Încercam să pun la punct ultimele detalii pentru cazarea invitaților la zilele Poesis așa că am trecut de gaura neprimitoare de pe Corso ce duce către Filarmonică. Nu știu de ce, dar mă întorc câțiva pași și pătrund în gangul ce seara îți dă fiori dacă nu-i prea multă lume prin jur. Trec pe lângă pernuțele ce te îmbie la o cafea de pe terasa din apropiere și pătrund în lumea celui care, bolnav de leucemie, pe 16 septembrie 1950 urca pentru ultima oară pe o scenă (Besancon - Franța) și, nerespectînd programul, interpretează motivul "Jesus bleibt meine Freude" din cantata "Herz und Mund und Tat und Leben" de Johann Sebastian Bach („Isus rămâne bucuria mea” din „Inima și gura, acțiunea și viața”): Dinu Lipatti.
Încă de la intrare respiram muzică de calitate, orchestra m-a vrăjit cu câteva puseuri Rimski-Korsakov ce mi-au întârziat pașii pe treptele ce duceau la birouri. Cu îngăduința fetelor din antecameră trec de pragul ce desparte lumea reală de cel mai longeviv manager de instituții de spectacole din România, Rudolf Fatyol. Ascuns în spatele unor imense coloane de dosare, parcurgea cu privirea actele din fața sa, iar pe unele chiar le semna.
După politețurile obișnuite mă întreabă profesional de ce l-am căutat. Răspunsul meu îl cam descumpănește: „așa, am venit doar să te văd”. Pixul se oprește în aer, iar privirea se îndepărtează de coli și se așterne pe mine neîncrezătoare. De la una la alta trecem la bucuria nestăpânită ce simțeam că-l toacă mărunt, dar din modestie nu mi-o împărtășește. Cu un comportament meșteșugit reușesc să-i ies în întâmpinare și-l stârnesc. Atâta mi-a trebuit. Nu l-am mai putut opri.
Vorbele îi ieșeau pe gura rotunjită de-a valma, uneori neterminate. Bogăția verbală și pasiunea puneau stăpânire pe el dar și pe mine. Nu l-am mai putut asculta. Simfonia mâinilor, înflăcărarea din priviri, echilibrul instabil al unei coloane de dosare și tremurul aerului mi-au destabilizat acuitatea auditivă. L-am rugat să-mi scrie pe hârtie ce a spus. Nu știu dacă a fost indignare sau efect de surpriză dar mi-a scris doar atât: Deutsche Oper am Rhein, Dusseldorf, premiera operei verdiene Traviata, în rol principal soprana Luiza Fatyol. Am plecat de acolo cu hârtiuța în mână, cu un CD cu autograf „Fatyol Rudolf - Orchestra de cameră Liszt Ferenc Kamarazenekar” și cu dorința de a mă edifica.
În vara anului 2013, după o stagiune fructuoasă, Luiza, fiica lui Rudi, a oferit un interviu la Radio România Muzical (http://www.romania-muzical.ro/articol/cantareti-romani-peste-hotare-soprana-luiza-fatyol/1215731/1511/2). Spre finalul acestuia și-a dezvăluit marele țel: „...ca orice soprană în dezvoltare doresc să abordez repertoriul belcanto, deoarece mi-e tare, tare drag, Lucia di Lammermoor de Donizetti, iar într-un final, apogeul, să ajungem la Traviata, să sperăm, să fim sănătoşi şi să fim în putere.” Cuvintele nu-și mai au rostul dar dacă vreți să o cunoașteți mai bine pe Luiza Fatyol vă dau două link-uri pe care dacă le accesați veți avea și surprize: http://jurnaldesoprana.ro/de-vorba-cu-luiza-fatyol/ și https://www.youtube.com/watch?v=a7rF6ZCXeGY. Abia după ce am ascultat melodia de pe al doilea link de mai sus am înțeles de ce am auzit de mai multe ori cuvântul Paris printre spusele doctorului în artă și interpretare muzicală Rudolf Fatyol.
Iată că vineri, 14 octombrie, Luiza Fatyol și-a îndeplinit visul. Rose Alphonsine Plessis, micuța fugară dintr-un sat francez devenită curtezana (traviata în limba italiană) Marie-Duplessis la Paris și, după ce i-a intrat în grații, transformată de Dumas jr. în Marguerite Gautier în romanul autobiografic Dama cu camelii, a fost introdusă pentru veșnicie în lumea muzicii de Giuseppe Verdi în capodopera Traviata (un fiasco la premiera absolută din Veneția anului 1853) sub numele de Violetta Valery. Debutul Luizei Fatyol în rolul Violettei Valery a fost, spune presa de specialitate din Germania, „charmant zu erhaben” adică încântător spre sublim.
Celor ce doresc să-și facă o părere personală îi anunțăm că duminică 23 septembrie, sâmbătă 6 octombrie la teatrul din Duisburg și pe 16 mai anul viitor la Deutsche Oper am Rhein din Dusseldorf o pot urmări în toată splendoarea.
Celor ce doresc să-și facă o părere personală îi anunțăm că duminică 23 septembrie, sâmbătă 6 octombrie la teatrul din Duisburg și pe 16 mai anul viitor la Deutsche Oper am Rhein din Dusseldorf o pot urmări în toată splendoarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu