E cvasiimposibil să fii egal cu tine însuți. E greu să-ți recunoști greșelile. E greu să accepți că nu totdeauna alegi calea simplității, a adevărului, a logicii sau a dreptății. Rareori firescul, adevărul, logica și dreptatea au același drum. Uneori aceste drumuri se confundă, alteori sunt paralele și nu de puține ori au sensuri opuse. Încrederea în tine însuți poate fi influențată de caracterul tău specific, de temperamentul tău.
Colericul alege calea dreptății ca principal scop în soluționarea situațiilor limită; pentru el este mai puțin important dacă lucrurile se complică, dacă se plimbă pe granița legalității sau dacă lucrurile nu prea au sens; el este protestatarul de serviciu. Sangvinului îi place acțiunea; el este mai direct, chiar dacă uneori linia dreaptă taie linia frontului, pe cea a statisticii sau iese din sfera naturalului. Melancolicul se bazează pe cifre și experiență; facilitatea, rezultatul și corectitudinea căii alese sunt doar consecințe. Pentru flegmatic însă primează răbdarea în descoperirea adevărului; ce se întâmplă cu acesta după nu-l mai interesează.
Așadar am adus la aceeași masă de joc un justițiar, un detectiv, un judecător și un polițist. Cei patru pot face o echipă, se pot împărți în tabere sau pot acționa individual, la vedere sau în secret. Ideal ar fi să primeze simplitatea, adevărul, logica și dreptatea, dar aici intervine ceea ce spuneam la început: fiecare să fie egal cu sine însuși. Să-și cunoască și recunoască propriile metehne. Mai întâi în fața oglinzii și mai apoi în fața celorlalți.
Probabil că mulți îmi dați dreptate dar chiar în clipa asta vă gândiți la slăbiciunile celor de lângă voi (parteneri, prieteni, dușmani, subordonați sau superiori), în loc să vă faceți o introspecție. Dacă ați acționa în acest sens veți fi surprinși să descoperiți că în afară de metehnele pe care vi le cunoșteați aprioric, mai aveți câteva cusururi despre care nu știați. Această observație mi se potrivește și mie pentru că am scris acestea gândindu-mă la cei ce mă-nconjoară, nu la mine.
Dacă am face acest lucru este posibil să avem mai multă înțelegere pentru cel de lângă noi, să ne creștem capacitatea de a conviețui sănătos și chiar de a anticipa eventuale convulsii sau de a promova posibile rezultate pozitive. Sănătatea noastră psihică depinde de această introspecție și se reflectă în modul în care suntem priviți, înțeleși și judecați de către societate.
Opriți războiul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu