Somon cu terci

Prăpastia dintre dorinţă şi furt devine doar un şănţuleţ atunci când mentalitatea bişniţarului se lăfăie pe culoarele palatelor ducale. Mă aflam prin Munţii Rodnei într-un început de noiembrie. Toamna întârziată n-a lăsat norii albi să-şi aştearnă plapuma rece peste coamele vârfurilor Galaţi, Ineuţ şi Ineu, iar apa rece din Lala şi Buhăescu împingeau din ce în ce mai greu câteva şiroaie spre un pârâiaş ce căta din piatră în rădăcină drumul spre Marea Neagră. Am păşit mândru peste izbuc şoptindu-mi în barba nerasă de câteva zile: "Am traversat Bistriţa!".
Regulamentul de fotbal a fost astfel conceput încât "cineva", într-un mod "delicat", să beneficieze de imperfecţiunile lui. O bârfă inocentă sau o şoaptă de seară au adus la urechile unei minţi şprinţare planurile secrete ale axei Dragomir - Paskany. Cu metehnele parvenitului, mintea şprinţară s-a hotărât să tragă toate foloasele pe spinarea sa şi în cel mai brutal mod posibil a călcat cu cizmele în străchinile tuturor comesenilor de la masa Ligii Întâi. Nu l-a interesat de imagine. Nu cunoaşte sensul cuvântului partener, n-are idee despre termenul competiţie. El acceptă doar legile bişniţarilor, înţelege doar cuvântul potrivnic, iar lupta pentru el se asociază cu ura. Vă rog nu mai jigniţi tagma ciobanilor. Nu introduceţi un asemenea element printre ei.
Începe sfârşitul pentru Liga I.
Pe marţi.