Cortina d'Ampezzo (Italia) - gazda Campionatelor Mondiale de schi alpin din acest an

    Cel mai mare eveniment sportiv anual hibernal este, fără nici o discuție, desfășurarea finalelor Campionatelor Mondiale de schi. Profitând și de faptul că mai avem un an până la următoarea ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă (Beijing - 4 - 20 februarie, 2022), mondialele din acest an sunt de o importanță imensă pentru elita schiului alpin. Faptul că JO durează 17 zile, iar CM de schi alpin au fost programate cam în aceeași perioadă a anului (8 - 21 februarie, a.c.) timp de două săptămâni, ne arată importanța pe care o dă Federația Internațională de schi acestui eveniment. Acest articol dorim să fie și un test pentru cititorii noștri în ceea ce privește interesul pe care aceștia îl au pentru acest sport. În funcție de ce semnale primim vom decide dacă dezbatem subiectele zilnic și în cotidian sau numai pe site.

 

   Cortina d'Ampezzo, denumită și Regina Dolomiților, este un domeniu schiabil de excepție. Nu numai pentru schi v-o recomand să o vizitați măcar o dată. Am trecut pe acolo în decembrie 2004. Nu mai aveam voie să mă urc pe schiuri din cauza genunchilor, dar am străbătut cu piciorul, cu autocarul și cu transportul prin cablu întreaga zonă de sud al Munților Dolomiți. A fost un vis. Mi-am imaginat și cum ar arăta vara acele cărări. Am hălăduit două săptămâni prin zonă având cazarea chiar în Cortina d'Ampezzo, într-un hotel mic, cochet, tipic unei cabane montane cu tradiții culturale și culinare păstrate chiar la nivel de gest.

   Am avut și o emoție personală, deoarece în 1956, chiar cu 24 de zile înainte de a mă naște, tocmai se încheiaseră la Cortina d'Ampezzo Jocurile Olimpice de iarnă. Am vizitat și bătrânele baze sportive (pârtii de bob, trambuline naturale de sărituri, patinoare, părtii de schi...) încă în stare de funcționare la acea vreme și le-am comparat cu cele moderne, din apropiere.

   Cortina d’Ampezzo este pregătită pentru Campionatele Mondiale de Schi Alpin din 2021, punctul culminant al acestui sezon de schi alpin. În perioada 8 - 21 februarie, Regina Dolomiților va fi punctul central al lumii schiului, cei mai buni sportivi din toate disciplinele concurând pentru medaliile de aur oferite.

   Expresiile numerice din spatele organizării Campionatelor Mondiale sunt impresionante. Există cinci pârtii oficiale (sportivii vor concura pentru medalii pe patru dintre acestea, în timp ce una este dedicată antrenamentelor sau curselor de calificare); 13 curse, care vor decide cu un un total de minim 39 de medalii; 600 de sportivi din 70 de națiuni (inclusiv România) vor defila pe parcursul a 14 zile. Sunt 3.500 de persoane implicate, inclusiv personal, voluntari și membri ai echipelor; 450 de bărbați și femei care lucrează pe pârtii, 550 de medii acreditate. Sunt instalate 140 de camere TV și 90 dintre acestea vor funcționa simultan, transmitând imagini către peste 500 de milioane de telespectatori din întreaga lume.

   PROGRAMUL CAMPIONATULUI MONDIAL

   Ceremonia de deschidere a avut loc duminică, 7 februarie.

   Luni, 8 februarie - Combinta alpină pentru femei (reprogramată din cauza zăpezii abundente pentru 15 februarie);

   Marți, 9 februarie - Super G feminin ora 13:00;

   Miercuri, 10 februarie - Combinat alpină masculină 10.00 / 13.30

   Joi 11 februarie - Super-G masculin Sâmbătă,

   Sâmbătă, 13 februarie - Coborâre feminin 11.00

   Duminică 14 februarie - Men Downhill 11.00

   Luni, 15 februarie - Combinata alpină feminin (reprogramată din 8 februarie)

   Marți, 16 februarie - Slalom paralel (feminin și masculin) 14.00

   Miercuri, 17 februarie - Slalom paralel pe echipe 12.15

   Joi 18 februarie - Slalom uriaș feminin 10.00 / 13.30

   Vineri 19 februarie - Slalom uriaș masculin 10.00 / 13.30

   Sâmbătă, 20 februarie - Slalom feminin 10.00 / 13.30

   Duminică 21 februarie - Slalom masculin 10.00 / 13.30

  

Consider că anul acesta avem cel mai spectaculos campionat din ultimul deceniu

    Frumusețea partidelor, a suspansului existent aproape în fiecare partidă, cu numeroase schimbări de repartizare a punctelor în minutele de prelungire, cu surprize, cu jucători români tineri de valoare, cu străini parcă nu așa prăfuiți, cu o dispută pentru titlu mai curată, cu un joc mai deschis al echipelor, care lasă loc spectacolului, cu ratări nu neaparat din prostie, cu parade excepționale ale celor ce de regulă sunt cei mai înalți jucători de pe teren, cu goluri memorabile, cu realizări individuale sau de echipă excepționale... fac, după părerea mea, un campionat atractiv. E o încântare. Mă întristează două lucruri totuși. Primul ar fi faptul că nu s-a gândit o formulă în care al doilea jucător tânăr să nu poată fi schimbat decât cu un alt jucător tânar cel puțin 60 de minute de joc. Cel mai grav motiv de neliniște este calitatea arbitrajelor.

   În general sunt greșeli umane, dar am văzut și arbitraje tendențioase sau, în unele cazuri, lipsă crasă de valoare.  Nu numai pentru că este de-al nostru, dar îl consider pe Istvan Kovacs cel mai bun produs al arbitrajului românesc din ultimii 20-25 de ani. Am avut surpriza ca la una din emisiunile TV la care i-am fost moderator să-mi spună că i-am fost primul observator din carieră. Mă emoționasem. Să revin la ideea de bază: calitatea execrabilă a nivelului arbitrajelor din primul nostru eșalon fotbalistic. Nu cred că până acum au atins și lupta pentru titlu decât accidental, dar în ceea ce privește lupta pentru retrogradare și cea de mijlocul clasamentului este un dezastru. E timpul ca fanariotul să ne părăsească. Dacă nu se poate intern, prin măsură luată de Comisia Centrală a Arbitrilor, atunci trebuie să intervină federația (FRF-ul). Este nevoie și de V.A.R.. Neaparat!

   Hai să disecăm etapa. Derbiul etapei va avea loc duminică după prânz, în a doua partidă a zilei la Clinceni. Pentru a avea pretenții reale la titlu, craiovenii sunt cam obligați să obțină întregul pachet de puncte în fața unui adversar dificil care tocmai a învins liderul în deplasare. Totuși, cu un suflu nou dat de schimbarea antrenorului, s-ar putea obține acest deziderat. Cu o apărare un pic mai atent organizată (se cam pleacă în haită în terenul advers), cu un Ivan ce pare că-și revine, cu un Cicâldău creativ și un Nistor muncitor se poate.

   O altă partidă cu combatante din jumătatea superioară a clasamentului este cea de la Botoșani (luni, pe-nserat). Aici normal gazdele sunt favorite, dar pieptul de cocoș după victoria în fața campioanei s-ar putea să le joace feste. Medieșenii, oaspeții lor, nu excelează, dar sunt destul de oportuniști ca atunci când întrezăresc o șansă să o exploateze. Va fi o partidă deschisă, cel puțin din partea gazdelor.

   Consider că Dinamo - Sepsi ar fi cel de-al treilea joc ca importanță chiar dacă cele două combatante nu sunt implicate în lupta pentru titlu. Doar vag așa în lupta pentru un loc în „grupa campionat” (play-off, cum le place unora să spună). Se aude despre lume nouă prin Groapă (în stafuri, pe iarbă) așa că sâmbătă seară ne-am putea aștepta la un joc imprevizibil. Mai multă nevoie de puncte ar avea gazdele, care, doar cu gândul, la partea superioară a clasamentului ar putea ajunge în sudul lui.

   Ar urma două partide cu favorite certe (FCSB în deplasare la Sibiu, duminică seara, cu Hermanstadt și CFR acasă cu Voluntari, luni în închiderea celei de-a douăzeci și treia etape). Nu cred că este loc de vreo surpriză în nici unul din aceste două jocuri, mai ales că ambele echipe din fruntea campionatului vor cunoaște rezultatul de la Clinceni.

   Mă aștept ca partida Chindia - UTA (sâmbătă, în timpul dejunului) să îl aibă pe „vino-ncoace”. Doar arbitrajul ar putea impieta asupra unui joc probabil frumos. Faptul că UTA s-a cocoțat pe locul trei într-un clasament al jocurilor în deplasare, iar Chindia doarme pe locul 10 într-un clasament al partidelor jucate acasă (de fapt le-a jucat pe alte terenuri), ne face să credem că la sfârșitul jocului s-ar cam inversa pozițiile din clasamentul oficial.

   Meciurile cenușărese sunt cele cu echipe implicate destul de pregnant în lupta pentru retrogradare. Dacă în deschiderea etapei, vineri sara, Argeșul și Viitorul s-ar putea împăca fiecare cu câte un punct pe stadionul Nicolae Dobrin, în partida de la Iași, ambele echipe, Poli și Astra, vizează trei puncte duminică, aproape de matineu.

  

   

Beethoven și Brahms pe scena Filarmonicii Dinu Lipatti cu interpretare valenciană de excepție

    Filarmonica Dinu Lipatti, prin neobosiții și mereun surprinzătorii ei menegeri, ne fac în această săptămână să ni se pară tare lungi clipele până când, joi seara de la ora 18,30 (abonament 19) îi vom putea vedea în toată splendoarea lor interpretativă și imagistică pe ibericii, mai precis reprezentanții catalanilor, din Valencia: dirijorul Vicente Ciulia Ramiro și pianistul Josu de Solaun. 

   Deoarece unii dintre noi, printre care mă număr și eu, avem o doză destul de ridicată de ignoranță în ceea ce privește cultura muzicii de calitate vă propun mai jos să aflăm câte ceva despre protagoniști prin căile specifice timpurilor, având grijă ca sursele de informare să fie veridice și verificabile. Faptul că vibrăm emoțional și intelectual atunci când sunetele vrăjite concepute de niște minți cu har ne ating sensibil nu înseamnă că suntem erudiți în farmecele muzicii.

   Faptul că inima noastră simte acordurile de finețe într-un mod delicat sau, din contră, furtunos, nu înseamnă că înțelegem exact ceea ce a gândit compozitorul ci doar ceea ce a reușit să ne transmită, fiecăruia după puterea de înțelegere sau în funcție de conjunctura temporală și spațială. Faptul că mintea noastră ne poartă în lumi diferite în momente diferite chiar dacă ascultăm aceeași partitură, interpretată de aceeași voce, degete sau limbă, ne arată spațiul multidimensional (șapte de exemplu) în care existăm.

   Asta nu înseamnă că nu putem să ne continuăm educația. În orice domeniu, nu numai în cel muzical. Audidacticismul ar putea fi partea pozitivă a spațiului virtual (nu prea îmi place termenul). Să facem deci cunoștință cu cei doi care ne vor purta prin „Concertul pentru pian nr. 3 în do minor”, Op.37 al lui Ludwig van Beethoven și „Simfonia nr. 2 în Re major”, Op. 73 a lui Johannes Brahms:

 

   Josu de Solaun (n. 27 octombrie 1981) este un pianist de muzică clasică spano-american. Deține cetățenii atât din Spania, cât și din Statele Unite. În 2019 a primit titlul de Ofițer al Meritului Cultural, decorație de stat oferită de Klaus Iohannis, președintele României. El este câștigător al Premiului I la Concursul Internațional de pian George Enescu, ediția a XIII-ea, Premiul I la Concursul I de pian al Uniunii Europene desfășurat la Praga și al Primului Mare Premiu al Concursul Internațional de pian José Iturbi , ediția a XV-ea. Este primul și singurul pianist din Spania care a primit vreodată premiile râvnite în cei peste 30 și 50 de ani de existență (concursurile Iturbi și Enescu, fondate în 1981 și 1958).

   Din 1999 până în 2014 a locuit în New York City și este absolvent al Școlii de muzică din Manhattan, de la care deține o licență în muzică, un master în muzică și un doctorat în arte muzicale, iar profesorii săi principali au fost Nina Svetlanova și Horacio Gutiérrez. A studiat muzica de cameră cu violonistul Isidore Cohen.

   Din 2014 până în 2018 a fost profesor de pian la Universitatea de Stat Sam Houston. Din 2019 locuiește în Spania. Până la vârsta de 17 ani, profesorul său principal a fost pianista mexicană Maria Teresa Naranjo Ochoa. A cântat ca solist cu orchestre precum Orchestra Teatrului Mariinsky, Orchestra de Cameră din Moscova, Orchestra Filarmonică din Fenice, Orchestra Filarmonică George Enescu, Orchestra Simfonică Națională din Columbia, Orchestra Concertului RTÉ, Orchestra Filarmonică Ploiești, Orchestra Filarmonică Janáček, Filarmonica din Mexico City Orchestra, Orchestra Simfonică RTVE, Orchestra Filarmonică de Stat din Moldova, Filarmonica Banatul din Timișoara, Orquesta Sinfónica de Galicia, Orquesta de Valencia, Sioux City Symphony Orchestra și sub dirijori precum Justus Frantz, Rumon Gamba, Gheorghe Costin, JoAnn Falletta, Constantine Orbelian, Ilarion Ionescu-Galați, Christian Badea, Theodore Kuchar, Paul Daniel, Yaron Traub, Alexis Soriano, Miguel Ángel Gómez Martínez și Ramón Tebar. A înregistrat pentru Naxos Records și Audite, inclusiv lucrările complete pentru pian de George Enescu.

   Dintre marile succese mai menționăm Premiul concursului pe an 2006 Spania, ediția a XV-a; Concursul Internațional de Pian José Iturbi (Valencia, Spania); Premiul I - 2009 în Statele Unite Young Concert Artists (YCA) și Audiții internaționale (New York, Statele Unite); Premiul II - 2009 Republica Cehă I Concursul de pian al Uniunii Europene (Praga / Ostrava, Republica Cehă); Premiul I-  2013 Statele Unite, ediția a VII-a a Concursul internațional de pian Iowa (Sioux City, Iowa, Statele Unite)...

 

   Vicente Chuliá Ramiro - dirijor spaniol, compozitor și filozof al muzicii (născut la Catarroja în 1984), este autorul unei lucrări de analiză muzical-fenomenologică a celei de-a doua simfonii a lui Brahms, în care aprofundează aspectele filosofice ale muzicii din perspectiva lui Sergiu Celibidache, autor al Manualului de filosofie a muzicii și director al „Școlii hispanice de dirijare a orchestrei”, fondat din coordonatele materialismului filosofic al lui Gustavo Bueno.

   A studiat la Conservatorul Municipal „José Iturbi” din Valencia, la Conservatorul Superior de Muzică „Real” din Madrid, la Conservatorul Superior de Muzică „Salvador Seguí” din Castellón și la Conservatorul Superior de Muzică „Musikene” din San. Sebastián, obținând un premiu de onoare în teoria muzicii, percuție și compoziție, precum și un premiu pentru cel mai bun dosar academic. La fel, la Conservatoarele din Madrid și San Sebastián studiază dirijarea orchestrei cu maestrul Enrique García Asensio, cu care obține cele mai mari note. În domeniul muzicologiei, a studiat cu José Climent, muzicologul și maestrul capelei din Catedrala din Valencia.

   În calitate de compozitor, și-a început studiile cu Salvador Chuliáat de la o vârstă fragedă, compunând prima sa lucrare la vârsta de cincisprezece ani și urmând cursuri de perfecționare cu LH Stevens, Antón García Abril (1933) și Rafael Talens (1933-2012), în principal. Are un catalog larg de publicații cu peste șaizeci de lucrări care sunt interpretate la nivel național și internațional, printre care se remarcă următoarele: „Trei timbre valențiene” (lucrare obligatorie în concursul de trupe de muzică din Comunitatea Valenciană din 2010), „La Reconquista ”(pentru orchestră), „Omagiu tatălui meu ”(pentru două piane, trompetă, vioară și marimba, în premieră la 70 de ani de la Concert Homenaje al Salvador Chuliá), „Sonata nr. 3 Cósmica ”(pentru pian), „To the XXV Anniversary "(pasodoble compus pentru a XXV-a aniversare a formației simfonice José Iturbi), „Solemnidad, danza y cadencia" (pentru trompetă și orgă), „Fantasia pentru fliscop și pian "și" Mosaico Hispano " (pentru pian, operă dedicat pianistului Josu de Solaun).

    În calitate de dirijor de orchestră, a fost invitat de diverse grupuri de prestigiu, cum ar fi Formația Municipală din Santa Cruz de Tenerife, Formația Simfonică Municipală din Albacete, Formația Simfonică „La Harmonica” din Buñol, Formația Simfonică a Ateneului Muzical Cullera, Orchestra Simfonică Universitară din Iași (România), la festivalul «Sergiu Celibidache», Trupa Municipală Castellón, Orchestra Simfonică Mediteraneană, Trupa Simfonică Municipală din Madrid, Orchestra Simfonică «Bellas Artes» precum și «Ciutat de Torrent». Orchestra în care interpretează „Ultima înregistrare a trompetistului Maurice André” și în care înregistrează muzică de Salvador Chuliá pe CD-ul „Encuentro entre dos estirpes”.

   În vara anului 2019 a fost invitat de Facultatea de Filosofie de León (Guanajuato, Mexic) să predea un curs de filosofie a muzicii, precum și de Orchestra Simfonică a Universității din Guanajuato să predea un curs de dirijare orchestrală, atât care durează cinci zile. În prezent este academician corespondent al secției de muzicologie la Academia Regală de Cultură Valenciană, predă cursuri și cursuri de masterat în dirijarea orchestrei, filozofia muzicii și compoziția; este profesor de dirijat orchestră și director al Orchestrei Simfonice și formației Conservatorului Municipal de Muzică „José Iturbi” din Valencia.

   În plus, el dezvoltă o filozofie a artei din materialismul filosofic, pe lângă faptul că va continua să dezvolte filosofia muzicii din materialismul filosofic al lui Gustavo Bueno.

 

Punct final în competițiile mondiale de sanie: romănii mai slabi decât anul trecut.

    Ultimele două sfârșituri de săptămână au programat în ordine Campionatele Mondiale de Sanie (Berchtesgaden - Konigsee, Germania, 29 - 31 ianuarie) și ultima etapă a Cupei Mondiale la sanie (St. Moritz - Celerina, Elveția, 5 - 7 februarie). Sezonul a fost mai restrâns decât în anul trecut, iar românii, văduviți și de neșansa de a nu participa la vreo două etape, dar și din cauza rezultatelor nesatisfăcătoare, au obținut în final rezultate mai proaste.

   După cum v-am mai anunțat competițiile de sanie se desfășoară pe trei planuri principale (simplu băieți, simplu fete și dublu băieți) și încă două ocazionale (echipe mixte pe națiuni - fată băiat și dublu băieți, competiții de sprint pe traseu redus și cu start lansat). La Mondiale a fost un pic mai complex, dar noi, în cele ce urmează ne vom ocupa doar de competițiile principale.

   Dublu: Campioni mondiali la dublu a ieșit perechea germană Eggert/Benecken, urmată de compatrioții săi, echipajul denumit „superTobias” datorită prenumelor componenților săi, Wendl/Arlt, iar bronzul le-a revenit fraților letoni Sics. Din cele 26 de echipaje calificate în finală doar 20 au terminat ambele manși și au primit locuri de clasament. Printre abandonuri s-au numărat și cele două echipaje românești (Gîtlan/Șerban și Turea/Motzca - ambele sau răsturnat în manșa întâi).

   Etapa de la St. Moritz, ultima a Cupei Mondiale, a fost câștigată de echipajul leton Bots/Plume, urmat de frații Sics și italienii Rieder/Rastner. Competițiile de la St. Moritz au fost pline de surprize în marea lor majoritate, clasamentele generale finale fiind în mare parte cunoscute. Echipajele românești au ocupat în Elveția locurile 19 (Gîtlan/Șerban) și 22 (Handaric/Ailenei).

   Clasamentul final al Cupei Mondiale la dublu a avut în calitate de câștigător al Globului de Cristal cuplul austriac Steu/Koller - 672p, urmat de cuplul german Eggert/Benecken - 634p și frații Sics 603p. Echipajele românești au ocupat locurile 25 (Turea/Motzca - 112p) 26 (Gîtlan/Șerban - 88p) și 28 (Handaric/Ailenei - 77p).

   Fete: Campioană mondială , surprinzător, a ieșit germanca Julia Taubitz, favorita Natalie Geisenberger obținând doar medalia de argint. Podiumul integral german a fost completat de Dajana Eitberger. Raluca Strămăturaru, lidera noastră de anul trecut, a dezamăgit, obținând în prima manșă doar locul 27, necalificându-se printre cele 20 de echipaje care au luat startul în manșa a doua. Puștoaicele Curmei (locul 36), Manolescu (locul 37) și Buzătoiu (locul 43, ultimul din cele care au terminat coborârea) sunt viitorul nostru și e bine că au venit în contact cu elita mondială

   La St. Moritz competiția feminină a fost plină de surprize. Câștigătoarea, letona Elina Vitola, și locul trei, elvețianca Natalie Maag, venind din calificări. Doar Taubitz și-a onorat cartea de vizită cu un loc deoi. Nici o româncă nu s-a calificat pentru finală.

   Globul de Cristal al probei revenise încă de mult Nataliei Geisenberger cu  740p. Pe podiumul final au mai urcat Taubitz cu 634p și austriaca Madeleine Egle cu 501p. Româncele, măcinate de COVID în două rânduri au ocupat în final locuri ultramodeste: Strămăturaru - locul 34 cu 88p, Manolescu - locul 38 cu 53p, Curmei - locul 43 cu 36p și Buzătoiu - locul 48 cu 22p din 53 de fete care au punctat.

   Băieți: Campion Mondial a rămas surprinzător rusul Roman Repilov. Marele favorit, neamțul Felix Loch a trebuit să se mulțumească, după ce a dominat tot sezonul, doar cu titlul de vicecampion mondial. Pe poziția a treia s-a situat austriacul David Gleirscher. Vali Crețu a fost anul acesta liderul delegației României, obținând la mondiale un îmbunătățibil loc 24, fiind singurul dintre români calificat și în manșa a doua. Ceilalți, Crăciun - locul 28 și Turea - locul 38, ultimul din cei care au terminat coborârea, reprezintă viitorul nostru.

   La St. Moritz a câștigat austriacul Nico Gleirscher (vărul lui David), urmat de nemții Max Langenah și Felix Loch. Crețu a obținut tot locul 24, iar Turea locul 29.

   Globul de Cristal revenise de mult lui Loch cu opt coborâri câștigate din nouă și un loc doi - 870p. Pe podium s-au mai situat conaționalul său Johannes Ludwig - 581p și N. Gleirscher - 488p. Românii au ocupat în final locurile 31 (Crețu cu 103p), 43 (Turea cu 43p) și 46 (Crăciun cu 34p) din cele 55 de echipaje care au punctat.

  

Vara australiană: Câteva considerente asupra tablorurilor de dublu

    Opt românce și un român se află pe tablourile principale ale probelor de dublu de la Australian Open. Singurul dintre ei care este și cap de serie este, desigur, fostul număr unu mondial, Horia Tecău. După despărțirea de Jean Lulien Roger, Horia a avut o destul de lungă perioadă de pauză. De fapt n-a mai jucat de la Roland Garros, când s-a despărțit de Roger. Tânărul nostru (36 de ani), brașovean prin naștere, constănțean prin adopție, se află momentan pe locul 22 în lume și și-a ales ca partener un coleg de generație, brazilianul Marcelo Melo (37 de ani, nr. 9 mondial) care tocmai s-a despărțit și el de polonezul Kubot. Împreună ei sunt cap de serie numărul 7 și sunt foarte curios ce rezultate vor obține. E bine de știut că la dublu masculin experiența (citește vârsta) este un factor foarte important.

   Favoriții pe tabloul masculin, poate nu întâmplător, sunt componenți ai aceleiași țări. Asfel favoriți numărul unu sunt columbienii Cabal și Farah, iar favoriți numărul doi sunt croații Mektic și Pavic. În completarea celor două semifinale presupuse de actualul clasament mondial sunt cuplul Granollers (Spania), Zeballos (Argentina), vorbitori și ei acasă a aceleași limbi, lucru important în probele de dublu unde prin scurte alocuțiuni sau inflexiuni ale vocii se pot transmite informații importante chiar în timpul disputării unei mingi, informație care nu este înțeleasă ca atare de adversari chiar dacă aceștia au noțiuni despre limba în care s-a vorbit, capi de serie numărul trei și noul cuplu format între olandezul Koolhof și fostul partener al lui Melo, polonezul Kubot.

                                         Horia (în dreapta) cu Marcelo

 

  În primul tur Horia Tecău și Marcelo Melo vor avea ca adversari cuplul sârb F. Krajinovic (nr. 506 mondial), Lajovic (nr. 96 mondial). Se preconizează un debut ușor.

   La fete primele patru cupluri capi de serie sunt: 1. Hsieh (Taipei)/Strikova (Cehia); 2. Mertens (Belgia)/Sabalenka (Belarus); 3. Krejcikova/Siniakova (ambele Cehia); 4. Melichar (SUA)/Schuurs (Olanda). Interesant este că ambele componente ale cuplului cap de serie numărul doi au șanse importante și pe tabloul feminin, eu o văd pe Sabalenka chiar luptând pentru un loc în semifinale, care i-ar aduce mai multă notorietate și mai mulți bani decât câștigarea probei de dublu feminin.

   Cele opt românce de pe tabloul principal de dublu vor aborda turneul de pe strategii diferite. Pentru Simona Halep (numărul 137 mondial la dublu) este de fapt doar o lovitură de imagine, astfel încât aceasta să capete simpatie din partea publicului australian. Partenera ei, autohtona Kempenaes-Pocz nu are decât 16 ani și nu apare pe nici un fel de clasament de senioare, în schimb reprezintă un imens talent și cu o doză ridicată de popularitate în rândul iubitorilor de tenis de la antipod. Bineînțeles că astfel Simona nici nu își creează obligații de obiectiv, fiind puțin probabil ca ele să ajungă măcar în turul trei, astfel încât să o încurce în vederea obținerii obiectivului ei major, câștigarea la simplu a singurului turneu pentru Mare Șlem aflat în emisfera sudică.

   Irina Begu, numărul 128 mondial la dublu, probabil nu-și propune alături de partenerea ei, argentinianca Podoroska, decât să ajungă cel mult în turul doi, unde mai mult ca sigur că vor fi învinse de favoritele principale ale competiției. În primul tur vor încrucișa rachetele la începutul și sfârșitul jocului cu perechea Jurak (Croația)/Stojanovic (Serbia). Ana Bogdan (nr. 227 mondial) nu are nici măcar șansa de a trece de primul tur la dublu, alături de partenera ei, suedeza Peterson pentru că în primul tur joacă chiar cu perechea cehă cap de serie numărul trei.

   Mihaela Buzărnescu (nr. 193 mondial) este ultima dintre românce care are ca parteneră o străină, mai precis pe indianca Raina cu care n-a mai jucat niciodată. Au în schimb noroc pe tablou, având ca oponente în primul tur cuplul australian Gadecki/Woolcock aflat pe lista invitaților ocazionali. În turul doi ar putea da ochii cu Stosur (Australia)/S. Jang (China) cuplu nu prea sudat chiar dacă prin rezultatele lor cu alte partenere ocupă poziția a zecea pe lista capilor de serie.

   Cea mai mare surpriză, negativă zic eu, vine din partea cuplurilor de românce. Vor juca între ele. Asfel, cuplul Raluca Olaru (nr. 43 mondial)/Andreea Mitu (nr. 92 mondial, sora fotbalistului), specializat pe dublu (Olărița noastră nici nu are clasament la simplu) vor zâmbii șăgalnic sau trist la sfârșitul partidei unui alt cuplu care în ultimul timp a avut rezultate destul de bune la dublu,
Monica Niculecu (nr. 53 mondial)/Patricia Țig (nr. 323 mondial). E drept că Patricia stă mult mai bine la simplu (locul 56 mondial), dar parcă v-am explicat ce tablou are la simplu.

   Dublul mixt încă nu a fost îngrilat.

Vara australiană: Finalele săptămânii

   Spuneam în primul articol „Vara australiană” despre faptul că nu mai puțin de 6 turnee (3ATP și 3 WTA) au loc în această săptămână. Este adevărat că despre turneele4 masculine nu prea v-am povestit. Motivul este lipsa românilor de pe terenuri. În cele ce urmează vom aborda finalele tuturor acestor turnee.

 

  Cel mai important turneu al săptămânii a fost ATP Cup, competiție masculină pe națiuni, aflată la cea de-a doua ediție. Cu o participare restrânsă datorită pandemiei, doar 12 echipe spre deosebire de 24 câte au fost anul trecut, s-au format patru grupe ale căror câștigătoare s-au întâlnit în semifinale. Fiecare meci consta din disputarea a două jocuri de simplu și unul de dublu. Loturile erau mai numeroase așa că până la începutul fiecărui meci nu se știa exact cine intră la joc, strategia folosirii jucătorilor din lot fiind independentă și aleatorie. Competiția a fost tratată cu onoare, din fiecare lot făcând parte cei mai valoroși jucători avuți la dispoziție.

   Cele douăsprezece țări, Germania, Serbia, Canada (gr. A), Spania, Grecia, Australia (gr. B), Italia, Franța, Austria (gr. C) și Rusia, Argentina, Japonia (gr. D), s-au încheiat cu clasamente în ordinea echipelor descrise mai sus, așa că pentru semifinale s-au calificat Germania vs Rusia și Italia versus Spania. Rusia (2-1) și Italia (3-0) au avut câștig de cauză și și-au disputat finala. După cele două jocuri de simplu (Rublev - Fognini 6-1, 6-2 și Medvedev - Berrettini 6-4, 6-2) din finală Rusia devenea câștigătoare a competiției așa că nu s-a mai disputat ultimul meci de dublu. Anul trecut, la prima ediție, competiția fusese câștigată de Serbia, 2-1 în finala cu Spania.

 

   La masculin s-au mai disputat turneele Murrey River Open (în finală britanicul Evans, 30 de ani, l-a învins pe canadianul de 19 ani Auger-Aliassime cu 6-2, 6-3) și Great Ocean Road Open (în finală s-au întâlnit doi italieni din generații diferite. De data asta tânărul de 19 ani, Sinner, l-a învins pe mai vârstnicul, 29 de ani, Travaglia cu 7-6, 6-4.

   La feminin Turneul Gippsland (cel cu Halep) s-a impus în finală belgianca Mertens, 6-4, 6-1 cu estoniana Kanepi, iar la Yarra Valley Classic s-a impus favorita principală, numărul unu mondial, amfitrioana Barty, 7-6, 6-4 cu spaniola Muguruza. În „Turneul condamnatelor” cum l-am denumit eu, denumirea oficială este Grampians Trophy, estona Kontaveit și americanca Li au câștigat surprinzător, în set decisiv (super tie-break), partidele lor cu grecoaica Sakkari, respectiv conaționala Brady. Și mai surprinzătoare a fost decizia organizatorilor de a nu se mai disputa finala, ambele jucătoare fiind declarate câștigătoare ale turneului, împărțindu-și în mod egal atât laurii pentru victorii cât și premiile în bani pentru finalistă și învingătoare. Cred totuși că Sorana Cîrstea a ratat pe prostia ei câștigarea unui nou turneu WTA. Păcat!

  

Vara australiană: Australian Open (I). Speranțe, muncă, teamă și strategii

    Primul turneu pentru Marele Șlem al anului 2021 începe luni la Melbourne. Spun turneu pentru Mare Șlem nu întâmplător. Mulți înțeleg prin turneu de Mare Șlem unul din cele patru turnee de categoria cea mai ridicată din tenisul mondial. De fapt Mare Șlem este un titlu dat unui jucător de tenis care reușește pe parcursul unui an să obțină titlul în fiecare din aceste patru mari turnee (Australian Open - ciment, Rolland Garos - zgură, Wimbledon - iarbă și US Open - ciment). Puțini sunt aceștia, dar despre asta poate altădată.

   În cele ce urmează vom face câteva considerente generale asupra turneului de la antipod. Nu ne vom axa pe componența tablourilor pentru că precis acestea vor suferi modificări importante până la primul servici, în schimb vom putea să oferim o părere de ansamblu asupra marelui eveniment sportiv, la mare concurență cu campionatele mondiale de schi alpin.

   Tabloul masculin, ca și cel feminin de fapt, va cuprinde 128 de jucători. Nouă din top 10 mondial și-au anunțat prezența, în ordine: Djokovici (Croația), Nadal (Spania), Thiem (Austria), Medvedev (Rusia), Tsitsipas (Grecia), A. Zverev (Germania), Rublev (Rusia), Schwartzman (Argentina), Berretinni (Italia) și Monfils (Franța). Lipsește doar nr. 5 mondial, elvețianul Federer. La o primă citire se văd nume noi, în special tineri, care anul trecut pe vremea asta priveau spre top de undeva din preajma locului 20. Dintre monștri sacri au mai rămas în top doar croatul, spaniolul și eventual francezul (acesta din urmă nu a fost niciodată monstru sacru, dar stilul lui spectaculos, imprevizibil și deschis i-au adus mulți fani).

   Reprezentarea românească pe tablourile masculine este cvasiinexistentă. Doar la dublu îl vom avea probabil pe Marius Copil, dar încă nu știu cu ce partener.

   Pe tabloul feminin tot nouă din top 10 mondial și-au anunțat prezența: Barty (Australia), Halep, Osaka (Japonia), Kenin (SUA), Svitolina (Ucraina), Ka. Pliskova (Cehia), Sabalenca (Belarus), Andreescu (Canada) și Kvitova (Cehia). Lipsește numărul 10 mondial, olandeza Bertens.

 

   Româncele pornesc la drum cu obiective și strategii diferite. Dacă pentru Halep, titlul este singurul obiectiv pe care și-l poate propune, pentru Begu și Cîrstea turul patru ar fi un obiectiv realistic, ce s-ar depăși ar fi un bonus. Bogdan, Buzărnescu și Țig țintesc măcar un tur doi, dar, în ceea ce o privește pe Țig ar însemna să trecă tocmai de Cîrstea, iar Buzărneasca de Andreescu. Halep are ca adversar pe amfitrioana Cabrera, ajunsă pe tablou prin bunăvoința organizatorilor, iar Bogdan probabil va avea un meci greu cu americana Collins.

   La dublu fete, probabil, se vor alătura escadronului româncelor Niculescu, Cristian, Talaba și Paar. Nu știu ce s-a întâmplat cu Olaru. Deocamdată nu s-au oficializat cuplurile. Sunt curios dacă Simona noastră se va înscrie și pe tabloul de dublu.

   Să nu uităm totuși că totul se află sub boarea malefică a pandemiei, iar australienii, la nivel de stat, nu fac rabat de la îngrădirea răspândirii ei sub nici o formă. Au dat numeroase dovezi în acest sens. Blocarea în camere a 28 de jucătoare pentru două săptămâni, pentru că unul din însoțitorii de bord al zborului cu care au făcut deplasarea a ieșit pozitiv sau anularea tuturor jocurilor pe o perioadă de 24 de ore, perioadă în care toată lumea a fost retestată, deoarece în unul din restaurantele la care se lua masa un ospătar a fost depistat pozitiv sunt doar două exemple în acest sens.