Depinde cum priveşti tinerii care ar putea fi viitorul fotbalului românesc. Plecând de la şcolile de fotbal şi ajungând la tarlaua plină de neinstruiţi din preambulul jocurilor de Liga a IV-a sunt deschise o grămadă de porţi de intrare (şi ieşire, ce-i drept) pentru a gusta din dulceaţa şi amărăciunea vieţii de fotbalist.
E greu astăzi să primeze valoarea. În general talentul este privit circumspect şi măsurat doar de la nivelul umerilor în sus. Doar supertalentelor nu li se cere şi niscaiva... alte cele... Deh! Trebuie să trăiască şi antrenorii. Din salarii n-au cum. Dar ce te faci când, ca antrenor, îţi canalizezi atenţia pe trei-patru tineri de perspectivă (restul echipei este pentru rotunjirea fondurilor) şi, în timp, pe unul nu-l ţin oasele, altul a dat de jocuri de noroc şi ceilalţi nu confirmă. Ai ratat o generaţie de jucători şi ţie personal ţi-ai ratat patru-cinci ani din carieră. Dar parcă, totuşi, casa ta are un etaj în plus şi poarta e mai arătoasă. Noi, spectatorii, cu ce rămânem? Noi, suporterii echipei naţionale, cu ce ne alegem?
Şcolile de fotbal în frunte cu cea de la Craiova a lui Gică Popescu (care s-a dovedit macerată pentru nevoile personale ale conducerii acesteia, de la fratele plămăduitorului până la structurile mafiot-oltene) nu au produs pe măsura fondului de materie primă nici cantitativ şi nici calitativ, tocmai din cauza hibelor susmenţionate.
Din talent nu poţi scoate decât decarii, nouarii şi unarii. Pentru restul echipei trebuie doar aptitudini. Cu numărul 10 pe spate te naşti. Celelalte ţi le caligrafiezi de-a lungul timpului. Poţi cere ajutorul unui designer. De exemplu al lui Hagi.
E timpul să tranşăm mânzatul de la Constanţa!
E greu astăzi să primeze valoarea. În general talentul este privit circumspect şi măsurat doar de la nivelul umerilor în sus. Doar supertalentelor nu li se cere şi niscaiva... alte cele... Deh! Trebuie să trăiască şi antrenorii. Din salarii n-au cum. Dar ce te faci când, ca antrenor, îţi canalizezi atenţia pe trei-patru tineri de perspectivă (restul echipei este pentru rotunjirea fondurilor) şi, în timp, pe unul nu-l ţin oasele, altul a dat de jocuri de noroc şi ceilalţi nu confirmă. Ai ratat o generaţie de jucători şi ţie personal ţi-ai ratat patru-cinci ani din carieră. Dar parcă, totuşi, casa ta are un etaj în plus şi poarta e mai arătoasă. Noi, spectatorii, cu ce rămânem? Noi, suporterii echipei naţionale, cu ce ne alegem?
Şcolile de fotbal în frunte cu cea de la Craiova a lui Gică Popescu (care s-a dovedit macerată pentru nevoile personale ale conducerii acesteia, de la fratele plămăduitorului până la structurile mafiot-oltene) nu au produs pe măsura fondului de materie primă nici cantitativ şi nici calitativ, tocmai din cauza hibelor susmenţionate.
Din talent nu poţi scoate decât decarii, nouarii şi unarii. Pentru restul echipei trebuie doar aptitudini. Cu numărul 10 pe spate te naşti. Celelalte ţi le caligrafiezi de-a lungul timpului. Poţi cere ajutorul unui designer. De exemplu al lui Hagi.
E timpul să tranşăm mânzatul de la Constanţa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu