La capitolul bune aş pune în primul rând vuvuzelele. De ce? Pentru că e ceva inedit. Printre alte lucruri bune aş remarca arbitrajele, prezenţa în tribune şi calitatea jocurilor.
În spaţiul rezervat capitolului foarte bune aş remarca în primul rând vuvuzelele. De ce? Pentru că reprezintă o tradiţie şi tot ceea ce este tradiţie trebuie respectat. Nu multe lucruri mai pot fi remarcate la acest capitol, dar îndrăznesc, chiar dacă am să fiu vehement combătut, să alipesc acestui capitol noţiunea de sportivitate. Parcă planează ca o boare albastră peste Pretoria, Johannesburg şi toate celelalte burguri care gazduiesc în acest an al doilea eveniment sportiv al globului. Tot aici mă văd obligat să remarc calitatea gazonului şi arhitectura stadioanelor.
Mai puţin bune. Hm! În primul rând vuvuzelele. Sunt groaznice. Miliarde de termite ce-mi răscolesc creierii de când mă trezesc şi până mă trezesc din nou. Mingea. E rotundă şi nu prea. În timpul zborului capătă forme ciudate. De la picătură şi până la ou. E proastă rău.
Este şi un capitol despre care nu v-am spus la început. Cel al lucrurilor execrabile. Asta pentru că le-am putut asocia unui singur termen: vuvuzelele.
Mai puţin bune. Hm! În primul rând vuvuzelele. Sunt groaznice. Miliarde de termite ce-mi răscolesc creierii de când mă trezesc şi până mă trezesc din nou. Mingea. E rotundă şi nu prea. În timpul zborului capătă forme ciudate. De la picătură şi până la ou. E proastă rău.
Este şi un capitol despre care nu v-am spus la început. Cel al lucrurilor execrabile. Asta pentru că le-am putut asocia unui singur termen: vuvuzelele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu