Când scriu aceste gânduri ziua de vineri nu şi-a desprins de prea mult timp soarele de pe ramuri aşa încât Cristiano Ronaldo, Luis Fabiano sau Didier Drogba încă nu şi-au îngurcitat prânzul sub atenta supraveghere a paramedicilor şi a antrenorilor secunzi. Doar şase grupe le putem depune în arhivă. Cum tot nu a apucat să se depună praful pe ele, hai să le disecăm un pic prin prisma duelului imediat secular dintre Europa şi America de Sud.
Despre Franţa mai ieri scriam pe blog (ienasoiu.blogspot.com) "...cred în continuare că La Marseillaise nu sună bine în gura lui Malouda şi nici Allez le bleu în speech-ul lui Sarkozy..." aşa că rămânerea lor acasă nu tare m-a impresionat. Mă doare doar triumful în bloc al sudamericanilor (să nu uităm că Mexicul participă în campionatele americii latine atât la nivel de echipe de club gen Cupa Libertadores, cât şi la nivel de echipă naţională, aşa că nu mă certaţi prea tare pentru anomalia geografică de mai sus) în grupa A.
Grecia a plecat în grupa B cu gândul că este a doua favorită şi privea cu o anumită reţinere către Africa, dar uite că cea mai populată ţară a continentului gazdă a rămas cu ofurile codaşa grupei şi surpriza, pentru unii, Coreea capitalistă a făcut din nou pasul către optimi. Concluzia: nici din grupa B nu s-a ridicat vreo europeană, Argentina punctând în schimb pentru rivali.
Una da, alta ba. Cam aşa s-ar putea descrie grupa C. Chiar sunt surprins de neaccederea Sloveniei într-o grupă relativ uşoară. Miercuri dimineaţă erau lideri, iar seara îşi căutau pe sub paturi papucii de casă şi prin baie periuţa de dinţi să elibereze camerele. Englezii au dovedit că nu degeaba şi-au tras antrenor italian. Dacă în ultimul joc le-ar fi ajuns egalul, egal s-ar fi terminat, dar cum în calculele lui Capello era prevăzut şi golul din prelungiri al americanilor s-a pus la adăpost.
Dacă din primele trei grupe în ordine alfabetică reprezentantele Africii au văzut negru în faţa ochilor, iată că blazonul chipurilor de sub Kilimanjaro le-a fost salvat de Ghana. O însoţeşte o Germanie mai slabă decât oricând. Iar mă văd nevoit, cu toată modestia de care nu sunt în stare, să mă citez de pe blog: "Poate că saşii şi şvabii de prin Sibiu şi Timişoara se vor supăra pe mine, dar îi rog pios să pronunţe numele unsprezecelui de bază în cadenţa saxonă. Sau măcar batavă." Grupa D îmi aduce cea mai mare deziluzie. Am dorit din tot sufletul ca sârbii să fie marea surpriză a acestor mondiale. Au dat chix în disputa pe care şi-o acontaseră încă din iarnă după tragerea la sorţi.
Portocala mecanică, după cum remarca şi Vochin, parcă s-a electronizat. Simplu şi concis. Trei meciuri - trei victorii. Fără vâlvă, fără vedete şi fără speranţe pentru adversari. Din păcate următorul adversar este tot unul din Europa. Micuţa sirenă daneză a fost prea măruntă pentru a fi putut face faţă valurilor şi cutremurelor venite dintre Marea Japoniei şi Oceanul Pacific. Lions Indomptables au fost atât de docili încât au lins şiretele HolJapDan-ilor cu incurabilă supuşenie.
Frumos ar fi fost ca prin ultimul minut Noua Zeelandă să ovalizeze puţin Jabulani şi să introducă balonul printre buturi. Cum la fotbal buturile nu sunt chiar aşa înalte precum în sportul lor vedetă, transformarea s-ar fi numit gol şi slovacii repetenţi. N-au trecut clasa campionii mondiali. Un fleac. Un fleac şi atât! Eu şi acum cred că dacă italienii treceau de grupe jucau cel puţin finala competiţiei. Paraguay!?
Chiar dacă nu cunosc încă rezultatele finale ale ultimelor două grupe mă hazardez să fac următoarele afirmaţii:
- toate echipele din America de Sud s-au calificat în optimi;
- şase formaţii europene din treisprezece au reuşit să treacă de grupe:
- doar trei echipe din Europa acced în sferturi;
- scorul general Europa - America Latină va deveni 10-9.
Despre Franţa mai ieri scriam pe blog (ienasoiu.blogspot.com) "...cred în continuare că La Marseillaise nu sună bine în gura lui Malouda şi nici Allez le bleu în speech-ul lui Sarkozy..." aşa că rămânerea lor acasă nu tare m-a impresionat. Mă doare doar triumful în bloc al sudamericanilor (să nu uităm că Mexicul participă în campionatele americii latine atât la nivel de echipe de club gen Cupa Libertadores, cât şi la nivel de echipă naţională, aşa că nu mă certaţi prea tare pentru anomalia geografică de mai sus) în grupa A.
Grecia a plecat în grupa B cu gândul că este a doua favorită şi privea cu o anumită reţinere către Africa, dar uite că cea mai populată ţară a continentului gazdă a rămas cu ofurile codaşa grupei şi surpriza, pentru unii, Coreea capitalistă a făcut din nou pasul către optimi. Concluzia: nici din grupa B nu s-a ridicat vreo europeană, Argentina punctând în schimb pentru rivali.
Una da, alta ba. Cam aşa s-ar putea descrie grupa C. Chiar sunt surprins de neaccederea Sloveniei într-o grupă relativ uşoară. Miercuri dimineaţă erau lideri, iar seara îşi căutau pe sub paturi papucii de casă şi prin baie periuţa de dinţi să elibereze camerele. Englezii au dovedit că nu degeaba şi-au tras antrenor italian. Dacă în ultimul joc le-ar fi ajuns egalul, egal s-ar fi terminat, dar cum în calculele lui Capello era prevăzut şi golul din prelungiri al americanilor s-a pus la adăpost.
Dacă din primele trei grupe în ordine alfabetică reprezentantele Africii au văzut negru în faţa ochilor, iată că blazonul chipurilor de sub Kilimanjaro le-a fost salvat de Ghana. O însoţeşte o Germanie mai slabă decât oricând. Iar mă văd nevoit, cu toată modestia de care nu sunt în stare, să mă citez de pe blog: "Poate că saşii şi şvabii de prin Sibiu şi Timişoara se vor supăra pe mine, dar îi rog pios să pronunţe numele unsprezecelui de bază în cadenţa saxonă. Sau măcar batavă." Grupa D îmi aduce cea mai mare deziluzie. Am dorit din tot sufletul ca sârbii să fie marea surpriză a acestor mondiale. Au dat chix în disputa pe care şi-o acontaseră încă din iarnă după tragerea la sorţi.
Portocala mecanică, după cum remarca şi Vochin, parcă s-a electronizat. Simplu şi concis. Trei meciuri - trei victorii. Fără vâlvă, fără vedete şi fără speranţe pentru adversari. Din păcate următorul adversar este tot unul din Europa. Micuţa sirenă daneză a fost prea măruntă pentru a fi putut face faţă valurilor şi cutremurelor venite dintre Marea Japoniei şi Oceanul Pacific. Lions Indomptables au fost atât de docili încât au lins şiretele HolJapDan-ilor cu incurabilă supuşenie.
Frumos ar fi fost ca prin ultimul minut Noua Zeelandă să ovalizeze puţin Jabulani şi să introducă balonul printre buturi. Cum la fotbal buturile nu sunt chiar aşa înalte precum în sportul lor vedetă, transformarea s-ar fi numit gol şi slovacii repetenţi. N-au trecut clasa campionii mondiali. Un fleac. Un fleac şi atât! Eu şi acum cred că dacă italienii treceau de grupe jucau cel puţin finala competiţiei. Paraguay!?
Chiar dacă nu cunosc încă rezultatele finale ale ultimelor două grupe mă hazardez să fac următoarele afirmaţii:
- toate echipele din America de Sud s-au calificat în optimi;
- şase formaţii europene din treisprezece au reuşit să treacă de grupe:
- doar trei echipe din Europa acced în sferturi;
- scorul general Europa - America Latină va deveni 10-9.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu