luni, 18 octombrie 2010

Cu Moţi în frunte

Este adevărat că Steaua merita victoria, dar Dinamo a câştigat. Se întâmplă din ce în ce mai des în campionatul românesc. Şi Rapidul a meritat să câştige în Groapă şi a plecat cu buzele umflate. De plâns. Şi Tg. Jiu a meritat victoria în faţa Timişoarei şi n-a reuşit nici un punct. Ce aş dori însă să scot în evidenţă este faptul că în nici unul din aceste cazuri nu a fost arbitrul de vină.
Duminică seară Avram a creat o simbioză aproape perfectă între litera regulamentului şi spiritul jocului. Nu am greşit când am spus "a creat". Chiar a fost o operă de artă prestanţa sa. După ce am văzut Tg. Mureş - Timişoara mă gândisem să scriu despre Balaj ca despre o lecţie vie pentru ceea ce ar trebui să fie şcoala de arbitraj românească. Uite că Avram l-a depăşit. Îi înţeleg în schimb năduful lui Ion Crăciunescu, care este din ce în ce mai imparţial în ceea ce priveşte fazele litigioase. Şi totul pleacă de la fiul său, Teo, ale cărui evoluţii nu se ridică la nivelul necesar Ligii I. Dacă Teo nu se poate ridica nici până la genunchiul tatălui său, Marius Avram îl priveşte deja de sus, de pe o treaptă valorică superioară, pe al său părinte.
Cele cinci mari păcate pe care presa, în dorul ei de a face zarvă, le pune în cârca maestrului au fost urmate de decizii corecte:
Min. 7 - poate şi eu m-aş fi repezit cu al doilea galben pentru N'Doye; cu stil şi răbdare a reuşit să-l potolească pe năbădăios şi când nu se mai putea altfel a intervernit Andone, chemându-l pe bancă; aici a aplicat mai mult spiritul decât litera.
Min. 21 - în primul rând contactul (nu unde se afla piciorul lui Latovlevici ci efectiv unde ar fi putut avea loc contactul dintre Torje şi apărător), dacă s-a produs, a avut loc în afara suprafeţei de pedeapsă; în al doilea rând Torje a căutat dinadins contactul după ce şi-a aruncat mingea în faţă.
Min. 30 - henţ dintr-un reflex al mâinii care n-a mai trecut şi prin capacităţile mentale ale lui Apostol (meteahna fotbalistului de a mai ciupi mici avantaje i-a jucat o festă).
Min. 33 - Fază dubioasă doar în mintea jurnaliştilor; deciziile de penalty şi cartonaş galben sunt ideale.
Min. 48, sau cât o fi fost, din prima repriză - decizia a fost corectă chiar dacă motivul ei nu a fost cel explicitat de Marius prin semne; atacantul a sărit pur şi simplu pe spate, în apărător, şi a strigat ca din gură de şarpe în timp ce se prăbuşeau amândoi pe gazon. Tertipuri şi tertipuri.
Pe vineri!

Niciun comentariu: