Ferma El Greco

   Pe cursul şerpuit al Someşului, acolo unde apa a scăpat de încrâncenarea munţilor şi repeziciunea pantelor, adăpată de frăgezimea pâraielor și înțelesul poveștilor nerostite, ochiul obişnuit al localnicului simte prin toţi porii mişcarea lentă şi unidirecţionată a șuvoiului precum cea a timpului. Aici, într-un spaţiu mirific de lângă comuna Culciu din judeţul Satu Mare, se află o fermă mai puţin obişnuită prin aceste locuri, o fermă de gospodari cu drag de muncă în folosul propriu şi al aproapelui, o fermă cu animale curate atât în exterior cât, mai ales, în interior. Animale ţinute departe de laboratoarele pline de halate albe şi substanţe chimice, departe de doftori cu reţete sigure şi nu în ultimul rând departe de cuţit.

   Ferma El Greco, inspirată probabil din poveştile copilăriei pornite din "amintirile" lui Nică a lui Ştefan a Petrei sau peripeţiile lui Heidi, şi-a ales ca obiect de activitate capra. Caprele Irinucăi sau ale lui Peter sau transpus atât de real în meandrele bătrânului Samus de parcă acolo au fost de când îi lumea. Chiar dacă nu-s aduse de pe brânele ce însoțesc Bistrița prin Broșteni ci mai degrabă de prin văioagele Alpilor din districtul Saanen, Elveția, cele peste 700 de capre ale fermei El Greco s-au întregit de minune în peisajul rural al ținutului sătmărean. Colindând cât îi vara de lungă prin saivanele fermei și bine hrănite de când bate bruma și până înfloresc merii cu nutreț din producție proprie, caprele oferă celui care se oprește un pic din stresul cotidian cel mai nevinovat lapte de prin părțile locului.

   Produsele din lapte de capră (iaurturile, brânzeturile...) respectă atât rețete tradiționale din cantoanele helvete cât și procedee autohtone ale căprarilor din Carpați. Iar dacă pasul vostru nu se abate către fermă și povara zilei de mâine nu vă dă ghes spre Culci, atunci poposiți în Satu Mare, pe colțul străzilor Corvinilor si Mioriței unde vă așteptăm la magazinul Delicatese, un magazin prompt și bine aprovizionatcu  produse proprii.

   Pentru a mă putea contrazice trebuie totuși să vizitați ferma El Greco sau măcar magazinul Delicatese

Supoziții fantasmagorice

 1. Altex și cu Pițurcă sunt pe o mână.
 2. Unii sunt proști da' norocoși. Aseară unul îndeobște norocos n-a fost decât prost.
 3. Altex e pe un fluier cu Pedro Proenca.
 4. România (TV) aservită lui Ponta? Ce chestie!? N-am știut!
 5. Altex e pe un fanion cu Jose Tiago Gracias.
 6. Lobonț a vorbit, Tănase a driblat, Cociș a recuperat...
 7. Altex e pe un microfon cu  Bertino Cunha Miranda.
 8. Maxim.
 9. Altex e pe bune cu Bolinhas Trigo.
10. E prima oară când am deschis acel post de televiziune.
11. Altex e pe o delegare cu UEFA
12. E ultima oară când mă uit la acel post de televiziune.
13. Bietul Stelea; la CE din Anglia s-a lăudat că merge, dar n-a prea fost pe acolo... Parcă și atunci se făceau ceva reduceri masive la o firmă dacă România ar fi ieșit din grupe... Cine să mai țină minte... Sunt prea trecut... Mi-e lehamite!

Olimpia Satu Mare egală în bine și rău Universității lui Mititelu.

   Circa șase-șapte mii de spectatori și-au dat întâlnire sâmbătă cu fotbalul românesc din a doua grupă valorică. Mărturisesc că nu cred că de când a părăsit acest eșalon am văzut de la fața locului mai mult de 2-3 meciuri ale Olimpiei așa că pentru a avea putere de comparație am așteptat seara aceleiași zile în care am urmărit pe micul ecran un alt meci de același nivel, Universitatea Craiova - Gloria Bistrița. Nu, nu e vorba de o confruntare între Gavril Pele Balint, Viorel Moldovan & Co cu Balaci, Cămătaru și alți olteni. E o chestie mai nouă între Olguța cea fierbinte și matusalemicul Jean Pădureanu (care se tot retrage, dar pe site-ul oficial al clubului tot el este trecut președinte).

   În cinci cuvinte aș concentra acestă confruntare în "nu suntem la nivelul competiției!". Adversarii noștri, încropiți statutar chiar în ajunul meciului aveau pieptul mai albastru și mai bombat decât paloarea în tonul tricoului galben pe care am văzut-o pe obrajii sătmărenilor în tunelul dintre vestiare și teren. Chiar și Lulu Dragomir, antrenorul secund, a trecut pe lângă mine cu un aer îngrijorător de preocupat fără să-mi răspundă la salut. Probabil nici nu m-a auzit. Nicolo Napoli, antrenorul italo-oltean  a fost mai agreabil și, chiar dacă nu știa de unde să mă ia, mi-a întins mâna și a marjat pe ideea "să câștige cel mai bun!". Am fost puțin malițios și i-am adus aminte, prin această afirmație, de meciul cu Rapid când ar fi trebuit să piardă ca să prindă oltenii cupele europene.

   Jocul ca atare a fost unul de slab nivel tehnic și pe un palier spectacular urcând spre mediu pe alocuri. Chiar dacă Ciucă a fost stâlpul apărării mie mi-a plăcut mai mult olteanul de abanos Acka. Per ansamblu scorul egal l-au cam meritat ambele echipe chiar dacă în subiectivismul meu tot mai cred că am fost o țâră mai acătării.

   După meci am stat de vorbă cu Cristi Constantinescu, noul patron al Ediției Speciale (cotidian al județului Dolj deținut până de curînd de controversatul Mititelu) și direcor de marketing la clubul oltean. Era foarte supărat că a primit un 11m gratuit după părerea sa, părere pe care i-a comunicat-o telefonic și lui Mititelu. I-am readus aminte că sunt neclarități în privința golului înscris de echipa sa (portarul Șuta ieșind să boxeze un balon din plonjon l-a lăsat în poziție de ofsaid pe Bălan, jucătorul de care s-a lovit balonul schimbându-i direcția către plasa buturilor sătmărene, iar până la linia porții noatre nu mai era decât un singur tricou galben) și că, cu doar un minut înaintea acelui penalti, a mai fost un henț, cei drept involuntar dar care a influențat decisiv o fază de gol, pe care arbitrul nu l-a văzut (din poziția în care se aflau plasați nici el, nici asistentul de pe acea parte nu aveau cum să-l vadă, doar tribuna I și arbitrul de rezervă l-au văzut, motiv pentru care cred că s-a și fluierat așa repede cu prima ocazie când au fost circumstanțe. Eu n-aș fi acordat acel penalti, dar contact neprovocat a fost.

   Sper ca pălinca pe care i-am oferit-o la despărțire să-i mai domolească amarul, dar cum rămâne cu amarul meu și al președintelui Consiliului Județean, Adi Ștef (patronul nestatutar al galben-albaștrilor)?

Astăzi, în loc de Dinamo - Steaua

   Locul 1. Elizabeta Samara a câștigat open-ul Braziliei la tenis de masă. În finală a învins-o pe indianca A. Das cu 4-2 după ce a trecut pe rând cu 4-0 de localnica B. Alexandre, cu 4 - 1 de brazilianca L. Gui și cu 4-0 de indianca M. Batra.
   Locul 2. Sorana Cârstea a jucat pentru prima oară o finală WTA de nivel Premier, Toronto. A pierdut cu 2-6, 0-6 în fața celei mai bune tenismene din lume de acum și din toate timpurile trecute. Pe parcurs a trecut de rusnaca Savciuc cu 6-2, 6-3,  polono-daneza Wozniacki cu 5-7, 7-6, 6-4, sârboaica Jankovic, ceha Kvitova 4-6, 7-5, 6-2 și chinezoaica Li cu 6-1, 7-6.
   Locul 3. Echipa feminină de spadă a României a câștigat medaliile de bronz la mondialele de scrimă de la Budapesta în componența: Ana Maria Brânză, Simona Pop, Raluca Cristina Sbârcia și Maria Udrea (în ordine alfabetică). În competiție a trecut de Danemarca 45-14, Venezuela 45-30, Coreea 36-32. A fost învinsă în semifinale de Rusia (44-33), echipă care a câștigat titlul mondial cu 34-28 în nfața Chinei. În finala mică România a învins Franța cu 33-28.
Locul 4. Atleta Bianca Răzor în prima semifinală a probei de 400m din cadrul mondialelor de atletism de la Moscova cu un nou record personal, 51,49 sec. Din păcate nu a fost suficient pentru a se califica în finală. Tot astăzi, dimineață, în grupe reușise un prim record personal, 51,51 sec cu care se calificase în semifinale tot de pe locul patru.
Locul 5. Echipa națională de handbal fete a României a ocupat locul 5 la Campionatele Europene pentru fete sub 19 ani cu următoarele rezultate 32-24 cu Slovenia, 49-7 cu Marea Britanie, 30-26 cu Polonia (toate în martie în preliminarii), iar la turneul final 31-22 cu Portugalia, 31-22 cu Slovacia, 22-31 cu Norvegia, 27-20 cu Franța, 24-28 cu Rusia (echipă care a devenit campionaă europeană, 36-28 în finală cu Ungaria), 30-24 cu Suedia și 31-26 în finala pentru locul cinci cu Olanda. Finala mică a revenit gazdelor competiției, Danemarca - Norvegia 33-22.

Aviară, FMI, TAS...

   Europa este o sursă inepuizabilă de imbecilităţi. Toate se sparg în mintea, inima şi sufletele celor neaveniţi. Un membru fondator este mai membru decât unul care vine pe parcurs. De fapt cel care vine pe parcurs este admis tocmai pentru a suporta toate tarele unui sistem pus la punct de fondator. Dacă nu intri în sistem să oferi ci să ceri atunci fereşte-te să fi admis. Altfel vei primi o parte din ce-ai cerut şi tot ceea ce nu-ţi trebuie.

Sub zodia berbecului

   Titlul pe care aș fi vrut să-l dau prezentului articol ar fi fost "Cum poate să ajungă un ardelean mai balnic decât un Becali?", dar faptul că aș jigni câteva milioane de balcanici care n-au nici în clin, nici în mânecă cu apucăturile unui parvenit m-au făcut să scurtez puțin titlul acestei postări. Nu știu ce mă face să cred că Mihai Stoica nu a fost din totdeauna așa. Dintr-un băiat educat, șmecher cu măsura bunului simț (cum cataloghez eu pe majoritatea celor din generația tânără), inteligent, cu forță de pătrundere asupra situațiilor, cu o cultură generală formată la școala lui Ceaușescu (adică foarte bună pentru cei interesați, categorie în care îl introduc și pe el pentru acea vreme), pripășit în ținutul Galațiului, după o carieră sportiva, zic eu, onorabilă, Mihai Stoica a gustat din mahalagismul fotbalului după ce a dat mingea pe "diplomat". Perioada stelistă, în cele două variante, l-a dezumanizat după cum recunoaște și singur nu numai în discuție cu sine însuși.

   Aș putea continua pe această temă, dar esențialul l-am cam atins.Nu știu, totuși, ce a determinat această dezumanizare: Becali sau puterea? Cred că dacă ar fi dispus la un efort de voință ar putea reveni printre cei pe care îi disprețuiește atâta: noi, oamenii! Dacă Mihai Stoica ne-a făcut de rușine prin Europa (Europa aceea pe care am învățat-o prin clasa a cincea noi ăștia mai cincizeciști), Steaua în schimb ne-a adus acel strop de bucurie care ne face să mergem mai vioi a doua zi la muncă. Și nu numai Steaua: Astra (cu cea mai grea misie în Cipru), Pandurii (cu dorința de revanșă în fața soartei pentru că adversarul și-l dovedise și în Letonia) și Petrolul (aflată la preumblare prin niște insule undeva între Scoția și Islanda) au obținut șase victorii și două egaluri în acest tur pentru coeficientul României în statistica UEFA. Foarte curios că cele patru echipe au fost programate să se întâlnească între ele în această etapă, dar federația s-a obișnuit să-i favorizeze doar pe unii (seamănă invidie și culege voturi).

   A început etapa a doua a dulcelui calvar al fotbalului românesc, Liga I, și mă întreb dacă nu m-am cam grăbit când am prevăzut un locșor călduț echipei din centul țării. Sper totuși ca lipsa unui antrenor priceput să fie suplinită de valoarea unor jucători precum Bawab, Petre sau Vitinho la umbra cărora pot crește un Cojocnean, Ciuciunea, Aniței sau Ciobanu (ultimii trei de la juniorii echipei). În scurt timp se va opinti și Corona sub culmea Ceahlăului. Obișnuită în răcoarea de la poalele Tâmpei, echipa brașoveană ne poate spune astăzi ce așteaptă de la ei înșiși sub umbra Pietricicăi.

   În rest doar derbiuri: al insolvenței (Galați - "U"), al gușterilor (CFR - Poli), al neputinței (Voința - Rapid), al văduvelor (Dinamo - Vaslui) și al taberelor școlare (Brașov - Năvodari).

   Of(!), Rapidulețul meu poate...

  

Un nou început

   Aseară s-a dat startul într-un nou carusel al acestui atât de controversat și, totuși, atât de adulat campionat de fotbal al României. Voi încerca mai jos să îmi imaginez un RMN (cam pretențios spus dar îmi permit această licență) al ediției 2013 - 2014, ediție pornită la drum mai bulversată decât oricare din cele de până acum. Nu mă refer la surpriza de aseară de la Timișoara unde Dinamo a arătat ca o echipă din a doua jumătate a clasamentului, iar Poli ca o echipă nu prea dispusă să cedeze puncte acasă.

   Indiferent de ce simțim în privința acestei echipe a Stelei trebuie să recunoaștem că de aicea de jos, de la poalele debutului de campionat se vede o Stea mult deasupra restului combatantelor. Cel puțin în prima parte a sa. Cred că în retur, dacă nu se va distanța hotărâtor până atunci, va avea loc un recul, mai ales că se va califica în primăvara europeană. Ciclul da - ba (performanță - record - contraperformanță) îi surprinde pe roș-albaștri în vârful ciclului în această toamnă ceea ce n-ar face decât să ne bucure pentru performanțele de pe plan european.

   Am văzut în această vară câteva jocuri ale CFR-ului și cred că greu le va scăpa locul doi. Doar din interior s-ar putea declasa garnitura feroviară. Sabot(or) de deraiere se poate găsi în orice magazie. Singura problemă din afară ar putea fi omogenitatea, dar campionatul se defășoară pe circa 300 de zile, iar relațiile de joc se pot implementa în pregătiri plus trei patru jocuri oficiale, iar o echipă puternică atunci când ai 14-15 jucători de valoare poate fi obținută după 6-7 jocuri.

   Pentru a treia medalie candidează după părerea mea Pandurii, Petrolul și Vaslui (în această ordine în primul rând datorită valorii și șanselor de stabilitate a antrenorilor). Mă tem totuși pentru olteni  din cauza buboiului pe care și-au construit existența. Deocamdată acesta doar a supurat și n-a supărat mulțimea. Dacă furunculul va irupe va atinge nu doar echipa de la baza Coloanei Infinitului, prima pe listă, ci toate echipele care obțin bani de la stat, indiferent cât de legală este calea pe care o fac, dacă nu au cerut acceptul cetățeanului.

   Astra, Poli, Gaz Metan și Brașov este posibil să întregească prima jumătate a clasamentului final. La Astra, chiar dacă merită mai mult, instabilitatea băncii tehnice va face să diminueze numărul de puncte din ranița echipei.

   Dinamo, "U", Corona și Rapid vor scăpa cu multe etape înainte de grija retrogradării, dar bucureștencele vor fi socotite decepții chiar dacă sunt într-o perioadă de reconstrucții. S-ar putea ca atât în Groapă cât și în Potcoavă planurile să fie derizorii. Petardele din străinătate în cazul dinamoviștilor și răsuflații autohtoni în cazul giuleștenilor s-ar putea să le bareze drumul unor nâzuințe îndrăznețe pentru ediția 2014 - 2015. În ambele cazuri este necesară o campanie inteligentă de achiziții și pregătire în pauza de revelion.

   Oțelul (dacă nu-și rezolvă problemele de management), Ceahlăul, Botoșaniul și Viitorul lui Hagi (chiar dacă eu cred că Hagi nu mai are decât trecut) vor încerca să evite locurile 15, 16 și 17. Tocmai că sunt impotriva ruralizării fotbalului la nivelul ligii întâi aș vrea ca Năvodariul să rămână o foarte bună echipă din eșalonul doi.

   Din acest punct de vedere, al păstrării celui mai iubit sport în marile aglomerații urbane, această ediție de campionat este cea mai reușită din mileniul trei. Trei echipe din București, câte două echipe din Cluj și Brașov, câte una din Timișoara, Ploiești, Galați - orașe cu peste 200.000 de locuitori, câte una din Vaslui, Tg. Jiu, Piatra Neamț, Botoșani și Giurgiu - orașe reședință de județ vor face deliciul unei mari mase de oameni. Dacă extragem dintre aceștia un mic procent reprezentat de huligani și antisportivi (cei care merg la meci să huiduie o echipă, indiferent din ce motiv o fac) rămânem cu un număr suficient de ridicat de potențiali spectatori. Mediașul este și el un oraș cu tradiție în fotbal, cu o cultură a sportului care adună în tribună un număr acceptabil de suporteri.

   Ce ne facem cu Năvodari și Chiajna, două orașe pentru care doar ambițiile personale ale unui primar sau om de afaceri au adus echipe în Liga I. Hagi ar trebui să caute urgent o nouă locație pentru disputarea jocurilor și să uite de manevrele din finalul campionatului recent încheiat care numai cinste nu i-au făcut. Să nu uităm nici părerile de rău ale lui Hagi avute atunci când un infractor de drept comun a primit ceea ce a meritat conform faptelor sale. Cum poți tu, formator de generații, să venerezi un om care a participat activ la distrugerea noțiunii de sportivitate în fotbalul românesc. Și ne mai mirăm că după un Hagi a apărut un Mutu?