Prietenia

   „Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane” este definită rece prietenia în DEX. Păcat că nu toată lumea are prieteni. Sunt unii care nu au avut prieteni în viața lor. Îmi pare rău pentru ei. Lor nu le pare. Nu are cum să le pară pentru că nu știu ce au pierdut. Cicero spunea: SINE AMICITIA VITAM ESSE NULLAM, mai pe românește „fără prietenie n-ar fi viață”. Consecința logică este că cei care nu au prieteni nu trăiesc. Nu e chiar așa. Trăiesc, dar nu pătrund termenul. Iau doar partea de întovărășire din el. Tot la fel de adevărat este că în Historia Alexandri Magni, filozoful german Ernst Curtius declama în secolul al XIX-lea: INTER DOMINUM ET SERVUM NULLA AMICITIA EST, adică „între stăpân și sclav nu poate exista prietenie”. A spus, dar nu este neaparat veridic. Chiar și în lumea animalelor există prietenii, uneori ciudate, care desființează teoria lui Curtius.

   Unii confundă prietenia cu iubirea. Cazurile de iubiri neîmpărtășite sunt nenumărate. Prietenia nu poate fi neîmpărtășită. Iubirea mai trece câteodată, se mai uită, în prietenie se tace împreună. Iubirea este transparentă, prietenia este diafană. Iubirea este ca un material plastic: necesar, util, dar în timp poate deveni dăunător. Prietenia este ca o floare. Nu vreau să scot în evidență că este vie. Și iubirea este vie. Comparația se referă la faptul că atunci când prietenia dispare (moarte, depărtare,...) nu apare factorul vătămător: ura.

   Să trecem la fotbal. Aici sunt mai mult iubiri decât prietenii. Cele mai multe se termină cu ură sau cu subjugare. De fapt în această etapă ura predomină. Singurul meci în care aceasta nu-și face prezența este derbiul etapei. Aici este doar spirit de competiție. Pe timpuri, după un asemenea meci, se mergea la o terasă împreună. Dar pentru acesta trebuie să așteptăm până luni, când la Ovidiu, pe Central Academia Hagi vine liderul: Gaz Metan Mediaș. Ar trebui să fie un meci frumos încheiat cu victoria gazdelor.
   La Craiova ura plutește peste tot. Între Pițurcă și Becali (scuzați-mă că am alăturat merele cu neghina), între fanatici (se va încuraja mai puțin decât se va huidui), între telespectatori (zic și eu așa, după ce se postează pe site-uri), chiar și sub pământ Oblemenco nu s-a împăcat cu Alecsandrescu (cei doi ioni, ambii pozitivi), s-au urât de la distanță, manevrele Sfinxului, conducător la Steaua, l-au ținut departe de echipa națională pe Tunarul din Bănie.
   Pe Arena Națională și pe Emil Alexandrescu merită să mergem. Bineînțeles trebuie să facem abstracție de extremiștii dinamoviști. E simplu: copiii rămân acasă. Iar ceilalți purtați căști. Pe teren, Dinamo și Botoșani, respectiv Iașiul și Sibiul, vor face probabil spectacol cu multe goluri.
   În Gruia, CFR este clar favorită în fața codașei din Voluntari. Acolo vorbele de duh vor lipsi de pe banca frânarilor din cauza Comisiei de Disciplină care l-au trimis în tribună pentru vreo lună pe harnicul dar nestăpânitul Petrescu.
   La Călărași aproape nimeni în tribune. Poate câțiva care vor să-l revadă pe Budescu, alții pe Alibec... Pentru Academica Clinceni și Ioan (ion negativ) Niculae nu cred că sunt prea mulți admiratori. Aș spune că din contră.
   Derbiul suferinței va fi la Ploiești, pe Ilie Oană, unde chiar dacă nu joacă vreo echipă prahoveană, vor fi mai mulți spectatori decât la Călărași. Acolo ar putea fi o altă ură despre care nu vreau să vorbesc. Oaspeții sunt Sepsi, o echipă care mă aștept să crească de la etapă la etapă.

  

BRAVO Bianca

   În primul rând trebuie să-mi cer scuze. Nu bine trecuse Sfântul Ilie că Michiduță m-a pus să afirm pe pagina asta că Serena Williams nu va mai juca niciodată o finală de Mare Șlem. Iată că înainte de Nașterea Maicii Domnului vorbele mi-au fost doar rătăciri.

   Cu câteva minute înainte, copleșit de emoție, am vrut să scriu multe. Despre Bianca Andreescu, despre tenis, despre US Open, despre Pitești, despre Maria și Nicu, despre Hristache, despre Federația Română de Tenis, despre toate... Dar acum, când m-am așezat în fața tastaturii nu mai știu să spun decât: BRAVO Bianca!

Pancu, Manole și abia apoi arbitrul

   Pe Pancu aș vrea să-l îmbărbătez, pe Manole să-l desființez, iar pe omul al cărui nume nu vreau să-l pronunț (nici să-l mai aud) îl las în plata Domnului.

   Pancu nu se pricepe la apărători. Nu e un capăt de țară. Poate fi ajutat dacă orgoliul îi permite să-și dea seama de acest fapt. Îndemnul meu este să meargă mai departe pe planul conceput. Mi se pare un plan realist cu șanse de reușită. Detractorii există și vor exista. Să nu facă prostia să-i ignore. Ar trebui să-i înțeleagă și să ia partea benefică din criticile lor. Mi-a plăcut cum imediat după meci a încercat să-l îmbărbăteze pe Manole. Sunt de acord. Să-l îmbărbăteze și să-l îndepărteze. Cartonașul galben luat de Lazăr l-a determinat pe Pancone să-l schimbe la pauză. Cred, totuși, că Lazăr este prea important pentru Rapid la ora actuală. Mi-aduce aminte de Mișa Klein, chiar dacă n-a fost rapidist. Sau de Dinu. De Dinu rapidistul anilor 60-70. Din greșeli învățăm. Noi să iubim rapidul el să antreneze.

   Despre Manole nu prea am ce să spun. Nu avea valoare de Rapid nici în Liga a treia. Acum cu atât mai puțin. Chiar dacă Pancu se pare că îl are la inimă ar trebui să renunțe la el. Pentru el au plecat mulți fundași centrali. Unii mult mai buni decât el. E o investiție ratată, dar nu-i nimic. Se mai întâmplă. Mergem mai departe, zic eu, fără el. Cine nu mă crede să revadă toate jocurile din această vară și să-l urmărească doar pe Manole. Și pe mine în urmă cu aproape 50 de ani, după trei ani de juniorat, m-au lămurit că nu am valoare de Rapid. Tot rapidist am rămas.

   În ceea ce privește arbitrajul nu sunt prea multe de spus. Rapidul a fost dezavantajată aproape în toate partidele din acest tur. Îl admir pe Pancu pentru poziția lui față de arbitri și arbitraje. Îmi permit să nu fac același lucru și cu experiența mea de 21 de ani de arbitraj să comentez. În afară de arbitrajul la comandă (nu știu dacă de sus, dar de pe banca oaspeților sigur) i-aș mai imputa orgoliul. Pentru arbitrajul la comandă am ca dovadă faza în care s-a dat golul doi al târgjienilor, când, la o fază înghesuită de joc în apropierea băncii de rezerve a oaspeților, acestia au explodat, iar arbitrul a fluierat. Nu numai că a fluierat dar i-a mai dat și galben lui Sefer. Reluările au demonstrat că n-a fost nimic. A ieșit gol. În altă ordine de idei faultul din suprafața de pedeapsă a fost mutat în afara acesteia în mod intenționat, arbitrul fiind foarte bine plasat.

   Deci vinovații pentru acest eșec sunt în ordine: Pancu (introducerea lui Labeau în locul lui Lazăr, titularizarea și menținerea lui Manole...), Manole (lipsă de valoare, lipsă de atașament față de echipă, nu se cere „afară”...) și omu' negru.

Întoarcerea pe(ntru) toate fețele

   Plâng plaiurile după tinerii noștri. Plâng creșele și grădinițele după părinți care au uitat de unde au plecat. Plâng centre de reeducare și închisori de prea plin. Plâng muncitorii că n-au de lucru și patronii că n-au mână de lucru. Plângem și noi, tinerii de peste o jumătate de veac, că ni se fac promisiuni care n-au cum să fie respectate. Toți plângem din cauza întoarcerilor. Sau neîntoarcerilor. S-au întors toate pe dos Pe dosul nostru rezistent și pe dosul lor nerușinat. Care lor? Al lor, al tuturor claselor politice de până azi.  De ce naiba...? Sau lasă!

   Mai bine ne întoarcem și noi la fotbalul nostru, cel de toate zilele, în așteptarea marilor întoarceri. Poate că peste trei-patru ani la startul campionatului vom avea pe Rapid, Dinamo, Steaua, U. Cluj, Petrolul, UTA, Univ. Craiova, FC Brașov (chiar Steagul Roșu dacă-mi este cu iertare), Poli Iași, FC Argeș, Farul Constanța, Crișul Oradea (merge și FC Bihor), SC Bacău și bineînțeles Poli Timișoara. Am uitat pe cineva? Nu-i nimic. Trecem la 18 echipe și vin și celelalte nume. Poate chiar și Olimpia noastră dragă sătmărenilor. Atunci să vezi tribune și galerii. Apropo! Vrem galerii nu ultrași. Existența fanaticilor este un alt motiv pentru care tribunele sunt goale. Galerii care să încurajeze echipa favorită, nu huligani care să-i înjure pe adversari.

   Așadar Spania. Favorită certă în meciul din seara asta. Nu cred că ne speriem. Avem atâtea exemple de dăruire totală a tricolorilor încât speranțele noastre sunt îndreptățite. Îmi veți spune că nu-s aceleași nume pe teren. Vă răspund că Dobrin, Răducanu, Dinu, Dumitru, Sătmăreanu, Dumitrache, Domide, Dembrovschi, Lupescu, Dan Coe, Neagu... în '70 sau Dan Petrescu, Răducioiu, Lăcătuș, Balint (doar Hagi făcea excepție)... în '90 aveau aceeași rezonanță pe plan internațional ca și majoritatea componenților tineri de azi. Pe ei ne bazăm. Bineînțeles cu câteva implanturi mai târșâite prin competiții importante.

   Săpunaru? Nu știu ce să zic. Este decizia selecționerului și o respectăm. Dar totuși nu așa se procedează. Contra ar fi trebuit să-l anunțe personal. Poate chiar să pună la cale un meci de retragere. Emfaza, că nu trebuie să sune orice jucător dacă nu-l cheamă la națională, nu ține. Ne lasă să înțelegem că au avut o răfuială personală. Chiar și așa, Contra ar fi trebuit să țină cont de banderola de căpitan pe care „Săpun” a purtat-o în peste 10 jocuri ale naționalei noastre. Banderola de căpitan al echipei României nu se „negociază” în răfuieli personale.

Învinșii și neînvinsele

   Începe o nouă etapă. Etapa în care toată lumea arată cu degetul dar nimeni nu ia hățurile. Acestea, hățurile, rămân în mâna fără degete a docilei. Mâna plecată direct din umăr nici măcar nu are posibilitatea să arunce. Poate că ar arunca bietele frâie hăt departe dar un „îngroapățarafinanciar” și un „scriediscursuri” i-au mutilat brațul și antebrațul. Nici să strângă pumnul nu mai poate. Fără degete e cam greu. Ei sunt învinșii. Sper.

   Scuze! Vroiam să scriu despre fotbal. Despre derbiul de sâmbătă de la Mediaș, unde cele două neînvinse, Gaz Metan și Poli Iași, cocoțate după șapte etape acolo unde nu se visau, vor dezvolta probabil un fotbal deschis, de calitate, dacă intemperiile nu le-ar zădărnici eforturile. Să sperăm că grindină va fi doar în cele două porți și căldură doar în tribune.

   La Giurgiu, pe un teren care în ultimul timp a fost ultra tasat de crampoane vine liderul, expresul de Cluj. Nu cred că și-a pierdut din viteză după excursia la Praga și, spre slava sa, campioana va rămâne neînvinsă. Slava sau Slavia? Nu mai știu. Misiunea le-ar putea fi ușurată de Niculae, din lojă. Se poartă „schimbările” dirijate și Alexa s-a dovedit docil etapa trecută.

   Ultimele două jocuri din punct de vedere cronologic atrag atenția în egală măsură. Duminică seara SB-ul revine pe Arena Națională într-o partidă care, în alte condiții, ar fi trebuit să se desfășoare sub ochii a cel puțin 15.000 de spectatori. Sunt curios dacă vor fi 5.000. Totuși, vine neînvinsul Hagi! Cealaltă se dispută la Sepsiszentgyörgy, unde Dinamo trebuie să dovedească în fața unei alte neînvinse că Uhrin jr. chiar este antrenor. Materie primă i-a mai rămas.

  La Voluntari, Craiova ar trebui să treacă lejer de o echipă care nu vrea. Capricioasa echipă olteană nu va reuși să piardă. Singurul obstacol se numește Bergodi dar, de pe bancă, acesta nu poate face nimic. Probabil oltenii îi vor depăși numeric în tribune pe autohtoni.

   Un alt meci cu învingătoare așteptată este cel de la Botoșani, dar atenție(!), moldovenii tocmai și-au dezechilibrat echipa prin plecarea unor piese cheie din angrenaj. Totuși, nu prea are adversar. Nici Simona, astă noapte, părea să nu aibă adversar. Townsend a intrat în mintea lui Halep la începutul setului doi și n-a mai ieșit până la sfârșit. Parcă îi dicta unde să-i dea mingea.

   Mondialele de judo ne-au lăsat un gust amar. Nici o medalie la Tokyo. Mai urcă pe tatami Simionescu, sâmbătă la +100, dar este în grupă cu gazda Havasawa și brazilianul Silva. Nici mongolul Naidan și bosniacul Sadikovici nu sunt adversari „ușori” pentru Vlăduț, așa că... Gust amar vom avea și duminică pe Municipalul din Sibiu unde cred că ne așteaptă un meci urât. Frica de a pierde a celor două echipe va goni spectatorii din tribună cu mult înainte de minutul 90. Ce-aș vrea să n-am dreptate!

  

USR este astăzi cel mai nociv partid pentru români

   Uniunea Salvați România refuză să salveze România. A luat voturile românilor ca partid de sacrificiu, dar pe parcurs și-a pierdut eroismul. Precum Johannis care a acceptat-o pe „d-na Docilă” ca premier pentru a nu-și pierde rangul, așa și Barna nu trece la guvernare pentru a salva partidul. Nu-i pasă de români. Partidul lui să fie fericit.

   Guvernul Docilă își dă duhul. Să și-l dea. La cât rău au făcut Dragnea, Ponta, Vâlcov, Fifor, Teodorovici, Tăriceanu... cu uneltele gen Toader, Dăncilă, Tudose, Grindeanu, Niculicea, Iordache, Dan, Meleșcanu (sper să nu se supere careva că l-am uitat) în patru-șapte ani l-au cam depășit pe Iliescu care a avut la dispoziție 23 de ani. Problema este că nu vrea nimeni să ia taurul de coarne. Dintre partidele parlamentare PNL este prea îndătinat, ALDE este malefic (Tăriceanu) și fără susținători, USR s-a dovedit demagog, UDMR este etnic iar PMP nu scapă de umbre. Dintre partidele neparlamentare nu vedem decât Pro România care ar putea conta, pe restul putându-le considera ca ”tehnocrați”.
   Sunt absolut convins că în toate aceste partide (inclusiv PSD și „tehnocrați”) se găsesc oameni capabili, curați și dedicați care să formeze un guvern. Un guvern nu de stânga sau de dreapta, un guvern care să adopte legi în favoarea românilor indiferent dacă acestea se găsesc pe lista de proiecte ale formațiunilor de dreapta sau de stânga. Un guvern care să facă să dispară manifestările extremiste nu prin interzicerea lor ci prin inutilitatea lor. Un guvern potent care să ne facă să trăim confortabil, să muncim pentru că ne place ceea ce facem, să învățăm pentru că ne place să știm, să iubim pentru că avem ce sau pe cine și să fim sănătoși.
   Năzuințele românilor s-au îndreptat în ultimul an către promisiunile venite din București, de la acel USB care promitea. Țara i-a adoptat și au devenit USR. Au fost parlamentarele europene și românii de pe planetă i-au votat masiv.  Au crescut ca Prâslea cel Voinic dar merele de aur s-au dovedit doar pădurețe. Nu există durere mai mare decât această nouă înșelăciune. Este posibil ca neamul să-și piardă încrederea definitiv în posibilitatea de a fi român la tine acasă.
   Atenție USR! Vei reuși ceea ce nu a reușit PSD-ul sub toate denumirile și conducerile sale. Îndepărtarea aproape totală a românilor de urnele de vot și de plaiurile natale. Glumind puțin pot spune că voi rămâne doar eu și cei de-un leat cu mine, cei care am învățat să spunem în armată: „Da. Să trăiți!”

Tineri până în 30 de ani și specialiști până în 50 de ani sunt căutați pentru muncă la Frankfurt

   Cunoscutul om de afaceri sătmărean, Puiu Antal, aflat de treizeci de ani în Germania dorește să ofere tinerilor și mai puțin tinerilor sătmăreni un loc de muncă stabil în zona Frankfurt din Germania. Sincer să fiu am fost surprins la început de dorința acestuia de a folosi muncitori și specialiști români, în special sătmăreni, și l-am tras puțin de limbă. Cauzele sunt multiple pentru care s-a orientat astfel:

   - calitatea mâinii de lucru din România este binecunoscută în Germania;

   - dorul de casă și de limba română îl face să ofere un trai mai bun celor harnici care doresc să scape de sărăcie;

   - capacitatea de acumulare și învățare a tinerilor din România este superioară...

   

     Pentru tineri între 18 și 30 de ani:

   - oferă posibilitatea de școlarizare și specializare pentru munca pe șantier în construcții și pe utilaje grele de mari dimensiuni de genul: excavatoare între 1 și 90 de tone, încărcătoare frontale, utilaje de tăiat - găurit beton, utilaje speciale pentru demolare, camioane și altele;

   - oferă cazare, haine de lucru, transport dus-întors de la domiciliu la șantier;

   - transportul din România în Germania și retur după trei luni de zile;

   - după trei luni de probe cei interesați se pot angaja definitiv conform legilor din Germania: salar confortabil și ajustat continuu pe gradul de muncă și de specializare (20 de zile de concediu, pensie, asigurare de boală, concedii medicale plătite, sărbătorile respectate și plătite...)

   Pentru specialiști în construcții până în 50 de ani:

   - au prioritate vorbitorii de limba germană apoi cei ce doresc să învețe limba germană;

   - cazare și transport conform celor specificate mai sus;

   - angajare definitivă pe specializare conform normelor din Germania.