competiţia internă sunt şi câteva echipe ale căror rezultate sunt demne de a fi catalogate ca surprize cu cântec. Cântecul nu este neaparat cel dat de acordurile imnului Ligii Campionilor, ci are posibile fine dezacorduri rezultate din implicarea mafiei pariurilor. Chestia cu hoţul neprins e negustor cinstit în lumea moralităţii nu prea are acoperire. Să sperăm că replica ulciorul nu merge de multe ori la apă să se aplice şi aici.
Aşadar marile lovituri în aria pariurilor s-au dat la Barcelona (înfrângere a campionilor acasă cu o nou promovată), Liverpool (MU conducea cu 3-1 în minutul 91 şi Everton a egalat), Cagliari (5-1 cu Roma), Cesena (doar 2-0 cu Milan) şi Kiev (arhinecunoscuta Obolon din capitala Ucrainei a trecut cu 1-0 de Şahtiorul lui Mircea Lucescu). Au mai pierdut în deplasare, Shalke 04 la Zuzenhausen (pe franceză Sinsheim, puţini ştiu că este localitatea de domiciliu a echipei Hoffenheim), Benfica la Guimaraes în faţa Vitoriei (nu Lipan), Braga la Porto şi, bineînţeles, CFR la Rapid.
Nu au reuşit să iasă învingătoare în faţa propriilor suporteri Bayern Munchen, Kobenhavn şi cele trei reprezentante ale hexagonului: Marseille, Auxerre şi Lyon. Din deplasări s-au întors cu câte un punctuleţ în desagă Bremen (tocmai la Munchen), Tottenham, Hapoel Tel Aviv şi adversara noastră Basel (2-2 la Berna cu Young Boys).
Steaua cu toate că nu va asculta "imnul" a făcut prostii. Mai exact prostia prostiilor.
Pe vineri.

Dezamorsate

La derbiuri mă refer. După tragerea la sorţi a ţintarului ediţiei 2010-2011 a Ligii I la fotbal, etapa a şaptea părea una dintre cele mai interesante etape. Asta pentru că Steaua betonată de Piţurcă ar fi mers la Urziceniul lui MM Stoica, derbiul vişiniu din Giuleşti ar fi trebuit să aducă două echipe din Big Four, iar floarea Olteniei şi-ar da întâlnire lângă Poarta Sărutului. Uite că nu-i aşa. La Urziceni se joacă total dezechilibrat (evit să spun în familie), Rapidul şi CFR-ul ocupă doar locurile 5, respectiv 10, iar Masa Tăcerii ar putea bântui sub Coloana Infinitului prin neprogramarea jocului (ştire în care nu prea am mare încredere deoarece beneficiare nu-s nici Steaua, nici Dinamo şi nici CFR-ul, iar Craiova nu are prea mulţi susţinători în "comiţii").
Par totuşi interesante jocurile de la Braşov, Vaslui şi Tg. Mureş unde se deplasează ocupantele locurilor 2 (Dinamo), 3 (Oţelul) şi 4 (Gaz Metan) care trebuie să demonstreze că nu întâmplător s-au cocoţat pe metereze. Cred că cel mai greu le va fi bucureştenilor pentru că în Moldova se joacă tontoroiu pe Porumboiu, iar în Ardeal penultima clasată nu s-a adaptat la jocul ielelor.
Ar mai rămâne doar stadionale pe care galeriile oaspeţilor vor fi mai numeroase decât cele ale gazdelor: în Regie (unde apar cetăţenii comunei,) la Ploieşti (fruncea lui Iancu de Timişoara) şi undeva în Ardeal (unde TR-iştii clujeni fac pe gazdele în faţa fraţilor Moraes & company).
Parcă totuşi în Giuleşti se dă tonul la spectacol. Şi asta nu pentru că eu sunt rapidist şi giuleştenii sunt printre cei mai civilizaţi.
Pe marţi!

Descătuşarea

Cătuşele se află în mintea lui Răzvan. Nu se poate să rămânem de-a pururea la bunul plac al familiei mafiote care a adus fotbalul românesc în halul în care este. Nu se pot uita:
1. Vânzarea generaţiei de aur în străinătate pe preţuri de nimic, dar cu comisione (şpagă) maxime;

2. Lipsa totală a unei preocupări pentru noile generaţii;
3. Monopol pe echipele cu rezonanţă din fotbalul românesc, pe care le-a dezbrăcat de onoare, sportivitate şi, în ultimul timp, de performanţă;
4. Implicarea pe principii mafiote în activitatea echipelor naţionale de-a lungul timpului;
5. Monopol pe principalele suporturi (print şi TV) din presa sportivă românească.
Acesta este principalul motiv pentru care Răzvan trebuie să rămână la echipa naţională indiferent de rezultatul de la belaruşi.
Pe lângă toate acestea cred în Răzvan. Chiar cred că poate califica România la mondialele din 2014. Sau s-a uitat că acesta a fost obiectivul lui? Cred că se poate debarasa de 1-0. Este scorul pe care niciodată nu a ştiut să-l gestioneze. Poate după noaptea petrecută pe podul Grant ar mai trebui să petreacă una pe culoarele Casei Poporului sau mai bine pe Vf. Moldoveanu. Cu puţin noroc am putea ajunge şi în turneul final din Polonia-Ucraina.
Daţi-vă singuri răspuns la întrebarea "care români se vor bucura de înfrângerea României la Minsk?" şi veţi obţine forţa de a învinge. Hagi şi Boloni sigur nu se vor bucura.
Hai România!

Somon cu terci

Prăpastia dintre dorinţă şi furt devine doar un şănţuleţ atunci când mentalitatea bişniţarului se lăfăie pe culoarele palatelor ducale. Mă aflam prin Munţii Rodnei într-un început de noiembrie. Toamna întârziată n-a lăsat norii albi să-şi aştearnă plapuma rece peste coamele vârfurilor Galaţi, Ineuţ şi Ineu, iar apa rece din Lala şi Buhăescu împingeau din ce în ce mai greu câteva şiroaie spre un pârâiaş ce căta din piatră în rădăcină drumul spre Marea Neagră. Am păşit mândru peste izbuc şoptindu-mi în barba nerasă de câteva zile: "Am traversat Bistriţa!".
Regulamentul de fotbal a fost astfel conceput încât "cineva", într-un mod "delicat", să beneficieze de imperfecţiunile lui. O bârfă inocentă sau o şoaptă de seară au adus la urechile unei minţi şprinţare planurile secrete ale axei Dragomir - Paskany. Cu metehnele parvenitului, mintea şprinţară s-a hotărât să tragă toate foloasele pe spinarea sa şi în cel mai brutal mod posibil a călcat cu cizmele în străchinile tuturor comesenilor de la masa Ligii Întâi. Nu l-a interesat de imagine. Nu cunoaşte sensul cuvântului partener, n-are idee despre termenul competiţie. El acceptă doar legile bişniţarilor, înţelege doar cuvântul potrivnic, iar lupta pentru el se asociază cu ura. Vă rog nu mai jigniţi tagma ciobanilor. Nu introduceţi un asemenea element printre ei.
Începe sfârşitul pentru Liga I.
Pe marţi.

Versatilitate

Nu poţi controla viaţa. Nici pe a ta, nici pe a altuia. Nici fotbalul nu poate fi controlat. Dar de aici până la a fi total necontrolat e cale lungă. La nivel mondial Blatter, la nivel european Platini, iar la nivel naţional Mircea Sandu (în ultimul timp mai puţin) şi Mitică Dragomir se pot lăuda că nu se întâmplă nimic în arealul lor fără ca ei să ştie. Important este dacă ei ştiu înainte sau după ce faptul a fost consumat. Se pare că nu în cele mai onorante situaţii ei află înainte de eveniment că acesta va avea loc. Ar mai putea fi pusă în discuţie consecutivitatea termenilor află şi ştiu.
44 de transferuri a făcut Steaua în această vară. Mai are la dispoziţie 36 de ore să-şi rotunjească suma la 50. Este nu numai anormal ci şi complet distrugător pentru fotbalul intern. Mare parte din aceste "transferuri" nu vor apuca să joace nici măcar un minut. Aproape toţi jucătorii sunt români de valoare sau tineri români care bat la porţile consacrării. Români care prin Steaua au crezut că şi-au atins visul carierei lor. De fapt viaţa lor va fi un coşmar. Îşi vor rupe picioarele şi visele pe terenuri impracticabile din ligile inferioare. Cei mai răsăriţi vor juca o vreme (până când dispar consecinţele ce decurg din clauzele contractului de televizare a jocurilor) fără bani pentru viitoarea defunctă din inima Bărăganului.
Naţionala noastră e în picaj. Speranţa ar fi fost în generaţia tânără care este aşteptată să-şi dea măsura valorii, dar aceasta se află în mare măsură cantonată în curtea Stelei. În cea mai mare parte fără a avea posibilitatea de a avea meciuri în picioare. De remarcat în lotul de tineret al lui Săndoi lipsa jucătorilor din Ardeal şi nucleul cu precădere oltean pe care se bazează. Nu-l trage nimeni de mânecă?
Nu sunt convins că arbitrajele sunt comandate de liderii fotbalului mondial, european sau din România, dar sunt convins că în Africa de Sud s-a arbitrat pentru a-i fi pe plac lui Blatter, Dinamo şi Vaslui au fost eliminate de echipe franţuzeşti (Monaco acum câţiva ani, respectiv Lille anul acesta) pentru a-i gâdila orgoliul lui Platini, iar favoritismele de care beneficiază echipa lui Paskany sunt nu numai tolerate de Dragomir. La bază stă aproape sigur un "puşlama agrement".
Pe vineri.

Ipso facto

De fapt şi de drept derbiul etapei se desfăşoară în Ghencea. Violeţii au visele lor, iar militarii nu-şi pot permite vreo sincopă pentru că se pare că rivalii lor din Groapă au meci amical. Hai să spunem mai multe despre acest meci după.
Derbi şi pe Ştefan cel Mare. Derbi dinamovist, aşa cum spunea prietenul meu, Romulus Boitor, joacă Dinamo I cu Dinamo II. Dinamo (nu spui care) trebuie să convingă că rezultatele de până acum nu se bazează doar pe parametri paraziţi (incluziune, intarsie, rumoare, eprubetă şi uneori cnut) sau pe noroc (în cazul disputei cu Giuleştina), ci şi pe parametri constructivi (concluzie, tărie, sudoare, epruvetă şi de ce nu clu). Valoare am văzut doar sâmbătă la Tg. Mureş. Dar cum să o facă fără adversar?
Primul meci al etapei va fi la Mediaş. De fapt la Sibiu. Pentru mine acesta este cel mai important meci al etapei. Nu pentru izul de mercaptan ci pentrul mirosul de locomotivă grea, cu aburi, ce încă îmi mai amuşină nările.
Derbiul antecamerei se va desfăşura la Galaţi. Cele două echipe aflate mai tot timpul în ultimii ani "în vecinătate", fără emoţii pe final de stagiuni, se vor încleşta lângă plaja Cocuţa. Braşovenii parcă totuşi şi-au depăşit condiţia.
Derbi studenţesc la Craiova. Cred că şi aici, ca pe oriunde joacă "gaşca nebună", se vor înscrie cel puţin trei goluri. Întrebarea se pune doar în poarta cui.
Derbiul Ardealului de Est (nu căutaţi în enciclopedice, e licenţă) va fi la Bistriţa. Pe vremuri nu exista o asemenea dispută. ASA era Fazekas şi Hajnal, mai târziu Boloni şi Ispir, şi nu jucau decât în divizia A, unde Gloria nu avea ce căuta. Nu era de acord "tânărul" Jean Pădureanu.
Duelul decepţiilor se dispută în Bărăgan, unde în scurt timp, nisipul va acoperi gazonul din Urziceni, ca de altfel întrega Câmpie Română, pe motiv de lipsă de irigaţie. Aş mai adăuga eu şi datorită defrişărilor. Mai spuneţi că nu este legătură între politică, viaţă şi fotbal? Vasluiul mai crede încă. În juvetele de Caro.
Alte două echipe cu sula-n coaste se întâlnesc în Gruia. Un alt meci unde unu solist va fi câştigător. Rezultă din neputinţă. Pandurii credeau că vor juca la matineu şi nu sunt bine pregătiţi pentru serale.
Ziceam săptămâna trecută că egalul n-ar folosi la nimic în meciul de la Ploieşti (cu Craiova). Acelaşi lucru afirm şi acum pentru meciul de la Buzău, unde echipa prietenului, Alin Buzărin, trebuie să fugă de mama focului de egal. Să fugă să dea gol. Sau goluri. Cât mai multe. Cel puţin cu unul mai mult decât adversarul. În poarta adversă. Adică a ploieştenilor.
Pe marţi.