vineri, 13 septembrie 2019

Prietenia

   „Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane” este definită rece prietenia în DEX. Păcat că nu toată lumea are prieteni. Sunt unii care nu au avut prieteni în viața lor. Îmi pare rău pentru ei. Lor nu le pare. Nu are cum să le pară pentru că nu știu ce au pierdut. Cicero spunea: SINE AMICITIA VITAM ESSE NULLAM, mai pe românește „fără prietenie n-ar fi viață”. Consecința logică este că cei care nu au prieteni nu trăiesc. Nu e chiar așa. Trăiesc, dar nu pătrund termenul. Iau doar partea de întovărășire din el. Tot la fel de adevărat este că în Historia Alexandri Magni, filozoful german Ernst Curtius declama în secolul al XIX-lea: INTER DOMINUM ET SERVUM NULLA AMICITIA EST, adică „între stăpân și sclav nu poate exista prietenie”. A spus, dar nu este neaparat veridic. Chiar și în lumea animalelor există prietenii, uneori ciudate, care desființează teoria lui Curtius.
   Unii confundă prietenia cu iubirea. Cazurile de iubiri neîmpărtășite sunt nenumărate. Prietenia nu poate fi neîmpărtășită. Iubirea mai trece câteodată, se mai uită, în prietenie se tace împreună. Iubirea este transparentă, prietenia este diafană. Iubirea este ca un material plastic: necesar, util, dar în timp poate deveni dăunător. Prietenia este ca o floare. Nu vreau să scot în evidență că este vie. Și iubirea este vie. Comparația se referă la faptul că atunci când prietenia dispare (moarte, depărtare,...) nu apare factorul vătămător: ura.
   Să trecem la fotbal. Aici sunt mai mult iubiri decât prietenii. Cele mai multe se termină cu ură sau cu subjugare. De fapt în această etapă ura predomină. Singurul meci în care aceasta nu-și face prezența este derbiul etapei. Aici este doar spirit de competiție. Pe timpuri, după un asemenea meci, se mergea la o terasă împreună. Dar pentru acesta trebuie să așteptăm până luni, când la Ovidiu, pe Central Academia Hagi vine liderul: Gaz Metan Mediaș. Ar trebui să fie un meci frumos încheiat cu victoria gazdelor.
   La Craiova ura plutește peste tot. Între Pițurcă și Becali (scuzați-mă că am alăturat merele cu neghina), între fanatici (se va încuraja mai puțin decât se va huidui), între telespectatori (zic și eu așa, după ce se postează pe site-uri), chiar și sub pământ Oblemenco nu s-a împăcat cu Alecsandrescu (cei doi ioni, ambii pozitivi), s-au urât de la distanță, manevrele Sfinxului, conducător la Steaua, l-au ținut departe de echipa națională pe Tunarul din Bănie.
   Pe Arena Națională și pe Emil Alexandrescu merită să mergem. Bineînțeles trebuie să facem abstracție de extremiștii dinamoviști. E simplu: copiii rămân acasă. Iar ceilalți purtați căști. Pe teren, Dinamo și Botoșani, respectiv Iașiul și Sibiul, vor face probabil spectacol cu multe goluri.
   În Gruia, CFR este clar favorită în fața codașei din Voluntari. Acolo vorbele de duh vor lipsi de pe banca frânarilor din cauza Comisiei de Disciplină care l-au trimis în tribună pentru vreo lună pe harnicul dar nestăpânitul Petrescu.
   La Călărași aproape nimeni în tribune. Poate câțiva care vor să-l revadă pe Budescu, alții pe Alibec... Pentru Academica Clinceni și Ioan (ion negativ) Niculae nu cred că sunt prea mulți admiratori. Aș spune că din contră.
   Derbiul suferinței va fi la Ploiești, pe Ilie Oană, unde chiar dacă nu joacă vreo echipă prahoveană, vor fi mai mulți spectatori decât la Călărași. Acolo ar putea fi o altă ură despre care nu vreau să vorbesc. Oaspeții sunt Sepsi, o echipă care mă aștept să crească de la etapă la etapă.

  

Niciun comentariu: