Mă uit la clasament, mă ciupesc, îmi stupesc în sâni, trec de trei ori pe sub masa dichisită cu usturoi, mătrăgună şi lumânări arse, mă uit într-o oglindă concavă, zdrobesc între genunchi o ceapă degerată şi privesc iar clasamentul. Rezultatul e acelaşi: perplexitate!
Caut în arhiva. Circumvoluţiunile mi se întrepătrund, se fac ghem, devin paralele şi în sfârşit ajung strâmbe în spaţiu. Inutil. Memoria mea refuză să se activeze. A fost resetată. O idee! Arhivele statului. Degeaba. Arhivele statului degeaba. Nu sunt la zi. Nici măcar la secol. Concluzie: arhivele statului degeaba nu sunt la secol!
Sun un prieten. Doi. Treizeci. Ho! Că n-am atâţia. Sun 234 de cunoştinţe. Nimic. Nimeni nu ştie cu precizie. Realitatea transpare şi se diluează în felii de curcubeu prin negura ce-mi defilează naintea simţurilor minţii. Mirosul devine auz şi văzul ajunge tactil. Redistribuit în mii de molecule, care nu-mi aparţin neaparat mie, tind spre ubicuitate. Povaţă: nelămurită să rămâie!
Şi totul pleacă de la Liga lui Mitică. Pleacă Dragomir? Aş vrea eu. Şi tu cititorule. Nu-i aşa? M-am aplecat asupra clasamentului... şi... stupoare! Acelaşi efect. O iau de la capăt. Schimb doar sânii, masa şi oglinda. De data asta aleg una convexă. Rezultatul este asemănător: stupefacţie.
Dinamo locul unu. Steaua pe doi. Indiferent de ce se întâmplă sub Tâmpa. Distanţate la două puncte după cinci etape. Un aritmetician ar spune că după 34 de etape vor avea 13,6 puncte avans. În ce ordine? În ordinea publică. Adică o să publicăm. M-aţi zăpăcit!
Pe vineri!
Caut în arhiva. Circumvoluţiunile mi se întrepătrund, se fac ghem, devin paralele şi în sfârşit ajung strâmbe în spaţiu. Inutil. Memoria mea refuză să se activeze. A fost resetată. O idee! Arhivele statului. Degeaba. Arhivele statului degeaba. Nu sunt la zi. Nici măcar la secol. Concluzie: arhivele statului degeaba nu sunt la secol!
Sun un prieten. Doi. Treizeci. Ho! Că n-am atâţia. Sun 234 de cunoştinţe. Nimic. Nimeni nu ştie cu precizie. Realitatea transpare şi se diluează în felii de curcubeu prin negura ce-mi defilează naintea simţurilor minţii. Mirosul devine auz şi văzul ajunge tactil. Redistribuit în mii de molecule, care nu-mi aparţin neaparat mie, tind spre ubicuitate. Povaţă: nelămurită să rămâie!
Şi totul pleacă de la Liga lui Mitică. Pleacă Dragomir? Aş vrea eu. Şi tu cititorule. Nu-i aşa? M-am aplecat asupra clasamentului... şi... stupoare! Acelaşi efect. O iau de la capăt. Schimb doar sânii, masa şi oglinda. De data asta aleg una convexă. Rezultatul este asemănător: stupefacţie.
Dinamo locul unu. Steaua pe doi. Indiferent de ce se întâmplă sub Tâmpa. Distanţate la două puncte după cinci etape. Un aritmetician ar spune că după 34 de etape vor avea 13,6 puncte avans. În ce ordine? În ordinea publică. Adică o să publicăm. M-aţi zăpăcit!
Pe vineri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu