Dacă ceea ce s-a întâmplat în prima etapă am putea, tratând subiectul cu multă bunăvoinţă, să trecem pe răboj la rubrica coincidenţe stranii, astăzi, cu un meci înainte de încheierea celei de-a doua etape, pot spune cu certitudinea bunului simţ că se acţionează de la butoane.
Şi în campionatul trecut au fost "acorduri fine" care arătau un plus de bunăvoinţă îndreptat spre o anumită parte, cât se poate de centrală a Ardealului. Cu puţine excepţii nu erau greşeli intenţionate, ci doar în momentele de cumpănă arbitri se îmbătau cu vişinată de Transilvania şi-şi ostoiau rânza cu zburătoare pe varză aborigenă.
Ceea ce se întâmplă acum este mult mai grav. Sunt echipe luate în colimator, gen Craiova (trebuia să scriu Tr. Severin?) sau Timişoara şi echipe pentru care se pune osul, cinstea şi banul pe tejghea. Pentru a mă explica vă dau două exemple din aceeaşi partidă, Dinamo - Sportul. Exemple care, din neştiinţă pe de o parte (comentatori TV) şi interes pe de alta (foşti arbitri consacraţi), nu au fost mediatizate şi nici nu cred că se vor mediatiza.
1. Min. 9 - Curelea scapă singur spre poarta dinamovistă, Garate îl urmăreşte fără nici o şansă de a putea juca mingea, dar găseşte o soluţie "profesionistă": exact în momentul şutului spre poartă îl împinge/dezechilibrează pe atacant doar atât cât şutul acestuia să nu fie nici precis nici puternic; sincer să fiu, nici eu nu cred că acordam penalty la această fază cu toate că regulamentul o impunea.
2. Min. 18 - Torje scapă singur spre poarta Sportului, portarul Popescu plonjează în întâmpinarea mingii, Torje îşi dă seama că nu mai are nici o şansă de gol (şut, scăriţă sau dribling), aruncă mingea cu vârful bocancului înspre fanionul de colţ, îşi continuă alergarea spre trupul portarului, (deci nu spre balon pentru a-l juca), se împiedică de acesta şi arbitrul fluieră penalty.
Butoanele poartă amprentă de capitală, amprentă finisată după 55 de ani de experienţă ministerială (a "internelor" şi al "apărării").
Şi în campionatul trecut au fost "acorduri fine" care arătau un plus de bunăvoinţă îndreptat spre o anumită parte, cât se poate de centrală a Ardealului. Cu puţine excepţii nu erau greşeli intenţionate, ci doar în momentele de cumpănă arbitri se îmbătau cu vişinată de Transilvania şi-şi ostoiau rânza cu zburătoare pe varză aborigenă.
Ceea ce se întâmplă acum este mult mai grav. Sunt echipe luate în colimator, gen Craiova (trebuia să scriu Tr. Severin?) sau Timişoara şi echipe pentru care se pune osul, cinstea şi banul pe tejghea. Pentru a mă explica vă dau două exemple din aceeaşi partidă, Dinamo - Sportul. Exemple care, din neştiinţă pe de o parte (comentatori TV) şi interes pe de alta (foşti arbitri consacraţi), nu au fost mediatizate şi nici nu cred că se vor mediatiza.
1. Min. 9 - Curelea scapă singur spre poarta dinamovistă, Garate îl urmăreşte fără nici o şansă de a putea juca mingea, dar găseşte o soluţie "profesionistă": exact în momentul şutului spre poartă îl împinge/dezechilibrează pe atacant doar atât cât şutul acestuia să nu fie nici precis nici puternic; sincer să fiu, nici eu nu cred că acordam penalty la această fază cu toate că regulamentul o impunea.
2. Min. 18 - Torje scapă singur spre poarta Sportului, portarul Popescu plonjează în întâmpinarea mingii, Torje îşi dă seama că nu mai are nici o şansă de gol (şut, scăriţă sau dribling), aruncă mingea cu vârful bocancului înspre fanionul de colţ, îşi continuă alergarea spre trupul portarului, (deci nu spre balon pentru a-l juca), se împiedică de acesta şi arbitrul fluieră penalty.
Butoanele poartă amprentă de capitală, amprentă finisată după 55 de ani de experienţă ministerială (a "internelor" şi al "apărării").
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu